tag:blogger.com,1999:blog-80127897624119856442024-03-14T06:00:46.128+02:00Addenda corrigeClipe, pași, prieteni... din trecutUnknownnoreply@blogger.comBlogger22125tag:blogger.com,1999:blog-8012789762411985644.post-69406519637751528512022-04-19T21:28:00.000+03:002022-04-19T21:28:26.115+03:00...despre mine...<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhy1u7U-Jo1NACoJt-7CeURgMOeNtNwSWRG-Y0m0eWoCZ62Pf4ALVWxol0j44WIyInQNMpI1CVbVuqmVSfMrw31m01CWyECEhxtfWMbcdhnvaPNn6LUbJqG7FiSle-6E9n2XwjcBGWgm3QUqfDmswPEsdnDp30s0aLUuqCqDb09TFP8PA9t8gkanA67/s448/IMG_6664%20(2).JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="448" data-original-width="299" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhy1u7U-Jo1NACoJt-7CeURgMOeNtNwSWRG-Y0m0eWoCZ62Pf4ALVWxol0j44WIyInQNMpI1CVbVuqmVSfMrw31m01CWyECEhxtfWMbcdhnvaPNn6LUbJqG7FiSle-6E9n2XwjcBGWgm3QUqfDmswPEsdnDp30s0aLUuqCqDb09TFP8PA9t8gkanA67/s320/IMG_6664%20(2).JPG" width="214" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><b>Moto:<o:p></o:p></b></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">iubirea şi jocul meu
e-nţelepciunea<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i>Lucian Blaga<o:p></o:p></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">M-am gândit de
multe ori la înşiruirea amintirilor mele montane. M-am gândit că acestea vor
avea şi un moto. L-am răsfoit pe Lucian Blaga, oprindu-mă la ipostazele sale.
Care dintre cele trei ale sale, jocul, înţelepciunea şi iubirea s-ar potrivi
acum, după o viaţă petrecută prin munţi, prin acele locuri ce nu şi-au schimbat
niciodată felul în care mi-au legănat visele?! Şi dacă am ales ultima sa
ipostază, nu a fost neapărat pentru că reprezenta vârsta pe care o am acum.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Sunt născut în
Bucuresti, în 30 septembrie 1934. Acolo mi-am făcut studiile, absolvind pe cele
universitare, în urma cărora am devenit inginer constructor. Copilăria este
însă legată de Câmpulung Muscel, acolo unde, aproape de casa bunicilor, am
privit cu nesaţ, prima oară, crestele înalte ale muntilor. De lângă teiul de pe
Grui, am descifrat prima oară creasta depărtatului Făgăraş. De acolo, am privit
colosul Bucegilor şi creasta Leoatei, mai apropiată şi înroşită de jăratecul
bujorului. Mai apropiatele creste ale Iezerului şi Păpuşii, alcătuiau vise care
aveau să devină aievea. Şi toate acestea mi le arata cu migală şi mare dragoste
de munte, unchiul meu, Moşu, de care într-un anume fel, avea să fie legată
întrega viaţă petrecută pe munte. Dar mai întâi aveam să umblu pe dealurile
Măţăului, prin pădurea tainică a moşiei Alimănişteanu, pe Magura misterioasă de
deasupra Lereştilor şi mai apoi pe vârful ţuguiat al Mateiaşului, la poalele
căruia am aflat prima mânăstire din viaţa mea de copil.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Meseria mea de
inginer constructor, poate la început doar întâmplător şi mai apoi chiar voit,
mi-am practicat-o pe şantier. Mai întâi, la Piatra Neamţ, de unde vedeam apusul
soarelui pe Ceahlău, apoi la Suceava în apropierea Rarăului şi din amândouă
locurile aproape de mânăstiri vestite, la Târgu Mureş (<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">î</span>n treacăt fie spus, acesta a fost cea mai
reuşită experienţă profesională a întregii mele cariere), de unde am învăţat
locurile minunate, unele bine ascunse, ale Apusenilor, în Ploieştiul apropiat
Ciucaşului şi, în sfârşit, la Râmnicu Vâlcea, de unde cununa munţilor Parâng,
Făgăraş, Lotru, Latoriţa, Cozia şi Cindrel, mi-au legănat anii cei mai frumoşi
şi chiar mi-au dat tăria să trec peste multe momente dure ale vieţii de
şantier.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Au venit apoi
doruri ascunse bine, până când unele s-au realizat, plănuite cele mai multe
undeva într-un loc de minune, aflat în inima munţilor Căpăţânii, la cantonul de
la Vârful lui Roman, acolo unde în lungi seri de iarnă, la lumina lămpii cu
gaz, de multe ori singur, am visat la înălţimi mai mari decât Carpaţii noştri.
Aşa s-au născut aventurile din Caucaz, Rila, Pirin sau chiar Tatra, deşi acesta
din urmă, nu mi-a stârnit entuziasm pe măsura faimei de care se bucură. Am mai
visat la ceva, poate dincolo de puterile mele şi care nici nu s-a realizat. La
cucerirea Pamirului, închipuit alături de Mircea Florian, dispărut poate
prematur.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am zăbovit
îndelung asupra unor trasee care să cuprindă masivi alăturaţi sau numai de sine
stătători, care să-mi permită frumoase excursii de vară, făcute cu prieteni de
nădejde, care uneori mi-au suportat capriciile străbaterii unor poteci inedite
sau necunoscute niciunuia dintre cei cu care eram, nici chiar mie.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">De mule ori
singur, în special în munţii Căpăţânii, am bâjbâit prin locuri încurcate, pe
acolo unde a trebuit să înnoptez în pădure, cu temeri numai de mine ştiute, dar
am făcut în aceste condiţii lucruri de excepţie, pe care nici astăzi nu le
regret. Când am cunoscut munţii Căpăţânii şi muntele Cozia, singur la început
şi mai apoi cu prieteni destoinici, am realizat marcarea primilor şi altele de
complectare ale celuilat munte. Au prins acestea bine atunci şi ghidurile de
mai târziu, le-au consemnat ca atare. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Rolul acestor
memorii, să le spun aşa, este de a-mi reaminti mie însumi momente importante
din cele petrecute pe meleagurile din ţară sau de aiurea. Nici măcar nu mi-am
propus o ordine anume, grupând chiar la întâmplare excursii din ţară, dar i-am
grupat laolaltă pe cei din afara ei.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Acum, după
scurgerea atâtor ani petrecuţi prin munţi de tot felul, amintindu-mi felurite
întâmplări, mă stăpâneşte o umbră de emoţie. Şi poate nu pentru anii ce au
trecut, cu atâta repeziciune, ci pentru cei puţini care vor urma. Întâmplările
rămân aceleaşi şi odată aşternute pe hârtie, mă fac să mă simt mereu călător în
lumea minunată a munţilor atât de îndrăgiţi.<o:p></o:p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Dinu Boghez</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><br /></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><br /></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><i>Tata era o
carte mare cu coperți groase și albastre, era enciclopedia noastra plină cu
povești, locuri, întâmplări, sfaturi, pe care o puteam deschide oricând aveam
nevoie. Tata știa mereu o potecă, o scurtatură, o biserică veche, un cătun
uitat de lume, pe care le scotea din paginile sale când nu te așteptai sau
dimpotrivă, oricând te așteptai și aveai nevoie de ele. Când veneau vacanțele
de vară și mergeam cu el pe munte, niciodată nu ne gândeam pe unde mergem și nu
ne băteam capul cu vreo hartă. Tata știa tot, noi nu puneam decât un picior în
fața altuia și admiram orizontul. Iar când ajungeam sus, se întâmpla apogeul:
tata ne arăta și ne putea spune despre orice colțisor văzut de acolo și chiar și
mai departe.<o:p></o:p></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><i>După ce s-a
stins tata, am început sa îl caut peste tot și, mai ales, în amintiri, pe care
mi le tot repetam de teama de a nu începe cu timpul să uit unele detalii prețioase.
Dar spre norocul meu, îl pot regăsi oricând doresc în jurnalele lui despre
“plimbări prin munți”, unde chiar îl aud vorbind, sau în sutele de diapozitive
si fotografii din care ne zâmbește entuziasmat veșnic de toate minunățiile pe
care le vedea și le iubea nespus.<o:p></o:p></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><i>Tata a scris
mii de pagini despre munți si trasee, din aproape toate masivele din țară. <b>Addenda
Corrige</b> este doar o mică parte din ele, o colecție de povestiri scrise în
perioada 2008-2010, în amintirea prieteniilor si întâmplăriilor de demult, în
care s-a oglindit toată viața.</i><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Floriana Boghez</p><br /><p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8012789762411985644.post-37656967163820800512022-04-19T21:24:00.000+03:002022-04-21T06:25:57.288+03:00Din tolba cu amintiri prin munții Iezerului<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidHAJ4Q6gzEK_Asm3HxOMa2nWQwfUjbtBf1KL1TpiN1_kUT0o6iQq3kVAL5Z4pY9xafUt9sIIHO8QksD0QaehLoMGrR--J1yiLg3hIvDugngrlvyab2lFH-uRESFNg2_b1d0wNJdhwc8QquoHL4jZ-PEui2MpIuQ_xyOKhlsnoNT9xQq4jjC7Hulhl/s4799/img796.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4799" data-original-width="3266" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidHAJ4Q6gzEK_Asm3HxOMa2nWQwfUjbtBf1KL1TpiN1_kUT0o6iQq3kVAL5Z4pY9xafUt9sIIHO8QksD0QaehLoMGrR--J1yiLg3hIvDugngrlvyab2lFH-uRESFNg2_b1d0wNJdhwc8QquoHL4jZ-PEui2MpIuQ_xyOKhlsnoNT9xQq4jjC7Hulhl/s320/img796.jpg" width="218" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2uZZyS0A3oIj_Ym0LV3wfjPdUE11UKcGphvo40eX8f-lszeZWXB88WSJYkCl6XQ-Yt99_esdjRRxv0njY1THdNpAmbms5jYrATC2jeuTIFKochSEnELh2EDEmz_T8_OE469WRrnl75trqMjdcjliXEi30ORtt1oXuG3jcNYVArJqExDPCiJDvcyIC/s4799/img792.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3253" data-original-width="4799" height="217" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2uZZyS0A3oIj_Ym0LV3wfjPdUE11UKcGphvo40eX8f-lszeZWXB88WSJYkCl6XQ-Yt99_esdjRRxv0njY1THdNpAmbms5jYrATC2jeuTIFKochSEnELh2EDEmz_T8_OE469WRrnl75trqMjdcjliXEi30ORtt1oXuG3jcNYVArJqExDPCiJDvcyIC/s320/img792.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2Vv_XRynXCR0gzPuSH7ocuMbGD6J-nBBuxGOsBQWkwCfqpGj4DODBKbuNM8bOwYOsRKOtwIuqQVwh1vqGLAhdNAwSoLm0geTwkfmSzr18OToeVTXUCB4J-zOgxG7eC12FoCfxlm5yWl2E8id8cHU7XY_ZPD3VO8PlfYZLmHVRwnpfis7YRHNeRWgw/s4798/img071.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3097" data-original-width="4798" height="207" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2Vv_XRynXCR0gzPuSH7ocuMbGD6J-nBBuxGOsBQWkwCfqpGj4DODBKbuNM8bOwYOsRKOtwIuqQVwh1vqGLAhdNAwSoLm0geTwkfmSzr18OToeVTXUCB4J-zOgxG7eC12FoCfxlm5yWl2E8id8cHU7XY_ZPD3VO8PlfYZLmHVRwnpfis7YRHNeRWgw/s320/img071.jpg" width="320" /></a></div><br /><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Moto:<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">şi iarba asta o să mai răsară?<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">şi luna tot aşa o să se plece,<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">voioasă, peste apa care trece?<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i>Magda Isanos<o:p></o:p></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><o:p> </o:p></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Din
Câmpulungul copilăriei mele, mi-a fost dat să urc primul munte înalt. Aveam 14
ani, când unchiul meu Moşu, asta-i era porecla, ne-a luat cu el în ceea ce avea
să fie prima mea ascensiune de altitudine. Aşa am început peregrinările prin
munţii Iezerului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Era în august
1948, în timpul jocurilor olimpice de la Londra. Am străbătut cele două sate muscelene,
Voineşti şi Lereşti, vestite încă de pe vremea aceea, prin arhitectura caselor
celor care cu gust şi respectarea tradiţiei locurilor, le construiseră din
agoniseala muncii la pădure şi din truda oieritului. Din Câmpulung până în
capul Lereştilor, am mers cu trancarul, un fel de tramvai cu cai, fără şine,
activ încă pe vremea aceea. Apoi pe jos până în lunca largă a Râului Târgului,
acolo unde, la una din ferestrele vechii cabane Voina, se vedea lumina slabă a
lămpii cu gaz. Acolo ne aştepta nea Petrică Jderarul, mare braconier într-ale
animalului de la care îşi trăgea porecla. Liniştea locului, susurul apei şi
cerul spuzit de stele, au fost decorul lumii fantastice în care intram. A doua
zi ne-am înviorat la izvorul din susul cabanei (există şi astăzi) şi am purces
la drum. Pe poteca de atunci, pe valea Bătrânei, din ce în ce mai îngustă, a
trebuit să trecem de 33 de ori pe punţi improvizate, peste apa zbuciumată a
acesteia. Îmi mai aduc aminte că înaintea noastră, ne-a apărut la un moment dat
funduleţul unui urs, speriat şi el de apariţii atât de matinale. Şi începusem
chiar dis-de-dimineaţă drumul nostru, pentru că Moşu avea la el pensulă şi
vopsea, cu care a însemnat cu punct albastru drumul ce urca până în căldarea
lacului Iezer. Marcajul acesta dăinuie şi astăzi, desigur refăcut din când în
când, şi a fost pentru mine, cea mai durabila amintire, ba mai mult, peste
mulţi ani, microbul acestei îndeletniciri m-a determinat să fac şi eu la fel în
munţii Căpăţânii. Confluenţa pârâului Bâtrânei cu cel al Salciei, apoi valea
tumultoasă a Căţunului, marea morenă de pe versantul Piciorului Iezerului,
micuţul lac din fundul căldării glaciare, punctul alb ce urca direct în vârful
Iezerului Mare, drum închipuit printre bolovani uriaşi, sunt amintiri încă vii.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Dar de aici,
de pe malul lacului, mai am o amintire deosebită. Se apropia inaugurarea
refugiului construit cu truda entuziaştilor care au cărat cu spatele materiale
adunate în faţa primăriei din Câmpulung, cu care s-a construit refugiul Iezer.
Atunci, în excursia amintită, Moşu adusese cu el o yală, pe care s-a străduit
să o monteze, la căsuţa de piatră de lângă lac. Multă vreme refugiul Iezer,
unul din cele mai înalte din ţară ca altitudine, a adăpostit turişti, prinşi
aici de vreme rea sau zăbovind o clipă în drum spre înălţimile Făgăraşului. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Câţiva ani mai
târziu – 1953, am poposit chiar la refugiul Iezer, într-o excursie făcută în
tovărăşia unui coleg de facultate, dar şi a unei bune prietene, a cărei imagine
o păstrez în memoria ochilor, aşa cum era atunci, ignorând trecerea implacabilă
a anilor. Mi-aduc aminte doar fragmentele de atunci, care au transformat
excursia într-o mătanie magică, sclipind mereu în şiragul de întâmplări al
anilor ce aveau să urmeze. Atunci am pornit de la refugiul Iezerului, păstorit
de nea Petrică Jderarul. Am urcat în Portiţa Căţunului, la Crucea Ateneului.
Cea care va fi distrusă mulţi ani mai târziu, de câţiva derbedei. Era vreme
bună, dar aici totul se poate schimba de la un moment la celălalt şi nici
atunci capriciile Iezerului nu s-au dezminţit. A venit ceaţa, boaghia cum i se
spune pe meleagurile muscelene, iar când am ajuns pe vârful Iezerului Mare, la
2462m, invidios poate pe vecinul său Roşu, cu doar 7m mai înalt, valuri de
ceaţă învârtoşată, cu zbiceala stropilor de ploaie şi chiar fulgi răzleţi de
zăpadă – şi doar eram în a doua decadă a lunii august -, ne-au gonit repede
spre refugiu. Am rămas în urmă, pentru că aveam de îndeplinit, numai pentru
mine, un ritual, pe care doar vârfurile ascuţite ale muntelui înalt mi-l puteau
dărui. Acolo sus, singur, pe când ceţurile şi stihiile mă înconjurau, am
îngenuchiat şi nevăzut de nimeni, mi-am fixat ţeluri ale vieţii, care pentru
mine doar începea. Să fi fost o rugă spre fereastra cerului întunecat, care
parcă se apropiase de mine sau numai dorinţe pentru mai tîrziu... Tinereţea mea
de atunci, nu putea să facă diferenţe între dorinţa momentului şi ceea ce era
doar rugă pentru mai târziu. Mi-am ajuns prietenii, am intrat în refugiu odată
cu primii funigei şi a doua zi totul era alb, alb şi pur, aşa cum mi-au fost şi
gândurile de atunci. Cum am coborât valea Căţunului, speriaţi de ziua de iarnă
autentică, cum am ajuns la cabană, unde după achitarea nopţii de cazare şi a
câte unui ceai, nu ne-au mai rămas alţi bani, o să-mi amintesc toată viaţa.
Trebuia să ajungem la Câmpulung, unde lucrurile se schimbau fără doar şi poate,
aşa că am luat-o la picior, am urcat pe valea Largă şi am apucat-o voiniceşte
peste Piscul Calului, Căluşul, Muşuroaiele, Dobriaşu şi Strâmtu, ajungând acasă
lihniţi de foame. Ştiu doar că pe un clin de munte am găsit o postată de
zmeură, în care fără teamă de urs, am zăbovit îndelung, căutând să ne săturăm
cu darurile pădurii. Să fi fost acest episod cel mai frumos petrecut în Iezer?
Se prea poate, pentru că de atunci alte împrejurări şi alţi prieteni mi-au
întovărăşit paşii pe aceste meleaguri. Şi niciodată n-am amestecat gândurile
acelea cu altele care au urmat.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">A fost în anul
1957, când terminasem facultatea. Mă lăfăiam pe nisipul mării, gândindu-mă ce
buna e odihna după atâta muncă şi mai ales emoţii. Acolo m-am întâlnit cu Radu,
bunul meu prieten şi coleg de an. Cum niciunul nu ne prea omoram cu marea, am
hotărât să străbatem creasta Făgăraşului. Şi nu numai acesta era ţinta
călătoriei, dar voiam să ajungem în Iezer şi mai departe să pătrundem în Piatra
Craiului. Ceea ce ne propusesem, de-ar fi fost numai Făgăraşul, pe vremea
aceea, a incidentelor din munţi, multe violente, ni se părea o adevărată
aventură. O împrejurare neprevăzută avea să întârzie plecarea lui Radu, aşa că
până la urmă ne-am ales ca loc de întâlnire, cabana de la Bâlea-Lac. După
peripeţiile iminente, ajungând la cabana Urlea, am plecat mai departe, spre
Iezer. Era o vreme câinoasă, cu ceaţă multă şi deasă, care s-a statornicit
toată ziua de-a lungul potecii de creastă. Fragmente din această traversare îmi
stăruie în minte. Un cioban întâlnit în cale, care nu s-a putut ţine după noi,
un prânz luat în goană, fără să ne oprim, desfăcându-ne unul altuia rucsacul
din care să scoatem ceva de mâncare şi în sfârşit momentul odihnei la refugiul
Iezer, după 12 ore de mers fără întrerupere. Ne-a întâmpinat acolo nea Petrică
Jderarul, veche cunoştinţă şi asta m-a bucurat mult. Oboseala şi mai ales
capriciile vremii, nu ne-au mai permis să ajungem, aşa cum ne-am fi dorit şi în
Piatra Craiului, peste Mâra Ţefeleica şi “Fundul Pământului”. În Piatra
Craiului am ajuns încă de multe ori, dar prin locurile propuse, amintite mai
sus, nici că am ajuns de atunci. Poate că Radu, acolo sus unde este acum, îşi
va aminti de acele vremuri de tinereţe, în care picioarele ascultau fără
crâcnire şi minţile noastre visau la aventuri fără seamăn.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Eram, în 1965,
de ani buni pe şantierul combinatului chimic de la Târgu Mureş, când mi-a venit
dintr-odată dorul de Iezerul adolescenţei. Şi am plecat, în zilele puţine de
concediu pe care le obţinusem, pe drumul lung de până acolo. Acum am înnoptat
la noua cabană Voina şi cea veche, părea uitată de tot. Doar nostalgia primei
mele întâniri cu muntele adevărat se mai cuibărea neştiută, când am trecut pe
lângă ea. A doua zi am plecat pe valea Bătrânei, cea îngustă şi întunecată de
altă dată, căreia drumul forestier îi îndepărtase farmecul celor 33 de punţi
aninate firav de pe un mal pe celălalt. Am străbătut valea Căţunului şi am
ajuns la refugiul ştiut. Nu ne-a mai întâmpinat nea Petrică Jderarul, refugiul
era gol şi se vedea că nu-l mai suprveghea nimeni. Am izbutit să ne curăţăm
locul şi să ne cuibărim în sacii de dormit. A doua zi vremea s-a menţinut
frumoasă şi ne-am bucurat din plin de ea până în vârful Păpuşii şi chiar mai
departe. Dacă dimineaţa când urcasem pe vârful Roşu, fusese chiar frig, sus, pe
pălăria capricioasă a Păpuşii, la cei 2391m ai săi, vremea devenise chiar
călduroasă. Pătrundeam mai departe, pe meleaguri pe care nu mai ajunsesem
niciodată. În popasul de pe vârf, am hotărât pe unde să coborâm în valea
Dâmboviţei, de unde mai departe aveam să urcăm pe Plaiul Turcilor către Piatra
Craiului. Am ales coborârea peste vârful Cascue -2325m- şi vârful Barbului -2196m-
şi mai departe pe Piciorul Dracsinului. Am întins cortul aproape de stâna de
acolo şi multă vreme am stat minunându-ne de frumuseţea din faţa noastră a
Pietrii Craiului, bijuterie de argint sclipind în lumina arămie a apusului. A
doua zi, cu sfaturile ciobanilor bine învăţate, am coborât în valea Dâmboviţei
şi ne-am continuat drumul spre Piatra Craiului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Anul 1968 îmi
va pricinui excursii interesante în Iezer, ba chiar una dintre ele pe un traseu
cu totul nou. Auzisem de mult, din povestirile unchiului meu “Moşu”, de poteca
de pe muchia Portăresei, pe acolo pe unde el cobora singur şi mai ales iarna,
pe schiuri. Rătăcirile unchiului, pe ceaţă, frumoasele chei ale Râuşorului
aflate prin preajmă, ca şi numele de alint ale acestora, mă incitau să dezleg
misterul Portăresei. Aşa am pornit într-acolo, singur, doar cu rucsacul în
spate, într-o excursie de-o zi. Seara îmi propusesem să fiu din nou în
Câmpulung, la casa bunicilor. În casa acestora gândisem prima oară la excursii
pe munţi, acolo bunica îmi pregătise prima oară mâncare de-o zi pentru
excursiile în care, copil fiind, eram şi eu luat. Câte-o bucată de brânză, cu
oleacă de slăninuţă cum numai bunica ştia să o prepare de la porcul de peste
an, câteva ouă fierte şi câteva fire de ceapă verde, luate cu mâna ei din grădină,
îmi erau mai totdeauna pregătite cu grijă. Acum, din bunici rămăsese doar casa,
nu pustie, dar parcă totuşi goală. Cu primele mijloace de transport existente,
circulau autobuze până la Voina, am plecat cât mai de dimineaţă. M-am oprit la
şantierul hidrocentralei Râuşor, în locul unde se construia barajul acesteia.
Am traversat albia Râului Târgului, în care se construiau fundaţiile barajului
şi am ajuns pe drumul forestier de pe valea Râuşorului. M-a prins din urmă un
camion ce se ducea după lemne şi şoferul acestuia m-a lăsat la începutul
potecii ce urca pe muchia Portăresei. Poteca era un drum pastoral lat – astăzi
este un veritabil drum alpin -, bine bătut, cu multă piatră, dezgolită mereu de
turmele de oi. Făgetul la început şi repede apoi bradul, mi-au fost tovarăşi de
drum. Pe nesimţite am prins meleagurile ceţii, surprinzătoare faţă de cât soare
lăsasem jos. Deocamdată drumul, chiar înceţoşat, nu ridica cine ştie ce
probleme de orientare. Poteca clară mergea drept înaintea mea. Problemele au apărut
când am ajuns la gol, unde deşi poteca era bună, nu mai aveam pe lături niciun
reper. Mă ţineam să urc mereu, gândindu-mă că aşa voi fi mereu pe muchie, că
doar pe aceasta voiam să merg. Am întâlnit în cale un ţarc de oi. I-am sărit
pârleazul şi am continuat să urc prin mijlocul lui. Am scos harta, câtă era pe
vremea aceea şi am încercat să mă orientez, dorind să străpung ceaţa deasă. Pe
harta mea figurau stâne, cărora parcă le auzeam zgomotele specifice. Trebuia să
trec pe lângă Colţii Caprei, care pentru mine trebuiau să fie nişte clonţani de
piatră. Nu vedeam nimic. Doar urcam, sperând să fiu pe drumul cel bun. Şi s-a
dovedit că într-adevăr aşa era. Valurile de ceaţă s-au risipit brusc şi m-am
trezit în preajma unor stâncării, pe care bineînţeles m-am ridicat. Eram pe
vârful Danciului – 2143m – şi creasta principală a Iezerului, nici nu era
departe. Vremea ceţoasă şi teama că mă voi rătăci, îmi iuţiseră paşii şi
urmărirea liniei crestei îmi fusese sfetnic bun. Că eram pe vârful Danciului,
avea să-mi fie confirmat de ciobanul turmei aflată în apropiere. Mai departe,
pe poteca de sub vârful Obârşiei – 2314m -, am trecut repede, dar pe cel al
Iezerului Mic, mai înalt, de 2406m, nu m-am abţinut să nu mă urc. De aici, nu
m-am îndreptat către vârfurile înalte ale Iezerului Mare şi cel al Roşului, ci
către Crucea Ateneului, aflată aproape de cel al Căţunului. Am coborît repede
spre lac, am trecut pe lângă refugiu şi am început coborârea pe pârâul
Căţunului. Aveam picioare zdravene pe atunci, aşa că am ajuns repede la noua
cabană Voina, cam pe la ora 5pm. Am avut norocul unui autobuz care pleca spre
Câmpulung şi până a nu da înserarea, am ajuns la casa bunicilor. Unchiul meu,
Moşu, m-a întâmpinat surprins de sosirea mea la o ora la care nu se aştepta.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Şi ca să fie
sezonul Iezerului încheiat în anul acela, Moşu mi-a propus să mai mergem,
împreună, încă odată în Iezer. Avea pe atunci 65 de ani şi spunea el, cine ştie
dacă va mai urca vreodată. N-am stat mult pe gânduri şi cum concediu mai aveam,
am plecat câteva zile mai târziu, cât mai de dimineaţă. Până la Voina cu o
cursă de autobuz, apoi voiniceşte pe valea Bătrânei. Aveam pe atunci 34 de ani
şi sigur eram într-o formă fizică cel puţin bună. Pe drum am întâlnit câţiva
tineri, care ştiau de profesorul de educaţie fizică Krijijewski – Moşu -, din
auzite, de la colegi mai vârstnici. Era Moşu nu numai un excepţional om de
munte, dar şi profesional era cunoscut ca unul deosebit, care ştia să se facă
plăcut şi chiar iubit celor din preajmă. Printre altele, pe atunci emulaţia
sportivă cuprinsese toată ţara şi sportivi deosebiţi apăreau mereu. Liceele din
Câmpulung obţinuseră rezultate notabile şi mulţi dintre cei de atunci au făcut
parte nu odată, din loturile naţionale. Am plecat deci, în susul văii Bătrânei,
pe drumul cunoscut, către refugiu şi gândeam eu, poate mai departe. Pe drum, cu
acei tineri întâlniţi, am mai schimbat câteva vorbe. Printre altele le-am spus
că urcam pe munţi cam de 20 de ani şi cum vârsta lui Moşu le era cunoscută, au
încercat să o ia la picior, considerând că noi vom merge prea încet. Când am
ajuns aproape de valea Căţunului – avea Moşu o anume poiană a lui unde făcea
popasuri cu numeroasele grupuri pe care le condusese pe aici, mi-a dat drumul
să merg mai repede decât putea el. Până sus la refugiu, am prins din urmă
grupul tinerilor, dar şi Moşu nu a venit în urma noastră cu mai mult de ½ oră.
Cât s-a odihnit Moşu, cât a mai stat de vorbă cu Petrică Jderarul, eu am dat o
fugă pe Iezerul Mare. Pentru mine Iezerul îmi dăduse şansa să-i ating destule
ţinte frumoase. Coborârea spre Voina, singuri de data asta, a decurs normal,
Moşu fiind un turist experimenatat şi zdravăn chiar şi la vârsta aceea. Până
seara aveam să ne întoarcem la Câmpulung. Deşi au mai trecut mulţi ani până la
finalul acestei vieţi de excepţie, pentru Moşu, aceasta a fost ultima lui
ieşire pe munte.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Un eveniment
al anului 1970 avea să fie legat de una din excursiile făcute în munţii
Iezerului. În chiar zilele de început ale lunii mai, în munţi avuseseră loc
căderi mari de zăpadă. Prin munţii vâlceni parcă nu fuseseră atât de mari, sau
poate vremea frumoasă de la vale nu ne impresionase atât. Atunci ne-am hotărât
să mergem în munţi de mare altitudine şi cum eu treceam drept cunoscător al
Iezerului, am hotărât să mergem acolo. Am plecat de la Vâlcea cu două maşini.
Grig şi Sofi erau printre cei mai buni prieteni de munte, care nu o dată mă
întovărăşiseră în excursii dintre cele mai frumoase dar şi interesante. Cu
întreg grupul ne-am cazat la noua cabană Voina, un adevărat hotel ni se părea
nouă pe atunci. Peste noapte ploaia nu a încetat să cadă. Excursia părea
compromisă. Cu speranţele năruite, am plecat împreună cu Grig, dimineaţa, din
cabană, să studiem ritmul ploii, să descoperim vreo fereastră de cer senin,
vreo ridicare verticală de fum, mă rog, orice semn care ne-ar fi putut garanta
continuarea excursiei. Până la urmă am ajuns la concluzia că s-ar putea conta
pe fereastra unui timp fără ploaie. Am intrat repede în cabană, le-am spus
colegilor că putem pleca şi i-am convins să ne luăm rucsacii şi să intrăm pe
valea Bătrânei, în drum spre refugiul Iezer. Înainte de plecare, cum nu era
deloc prea devreme, am luat în fugă un mic dejun. Împreună cu Grig, ne-am
înfruptat din nişte salam de vară, probabil luat din acelaşi loc, care pe drum
ne-a jucat feste urâte. Am plecat, am străbătut valea Bătrânei şi când am
traversat valea Căţunului, ca la un semn parcă, Grig şi cu mine, ne-am retras
în tufele de jneapăn, având amândoi semne vizibile de intoxicare. Cu chiu cu
vai, am ajuns la refugiu, unde în loc să ne odihnim, am continuat cu
manifestările violente ale intoxicaţiei. Şi pentru că celorlalţi le era foame,
le-am oferit şi lor salamul nostru de vară. Simţul lor olfactiv, poate mai
dezvoltat ca al nostru, le-a mutat nasul din loc. Au făcut haz nebun de necazul
nostru şi şi-au astâmpărat foamea cu altceva. Nouă, tineri pe atunci, ne-a
trecut repede şi am avut în continuare timp să ne bucurăm de ceea ce muntele ne
oferea de jur împrejur. Vremea întunecată, cu urme vizibile de ceaţă ne-a lăsat
să ne bucurăm de începutul primăverii montane. Alături de peticele întinse de
zăpadă, muntele oferea ochiuri de pământ pe care viaţa mustea din nou. Aici,
din stratul de zăpadă subţiată de începutul sfârşitului de iarnă, ţâşneau
covoare de brânduşe. Firave, bătute de vântul subţire de creastă, micuţele,
întâiele semne de primăvară apărute din zăpezile care care încă mai sălăşluiau
pe coastele muntelui ce se iţeau arareori din valurile de ceaţă, ne-au redat
forţa fizică, atât de deteriorată de suferinţele stomacale. Ne-am risipit
printre brânduşe, mai mult mângâindu-le decât culegând minunile firave, atât de
hotărâte să înfrângă iarna. Bucuria prilejuită de brânduşe, deşi timpul nu era
grozav şi noi sperasem mult mai mult de la această excursie, a fost destul ca
noi să revenim la cabană şi mai apoi acasă, mulţumiţi de ceea ce văzusem. Nu
mult după revenirea noastră acasă, în ţară s-a dezlănţuit urgia inundaţiilor,
pornite cu ploi abundente şi neîntrerupte şi topirea zăpezilor mari căzute la
munte.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">A fost o
primăvară frumoasă cea din 1972, aşa cum arareori văzusem. Jos în oraş, dar şi
în imediata vecinătate a lui, primăvara aducea belşug de zile frumoase. Dar sus
la munte, zăpezile mai ţineau capul de afiş. Spectacolul iernii, la tot ce
depăşea 1800m, era magnific. În fiecare dimineaţă când veneam în şantier, aveam
în faţă spectacolul Builei, muntele emblemă a Vâlcii. Coastele abrupte ale
acesteia, încă înzăpezite, ne-au dat ideea de urca pe munţi înalţi, pe care
iarna să mai fie în toi. Am ales să încercăm să urcăm Păpuşa Iezerului, vârful
atât de capricios al întregului masiv din care face parte. Am plecat cu Ilie,
bun tovarăş de munte o bună perioadă de timp, spre Câmpulung şi mai departe
spre Voina şi Valea Cucăi, sperând să ajungem cât mai departe, poate chiar până
la cabana de aici. Aşa s-a întâmplat, şi cu Dacia mea 1300, am ajuns chiar în
pragul cabanei. Am găsit aici un coleg din trustul din care făceam parte,
piteştean, care se pregătea să facă o ascensiune solitară spre Păpuşa. S-a
bucurat că nu va fi singur. În trei, am început să urcăm panta aspră a
Piciorului Grădişteanului. Prin pădurea de brad, întunecată, a acestor locuri,
la început fără zăpadă, urcam într-un ritm alert. Ilie şi cu mine, oarecum
obişnuiţi cu ascensiunile de iarnă, pe zăpezi mari, făcute în munţii Căpăţânii,
urcam destul de repede, dar colegul nostru piteştean, de abia se ţinea după
noi. Când am depăşit stâna din Grădişteanu, zăpada era la ea acasă şi piciorul
se afunda zdravăn în ea. Până la urmă, cam pe acolo pe unde vara identifici un
ultim izvor în calea spre vârf, piteşteanul nostru ne-a dat liber să urcăm fără
el. S-a aşezat jos pe hanorac şi a privit în continuare cum urcam panta
înzăpezită a Păpuşii. Ne-am oprit tocmai sus pe vârf, acolo unde de atâtea ori
văzusem doar nori, prevestitori de vreme rea. Acum era o zi cu mult soare şi
caldă, cu cer senin şi vizibilitate spre marile vârfuri şi creste din
apropiere. Căldarea Iezerului, fragmente din creasta Făgăraşului înzăpezit, dar,
mai ales, creasta Pietrii Craiului, al cărui versant vestic, Marele West-Wand,
ne-au încântat peste măsură. Am zăbovit destul pe vârful însorit, acolo unde
căldura primăvăratecă se îmbina cu ascuţimea vântului de creastă. Jos, acolo
unde-l lăsasem, piteşteanul nostru se pregătea să plece. Ştia că îl vom ajunge
repede şi nu voia să piardă ocazia să meargă cu noi, cu maşina. Către cabana
Cuca l-am ajuns. Sigur, era în maşină cu noi şi avea oarecare interes să ne
măgulească, dar oleacă de adevăr o fi existat în zicerea lui, atunci când ne-a
mărturisit că prea mergeam repede şi că arareori a văzut oameni urcând în
ritmul ăsta. Aşa o fi fost, pentru că Ilie şi cu mine eram pe atunci zdraveni
şi cu foarte multe excursii de iarnă în picioare. Avusesem împreună multe
spectacole alpine de iarnă, pline de frumuseţi rar întâlnite, iar acesta, la
cei 2391m ai Păpuşii, era unul, deloc de neglijat. Până la Vâlcea am disecat
momentele dăruite de munte, aproape fără să simţim oboseala unei excursii de o
zi, făcute la oarecare depărtare de casă şi cu cei aproape 300km făcuţi la
volan.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-un
sfârşit de februarie al anului 1972, am hotărât să încercăm o partidă de schi
pe pantele Plaiului lui Pătru, pe care vara urca una din potecile Iezerului,
des străbătute. În târziul după amiezii de sfârşit de săptămână, am ajuns la
noua cabană Voina, aproape un hotel chiar. Am înnoptat acolo şi dimineaţa, pe
un soare darnic cu noi, am plecat pe poteca amintită. Dacă vara este o potecă
mai mult de coborîre, acum iarna, prin făgaşurile potecii, cu zăpadă până la
brâu, a fost chiar o minune că am ajuns cu toţii sus, la golul alpin, în
preajma stânei de aici. Luptându-ne cu zăpada, unii am ajuns mai repede, cei cu
schiurile în spate, pe care chiar voiam să le utilizăm, iar alţii, mai comozi,
au ajuns destul de târziu. Cu toţii însă, ne-am bucurat de ziua plină de soare
şi urcuşurile şi coborâşurile în lungul plaiului, pe schiuri, ne-au bucurat
deopotrivă. Vârfurile erau acoperite de zăpadă şi privirile zburdau
nestingherite către cupola Păpuşii sau căldarea Iezerului. Acum, după amar de
ani pot să-mi mărturisesc că voiam să ajung acolo unde auzisem încă din
copilărie, că se urca iarna la schi, cu organizarea taberei de iarnă în
clădirea stânei. Mi se părea o excentricitate şi doar în anii din urmă am aflat
cum poţi să-ţi petreci o noapte de iarnă, într-o stână, mai întâi în jurul
focului, mai apoi înfofolit şi mai apoi ghemuit până peste cap în sacul de
dormit. Când am sosit pe plai, soarele bătea dinspre Păpuşa şi când am văzut că
el s-a depărtat binişor către căldarea Iezerului, am luat-o din loc, coborând
cât puteam de repede către microbuzul care ne aştepta. Cu veselia tinereţii de
atunci şi, la sfârşit, când ne pregăteam să ajungem la Râmnic, cu moţăiala
oboselii zilei de schiat în plin soare, am terminat încă o ieşire în Iezer. Deşi
unii chiar obosiseră, pe niciunul nu l-am auzit bombănind, cum că excursia nu
i-ar fi plăcut.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am traversat
creasta Făgăraşului şi în alte împrejurări, sfârşind tot pe meleagurile
Iezerului. Una dinte ele am făcut-o cu Chissy – august 1976 -, bună prietenă pe
multe alte poteci de munte, până când coborîrea fără rost a unui perete de
stâncă din Cozia, avea să-i curme brutal firul vieţii. Atunci am plecat din
Turnu Roşu şi după multe peripeţii cu zăpadă şi furtuni înfricoşătoare, am
zăbovit peste noapte în bordeiul de mioare din Curmătura Brătilei. De acolo, am
plecat în zorii unei zile cu cer senin, în lungul drum către Iezer. Ne-a fost
vremea bună pe crestele parcă domoale, după cele stâncoase ale Făgăraşului de
până atunci. Doar când am ajuns în Curmătura Oticului s-a întunecat cerul şi
valuri de ceaţă se buluceau de pretutindeni. Când am ajuns pe vârful Roşu, la
cei 2469m ai săi, primele fulgere aveau să ne vestească furtună mare. Un pic
înfricoşaţi de ce va urma, am greşit coborârea şi am ajuns într-o altă căldare,
cea a Iezerului Mare. Ne-am dat repede seama că pe aici, jnepenii erau la ei
acasă, iar cea a lacului, prin preajma acestuia era de-a dreptul cheală, că nu
degeaba nea Petrică Jderarul pusese afiş mare, că cine dorea şi foc, trebuia
să-şi aducă lemne din jnepenişul de mai jos de refugiu. Am urcat în fugă
versantul Roşului, am ajuns din nou pe vârf şi cu fulgerele şi tunetele încă
îndepărtate, dar pe urma noastră, am urmat drumul de creastă. Şi cum am zărit,
printr-un tremurat de pleoape, prin ceaţa care ne înconjura, micuţul refugiu
din căldarea Iezerului, am coborît, rostogolindu-ne printre stâncile
versantului. Erau acolo, printre alţii o familie cu doi copii năstruşnici, ba
chiar neastâmpăraţi. L-a întrebat Chissy pe unul dintre ei “eşti şmecher?” şi
răspunsul a venit prompt “nu sunt şmecher, sunt foarte şmecher!”. Am plecat a
doua zi, urcând direct spre vârf, pe acolo pe unde unchiul meu, pusese cândva
un punct alb. Nu se mai vedea semnul, dar noi am ajuns cu bine în creastă. Am
avut apoi întâlniri neplăcute cu câinii unei turme, dar mai ales cu ciobanii
acesteia, care nu numai că nu ne-au apărat, dar au şi azmuţit sărmanele animale
pe urma noastră. Ba chiar, după ce am vorbit cu ei, tot aşa au făcut şi s-au
potolit doar când, prin ceaţă, ne-au auzit ameninţarea că primul câine care se
apropie de noi, îi spargem capul cu pioletul. A fost apoi ziua bună mai tot
timpul şi doream atunci să scurtez drumul coborând pe Plaiul lui Pătru.
Insistenţa lui Chissy a făcut să coborîm trecând peste vârful Păpuşii. Nu s-a
dezminţit Păpuşa şi capricioasă cum o ştiam ne-a furnizat o mamă de ploaie, de
ne-a udat până la piele şi doar la stâna din Grădişteanu – pe atunci goală – am
putut să ne uscăm cât de cât. Şi când am privit spre cealaltă muchie, a
Plaiului lui Pătru, ne-a fost ciudă când am văzut că pe acolo soarele îşi
arunca raze puternice. Doar la noi fusese udătură mare. Încă umeziţi de ploaia
zdravănă, am coborît la Voina, pe Piciorul Grădişteanului şi ne-am întors
acasă, la Râmnicu Vâlcea.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Când ne săturam
de ieşirile în munţii vâlceni, pe care-i băteam mai mereu, ne mai repezeam în
câte un sfârşit de săptămână în Iezer, cel care ni se părea mai apropiat. Aşa
s-a făcut că în zilele frumoase ale începutului lui octombrie din 1976, ne-am
suit în maşina mea cea obişnuită cu drumuri de munte şi am ajuns din nou la
Voina. Dimineaţa senină dar răcoroasă, caracteristică lunii în care eram, ne
îndemna repede la drum. Aşa ne încălzeam un pic, înainte ca panta dură a
muchiei Văcarea, să ne facă să transpirăm din belşug. În apropierea vechii
cabane Voina, prin spatele ei, începem urcuşul. Pădurea de brad, îmbătrânită,
fără să vreau, îmi stârneşte amintirile întâiei mele ieşiri în Iezer, atunci
când întunericul ce se lăsase peste munte, cu spaimele copilăriei ce gândea la
animale ce puteau apărea, îmi făceau paşii temători. Atunci nădejdea mea stătea
în experienţa lui Moşu şi în cunoştinţele sale despre potecile Iezerului.
Retrăiam pe serpentinele potecii, spaimele petrecute, povestindu-le
prietenilor, întâmplările copilului de atunci. Ieşim fără să ne dăm seama la
golul alpin şi trecem pe lângă stâna din Văcarea, undeva în stânga potecii.
Stâna, din alte împrejurări, ştiam că este vestită pentru dulăii care se puteau
bate cu urşii. Atunci când eu aflasem despre urşii de pe aici şi voinicia
dulăilor, altfel de ciobani dăinuiau la stână, mai sfătoşi şi mai doritori de
vorbă cu turiştii. Dar ce să zic şi turiştii nu mai erau ca pe vremea aceea.
Noi trecem în pas vioi în lungul plaiului. Pe lângă noi mai urcă şi alt grup, ceva
mai numeros. Priveliştile se înmulţesc. Apar primele vârfuri, mari, pline de
stâncile morenei ce se sfârşesc în adâncul căldărilor glaciareale Iezerului
Mic, Iezerului Mare şi în continuare celelalte din marea potcoavă a masivului
ce-şi închide arcul spre cupola Păpuşii. Pe lângă creasta pe care suntem,
aproape paralelă, apare şi muchia Portăresei şi mult mai departe, peste ea,
cele întunecate ale munţilor vâlceni cunoscuţi. Departe, identificăm profilul
inconfundabil al Builei, cu piramida semeaţă a Vioreanului. Ceva mai la
dreapta, apare gâlma masivă a Coziei, din care se deosebeşte clar Bulzul, uriaş
deget detaşat din întreg masivul. Câţiva curioşi din grupul ce mergea alături
de noi, zăbovesc o clipă şi ne iscodesc. Vor să ştie către ce munţi privim noi
cu atâta entuziasm. Sigur că noi, parcă atâta aşteptam. Le spunem cu lux de
amănunte, cam ce vedem şi ce multe minunăţii cuprind munţii cu profil
întunecat, ce mărgineau zarea. Mai departe grupul nostru se desprinde de
plutonul întâlnit întâmplător şi continuăm drumul pe plai. Trecem prin imediata
apropiere a Căţunului – 2355m – şi poposim în Şaua Căţunului, la 2273m, acolo
unde găsim risipite prin iarba plaiului, fragmente ale Crucii Ateneului. Atâta
amar de vreme crucea rămăsese la locul ei, simbol al actelor de cultură
sătească de pe valea Râului Târgului. Şi nu cine ştie ce activişti habotnici,
făcuseră fapta, chiar mârşavă, ci turiştii cei noi, aflaţi într-unul din
momentele de bravadă golănească, stârnită de aburii beţiei. Am coborît pe malul
lacului Iezer, mult restrâns datorită anilor secetoşi, sau poate chiar a unei
scurgeri nevăzute la suprafaţă. Mi s-a părut doar o relicvă a ceea ce ştiam eu
despre ochiul de apă cristalină de altădată. Am trecut apoi pe lângă refugiu,
aflat într-o stare jalnică. Era de piatră şi beton şi nu putuseră să-i distrugă
şi aceste părţi. Altfel vandalismul trecătorilor sau al ciobanilor era deplin.
Coborîrea pe valea Căţunului, pe poteca strecurată printre jnepeni, firul de
apă tumultoasă, au rămas cu înfăţişarea pe care le-o ştiam. Am străbătut drumul
forestier de pe valea Bătrânei şi am ajuns la cabană, în suflet cu mirajul
marilor înălţimi, dar şi cu umbra de regret a celor care nu mai erau ca pe
vremea adolesceţei mele.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Aş putea
începe prin a fost odată un început de mai, cu zile frumoase şi calde. Era în
anul 1979, cel în care aşteptam cu înfrigurare realizarea visului de a merge în
Caucaz. Şi o să se vadă mai departe de ce a fost începutul unei poveşti. Pe
crestele munţilor înalţi, zăpada încă mai persista şi tocmai de aceea am
organizat, cu un grup ceva mai numeros decât de obicei, o altă ieşire în Iezer.
Am plecat cu un microbuz ONT, pe care l-am părăsit la Voina. Noi am plecat mai
departe la cabana Cuca, realizată nu cu mulţi ani înainte, de membrii unui grup
de turişti piteşteni. Acolo am petrecut o veritabilă seară de cabană. E drept
că şi cabana, aşa cum arăta ea, ne stimula. Lampa cu gaz, pârâul Cuca cu
zgomotul lui fremătător, cabana de lemn, cabanierul ospitalier, totul ne-a
făcut să ne simţim bine, aşa cum nu cred că s-ar fi întâmplat la hotelul de la
Voina. Stăteam pe scaunul din faţă al microbuzului, eram oarecum iniţiatorul
excursiei, dacă nu chiar conducătorul ei. Cu membrii grupului întreţineam
conversaţii, despre traseu, locurile interesante de a doua zi, starea
vremii.... Fără să vreau, am observat pe scaunele din spate doi ochi timizi,
care arareori se ridicau către ceilalţi. Erau ale unui personaj nou în grupul
cu care uneori mai mergeam. Nu, n-am rămas hipnotizat de privirile şi chipul
blajin al celei care stătea undeva, pierdută în hărmălaia grupului. A fost doar
o întâmplare căruia i-am data atenţie de abia a doua zi. Unii dintre noi
plecasem cu schiurile, sperând ca odată ajunşi pe platoul de după Spintecătura
Păpuşii, să le putem utiliza. Uitasem să amintesc că la cabană erau şi câţiva
salvamontişti, care ne-au sfătuit să nu plecam pe ruta pe care ne-o propusesem,
din cauza zăpezii mari şi a pericolelor de avalanşe. Urcarea dură de pe
Piciorul Grădişteanului, avea să mă aducă lângă fata cu priviri blajine, cu
ochi temători. Nu cred că era prea obişnuită cu muntele şi am tot stat pe lângă
ea, să-i fiu de vreun folos. Nici echipament nu prea avea. Ba la un moment dat,
efortul făcut pe urcuşul Grădişeanului, o obosise peste măsură şi m-am simţit
obligat să o întremez cu ceva glucoză. Cum am ieşit din pădure, zăpada era
destul de mare şi înaintarea protejatei mele, aş putea spune, devenise grea.
Ziua era frumoasă şi caldă, zăpada era de-a binelea înmuiată şi încălţările ei,
nişte espadrile uşoare, erau cu totul ude. O parte din grup, cea mai nevolnică,
rămăsese în urmă şi i-am văzut ceva mai târziu că se urcaseră pe vârf. Şi aveau
de ce să o facă, pentru că ziua era splendidă, fără pic de nor pe cer, cu
vizibilitate perfectă către Piatra Craiului. Şi cei din elita turistică a grupului
– ca să zic aşa -, privisem cu nesaţ lama de calcar argintiu, pe al cărui
versant vestic, zăpezile mai atârnau pe abrupturile sale. Când am coborât în
Spintecătura Păpuşii, am avut de trecut de singurul punct dificil, de care şi
salvamontişii ne amintiseră. Zăpada mare şi posibilităţle de alunecare pe
toboganul acesteia, putea oricând să ne târască la vale. Apoi pe platou, peste
Tambura şi Frăcea, am mai încercat noi să ne punem schiurile, dar atâta zăpadă
se prindea de ele, încât am renunţat. Nu prea am urmărit noi poteca – nici nu
puteam din cauza zăpezii iar stâlpii de marcaj erau inexistenţi -, dar ştiam pe
unde să coborîm spre Plaiul lui Pătru. Aici am găsit zăpada ochită, ba chiar
luată de ceva vreme şi am găsit un loc uscat, bătut de soarele ce stătea
deasupra noastră. Aici am întâlnit pe unul din salvamontişti, trimis special să
se asigure că nu aveam nevoie de ajutor. Soarele stătea să se ascundă în
spatele crestelor înalte ale Iezerului, când noi am început coborîrea. Odată
ajunşi la Voina, unde ne aştepta microbuzul, nu ne mai rămânea decât o altă
întoarcere acasă şi gânduri către alte drumuri pe munţii îndrăgiţi.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Pregătirile
pentru marea expediţie din Caucaz, continuau cu insistenţă. Cum nu aveam la
îndemână mari altitudini, doar crestele Făgăraşului ne ofereau vârfuri mai înalte.
Sau Iezerul, ale cărui creste se aproiau de altitudinile acestuia. Urcarea pe
pante mari, cât mai repede cu putinţă, era o altă metodă prin care încercam să
ne adaptam cât de cât pentru învingerea înălţimilor Caucazului. Aşa am pornit
într-o dimineaţă de iulie a anului 1979, cam pe la ora 5am, spre Voina. Ajunşi
acolo la 8-8 ½ , am început imediat drumul pe valea Bătrânei. Vremea nu era
grozavă şi norii promiteau ploaie. Eram întovărăşit de Zoia, fata cu priviri
blajine, care izbutea deocamdată să se ţină după mine. Mergeam cât puteam de
repede. Voiam să ajungem pe vârful Roşu în timp scurt, nu numai pentru
exerciţiu fizic necesar, dar şi goniți de teama ploii. Când am depăşit
confluenţa de jos a pâraielor, n-am mai ţinut seama de traseul potecii şi am
început să urc direct pe coastă. Atunci tovarăşa mea de drum, mi-a spus doar
timid, că mă roagă să merg ceva mai încet. Am depăşit coasta, am reajuns pe
potecă, unde urcuşul era ceva mai uşor. Urcuşul pe malul Căţunului, apoi pe
morena de pe Piciorul Iezerului, a fost parcă uşor, fără semne de oboseală.
Apoi când am ajuns pe coastele alpine, pline de bujorul aflat în plină floare,
ne-am permis momente de răgaz. Erau mulţi culegători la bujor, în această zi în
care norii atârnau desupra muntelui. Noi ne-am retras înăuntru refugiului, în
care cu greu ne-am putut găsi un loc curat. Nici nu-mi puteam închipui cum ar
fi putut cineva să înnopteze aici, atât de murdar era totul. Vremea nu dădea
semne că s-ar îndrepta şi luasem hotărârea să ne înapoiem tot pe valea
Căţunului. Când am ieşit afară, deasupra crestei a apărut un petic de cer
senin. Mie îmi revenea luarea deciziilor şi am decis să continuăm excursia,
urcând direct în vârful Roşu şi mai apoi să continuăm către Plaiul lui Pătru.
Până spre vârf totul a mers bine, dar sus au apărut primele semne de ploaie şi
tunetele, deşi depărtate, ne era clar că vesteau furtuna. Am plecat mai
departe, neglijând toate regulile muntelui. Îndată ne-a ajuns furtuna cu tot
cortegiul de pericole de care poate fi în stare o asemenea manifestare.
Tunetele nu mai conteneau. Şi dacă ar fi fost numai ele. Dar au apărut
fulgerele, trăznetele, valurile necontenite de ceaţă, aici, pe platoul zonei
înalte, pe care doar stâlpii de marcaj, dacă ar fi existat, ar fi putut să te
conducă. De altfel, platoul dintre vârful Piscanu şi Spintecătura Păpuşii, este
vestit pentru problemele de orientare pe vreme de ceaţă. Înfricoşaţi de
trăznetele care cădeau cu nemiluita, de ploaia care nu mai contenea şi de
posibilitatea de a greşi oricând direcţia de mers, care acum se dorea să fie
cea către Plaiul lui Pătru, am încercat sa ieșim de pe creasta. Găsesc într-un
loc o potecă coborâtoare. Fără să mai stau pe gânduri încep coborârea. Poteca
se înfiripă bine, ploaia începe să scadă, ca şi canonada abătută peste noi. Ne
îndreptăm cu repeziciune către pădure, pe care am bănuit-o a fi cea dinspre
valea Bătr<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">â</span>nei. Coborâsem din
creastă, de la cota 2200m, până la limita pădurii de brad, adică aproape 600m.
Sigur de ipoteza că am ajuns la o stână din valea amintită, nici nu mă gândesc
să mă abat spre ea. Noroc că din ea a ieşit un baci, bătrân, care ne-a invitat
în stână, să ne mai uscăm puţin. Îl întreb aşa, într-o doară, cum îi zice
stânei. Răspunsul m-a năucit. Era stâna din valea Vladului. “Cum, atunci muntele
din faţă nu-i Plaiul lui Pătru? Da’ de unde, este Oticu”, a venit prompt
răspunsul. Şi am plecat ca din puşcă, din nou în creastă, încercând să găsim
drumul cel bun. Sus s-a pus din nou ceaţa şi de frică să nu greşesc iarăşi
drumul, am luat-o înapoi spre vârful Roşu. Am ajuns acolo, l-am depăşit, am
coborât direct spre refugiul Iezer, unde am ajuns pe la ora 7 seara. Câţiva
turişti se pregăteau să înnopteze aici şi ne-au întrebat dacă r<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă</span>mânem şi noi. Le-am povestit în cele
câteva momente de răgaz care ne fusese odiseea şi am început în goană,
coborârea spre Voina. Pe drum, am auzit-o pe Zoe, o singură dată, spunându-mi
că dacă aud nişte gemete, să ştiu că o doare genunchiul îngrozitor, dar să merg
mai departe. Lăsarea serii ne-a apucat pe valea Bătrânei, iar întunericul, când
ne-am urcat în maşină. La ora 22 am ajuns la Câmpulung, unde m-am oprit la casa
bunicilor, unde l-am întâlnit pe Moşu. I-am povestit aventura, şi-a făcut cruce
şi mi-a mărturisit că-mi crede întâmplarea, doar pentru că i-am spus-o eu, altfel...
O cafea băută la repezeală şi din nou la drum. Pe la jumătatea drumului între
Piteşti şi Râmnicu Vâlcea, am rugat-o pe Zoe, să cânte orice, numai să cânte,
doar aşa sperând să nu adorm. Către ora 12-1 noaptea, am ajuns acasă.
Terminasem un drum, e drept, sfârşit cu bine, dar care durase 18 ore. Eram
amândoi terminaţi. A doua zi eram la ora 7 dimineaţa, la program, în şantier.
Dincolo de peripeţiile acestei excursii, care la urma urmelor putea să se
sfârşească rău, ar mai trebui să adaug, că 5 luni mai târziu, fata cu priviri
blajine, devenea soţia mea.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Au mai trecut
încă 8 ani, eram în 1987, când am ajuns din nou în Iezer. Eram în concediu şi
împreună cu copiii, am plecat la Câmpulung. Într-o dimineaţă, aflând între timp
că pe muchia Portăresei exista un drum pastoral, mi-am luat inima în dinţi şi
împreună cu copiii, am plecat într-acolo. Era începutul lunii septembrie şi
timpul era deosebit de frumos. O excursie cu maşina până în creasta muntelui nu
era chiar pe placul meu, dar de data asta eram cu copiii, aflaţi încă la vârstă
fragedă. Urcam liniştiţi pe drumul alpin, nu prea grozav. Crestele se profilau
pe albastrul cerului. Din când în când, ne zguduiau bolovanii drumului.
Ajunsesem departe, în apropierea vârfului Iezerulului Mic. Eram la peste 2200m,
nici nu mai aveam mult până la Crucea Ateneului, acolo unde părea să sfârşească
drumul. Mă şi vedeam cu copiii pe malul lacului Iezer. Ardeam de nerăbdare să
le pot povesti întâmplări vechi cu Moşu, marcajele lui şi prima mea ascensiune
prin aceste locuri. O troznitură îngrozitoare mi-a întrerupt visarea. Maşina
s-a oprit imediat. Am pornit motorul, mergea. Cum am încercat să mişc maşina,
s-a întrerupt din nou. M-am dat jos şi m-am uitat pe sub ea, doar oi vedea
ceva. Nimic. Ne-am plimbat puţin, speriaţi de urmările accidentului tehnic.
Eram pe un drum la mare înălţime, fără nădejde de a putea coborî. Am mai pornit
odată motorul, s-a mai auzit încă o troznitură şi maşina a luat-o din loc. Cu
mare atenţie am întors-o şi am luat-o la vale. Nu ştiam dacă vom ajunge până în
vale, necum la Câmpulung. Copiii mei aveau 6-7 ani şi aş fi ajuns până jos cu
ei, dar cu maşina ce aş fi făcut? Andrei, cel mai mic, tăcea speriat. Floriana,
mai curioasă din fire, mi-a pus o întrebare ciudată “Tată, ce este Dumnezeu?”. Să
recunosc, nu era o întrebare uşoară. Până la urmă răspunsul meu a venit: „
uite, noi nu aveam nicio şansă să ajungem jos, cu defecţiunea gravă a maşinii
şi totuşi ajungem!”. Şi cred că este răspunsul pe care mereu îl căpătăm la
marile încercări ale sorţii. Mai trebuie doar să adaug că am ajuns la
Câmpulung, apoi la Râmnicu Vâlcea, cu roata din spate oscilând. Se rupsese
sudura unei console ce susţinea întregul suport al roţilor din spate!<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">A mai trecut
ceva timp, copiii depăşiseră 10 ani şI încă îşi mai aduceau aminte de aventura
noastră de pe muchia Portăresei. Acum veniserăm tot cu maşina, dar am întins
cortul pe valea Bătrânei, în faţa cabanei bine îngrijită pe atunci, amenajată
într-un vechi dormitor de muncitori forestieri. Vreme superbă, timp călduros.
Noaptea ne-am petrecut-o în cort, împreună cu un pisoiaş îndrăzneţ, care căuta
un loc călduros. Nu prea de dimineaţă, am plecat în susul văii Bătrâna, cu
intenţia de a încerca un traseu nou, pe care să ajungem în creasta munţilor.
Chiar lângă cabană, aflăm poteca ce urca spre Plaiul lui Pătru, marcată cu
punct roşu, un fel de circuit pornit din această vale, aveam să ne convingem
atunci când o vom părăsi. Drumul pe vale părea destul de anost, dar intra adânc
în inima muntelui. Când părăsim drumul forestier, apare în dreapta punctul
roşu, cu care se închide într-un fel circuitul ce urca spre stâna din Plaiul
lui Pătru. Şi spun aşa, pentru că pe drum nu am întâlnit deloc marcajul cuvenit
al unui circuit care să-l închidă. Ajuns la capătul drumului, printre pâlcuri
izolate de brazi, stăm în cumpănă cum vom aborda drumul în continuare. Poteca
nu pare clară, dar vedem din urma noastră, urcând un măgăruş încărcat cu
samare. Deci, pe undeva pe aici se află o stână, sau măcar un bordei de mioare.
Câtăva vreme mai vedem oarecare hăţaş înaintea noastră. Apoi dispare şi nu ne
mai rămâne altă şansă, decât să urcăm pe unde credem de cuviinţă, ca să ieşim
mai repede sus, în marele drum al Potcoavei Iezerului. Întâlnim în urcuşul spre
creastă, o turmă de mioare a stânei din Boarcăş. Suntem povăţuiţi să ne abatem
pe acolo. Noi continuăm drumul spre creastă şi când ieşim sus, suntem în
apropierea Piscanului – 2383m- îl depăşim şi până la vârful Roşu – 2469m-, este
doar o zvâlitură de băţ. Facem aici o pauză şi le povestesc copiilor, cam ce am
păţit prin aceste locuri când mersesem, pe furtuna groaznică, cu mama lor, cu
destui ani în urmă. Erau obosiţi şi nu le prea ardea lor de divagaţiile mele
despre munţii din jur, iar despre Făgăraş nici nu auziseră. O luăm pe potecă,
pe versantul vestic al crestei înalte a masivului. Chiar în potecă, întâlnim o
turmă de oi pe lângă care trecem fără incidente. Trecem de Iezerul Mare şi când
poteca coboară, găsim locul prin care să intrăm direct în căldarea lacului
Iezer, pe lângă care nu omitem să trecem. Apoi pe lângă refugiu – tot
neutilizabil – şi pe valea Căţunului, la cortul care ne aştepta lângă cabana
Bătrâna. Am mai făcut şi a doua zi o incursiune până la cabana Cuca şi nu ne-a
mai rămas decât să ne întoarcem acasă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Era prin anul
’95 sau ’96, când împreună cu Andrei, fiul meu, am luat din nou calea
Iezerului. Am trecut prin Câmpulung, apoi cu autobuzul până la capătul satului
Lereşti şi cu un camion până la Voina. Mai departe până la cabana Cuca, pe jos.
Seară de cabană. Specifică. Lampă cu gaz, nea Fane, voinic la peste 60 de ani.
Cabana parcă mai sărăcăcioasă şi mai bătrână chiar. Scularea dis-de-dimineaţă.
Am prins a merge pe Piciorul Grădişteanului. Urcuş greu pe panta mare, cu
rucsaci încărcaţi ca pentru o excursie lungă, cum ne propusesem. Pădurea
întunecată de brad, prin care nu pătrundeau încă razele soarelui, se sfârşeşte
până la urmă şi ieşim la gol. Încă puţin şi ajungem la ţarcul oilor de la stâna
de aici. Sosisem la mulsul oilor. Stăm de vorbă cu baciul, după ce acesta
domolise furia dulăilor. Schimb de vorbe amabile. Ne luăm rămas bun şi plecăm
mai departe, fără grijă. Pe neaşteptate, din spate, apare cel mai fioros dulău,
dar şi frumos în acelaşi timp. Muşcă şi fuge. Pe mine. De pulpa piciorului. Nu
mi-a rupt pantalonul, dar a lăsat urme sângerânde şi carne zdrobită. Cu mare
greutate ciobanii ne aduc o cănuţă cu apă cu care să-mi spăl rana. De-a dreptul
ticăloşi. Azmuţiseră câinii pe noi. Am continuat drumul cu greutate, din cauza
muşcăturii şi toată excursia aveam să resimt dureri. Am renunţat să mai urcăm
Păpuşa şi ne-am oprit în Spintecătură – 2202m. Acolo ne-am întins masa şi ne-am
întreţinut cu un cioban improvizat care se ducea la stână să mai ia ceva
mâncare. Era lihnit de foame. Ne-a povestit epopeea lui. Era strungar, acum
şomer şi fusese nevoit să meargă la stână. Apăruse noţiunea de şomaj cu care
trebuia să ne familiarizăm de atunci înainte. Parcurgem în continuare drumul pe
plaiul alpin. Fără ceaţă orientarea era uşoară. Persistă durerile din picior în
urma muşcăturii dulăului. Trecem peste Tambura – 2294m – şi Frăcea – 2240m.
Trecem şi de Bătrâna – 2341m. Dedesubt apare poteca ce vine dinspre Plaiul lui
Pătru. Când ajungem în Şleaul Bătrânei – 2240m –mă gândesc că durerile
persistente din picior, ne vor strica excursia. Gândeam că în seara aceea vom
înnopta în Curmătura Oticului, acum însă hotărâm să coborâm la stâna din
Boarcăş. Rea idee, dacă mă gândesc la felul în care am fost primiţi la stână.
Ar fi fost mai bine dacă întindeam cortul imediat sub creastă, acolo unde era o
pajişte frumoasă în apropierea unui pârâiaş, dar astfel nu am fi ajuns prin
locurile minunate care au urmat. Am făcut totuşi bine, pentru că a doua zi
aveam să străbatem Căldarea Boarcăşului, umblând prin locuri rar străbătute de
turişti şi deosebit de frumoase. Am coborât lesne spre vale, pe o potecă foarte
clară. La început am mers chiar pe sub creastă. În pajişte se aflau resturile
unui bordei aşezat chiar pe marginea unui mic abrupt, un balcon aninat deasupra
unui prag stâncos. Am ocolit pragul spre dreapta şi am început coborârea,
frumoasă, punctată de tufe de jneapăn şi teribil de lungă. De undeva de pe
creastă, chiar pe ea, cobora un băieţandru însoţit de un măgăruş. Pe el îl
aşteptau cei de la stână şi datorită lui aveam să scăpăm de furia câinilor
dezlăţuiţi. Cum am spus, primirea a fost de-a dreptul greţoasă, chiar dacă noi
picasem cam pe nepusă-n masă. Chiar şi a doua zi, când noi voiam să plecăm, dar
înconjuraţi de câini nu ne puteam depărta de stână, cu greu au catadicsit să ne
dea pe cineva care să ne scoată pe potecă. Poteca largă şi mult bătută, avea să
ne scoată repede la “mutătoare”, un fel de stână de rezervă, aflată într-o
poiană plină de vegetaţie specifică. Nu mult mai sus, am dat de o veritabilă
comoară a locurilor. O cascadă minunată, o despletită, ce zvâcnea peste pragul
de stâncă. Un fel de Beuşniţă a Iezerului. Aici am zăbovit făcându-ne
înviorarea matinală şi luându-ne micul dejun. Mai departe, mergând în susul
căldării Boarcăşului, acolo unde sălăşluiau ochiuri de apă limpede, poteca se
răsfira în hăţaşele urmate de turma de oi, ce-şi avea aici păşuni mănoase.
Printre tufe de jneapăn şi şuviţe de apă cristalnă, sub un cer senin, ici colo
cu câte un norişor decorativ, nu ne venea să ne despărţim de aşa locuri minunate.
Privind spre coama înaltă ce cobora din vârful Roşu către Curmătura Oticului,
profilat pe albastrul cerului, am zărit un stâlp de marcaj. Acolo trebuia să
ajungem ca să ne putem relua drumul spre Făgăraş, întrerupt cu o zi înainte.
Dar până acolo, panta dură – de jos mai c-ai fi spus că este verticală -, ne
rezerva drum anevoios. Ne apropiem de baza pantei, după ce ocolim boldane de
stâncă şi prindem un hăţaş de oi, oarecum oblic pe coasta muntelui. Urcăm cu
genunchii la gură, apăsaţi de rucsacii încă grei, încărcaţi cu cort şi saci de
dormit, că doar vroiam în continuare să ajungem în Făgăraş. Ne ia vreo 2 ore
urcuşul, dar şi când am ajuns pe coama muntelui, ce privelişti măreţe aveam în
faţa ochilor. Cununa muntelui până către Păpuşa şi peste ea lama de calcar a
Pietrii Craiului. Apoi vârfurile nesfârşite ale Făgăraşului, printre care
încercam să ne fixăm repere pentru ce avea să urmeze. Coborâm repede în
Curmătura Oticului, acolo unde aveam să sorbim pentru o clipă, tot debitul apei
Bucureştiului. Acolo, ascuns în clinul Oticului, se afla izvorul Dâmboviţei.
Ne-am continuat drumul mai departe, dar întâmplarea ne scosese în cale minunata
căldare a Boarcăşului, acolo unde se ajunge atât de rar. Nu sunt poteci, dar
minunea apei năvalnice zburdând peste praguri de stâncă, viaţa ţâşnind din
mijlocul pajiştei şi adierea vântului de creastă şuierând printre acele tufelor
de jneapăn, totul sub grohotişul vârfului înalt al Roşului, lasă amprenta
viselor alpine ce se cer cercetate.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Prin
almanahurile turistice de prin anii ’80, apăruseră multe articole despre Valea
Văsălatului şi minunile îngemănate pe aici, ale Iezerului şi Făgăraşului. Multă
vreme am gândit că voi ajunge şi eu vreodată pe aceste meleaguri. Grig, vechiul
meu coleg de ture montane din tinereţe, îmi spusese odată, că tare ar vrea să
mai urce pe coaste de munte. Am ţinut minte şi când am prins o vreme stabilă,
era în a doua jumătate a lunii octombrie, i-am propus să mergem pe drumul
Văsălatului, cel ce făcea graniţa dintre Iezer şi Făgăraş. Mă gândeam că vom
ajunge în Curmătura Oticului, cea plină de atâtea amintiri. Acum Grig căpătase,
odată cu trecerea anilor, o burtă respectabilă şi nu mai era nici pe departe
tinerelul sprinten şi puternic de altădată. Dar nici eu nu mai eram ca pe
vremuri. Am pornit aşadar, în toamna anului 1998, cu maşina, cam pe la ora 4
dimineaţa, spre valea Doamnei. Străbatem drumul cu gropi al Sboghiţeştiului,
ajungem la tabăra şcolară de la Slatina şi intrăm pe lungul drum al Doamnei,
chiar mai sus, pe Valea Rea. Ajungem la barajul de la Gura Văsălatului, îl
traversăm şi intrăm pe drumuri noi. Ajungem la o baracă arătoasă şi locuită
după câte vedem. Continuăm drumul spre obârşia văii Văsălatului, de unde speram
să găsim drum spre Curmătura Oticului şi mai departe spre vârful Roşu. Întâlnim
în drum o rulotă în care era şi foc. De jur împrejur nimeni, de la care să
obţinem vreo informaţie. Înainte drumul părea bun şi noi pe acolo am luat-o. Să
fi mers 1-2km, când drumul s-a închis printr-o platformă de întoarcere. Ne-am
dat jos, ne-am pregătit rucsacii şi am luat-o în susul văii, pe o potecă ce
părea să se însăileze în susul ei. Repede a încetat să se mai vadă, nu numai
poteca, dar nici vreo urmă de om. Doar trunchiuri aduse de viituri şi săritori
stâncoase ce trebuiau să fie depăşite. Malurile din ce în ce mai abrupte,
împădurite până spre firul apei şi după câte vedeam absolut impenetrabile. În
plus, în stânga trebuiau să înceapă să se vadă, verticala stâncoasă a Colţilor
Cremenii. Nici vorbă. Ne rătăcisem. Aşa că am hotărât să ne urcăm pe versantul
împădurit din dreapta. Fără potecă, agăţându-ne de fiecare ramură, răzbim până
la urmă pe locuri mai paşnice. Ocolim stâncile ce ne apar în cale, păşim pe
iarbă parcă neîncepută, ne strecurăm pe sub ramurile groase ale brazilor, şi
până la urmă răzbatem către vegetaţia pitică a tufelor de ienupăr şi brad.
Luasem oarecare înălţime. Grig dă semne de oboseală şi parcă n-ar mai vrea să
urce. Eu întrevăd un culoar mai liber printre jnepeni şi-i spun că vreau să urc
spre creastă. Îmi spune să urc sănătos, că el nu mai vine. Scap repede de jepi
şi mă întorc să-i spun că de acolo de unde am ajuns, până în creastă nu mai
este mult. Îmi strigă de jos că a găsit o potecă pe care urcă şi el în creastă.
Eu continui să urc. Ajung repede sus, pe un vârf de unde privirile curprind
unul din acele fantastice spectacole alpine ale zilelor de toamnă târzie. Eram
la sfârşitul lunii octombrie şi pe cer nu era pic de nor. Mai întâi scot harta
ca să-mi dau seama cam unde ajunsesem în urma rătăcirilor noastre. Eram pe
vârful Obârşia din Iezer, la 2314m şi primul peisaj pe care-l identific, este
cel al Colţilor Cremenii, înalţi, cu abrupturi stâncoase şi brazi căzuţi,
atârnând pe coastele lor, aşa cum îi ştiam din adolescenţă. De jur împrejur,
coastele munţilor erau îmbrăcate în culorile arămii ale pajiştilor alpine,
printre care stâncăriile acestora, garniseau pantele cu sclipiri de oţel. Lîngă
mine salba de vârfuri ale Iezerului. Mai întâi cel Mic, apoi cel Mare şi mai
departe, închipuit, vârful Roşu, totul peste 2400m. Versantul vestic al
acestora plin de grohotiş, se sfârşea tocmai jos, în vârfurile brazilor. Şi
Făgăraşul, mai ales Făgăraşul, bătut din plin de razele soarelui, îşi desena
sub cerul albastru creste cât cuprinzi cu ochii. Un relief fantastic, frământat,
cu muchii înalte sau care coborau până în adâncul văilor al căror clocot
ajungea până la mine ca un vuiet continuu, îmi era înfăţişat aşa cum parcă nu
văzusem niciodată. Mai apropiatul nod al munţilor Darei, Muşetescului sau
Hârtopului, toţi în jurul a 2500m, ceva mai sus sau mai jos. Moldoveanu şi
Viştea, decani de înălţime, acoperiş de casă trainică, ridicat peste valuri de
munţi. Creasta Scărişoarei, coborâtă spre Plaiul Preoteselor, se pierdea în
întunecatele păduri ce ascundeau Valea Doamnei. Dintre crestele cele mai
cunoscute, peste toate celelalte, mai lungă şi cu individualitate mai
pregnantă, cea a Râiosului-Muşeteica. Era mai deosebită ca celelate. Dinspre
Buda, bănuind undeva între planuri ce se suprapuneau, marea ei Spintecătură,
peste Râiosu şi sfârtecându-se de la Robiţa în jos, în altele mai mărunte,
aceasta era imaginea care m-a dominat în acele momente. Şi pentru că mi-era
atâta dor de meleagurile Iezerului, mi-am întors privirile către meleagurile
cunoscute. Către Crucea Ateneului şi vârful Căţunului şi către muchia
Portăresei. Doar lacurile alpine lipseau din acest regal alpin. Trebuia să ne
adunăm din nou, să-mi întâlnesc colegul şi să-i mărturisesc entuziasmul acelor
momente deosebite. Cu regret m-am despărţit de imaginile de vis şi m-am
îndreptat către Curmătura Groapelor, la 2030m, sub piramida înaltă a vârfului
Cârligelor-2171m-, acolo unde, puţin sub creastă, ne-am înfruptat din merindele
aduse de acasă. Am mai privit odată spectacolul fascinant al Făgăraşului şi am
părăsit creasta pe poteca stânei din Groapele. Încă de sus, stabilisem cum vom
coborî şi cum vom urma creasta ce pleca de la stână. Creasta împădurită, avea
undeva mai jos o curmătură, prin care speram să coborîm în valea pe care o
părăsisem. Până acolo mai era cale lungă. La început am mers pe poteca stânei,
apoi pe o foarte veche potecă ciobănească, sau numai ni s-o fi părut, apoi
numai prin pădure. Dar am ajuns în şaua pe unde fixasem să coborîm. De abia
acum, când coboram din şa, am dat după puţină vreme de o potecă a tăietorilor
de lemne de altădată, pe care am izbutit să ajungem în vale. Pe drumul
întoarcerii am mai întâlnit încă două case – erau şi la urcarea noastră pe
drumul forestier, dar nu le luasem în seamă – poate de vânătoare, mari şi
aspectuoase, înainte de a ajunge la casele de jos întâlnite dimineaţa. Am stat
de vorbă cu cei de acolo, ni s-a spus că oricând suntem aici primiţi cu bucurie
şi, mai ales, am aflat că valea pe care fusesem se numea Referincea. Seara, cu
amintiri de neşters, am ajuns acasă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8012789762411985644.post-63232738421719175472022-04-19T21:21:00.001+03:002022-04-21T06:27:13.988+03:00Buila – Piatra Craiului vâlceană<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8Uf-9NfU6z0c1FVu8m0bR2GQanoJlCQeTLC4FT1ZzTkpdUd_1s1_jw7zqXgSQ640axnWOaSIsXQVrfTVipHk_VjUT-UWX4ne4avYxpmY9RC3KKhuF3wIIzcgnHhbuV1mhx7YYmp2xEI2VMFrOhG6Vx7aERzoLLDRmIjcFYfGHTuQqdyTD4QrSYlTf/s4799/img255.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3250" data-original-width="4799" height="217" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8Uf-9NfU6z0c1FVu8m0bR2GQanoJlCQeTLC4FT1ZzTkpdUd_1s1_jw7zqXgSQ640axnWOaSIsXQVrfTVipHk_VjUT-UWX4ne4avYxpmY9RC3KKhuF3wIIzcgnHhbuV1mhx7YYmp2xEI2VMFrOhG6Vx7aERzoLLDRmIjcFYfGHTuQqdyTD4QrSYlTf/s320/img255.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipxNVyKqMOwH00qThtdz3NCagpAobCr6driaqoJWCClPTScfBbcl4FwtyzS7oVO1UhQn803qTRok-QUCUv3ugQx0UXtJCcYIJgZ7-ciOTqU4j7KXGQR5rGsvERvYEC-g25TlHzQN3cNre86MVPOpXA8uYeCUePHSCS_1RcoYzXzMYypMUQs41FkdrG/s4798/img183.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3165" data-original-width="4798" height="211" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipxNVyKqMOwH00qThtdz3NCagpAobCr6driaqoJWCClPTScfBbcl4FwtyzS7oVO1UhQn803qTRok-QUCUv3ugQx0UXtJCcYIJgZ7-ciOTqU4j7KXGQR5rGsvERvYEC-g25TlHzQN3cNre86MVPOpXA8uYeCUePHSCS_1RcoYzXzMYypMUQs41FkdrG/s320/img183.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-lTyXTloSHFkoMrAZaeUBMLyMR9190iXdmpci57JNtmGkZiyHeQ5XU22mJ8D0dutTPGGitxNHiNAKFiUiBsr--iId4xSGS7TTb5YNx3hnqDcC13avU5vff2nbSvuUjJ1ftIOpF6fKM4IW0iAawZESQmcVX3mky5h_xic62KlQfMHIT0owVRub-iAV/s4799/img149.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3260" data-original-width="4799" height="217" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-lTyXTloSHFkoMrAZaeUBMLyMR9190iXdmpci57JNtmGkZiyHeQ5XU22mJ8D0dutTPGGitxNHiNAKFiUiBsr--iId4xSGS7TTb5YNx3hnqDcC13avU5vff2nbSvuUjJ1ftIOpF6fKM4IW0iAawZESQmcVX3mky5h_xic62KlQfMHIT0owVRub-iAV/s320/img149.jpg" width="320" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Moto: Drumul dragostei de tine,
zi de zi eu îl scurtai,</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Şi tu fără-a prinde veste tot mai
mult mi-ngăduiai.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i>Nicolae Labiş<o:p></o:p></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Oare de câte
ori oi fi fost în Buila? Un poet drag mie, ce mi-a înrâurit adolescenţa în
toate visele ascunse ale ei, a scris versurile „<i>noi nu le-om putea număra
niciodată, / inima visează măzărichea înmiresmată / şi stele albastre cu
clinchete mici</i>”. Nu ştiu de câte ori am fost pe meleagurile pe care le
vedeam cînd intram în şantier. În dimineţile senine de vară, lama argintie
strălucea în lumina răsăritului şi iarna sub mantia omătului sclipitor,
privirile rămâneau ţintuite de înşiruirea de ţancuri înălţate spre cerul
albăstriu ale crestei Ştevioarelor. Aşa îmi începeam zilele lungi de muncă în şantier
şi dacă în multe din ele aveam şi satisfacţii, poate Buila avea înrâurirea ei. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Dinaintea
sosirii mele în Vâlcea, de două ori trecusem prin Băbeni şi de fiecare dată
zărisem o creastă de munte, zimţată, înălţată deasupra dealurilor. De fiecare
dată mi-am închipuit că văd creasta Parângului! Apoi, când am ajuns în Râmnicu
Vâlcea, am aflat că muntele ce-l vedeam dimineaţa, se numea Buila. Am
identificat-o repede pe harta sumară pe care o aveam şi mi s-a părut un munte
uşor abordabil, cu distanţe scurte de apropiere şi străbatere a lui. Aşa că
n-am stat pe gânduri prea mult, când mi-am programat o plimbare prin aceste
meleaguri. Asta era în iunie 1967! Vorbisem cu nea Mitică – şoferul lângă care
mi-am petrecut 18 ani din viaţă, mai mult prieten decât subaltern - rugându-l
să mă aştepte acasă la el, în Bărbăteşti, într-o seară de început de vară. Aşa
am cunoscut prima oară potecile Builei.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Harta pe care
o aveam, spunea că pot pleca din Olăneşti, că voi urma o coamă deluroasă, după
care voi coborî la apa Cheii şi voi ajunge pe meleagurile Builei. Părea scurt
drumul însemnat pe hartă şi mă amăgeam că voi ajunge repede în Bărbăteşti. Am
plecat în zorii zilei, către Olăneşti, unde am ajuns repede. Am luat-o spre
valea cu multe izvoare, de pe care începea drumul către cătunul Tisa. Cele
câteva case risipite pe dealuri, dar mai ales bisericuţa săltată pe o movilă,
profilată pe cerul în care soarele înroşea orizontul, avea parcă o semnificaţie
aparte. La ieşirea din sat, un bătrâm, mi-a dat atâtea indicaţii despre drumul pe
care trebuia să-l parcurg, cât să ajung până la „cantonul lui Zdârcea”, loc în
care cu siguranţă voi găsi oameni care-mi vor spune pe unde să o iau mai
departe. Mi-a spus totuşi, că poteca pe mai departe, urcă pe undeva prin
spatele cantonului. Am parcurs fără probleme de orientare, poteca crestei pe
care mă aflam. Am ajuns într-un loc în care peisajul se schimba evident. Prin
pădure, pe lângă exemplarele falnice de fag, începeau să apară brazii. Unii
parcă diferiţi de cei întâlniţi prin ceilalţi munţi. Ce-i deosebea atâta încât
mă surprinseseră, aveam să aflu ceva mai târziu. Eram într-o zonă în care
creştea specia rară a tisei. Pe măsură ce urcam, poteca se strecura clar prin
pădure. Apăreau ţancuri argintii. Erau stâncile calcaroase ale Stogşoarelor,
aveam să aflu în alte multe întâmplări în care am străbătut locurile. Drumul
era fascinant, nu numai pentru că pe aici păşeam pentru întâia oară. Eram
singur şi deşi ziua era una cu soare mult, singurătatea mă apăsa. Am ajuns
într-o şa, acolo unde am găsit o masă cu băncuţe. Păreau locurile mai
prietenoase şi parcă de undeva din preajmă, stăteau să apară şi oamenii, care
să-mi dea indicaţii despre drum. Până aici şi chiar mai departe, drumul fusese
bine descris de bătrânul din capătul satului Tisa. Pe lângă un perete imens şi
vertical, am început coborîrea spre valea Cheii, de unde un zgomot de apă
năvalnică, se făcea auzit încă de pe aici. Am coborît poteca, am trecut cam pe
la mijlocul ei, pe lângă un izvor cu altă băncuţă lângă el, şi am găsit cantonul
lui Zdârcea, după ce am traversat apa. Nu numai o clădire, ci chiar trei. Una
dintre ele era mai bine conservată şi părea des utilizată. Dar spre
surprinderea mea, nu se vedea nimeni prin preajmă. Era ora 12 şi nu mi-am
permis o odihnă prea lungă. Am căutat poteca, prin spatele cabanei, aşa cum îmi
spusese bătrânul din Tisa. Am găsit doar un lan de urzici şi n-am văzut vreuna.
Am intrat în panică. Nu-mi puteam permite prea multe bâlbâieli. Trecuseră
aproape 7 ore de când plecasem din Olăneşti, în totală contradicţie cu harta pe
care o aveam. Bănuiam că şi de acum încolo voi avea mult de mers. Îngrijorat,
ca să nu spun chiar speriat, am luat-o pe marginea apei, în avalul ei. Apa
trebuia să mă scoată undeva. De unde să bănuiesc cum arăta valea?! Pe marginea
apei am găsit chiar o potecă. Dar când am depăşit poteca şi am continuat să
merg pe lângă apă, pentru că pe altundeva nu puteam, m-am trezit în mijlocul
unui haos de stânci şi zgomot de apă, ce se prăvălea în cascade nesfârşite.
Peste câteva, am trecut cu uşurinţă. Dar a venit un bolovan mare, pe faţa
căruia m-am lăsat în jos. Mai departe, drum nu se mai vedea nicicum şi m-am
gândit că trebuie să mă întorc. Eram speriat în mijlocul zgomotului ce mă
înconjura şi instinctiv am strigat după ajutor. Cine să te audă! Am încercat să
mă caţăr înapoi pe bolovanul coborît uşor. Avea faţă netedă şi umedă. Mâinile
îmi alunecau pe faţa lui. Cu o ultimă sforţare, am izbutit să mă agăţ de mici
asperităţi şi să revin deasupra bolovanului. Am ajuns din nou la cantonul de lângă
care plecasem, complet epuizat. Am mai căutat odată poteca şi când am pătruns
în lanul de urzici, în sfârşit am găsit-o. Am luat-o repede în susul ei, ba
chiar am început să alerg. Undeva lângă trunchiul unui copac, era ora 2 pm,
m-am lăsat jos şi obosit peste măsură, m-am întrebat dacă voi mai ajunge în
Bărbăteşti în seara aceea. Mi-am continuat drumul şi spre capătul de sus al
potecii – ajunsesem în Curmătura Comarnice – iar am pierdut şirul potecii.
Disperat am luat-o printre brazi. Curând am ajuns într-o mare de grohotiş. Când
piatră sfărâmată, când blocuri imense doborîte din peretele muntelui ce se
înălţa deasupra mea. M-am menţinut la limita pădurii de brad, fără să încerc să
intru în ea. Şi poate că ar fi fost mai bine. Aş fi dat de potecă. De abia
într-un târziu, când peretele de calcar se apropiase prea mult, a trebuit să
cobor şi am dat de potecă. Ce ştiam eu dacă o fi poteca cea bună sau una care
cine ştie unde mă ducea?... Am mers totuşi pe ea. Poate că oi fi dat de izvorul
de sub Troiţă şi mi-oi fi potolit setea. Sau poate disperat, am continuat să
alerg, gândindu-mă că mă va apuca noaptea. Într-un târziu, pe un plai, am dat
de o turmă de oi şi, mai ales, de ciobanul ei. Mult mai târziu aveam să aflu că
ajunsesem la stâna din Cacova. Eram obosit peste măsură, atât de lungimea
traseului ales, dar şi de surpriza muntelui, care-mi rezervase parcurgerea
grohotişurilor pe care nu le mai întâlnisem decât în Piatra Craiului. Am
zăbovit lângă ciobanul întâlnit. L-am întrebat dacă-l ştia pe nea Mitică
Şoşoacă, cel la care trebuia să ajung. Sigur, numai că el îi spunea Dumitru.
Mi-a arătat o potecă pe lângă o sondă, despre care nu mi-a spus ce căuta acolo.
Pe acolo voi ajunge în Bărbăteşti. Voi afla mai târziu că poteca străbătea
plaiul Scărişoarei. Potecă liniştită, cu pădure de fag, neatinsă nici atunci,
nici acum. La sfârşitul ei aveam să trec printr-o adevărată pădure de ferigi şi
de abia apoi am ajuns în sat. La nea Mitică, am ajuns după ora 9 seara, când
aproape se înserase. Nu cred că mă mai aştepta, dar am fost bine primit. Am
căzut secerat de oboseala unui drum de aproape 16 ore, de când plecasem de
acasă. Şi nu cred că lungimea drumului m-a obosit peste măsură, ci rătăcirile
faţă de poteca pe care dorisem să merg şi surprizele unui drum alpin la care nu
mă aşteptasem. Aşa a sfârşit primul meu drum în Buila munţilor Căpăţânii.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Eram în iarna
anului 1968, la începutul lunii decembrie. Vremea era frumoasă şi Buila părea,
de departe, foarte atrăgătoare. Îi sclipeau în fiecare dimineaţă, versanţii
abrupţi acoperiţi de un pospai de zăpadă. Nimic nu mi se părea imposibil, nici
chiar o excursie pe creasta unui munte aproape necunoscut, pe cărările care
sigur ascundeau capcane, prin locuri nemarcate şi cu atât mai mult, neumblate
iarna. Nea Mitică mă ducea oriunde. Moskvici-ul de la şantier mergea bine şi
iată-mă în după amiaza unui sfârşit de săptămână, în drum spre Schitul Pahomie,
acolo unde-mi propusesem să înnoptez. Am ajuns la schit. Acolo am făcut
cunoştinţă cu Ioasaf, singurul călugăr al acestui schit. Acum ori că îi
plăcusem călugărului, ori că în seara aceea avea chef de vorbă, dar a început
să-mi depene istoria, atât cât o ştia el, a schitului pe care-l păstorea. Avea
pe lângă el pe Lisaveta, săteancă în vârstă, de prin Bărbăteşti, sat care avusese
o importanţă majoră în istoria schitului. Călugărul Ioasaf, pe numele lui
adevărat, Ionescu din Rădeştii Muscelului, sat de prin preajma Câmpulungului, era
mic de stat, dar mare în vrere. Ajunsese aici după război, în urma unei
decepţii, cât o percepea el, dintr-o căsătorie ce-i zdruncinase viaţa. Îl
aruncase călugăria, pe bani cât să nu moară de foame, aici la schitul Pahomie,
acolo unde cu greu se ajungea, chiar în vremea de atunci. Găsise aici o
biserică aproape dărâmată, iar chilia călugărului aproape inexistentă. A muncit
mult, a tăiat cu mâna lui fagii dimprejur, care i-au permis mai apoi să aibă
loc de grădină. A început să construiască casa în care să locuiască peste iarnă
şi până a nu veni aceasta, a avut loc de dormit într-o cameră. Apoi biserica,
grădina şi chiliile, au început să se ivească în locul mântuit de mâna aceasta
de om, care cu încetul a sfinţit locul. A dăinuit multă vreme prin aceste
locuri, cu multele capricii pe care le avea, manifestate în special faţă de
turiştii care-i vizitau sihăstria. Până ce într-o zi, l-a ajuns bătrâneţea şi
poate chiar boala. De abia atunci şi-a găsit adăpost la oameni de bine, în
Cheia, acolo unde de altfel s-a şi sfârşit. Înainte de a-şi găsi sfârşitul,
într-o zi de vară, mi-a arătat sub peretele schitului, un loc acoperit de o
lespede. “Biserica şi chiliile sunt ale Episcopiei, dar aici, locul de sub
pământ, este lăcaşul meu de veci, numai al meu. Nimeni nu mă va da afară de
aici”. Şi s-a sfârşit părintele Ioasaf, tăcut, aşa cum a trăit şi nimeni nu l-a
deranjat vreodată în locul pe care şi-l făcuse de pe când sălăşluia printre
noi, mirenii cei păcătoşi. Duhul părintelui Ioasaf, Ionescu cel din Rădeştii
Câmpulungului, bântuie prin serile blajine de vară sau nopţile geroase, cu lună
plină, când covârşit de liniştea locului, aflat sub pavăză de stâncă înaltă,
stai pe prispa chiliilor, gândind la locuri mai aproape de cerul, acum
înstelat, dar mâine senin ca sufletul celor ce îndrăgesc muntele. Atunci a
urmat o seară liniştită, lângă soba care gemea de lemne arzânde, cu flăcări
încolăcite. Şi când căldura mă mai gonea din casa primitoare, ieşeam pe prispa
chilii sub lumina rece a unei luni pline, cum parcă nu aş fi văzut şi altădată.
Doar scrâşnetul securii care-şi croia bârnă de casă nouă, muncită cu râvnă,
părea să-mi amintească de munca unui om, ce-şi frământa aleanul unor zile de
mare suferinţă. Lângă el, Lisaveta stătea cu mâna la gură, ascultând depănarea
poveştii vieţuitoarei Domnului, hărăzită să binecuvânteze locul. Şi tot ea, a
doua zi, nu numai că m-a povăţuit pe unde să apuc către creasta Builei, pe care
mi-o doream, dar m-a şi condus o bună bucată de drum. Când am ajuns în preajma
unei creste, mi-a dat o ultimă îndrumare şi s-a întors la schit. Am rămas
singur. De jur împrejur, zăpada era stăpâna locului. Cu hanoracul de pe atunci
şi un basc aşezat cam într-o parte, urcam cu temere printre urmele care se
arătau a fi cele ale unei turme de porci mistreţi. Am pătruns în lungul unui
vâlcel, am urcat prin pădure pe serpentine închipuite şi am ajuns la o arătare
de casă, stâna din Ştevioara. Mai departe, se întruchipa poteca prin piatra
albă de calcar iţită din şi mai albul zăpezii. Pe altă vale, rotunjită, spre
înaltul muntelui, am urcat pe altă muchie, mai priporoasă. De acolo, drumul
părea a urca doar printre stâncile unei custuri. Când s-a sfârşit aceasta, am
ajuns într-un tăpşan, rotunjit ca o tipsie, deasupra căruia se ridicau ţancuri
înzăpezite, presărate cu stânci. Pe întinderea albă, ritmic, apăreau paşii unui
ţap de capră neagră. Urcau şi ele odată cu mine şi nici când am ajuns pe ţancul
cel mai de sus, nici acolo nu se sfârşeau. Acolo sus, sprijinit de baliza
vârfului, mai apoi odihnind pe scaunul de piatră al muntelui, cu harta în mână,
am privit pe îndelete tot înconjurul lumii în care mă aflam. Văzusem şi mai de
jos cununa înzăpezită a Făgăraşului, ba chiar şi pe cea a Iezerului şi
Bucegilor, dar de aici de sus, păreau cu adevărat măreţi. Nimicnicia satelor de
pe văile de prin care venisem sau le cunoşteam din alte împrejurări, parcă nu
mă impresionau. Ziceam eu că mai sus nu puteam ajunge pe Buila. Dar eram doar
pe vârful Ştevioarelor şi aveam să aflu mai târziu, că de abia de acolo mai
departe, Buila avea să-şi arate adevăratele frumuseţi. Gonit de timp, am
întrerupt visarea şi m-am grăbit spre valea pe care o părăsisem. Şi aşa repede
vroiam să cobor, încât imprudent, m-am lăsat să lunec pe crusta zăpezii. Şi
m-am trezit deodată târât pe toboganul îngheţat, spre o vale parcă fără
sfârşit. Ba ca să fie totul pe de-a întregul, în cale mi-a apărut in colţ de
stâncă, ieşit din zăpadă. Cu greu l-am evitat, dar tot m-a atins şi multe zile
de atunci încolo, mă aşezam cu greutate pe scaun. Basca mi-a sărit cât colo şi
de abia am găsit-o, iar durerea din spate m-a ţintuit locului. Dar am ajuns cu
bine la schit şi apoi la Cheia, de unde am pătruns în lumea din care ieşisem
prea scurtă vreme.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Cum frumuseţea
locurilor din Buila îmi stăpânea mintea, n-am ezitat să-i propun lui Grig să
mergem măcar până la cantonul lui Zdârcea. Apoi, om mai vedea. Aşa că am luat-o
voiniceşte pe valea Olăneştilor. Mergeam pe drumul lung, stăpânit încă de la
început de zăpadă, întrebându-ne dacă vom găsi pe cineva la canton sau dacă vom
putea pătrunde în camera cu sobă, fără să stricăm vreun rost de pe aici.
Norocul ne-a scos în cale un pădurar. Era chiar Zdârcea, sau oricum din familia
de păzitori ai cantonului. Şi c<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">â</span>nd
a auzit că vrem să mergem la cantonul lui şi să înnoptăm acolo şi nici nu vrem
să spargem casa din pădure, ne-a lămurit cam cum să facem. Cheia de la camera
care ne interesa, era sub “şeuşel”, o bucată de scândură bătută lateral
prispei, pe care omul îşi ţinea o bucată de săpun. Şi toată amintirea acelei
excursii, s-a legat de acea denumire ciudată, pe care de atunci încoace nu am
mai auzit-o. Când am ajuns la canton, zăpada ne trecea de genunchi şi dorul
nostru de ţancurile Builei, s-a năruit. Dar am intrat în cameră, cu cheia de
sub şeuşel, am făcut focul şi ne-am bucurat de căldura unei sobe încinse. Afară
gerul cu zăpada sclipind, ne-a bucurat cu o noapte geroasă şi înstelată. A doua
zi ne-am întors pe acelaşi drum. Înainte de a pleca însă, am văzut pe fereastra
bucătăriei de vară, unde ne pregăteam micul dejun, un spectacol deosebit. Pe
fereastra barăcii, împărţită de două stinghii, ca un fel de cruce inegală, se
zărea Stogul, imens bulgăre de calcar, în lumina răsăritului, devenit acum unul
de foc. Sclipea lumina portocalie şi până la noi ajungeau raze luminoase.
Atunci am făcut un diapozitiv, pe fereastra de catedrală naivă, prin care se
vedea bulgărele străluminat al Stogului. Şi l-am intitulat “Fereastra credinţei
mele”. Şi aşa a rămas toată viaţa.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am urcat
într-o sâmbătă după amiază, către valea Costeştilor. Urma să urcăm la cantonul
din Prislop şi să urcăm pe-o vale spre abruptul Builei. Nu ştiam atunci cum se
numeşte valea, dar aveam în faţă spectaculosul perete vestic al Builei, care
tare mai semăna cu cel al Pietrei Craiului. Parcă eram pe valea Dâmboviţei,
urcând spre Garofiţa Pietrii Craiului, atât de mare era asemănarea. Sclipea
piatra albă în soarele după-amiezii şi noi ardeam de nerăbdare să ne avântăm
către misterele ei. Mai târziu aveam să aflu că urcasem pe valea Ghelălăului.
Până într-un loc, avea să ne ducă pe drumul forestier, nea Mitică, cu maşina.
De acolo înainte, drumul era stricat şi nu ne-a mai rămas decât mersul pe jos.
Curând, aveam să ne afundăm în pădurea încă în picioare. O bucată de drum am
mers prin răgăliile rămase <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">î</span>n
urma unor tăieri vechi, apoi am dat de fagi tineri acoperiţi de coroane bogate.
La un moment dat, lângă trunchiul unuia stufos, un strigăt puternic, mai mult
un fel de orăcăială, aproape că ne-a înlemnit. Dar am văzut şi niciodată de
atunci încoace, zvâcnetul unui cuc speriat de prezenţa noastră. O fi încercat
atunci să-şi lepede ouăle într-un cuib străin şi noi l-am prins asupra faptei.
Apoi, am întâlnit poteca ce înconjura muntele, am luat-o la stânga şi am ajuns
la Troiţa Bărbăteştilor. Era pe atunci un izvor puternic şi vâna de apă ţâşnea
din inima muntelui. Pe lângă el se strecura poteca ce ducea la stâna din
Curmătură, unde am ajuns repede. Am cerut găzduire şi ciobanii primitori ne-au
deschis camera lor de oaspeţi, o încăpere izolată de restul stânei. Am zăbovit
la taclale pe prispa stânei şi cum stăteam noi să privim pereţii albi de
calcar, hornurile mari din faţă, cărora ciobanii le spuneau Hududaie – prin cel
Mare îşi scoteau turma la păscut – şi colţii ascuţiţi de prin preajmă, a dat
peste noi o ploaie repede, de vară, caldă, care parcă ne-a mai răcorit după
atâta alergătură de până atunci. A trecut pala de nor ce-şi descărcase stropii
mari de ploaie pe poiana din faţa Curmăturii şi de abia atunci am observat o
potecă ce urca spre cel mai mare din ţancurile din faţa stânei. Se numea
ţuguiul din stânga noastră, Ţucla, şi până la el ducea poteca, ce străbătea o
limbă de grohotiş. Ne-au spus ciobanii să fim atenţi, că locurile sunt
primejdioase, dar noi într-acolo ne-am repezit. Avea vârful o strungă îngustă
pe lângă el, pentru că cealaltă parte era parcă tăiată cu cuţitul, atât de
verticală era. Am ajuns repede în strungă şi am început căţărarea. Ne-am
îndreptat către cei câţiva brazi răzleţi, ne-am căţărat pe stâncă şi am ajuns
pe vârf, pe un minuscul platou. De acolo, am privit cu nesaţ, cu bucuria celor
dintâi imagini către vale şi către plaiul suspendat deasupra altor rupturi de
munte ce se prăvăleau peste pădure. Ne-am întors la stână bucuroşi de
frumuseţea muntelui Builei, care pentru noi era o adevărată “terra incognito”.
Am avut o noapte liniştită, doar scâncetul unui puiandru de câine ciobănesc,
care a dormit cu noi în cameră, ne mai amintea că suntem într-o stână. A doua
zi am coborît în Bărbăteşti.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Tot pe acolo
am mai urcat odată, de data asta cu Dacia mea, 1100. Eram după foarte puţini
kilometri făcuţi la volan şi tare mi-a fost frică pe serpentinele tăiate în
munte, ce urcau dinspre valea Costeştilor. Mi-am lăsat maşina la cantonul din
Prislop, am urcat pe valea Ghelălăului şi iar am ajuns la stâna din Curmătură.
Atunci am plecat într-una din multele zile petrecute marcând potecile Builei.
Aveam în gând să marcăm o bucată de creastă şi chiar am făcut punctul roşu, de
la stână până către Şaua Ştevioarelor. Eram cu Grig şi Sofi. Era ceaţă deasă şi
unul din noi mergea înainte să urmărească poteca şi ceilalţi doi cu pensula şi
borcanul de vopsea în mână. Când am ajuns a doua zi în valea Costeştilor era
soare şi cald şi bulboana lângă care ajunsesem, ne-a îmbiat la o baie
straşnică.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Tot din valea
Costeştilor am plecat într-o altă excursie, cu Ducu Zeana, Viorica, Toni şi
Sofi. Am ajuns la Troiţa Bărbăteştilor din versantul vestic al Builei. Acolo
ne-a prins ploaia şi ne-am adăpostit într-un mic refugiu, care şi astăzi încă
mai dăinuie. După ce ploaia a trecut, am urcat în creastă trecând prin
Curmătură, apoi spre Ştevioare şi în drum, pentru că nu mai aveam timp la
dispoziţie, am hotărât să coborîm, înainte de a ajunge la vârful Buila, cam de
pe acolo de unde vedeam acoperişul schitului Pătrunsa. O bucată de drum am mers
pe plai, când deodată Ducu mi-a strigat: “Stai pe loc!“. M-am dumirit repede.
Trecusem peste un cuib de vipere mici, care-mi colcăiau sub picioare. M-am
retras încet peste ele şi ne-am continuat drumul, care numai uşor nu a fost. A
trebuit să depăşim ruptura de deasupra Pătrunsei, am întâlnit un horn pe care
ne-am angajat şi depăşindu-i săritorile, am ajuns cu bine la schit, de unde
coborîrea am făcut-o prin Bărbăteşti.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Pe la cantonul
din Prislop, al cărui pădurar era din Bărbăteşti şi bun prieten al lui nea
Mitică, am mai rămas şi altădată, de unde tot către Buila am plecat şi tot
pentru marcaj turistic. Odată am ajuns pe drumul Ghelălăului, către coada
Builei şi am continuat marcajul cuprins între stâna din Cacova şi Curmătura
Builei şi altădată tot pe acolo am mers, dar ne-am lăsat către schitul Pătrunsa.
Eram în această din urmă excursie, întovărăşit de Sofi şi Ilie. Am innoptat la
Prislop, unde am întâlnit-o pe femeia pădurarului. Ne-a lăsat în grijă viţelul
şi vaca, dându-ne instrucţiuni cât trebuie să-l dăm la supt şi unde trebuie
să-i închidem pe fiecare, ba chiar ne-a spus cam când trebuie să mulgem vaca şi
unde trebuie să-i punem laptele. Şi să te ţii, chinul naibii, până am prins
viţelul, până am închis vaca şi, mai ales, până am stors laptele din ugerul
vacii, că numai muls nu s-a numit chinul la care am supus animalul. Și Sofi si
Ilie se lăudau că știau s<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă</span>
mulgă, că doar crescuseră la țară, dar în realitate habar n-aveau. Şi
întâmplarea asta cu mulsul şi cu ei ghemuiţi sub vacă, mi-o aduc aminte de
parcă şi acum îi văd cum se chinuiau.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">De când intrasem
fără să vreau în Cheile Recea, aşa se numeau cheile Cheii, nu mai încercasem
vreo altă incursiune. De atunci însă, îmi rămăsese în memorie existenţa unor
micuţe cercuri roşii, aplicate din loc în loc pe stâncării, pe care şi atunci
le urmărisem câtăva vreme. Întrevedeam o cale de acces prin cheile care-mi
produseseră momente de coşmar. Aşa că nu mi-a trebuit mult până a vrea să urc
pe valea enigmatică a Cheii. Şi mi-am convins repede colegii amatori de drumuri
noi, pe Grig, Ceani şi Marius Pop. Ne-am dat întâlnire la schitul Iezer. Am
sosit ultimul. Am intrat în biserica schitului, m-am rugat o clipă să izbândim
şi am plecat la drum. Mergeam repede şi pe nesimţite am depăşit ramificaţia
spre schitul Pahomie. De acolo înainte intram pe un tărâm necunoscut. O vreme
am avut călăuză un drum forestier. Nu prea mult însă. Apoi am intrat în pădure
ţinând mereu malul drept al apei. Până într-un punct, de unde mai departe valea
îngustă ne-a silit să parcurgem o potecuţă firavă, tot pe malul drept. Am
traversat o zonă mlăştinoasă. Apoi locul s-a lărgit. Nu pentru multă vreme,
pentru că că am ajuns într-un loc cu bolovani uriaşi aruncaţi în albia
pârâului. De aici însă, mai departe, pârâul ieşea dintre pereţi verticali. Am
încercat o cale pe lângă pereţi. Nu exista. Apa era din ce în ce mai mare şi nu
ne-am încumetat să mergem prea departe. Aveam să aflu mai târziu, că ajunsesem
în locul numit Sângele lui Dudă sau Iapa cu Brânză. Neavând încotro, am început
să urcăm din greu pe malul drept. Mergeam cu greu, uneori ne agăţam de fagii
întâlniţi în cale. Potecă nu exista, nici măcar vreun hăţaş de animale. Când am
urcat destul de mult, ne-am trezit în faţa unui perete, pe la baza căruia,
parcă se zărea un firişor de hăţaş de pădure, al vreunui clan de animale
sălbatice. Hăţaşul ne ducea spre dreapta şi am ajuns repede în faţa unui prag
stâncos. Eram demult pe un tărâm necunoscut, dar apariţia pragului ne-a amuţit.
Erau printre stâncile întâlnite în cale, câţiva brazi înalţi. Ne-am agăţat de
rădăcinile lor şi am ajuns pe o creastă destul de aspră. De acolo, ne-am abătut
spre vale, doar puţin, dar ne-a fost de ajuns să auzim clocotul apei, prăvălită
pe multele cascade. Dar apa pârâului Cheia, n-am zărit-o. Parcă nu mai aveam
ieşire. Timpul trecea şi trebuia să luăm o hotărîre. Am urcat pe muchia din
faţă. Părea mai domoală şi mai accesibilă. Am ajuns iar sub praguri stâncoase,
de unde înaintarea părea imposibilă. Ne-am abătut la dreapta şi am ajuns pe o
pantă abruptă, cu stânci noroite. Era acolo un mic prag, pe care ar fi trebuit
să ne strecurăm. Dar oare era drumul cel bun? În continuare am ales să coborîm,
dar panta era mult accentuată. Am ajuns iar pe o muchie stâncoasă, de unde iar
am auzit sub noi, zgomotul năpraznic al apei. Plecasem după ora 13 de la schit
şi bâlbâielile de pe traseul necunoscut consumaseră mult timp. Eram în luna
iunie şi ziua era lungă, dar seara se apropia cu paşi repezi şi parcă ne şi
vedeam înnoptând pe unde om putea. De pe muchia stâncoasă pe care ajnsesem, ne
gândeam să coborîm spre apă. Am găsit o trecere delicată, pe un perete pe unde
întrezăream o brână. Mai erau şi trunchiurile unor mesteceni de care ne-am
agăţat şi aşa am ajuns în dreptul unei guri de peşteră nu prea adâncă. Ne-am
gândit că acolo vom înnopta, dacă nu găsim vreo continuare miraculoasă. Am
coborît de la gura peşterii, pe o pantă abruptă, plină cu grohotiş şi am ajuns
la apa năvalnică pe care o auzisem de sus. Lângă apă am găsit leşul unei capre
negre, căzută de undeva de sus. Când am ajuns la apă, eram la baza unei
cascade, nu înaltă, dar cu un debit mare de apă. Ani mai târziu, am învăţat că
trecerea prin chei este uşoară doar toamna, atunci când apele sunt scăzute şi
adeseori chiar inexistente. Eram în faţa cascadei şi bulboanei adânci. Nu
întrezăream nicio posibilitate de a trece pe malul celălalt. Grig, mai curajos,
s-a agăţat de stâncile rotunjite şi umede şi a izbutit să treacă dincolo. Ne-a
tras şi pe noi după el. Am ajuns pe malul stâng, dar greutăţile erau departe de
a se termina. Ne-am strecurat prin brusturetul mare de pe mal, ba chiar şi prin
urzici. Am îndepărtat crengile copăceilor crescuţi pe malul apei şi o bucată de
drum ne-am strecurat pe malul stâng. Apoi am schimbat malul. Am mai urcat, am
mai coborît şi iar a trebuit iar să schimbăm malul. Şi tot aşa până la
bolovanul de pe care alunecasem atunci când, imprudent, ajunsesem prima oară
aici. A trebuit să ne căţărăm pe un fel de prepeleac improvizat. Am ajuns
deasupra bolovanului, aproape plat. De aici, încă pe lumina palidă a serii, am
parcurs ultima parte pe firul apei. Am urcat o limbă de grohotiş, în timpul
căreia noaptea s-a aşternut peste munte. Şi cum mergeam noi ghemuiţi parcă,
Ceani, întorcându-se brusc a avut impresia că în urma lui venea un urs. Era
doar unul dintre noi şi totul a intrat în normal. A urmat drumul prin pădurea
presărată cu blocuri uriaşe de stânci. Şi la lumina lanternelor, cu greu ne-am
descurcat. Deabia către miezul nopţii am ajuns la canton. Era totuşi o noapte
cu lună plină şi nu ne-am putut abţine să nu ne scăldăm în apele repezi ale
Cheii. Somnul pe laviţele tari ne-a reconfortat peste noapte şi drumul de
întors, pe valea Olăneştilor, ni s-a părut scurt, mai ales că veneam după
descoperirea drumului prin chei.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Cu timpul, <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ș</span>tiam bine drumul prin chei. Era
unul frumos şi prezenta chiar aspectul unei aventuri, mai ales că mereu îmi
aduceam aminte de prima oară când încercasem să merg pe acolo, considerând că
am de a face cu o vale banală ce ar fi trebuit să mă scoată la liman. Aşa că nu
este de mirare că vroiam să marchez traseul. De data asta echipa se modificase.
Eram cu Petrică Zafiu şi soţia, apoi Marius Pop şi Doina-Felicia. Am ales un
semn neinspirat, o dungă roşie, dar îmi închipuiam că drumul va avea legătură
cu unul pe sub creastă. Era neinspirat şi pentru că acesta era semn de creastă,
nu de o văgăună precum cheile. Drumul a fost frumos şi deşi marcam, nu am ajuns
târziu la canton. E drept că marcajul nu l-am făcut decât până când am coborît
grohotişul spre apă. De acolo am mers uşor prin chei, asta şi pentru că nu era
apă. Un singur moment este de menţionat, cel de deasupra marelui bolovan pe
care trebuia să ne căţărăm. Ajunsesem acolo înaintea celorlalţi. Eram cu
Petrică Zafiu. Stăteam unul în faţa celuilalt şi eram la cel mult 1 m unul de
celălalt, când deodată, de undeva din înaltul pereţilor ce străjuiau cheile, a
căzut între noi o bucată de lemn. E drept că era putredă, dar dacă nimerea pe
vreunul în cap, nu ştiu cât de bine s-ar fi simţit. Doar atunci mi-am dat seama
că în chei se pot ivi oricând pericole. Şi parcă mi-a părut rău că făcusem pe
acolo un marcaj.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Marcajul
Builei trebuia terminat şi de aceea acţiunea a trebuit intensificată. Am plecat
cu Sofi şi Toni, pe valea Olăneştilor. Am trecut de cantonul de la Mânzu şi am
urcat în Şaua Prislopelului. Era de acolo o potecă ce cobora în valea Cheii.
Străbătea un plai frumos, cu izvor ceva mai jos, şi către apa râului trecea
printr-o porţiune de brână, frumoasă. Şi tocmai de aceea am marcat-o. Am dus pe
acolo o cruce galbenă. În zilele de acum, pădurea de sub plai, tăiată cu
sălbăticie, a lăsat locului doar lăstăriş şi doar podişca ce traversează apa,
mai aminteşte de poteca de atunci. Pe valea Cheii acum urcă un drum forestier
şi calea spre frumuseţile builene, uşoară şi de multe ori motorizată, aceasta
este. Atunci, până a ajunge pe valea îngustă de către chei, am trecut printr-o
pepinieră părăsită, cu urzici cât statul unui om. Ţineam în mână cutia cu
vopsea galbenă şi ca să-mi feresc mâinile de pişcăturile lor, le-am ridicat
desupra capului. Cutia s-a înclinat şi vopseaua mi-a şiroit prin păr. De abia
seara, când am ajuns la canton, am putut încălzi ceva apă şi am îndepărtat ceva
din vopseaua care-mi năclăise părul. Era o tentativă primară de a-mi vopsi
părul într-o nuanţă care ar fi putut face invidioşi pe excentricii zilelor de
astăzi. Dar până atunci am ajuns în chei, în locul numit Sângele lui Dudă. A
scris Sofi cu vopsea roşie numele locului şi multă vreme înscrisul a dăinuit.
Ne-am înscris pe panta dură a muntelui, pe drumul de acum bine cunoscut. Am
coborît la firul apei, în locul unde întrerupsesem marcajul data trecută. L-am
reluat acum şi primul lucru pe care l-am f<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă</span>cut, după ce am traversat apa, a fost să urcăm pe o treaptă de
piatră. I-am întins mâna lui Toni, ajutându-l să urce. Dar neatent, cutia cu
vopsea iară s-a înclinat şi bună parte a ajuns pe pantalonii de munte cu care
se mândrea atât. Şi s-au pornit concomitent, blesteme şi hohote de râs şi până
la canton de abia ni le-am mai stăpânit. Hotărât lucru, asta a fost ziua când
trebuia să ne schimbăm înfăţişarea. Cu toate întâmplările, poate hazlii, noi
ne-am terminat marcajul, care pe alocuri se mai vede şi astăzi.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Şi cu Grig am
încercat o nouă ieşire prin chei. Mai erau cu noi Chissy şi Coca. Vroiam să
facem neapărat alpinism, că doar învăţasem nu de mult, câte ceva de la Titi,
primul nostru mentor, alpinist sextagradist. Când am ajuns la Sentinela Cheii,
aceea pe care existau o mulţime de trasee de alpinism, ne-am abătut la stânga,
pe o potecă bine bătută. Ne-am apropiat de capătul de jos al hornului pe care
se desfăşura traseul Începătorului, cel mai uşor din zonă. Aveam la noi tot
echipamentul necesar: corzi, pitoane, ciocan, scăriţe. Prima, mai curajoasă, a
urcat Coca. Totul a decurs bine, până când ne-a spus că nu mai poate înainta.
Traseul era pitonat şi prin fiecare piton a trecut o carabinieră. Erau trei
dintre acestea. S-a asigurat în ultimul piton şi a aşteptat să vadă ce vom
face. Grig a plecat repede după ea. A depăşit-o şi s-a agăţat cu mâna de o pană
de lemn, introdusă într-o fisură. Numai că pana era acolo de mult timp, vremea
era uscată şi s-a desprins cu uşurinţă. Eu îl asiguram pe Grig de jos. Deodată
m-am simţit smuls din loc, l-am văzut pe Grig plutind spre mine şi am izbutit
să opresc căderea. S-a desprins următorul piton, în care era asigurată Coca,
care însă, în mod miraculos, a rămas agăţată de stâncă. S-a desprins şi cel de
al doilea piton şi doar al treilea – care după regulile alpinismului avea cele
mai puţine şanse să reziste – a rămas la locul lui. Grig a ajuns până la urmă
jos, cu lovituri straşnice, mie pe şoldul drept mi-a apărut o vânătaie mare şi
doar Coca a scăpat întreagă. Ni s-a tăiat cheful de alpinism, am abandonat
excursia şi ne-am întors la locul unde lăsasem maşina.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Anii treceau
repede şi până la această nouă ieşire prin Cheile Recea şi după aceea. Într-o
dimineaţă mi-am convins băiatul să mergem împreună prin chei şi să urcăm pe
Claia Strâmbă. Ne-am lăsat maşina la Apa Neagră, la cantonul din apropiere. Am
luat-o voiniceşte prin chei. Am intrat repede prin zona îngustă, împădurită,
din apropierea lor. La Sângele lui Dudă nu am mai găsit inscripţia făcută de
Sofi. Trecuseră prea mulţi ani de când aceasta fusese înscrisă cu vopsea roşie.
Dar în schimb, pe panta aspră din pădure, pe acolo pe unde altădată de abia
puteam să ne agăţăm de trunchiuri de fag ca să putem înainta, acum era o potecă
în toată regula. Ba chiar şi semnele noastre se mai vedeau din când în când. Am
coborât la apa Cheii şi am trecut peste ea fără probleme. Apa era mică şi pe
alocuri chiar secată. Am ajuns în apropierea cantonului, dar ţinta noastră era
să urcăm pe Claia Strâmbă şi nu oricum, ci pe Creasta Fotoreporterului. Ne-am
abătut spre stânga, spre Sentinela Cheii. Din strunga ce o despărţea de creasta
amintită, am început ascensiunea, după ce ne-am legat în coardă. Andrei, mai
tânăr şi mai voinic, a urcat primul şi l-am urmat. Ţineam creasta şi pe
alocuri, pe unde drumul era mai aventuros, ne găseam locuri de ocolire. Am
urcat destul de sus şi când ne-am dat seama că suntem depăşiţi de problemele
traseului, am coborât spre dreapta şi am intrat în pădure. Apoi ne-am apropiat
din nou de pereţii stâncoşi. Acolo am dat de un horn, evident un traseu alpin.
Era denumit “Hornul Surupat” şi sub el, în despicătura dintre stânci, un aven,
destul de adânc, judecând după zgomotul făcut de piatra căreia i-am dat drumul.
Am mai încercat apoi să mergem mai departe. Am urcat o pantă foarte înclinată,
care ne-a scos către finalul traseului alpin al Fotoreporterului. Ne-am întors
şi am urcat prin încâlcişurile pădurii, cu brazi doborâţi şi iarbă verde. Ne-am
apropiat din nou de pereţi, umblând pe la baza lor, printre blocuri de piatră
aruncate pe aici din vrerea muntelui. Apoi, când ne-am dat seama că nu ne mai
rămăsese decât timpul întoarcerii, am coborît. Am luat-o pe Brâna Caprelor, cea
căreia nu odată i-am străbătut calea suspendată deasupra cheilor.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Când îi
propusesem lui Andrei să urcăm pe vârful Clăii Strâmbe, o făcusem pentru că
acolo urcasem într-un răgaz din afara timpului. Şi spun aşa pentru că urcând pe
vârful acesta modest ca înălţime, de doar 1398m, ajungi acolo unde nimic nu
poate fi mai sus. Am plecat cu doctorul Iliescu, tovarăş de drum deosebit. Ca
medic pot spune că îi datorez echilibrul fizic, cu toată boala care o port după
mine, iar ca tovarăş de munte, ne potrivim ca mănuşa. Avem idei năstruşnice
despre locuri prin care să ne plimbăm şi uneori ne înfundăm într-unele din care
cu greu ne descurcăm. De data asta am urcat împreună pe Claia Strâmbă. Am ajuns
pe valea Cheii, nu departe de Apa Neagră, cu maşina doctorului. Am urcat pe
Brâna Caprelor, care întotdeauna ne-a primit pe poteca ei priporoasă. Ajunşi la
canton, am apucat drumul spre Claia Strâmbă. Nu cred că doctorul ştia drumul,
iar eu nici atât. Am prins o potecă bătută, despre care cred că era drumul
alpiniştilor, care coborau din traseele de pe faţa Clăii. Poteca era scormonită
de curând. Nu făcea aproape deloc serpentine şi era evident folosită la
coborâri. Ne-a condus însă foarte precis până pe Claie. Am depăşit pădurea,
bogată în vegetaţie luxuriantă, aş putea spune. Brazii străjuiau locurile şi
drumul până sus nici nu l-am simţit. Deodată vegetaţia s-a stins şi uscăciunea
i-a luat locul. Ne-am apropiat de o strungă uscată, golaşă, doar cu trunchiuri
puţine, de brazi, morţi în picioare. Spectacolul naturii era ceva unic şi
pentru alte locuri din Buila. Undeva spre creasta muntelui se vedea o pădure
deasă de jnepeni. Am aflat din scrierile cuiva din Costeşti că pe aici ar fi o
potecă. Nici astăzi nu cred că prin peria deasă a jnepenilor ar fi aşa ceva.
Noi ne-am abătut la stânga, urcând din greu ultima pantă spre vârful Clăii. Era
aici un petec de vegetaţie săracă, uscată de arşiţa soarelui. Ne-am apropiat cu
teamă de marginea prăpăstiei şi am privit pe înaltul verticalei ce se sfârşea
în Livada cu Mesteceni. De aici, din locul nostru comod, spectacolul era
înspăimântător. Privisem mai de mult ascensinuea pe peretele Clăii a lui Titi
şi Tini, alpinişti cu mare experienţă şi talent, pe Păianjenul Galben sau Iris,
şi rămăsesem şi atunci uimit, de cum oameni obişnuiţi puteau învinge verticala
muntelui. Erau pe această verticală de aproape 500m, trasee dintre cele mai
grele din ţară: Iris, Păianjenul Galben, Phoenix, toate de gradul VI A şi B.
N-am stat mult şi am luat-o înapoi pe poteca pe care urcasem, alergând aproape
pe coborîrea repede care ne-a întâmpinat. Hotărâsem să urcăm în drumul
forestier, să trecem prin tunel şi să coborâm la maşina pe care o lăsasem la
începutul cheilor. Am luat-o înainte şi într-un târziu mi-am strigat partenerul
de excursie. Nu mi-a răspuns, aşa că am luat-o de unul singur pe drumul
forestier. I-am scurtat serpentinele şi am ajuns repede în vale, unde l-am
întâlnit pe doctor aşteptându-mă la maşină. Se întorsese pe Brâna Caprelor!<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Zonele de abrupt
ale Builei m-au fascinat, dar nu numai pe mine. Eu doar eram unul dintre cei
care mergeau pe drumrile bătătorite de înaintaşi. Pentru mine erau însă locuri
cu farmec aparte. Aşa am urcat prima oară Hornul Palăncii, denumire dată de
ciobani şi desigur mai aproape de adevăr. Cei de la care am aflat prima oară
despre acest horn, îl denumiseră Scocul Tunelului, deşi pe parcursul său nu
întâlneşti niciun tunel. Încercasem şi altădată să ajungem aici, coborând din
Şaua Prislopelului, dar ne-am încurcat prin apropierea locului pe unde acum se
află cantonul de la Apa Neagră. Cu ploaia care ne-a ameninţat şi care până la
urmă ne-a şi ajuns, cu chiu cu vai, am întins cortul. A doua zi n-am izbutit să
dibuim intrarea pe horn, dar am ajuns până în zona unui lăstăriş, aproape de
nepătruns şi ne-am întors. Cu Zoe, aflată la primele ei ieşiri prin Buila, dar
şi cu alţii, am depăşit lăstărişul şi ne-am aflat la intrarea hornului îngust,
mult căutat, al Palăncii. Chiar după primii paşi, ne-a izbit un puternic miros
de capră. Eram în sălaşul acestor minunate animale alpine, din care Buila nu
duce lipsă. Cu fiecare pas făcut, noutăţile traseului mă captivau. Într-un loc
pe stânga, a apărut o gură de peşteră. M-am apropiat. La intrare stătea scris
cu litere de-o şchioapă: “Cartat de mine, Ion Banu”. Era de acum celebrul
învăţător vâlcean care nu ezitase să-şi consemneze descoperirea unei noi grote
de 2-2,5m! Am plecat mai departe şi în urcuşul hornului, am întâlnit mai către
sfârşit, 2-3 săritori, toate cam de 3 m, care au putut fi depăşite cu uşurinţă.
Doar că satisfacţia a fost deplină. Curând am ajuns pe zona înierbată, care
ne-a scos într-o şa, nu departe de vârful Vânturariţa. Noi am luat-o spre Şaua
Vânturariţei şi am coborît apoi la canton.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Au început
apoi căutările spre Scocul Dudelor, despre care ştiam doar că se află în
imediata apropiere a celui pe care tocmai îl urcasem. Urcuşul către acesta, ca
şi cel precedent, se desprindea din lungul drum de pe valea Cheii, pe care însă
l-am făcut cu maşina. Scotoceam Buila împreună cu Ceani. Ne-a lăsat nea Mitică
în apropierea pârâului Apa Neagră, de unde, pe malul său stâng, am început să
urcăm. Când am ajuns la peretele uriaş de calcar al Builei, acolo unde dacă o
luam la stânga ajungeam în Scocul Palăncii, am apucat pe un hăţaş ce cobora
repede în adâncul unui vâlcel. Pe acesta am început urcuşul. Eram pe Scocul Dudelor,
dar care nu semăna deloc cu cel al Palăncii, din apropiere. Imediat ce am
intrat pe scocul propriu-zis, ne-a întâmpinat o limbă de grohotiş instabil cu
care am avut de a face mai tot timpul. Hornul nu avea frumuseţea celuilalt.
Pereţii de calcar nu erau atât de apropiaţi, iar grohotişul avea numeroase
porţiuni acoperite de vegetaţie. Am urcat cu greutate, traversând de multe ori
limba de grohotiş, doar om găsi locuri mai favorabile. Până la urmă am ajuns
acolo unde vegetaţia a învins grohotişul. Dar acolo şi hornul se despărţea în
două. A apărut dilema, pe unde să o luăm. Am luat-o pe cel din stânga,
considerând că trebuie să ne apropiem de cel al Palăncii. Hornul se lărgea
vizibil, dar în felul lui. Apăreau stâncile şi fagii erau de acum mai deşi.
Nimic, pe nicăieri, nu se vedea o urmă măcar de hăţaş, necum de potecă. Urcam
mereu. Am ajuns până la urmă pe marginea muntelui. Părea că totul se sfârşea
aici. Bolovani mari, desprinşi din munte, stăteau împrejurul nostru. Într-o
parte, pe stânga, un perete vertical ne oprea speranţa unei ieşiri onorabile
din aceste locuri. Cât de lungă putea să fie o zi de vară, dar tot ne puneam
problema cum vom ajunge la cantonul din chei unde vroiam să înnoptăm. Am luat-o
tot spre stânga. Pe sub peretele de stâncă. Părea că pe aici era un hăţaş de
animale. Ne-am strecurat pe lângă perete, prin spatele unui brad cu tulpină
groasă. Puţin mai încolo, părea să se desfacă spre dreapta un nou scoc. Am
luat-o pe el. O scurtă bucată de urcuş, până când ne-am dat seama că ne căţăram
ţinându-ne cu mâinile de smocuri de iarbă, care oricând puteau să cedeze.
Lateral erau stâncării care ne ofereau prize mai multe. Am luat-o pe acolo. Ne-am
căţărat pe perete. Apoi am ajuns în creasta care ne despărţea de o prăpastie cu
pereţi verticali. Am găsit totuşi o brână, care ne-a scos repede printre brazi.
Apoi urcuşul s-a domolit şi am ajuns pe vârful Vânturariţa, la 1655m. Vârf
golaş cu miros de lămâiţă. Spre Claia Strâmbă vedeam o mare de jneapăn şi nicio
potecă. Spre stânga parcă s-ar fi desprins o potecă firavă. Am luat-o
într-acolo şi am ajuns în Şaua Vânturariţei. Pe atunci nu erau marcajele făcute
şi nu ştiam că poteca pe care ajunsesem ne va conduce către Curmătura
Comarnice, unde vroiam să ajungem şi de unde am fi ştiut să coborîm spre
canton. Ne puneam serios problema, cam pe unde ne-ar fi apucat noaptea şi cum
am fi dormit în pădure. Poteca ne-a scos până la urmă în locuri cunoscute şi când
am ajuns la stâna din Comarnice, am ştiut că vom ajunge la adăpostul dorit.
Coborîrea am făcut-o la limita întunericului, dar am găsit cantonul şi am avut
cum dormi în siguranţă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Ani mulţi mai
târziu, am descoperit că Buila avea două aspecte diferite, măcar cu o nuanţă:
partea nordică dominată de vârful semeţ al Vioreanului, care văzut de departe
semăna oarecum cu Matterhornul şi partea sudică, muntele Piatra cu rotunjimi
presărate cu lapiezuri, văi adânc înfipte în coastele sale şi, mai ales,
hornuri deosebit de frumoase. Prin locurile acestea, hornurile se cheamă
scocuri şi toate merită a fi cercetate. Poteca aceasta pe care urcasem în
împrejurarea anterioară, era cea a Bucinişurilor şi o remarcasem prima oară, pe
când stăteam deasupra arcadei Casei de Piatră. Atunci, la vreme de toamnă
târzie, am zărit prin rariştea fagilor goliţi de frunziş, un om ce se strecura
tăcut, prin locuri care păreau să aducă a potecă. Ardeam de nerăbdare să-i aflu
ascunzişurile pentru că poteca părea încâlcită şi greu de găsit. Într-o
excursie de unul singur făcută pe creastă, am popsit la stâna din Curmătură. Am
cerut ciobanilor găzduire, dorind să rămân şi peste noapte. Obosit, am aţipit
pe laviţă şi când m-am trezit, parcă se făcuse noapte, atâta se întunecase
cerul. Era încă devreme şi aş fi avut timp să ajung în Bărbăteşti. Mi-am luat
repede rucsacul, am întrebat în fugă pe unde se coboară mai repede şi am luat-o
la goană. Intram prima oară pe poteca Bucinişurilor. Ca un făcut, am greşit
drumul şi m-am trezit pe sub seninările Ţuclei, pe acolo pe unde astăzi ştiu că
scocul se numeşte Oborul Caprei. Până la urmă am văzut mai jos, ceva ce semăna
cu o potecă, am coborît la ea şi am ieşit repede din pădure. Pe plai, prin livezile
oamenilor, poteca se însăila în serpentine lungi şi drumul până în vale mi se
părea uşor, numai că din spate norii erau din ce în ce mai negri şi până la
urmă ploaia s-a dezlănţuit. A trecut repede prin hanoracul meu, ba chiar mai
departe. Am zărit ceva mai jos, pe panta repede, o colibă, cu o turmă de oi
lângă ea. Acolo am rămas peste noapte, chinuindu-mă pe o laviţă îngustă,
laolaltă cu copilul femeii care păzea bordeiul. A doua zi am coborît în sat,
unde întâlnirea cu nea Mitică, de mult pensionar, a fost ca întotdeauna
plăcută, ca între vechi prieteni.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Au mai fost
apoi alte împrejurări când am urcat sau coborît pe poteca Bucinişurilor. Cu
doctorul Găvănescu coborând de vreo două ori, urcând cu Popescu-Difuzor –
poreclă dată unuia care vorbea de nu se mai oprea -, cu Anda, cu Mioara şi
poate şi cu alţii. De una, îmi aduc bine aminte. A fost cea în care Floriana
m-a ajutat să marchez poteca cu o cruce albastră. Am muncit mult împreună cu
ea, aplicând semnele pe copaci şi pietre. Ba chiar într-un loc am căzut aşa de
rău, încât mi-a trebuit câtăva vreme să mă dezmeticesc. Când am ajuns la gol,
imediat ce am marcat ultimul brad din cale, s-a pornit şi ploaia. Noroc că
acolo s-a terminat şi vopseaua. De atunci însă n-am mai găsit timp să continui
marcajul. Dar între timp s-au găsit alţii care l-au terminat.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Abruptul
răsăritean al Builei are o grămadă de trasee interesante şi printre ele cele
din Ştevioara nu fac excepţie. De fiecare dată când am urcat poteca ce vine
dinspre schitul Pahomie şi am ajuns în poiana stânei din Ştevioara, privirile
mi s-au pironit pe grohotişul sclipitor de pe versant, sfârşit în ţancuri
impresionante. Niciodată nu încercasem să urc pe aici. Un bun prieten, doctorul
Iliescu, a mers cu mine în Buila, oprindu-ne mai întâi la schitul Pahomie. De
acolo am luat-o spre Ştevioara, pe drumul bine cunoscut, către stâna cu acelaşi
nume. Când am intrat în poiana stâncoasă din preajma stânei, mi-a propus să
urcăm prin hornurile pe care atâta le admirasem. Nici n-am stat mult pe
gânduri. Amândoi eram cam la fel de amatori de drumuri noi şi chiar de unele
riscante, cum de altfel putea fi şi acesta. Cu abruptul Ştevioarelor în faţă,
ne-am îndreptat spre ţarcul oilor, aflat pe muchia din dreapta stânei. Lângă un
fag uriaş, am găsit chiar o potecă bine conturată. Am coborît firul unui vâlcel
sec şi am început să urcăm pe limba de grohotiş de pe celălalt versant.
Intrasem de fapt pe Brâul de Jos al Builei, cel care duce spre stâna din Oale
şi mai departe prin locuri prin care nu am umblat, până spre valea Cheii şi
Brâna Caprelor, înconjurând astfel muntele. Am ajuns pe iarba proaspătă a
pajiştii de sub un vârf acoperit de peria deasă a brazilor. Nu ştiu dacă vârful
avea vreun nume, dar i-am găsit unul, Gâlma cu Brazi. Poteca continua şi cum
ştiam de mult, ducea spre stâna din Oale. Îndreptându-ne spre abruptul
Ştevioarelor, intram pe un tărâm necunoscut. Poate tovarăşul meu de drum, care
mai bântuise prin locurile acestea, să mai fi descifrat hăţaşele ascunse de pe
aici. Am luat-o spre creastă, ocolind vârful cu brazi pe stânga. Am ieşit
repede pe panta cu mărăcini şi petice de iarbă şi am ajuns într-un loc cu
bolovani uriaşi, aruncaţi de munte în calea noastră. Uneori îi ocoleam uşor,
alteori deabia ne strecuram pe după ei. Urcam totuşi şi creasta era din ce în
ce mai aproape. Dar şi panta pe care urcam era din ce în ce mai abruptă. Ba
chiar la un moment dat, am crezut că nu o să mai putem înainta. Ajunsesem pe un
perete înierbat, aproape vertical, pe care înaintarea era posibilă doar
apucându-ne de smocurile de iarbă întâlnite în cale. Sub noi, panta era
ameţitoare sau cel puţin periculoasă, dacă am fi apucat-o la vale. Creasta era
aproape de tot. Iliescu, aflat înainte, se apropia de un pâlc de brazi
zdrenţuiţi de vânturile de creastă. Mi s-au părut cunoscuţi şi de jos, l-am
strigat să vadă dacă nu cumva unul din brazii din stânga, avea pe el punctul
roşu, semnul drumului de creastă. L-a găsit şi mi-a strigat că era chiar pe
potecă. Acum ştiam pe unde suntem, dar mai aveam încă drum lung de făcut. Până
la Vioreanu nu mai era mult şi de acolo am urmat poteca de coborîre, mai întâi
printre jnepeni, apoi pe hornul de sub vârf, pe brâne. Prin arcade de piatră <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ș</span>i grohotiş, iar când am coborît în
poiana de sub abrupt, cea mai grea parte a traseului din acea zi, se sfârşise.
Am ajuns în Strunga Oalelor şi am coborît spre stâna cu acelaşi nume, de unde
poteca până la schitul de unde plecasem, ne era bine cunoscută. Aşa s-a sfârşit
prima incursiune prin tărâmul Ştevioarelor, în care doar caprele negre se
simţeau în largul lor.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-o
împrejurare hotărâsem să urc singur în Buila. Am rămas peste noapte la nea
Mitică, în Bărbăteşti, de unde a doua zi am început să urc pe muchia
Scărişoarei. Am avut parte de o zi frumoasă, chiar dacă spre prânz căldura a
devenit insuportabilă. Am urcat liniştit, fără ca vreodată poteca să mă înşele.
Am trecut pe lângă troiţa cu izvor şi am continuat să urc către stâna din
Cacova. Stâna, de vite mari, nu m-a impresionat peste măsură, ba chiar
dimpotrivă, mi s-a părut murdară. Doar oamenii care m-au primit cu bucurie,
mi-au îndepărtat impresia neplăcută a începutului. Am urcat panta mare a
muntelui, direct către vârful Piatra. Undeva spre înalturi, păştea liniştită o
adevărată herghelie de cai. Pe undeva spre dreapta, pe o culme secundară, am
zărit acoperişul stânei din Piatra. Acum părea părăsită. Lângă ea, un lac de
origine nivală, dintre acelea care mai sunt pe coastele Pietrii. Se adunau
apele de peste iarnă sau cele din ploi, în câte o dolină, cum mai văzusem multe
prin munţii Apuseni. Şi era calcar cât vezi cu ochii şi muntele nu-şi pierdea
obiceiul. Am urcat pe vârful Piatra, la 1643m şi am privit văile adânci şi
lanţul munţilor Căpăţânii, până dincolo de vârful lui Roman, cel ce-mi legănase
tinereţea în atâtea întâmplări fericite. Apoi am coborît prin Hududăul Mare
până în Curmătura Builei şi de acolo mi-am continuat planurile din ziua aceea.
Am stat puţin timp aici şi am coborît către troiţa bărbăteştenilor, pe
versantul vestic. Hotărâsem să merg pe poteca de sub creastă, de pe acest versant.
Doream să cobor în Pietreni. Eram acum, din nou pe poteca pe care, cu mulţi ani
înainte, începusem să o marchez şi nu o terminasem. Mergeam pe potecă, la
limita dintre două lumi, cea din care dispăruseră copacii şi pădurea se
regenera într-un haos desăvârşit şi cea dinspre munte, cu fagi falnici, mai
ales, care scăpaseră tăierii masive de pe vremea când făceam primii paşi prin
Buila. Spre surprinderea mea, găseam din loc în loc, semnele marcajului cu
triunghi roşu, dar pe acesta sigur nu-l făcusem eu. La un moment dat poteca a
început să urce către o strungă, până la care am trudit din greu. Era o căldură
înăbuşitoare, aici pe munte, dar<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă</span>mite
jos. Când am ajuns în strungă, la doi paşi de mine stătea un turn impresionant.
Ajunsesem la Turnul Ghelălăului. Unul din degetele Builei, ridicat din munte,
înţepând cerul cu zvelteţea lui. Odată ajuns aici, poteca a început să se
risipească pe coasta muntelui. Am ales risipitura care-mi dădea impresia că voi
ajunge mai sigur pe creastă. Nu ajunsesem chiar la Coada Builei, dar de unde
eram, vedeam şaua înierbată a Cacovei şi nu prea departe stâna din aceste
locuri. Mi-a ieşit în cale un băieţandru, pe care l-am întrebat care este cea
mai scurtă cale spre Pietreni. Mi-a arătat un drum năpădit de grohotiş, cu pantă
mare, care era cel mai scurt, spunea copilul. Pe acolo am luat-o, stimulat
parcă de grohotişul albicios. Panta mare m-a făcut să alunec adeseori, dar
drumul a devenit ceva mai normal, doar că era invadat de vegetaţie şi
doborâtură multă. Serpentinele dese au îndulcit panta şi doar cursa peste
obstacolele copacilor doborâţi, a început să mă obosească. Am ieşit după vreo
oră, în drumul de pe valea Costeştilor, ceva mai jos de cantonul din Prislop.
La capătul înierbat al drumului, aproape neobservabil, prins de un copac,
stătea un crucifix. Drumul umbros şi apa Costeştilor, care gâlgâia alături,
îmbia la drum plăcut. Eram tare încălzit după coborîrea brutală din creastă şi
simţeam că mă aşteaptă un drum greu, pe canicula care se instalase. Deocamdată,
umbra copacilor şi apa cristalină mă îmbiau la scăldat. Îmi aminteam că demult,
pe aici şi tot într-o zi de vară, călduroasă, coborâsem cu Grig din munte şi
tot aşa simţisem nevoia unei băi răcoroase. Aşa voiam să fac şi acum, doar că
mi-am propus să mai merg puţin, până ce apa va fi mai aproape de drum. Când
mi-a venit bine, aşa am făcut, dar când am ajuns lângă albia pârâului, am
constatat că apa dispăruse. Sorburile, obişnuite în zona calcaroasă în care
eram, acţionaseră ca la carte. Apa dispăruse printr-unul din ele şi nu mi-a mai
rămas decât altul, prin care apa revenea la suprafaţă. Am mers ceva până l-am
găsit, dar şi baia pe care am făcut-o în apa parcă pentru mine răcită în drumul
ei subpământean, a fost în stare să mă remonteze. Am trecut apoi prin locuri minunate,
cu stâncării cum numai calcarul poate să-ţi ofere. Curând, am început să cobor
serpentinele drumului, pe care le-am scurtat pe poteci priporoase, cu iarbă
ofilită de căldura toridă a zilelor de vară. Am mers doar vreo 3 km până la
intrarea în satul Pietreni. Mă mai aşteptau alţi 7 km până la şoseaua
naţională. Simţeam că mă topesc pe drumul prăfuit pe care maşini treceau din
când în când, dar numai în sens invers. Îmi aduc aminte că pe drum, am întâlnit
o bătrânică cu un coş plin cu prune mari, galbene, zemoase. M-a oprit bătrâna
şi mi-a oferit câteva. Şi m-am mai răcorit parcă şi tare i-am mai mulţumit, nu
numai când mi le-a dat, cât mai ales după aceea. Am trecut pe lângă băile
Costeşti, acum mai părăsite ca niciodată, şi când am dat cotul drumului către
primăria satului, dintr-o curte, cineva m-a strigat, ba chiar după ce l-am
recunoscut – era un vechi colaborator de pe şantier -, m-a îmbiat cu un pahar
de lapte bătut, rece, să mă mai răcoresc un pic. Mai aveam mai bine de 4 km de
drum şi aveam un autobuz la oră fixă, aşa că a trebuit să-l refuz. Tot drumul
mi-a lăsat gura apă – vorba vine, pentru că gura mea era uscată de atâta
căldură -, gândindu-mă la paharul de lapte bătut, care m-ar fi răcorit puţin.
La şosea, doar cât am ajuns şi autobuzul a şi venit, aşa că graba mea, atâta
cât mai puteam în halul de oboseală în care eram, nu mi-a fost de pomană.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Creasta Builei
iarna, reprezenta o adevărată provocare. Făcusem multe excursii iarna, pe
zăpadă mare, dar niciodată nu trecusem prin asprimile unei creste atât de
dificile cum mi se părea a fi aceasta, zimţată, cu hornuri la tot pasul şi
multe locuri încâlcite, pe care de altfel le ştiam bine din turele de vară.
Trebuia să-mi găsesc şi tovarăşi de drumeţie, dispuşi să facă o astfel de expediţie.
Şi i-am găsit, ba chiar foarte uşor. Primul a fost Ilie Juravle, mare amator de
excursii şi foarte bun tovarăş de munte. Celălalt a fost Ceani, Receanu pe
numele lui şi el la fel de entuziast amator de locuri neumblate. Grig Prunescu,
puternic ca o stâncă, urma să ne ajungă din urmă. Am mers cu nea Mitică, cu
maşina, după ce ne oprisem ca într-alte împrejurări, la el acasă, unde sorbisem
un păhărel de ţuică, galbenă, uleioasă de se ridica pe peretele sticlei,
asortată cu slăninuţă cu ceapă. Ne-am oprit la Cracul Pătrunsei, la confluenţa
pâraielor Bulzului cu cel al Pătrunsei. De acolo, am început urcuşul dur al
cracului, cu atât mai dur cu cât păhărelul băut la nea Mitică îşi făcea din
plin efectul. Când am ieşit în poiana schitului, soarele apunea într-o mare
răvăşită de valuri de nori coloraţi în cele mai variate nuanţe de portocaliu,
roşu, galben şi ce mai pusese Dumnezeu acolo spre încântarea noastră. Niciodată,
de atunci încoace, nu am mai văzut un asemenea apus. Un diapozitiv făcut la
repezeală, a reţinut pe peliculă adevăratul miracol la care luam parte. Atâta
de frământat părea cerul, cu norii înveşmântaţi de culorile apusului, de parcă
sugestionau durerile întregii omeniri. Am ajuns la schit, unde spre
surprinderea noastră, călugărul Pimen, unicul slujitor al domnului din aceste
locuri, nu era acasă. Am găsit cheia şi am intrat în casă. Astăzi stăreţia a
ars şi alta urmează să-i ia locul. Am găsit toporul, am spart lemne, am făcut
focul şi camera sărăcăcioasă, cu patul ei de lemn, a devenit parcă mai
prietenoasă. Am pus la fiert ţuica pe care ne-o dăduse nea Mitică şi apa în
care să ne pregătim supa de seară. Eram în preajma Crăciunului şi seara venea
repede. Tocmai începeam să ne turnăm primul păhărel din licoarea luată din
Bărbăteşti, când uitându-mă pe fereastră am zărit o luminiţă. Am crezut că
venise părintele Pimen şi era speriat de fereastra schitului, luminată de nişte
intruşi. Am ieşit repede afară, strigându-i: “Părinte, părinte, nu te speria
suntem oameni buni!”. Dar din întuneric, în locul călugărului speriat, a apărut
Mişu Predescu, coleg de munte şi, mai mult, excelent colaborator de şantier.
Auzise că dorim să facem creasta şi urcase pe urmele noastre. Supa s-a dus
repede și, la fel, licoarea aburindă, cu miros de prună trecută prin cazan,
îndulcită cu ceva zahăr şi iuţită cu piper. Ne-am culcat devreme. Era cerul
senin şi ne propusesem să plecam cam pe la ora 3 dimineaţa. Când s-a făcut
timpul de plecare, afară vântul bătea în rafale lungi şi ceaţa bântuia muntele.
Ne-am mai culcat oleacă, dar până la urmă, la 4 dimineaţa ne-am sculat şi am
plecat în sus, pe muchia Albului. Am trecut repede pe la Casa de Piatră pe care
am recunoscut-o la lumina lanternelor şi am continuat să urcăm. Când am ajuns
pe creastă începea să se lumineze şi orizontul dădea semne că şi ziua propusă
pentru creastă se va îmbunătăţi. Dar până una-alta, vremea continua să fie
ceţoasă şi încă una de nu vedeai la doi paşi. Dar noi, în dramul de nebunie
care ne cuprinsese, am mers înainte. Este drept că ştiam bine drumul, că doar
de curând îl marcasem şi ori câtă zăpadă ar fi fost, semnele se vedeau pe pietrele
mai înalte şi uneori pe brazii aflaţi dincolo de Ştevioare. Era zăpadă, bătea
vântul, pe noi se aduna chiciură, dar mergeam înainte. Până dincolo de Şaua Ştevioarelor
ceaţa a dominat totul. Când am început să ne strecurăm printre ţancurile
Ştevioarelor, de abia atunci parcă a început să se lumineze. Ieşeam din “întuneric”
şi atunci, cu mâinile înfrigurate de gerul îndurat, am făcut o fotografie celor
din faţa mea. Acolo se afla Grig, cu coarda de alpinism agăţată de umăr, plin
de zăpada spulberată pe el. Era parcă venit din cine ştie ce expediţie
himalaiană. Am mai făcut şi alte fotografii, către vârful Vioreanului, către
Stogu ce ieşea din volbură, ca un adevărat colos, ireal, văzut printr-o pânză
de păianjen. Iar pădurea de brad de sub muntele de argint pe care ne aflam,
părea o vedenie din lumea adâncurilor. N-am parcurs toată creasta, ci doar până
în Strunga Oalelor, de unde prin zăpada prăfoasă, ne-am aruncat către locuri
mai liniştite. Am ajuns la schitul Pahomie fericiţi. Ne-am odihnit puţin şi
ne-am îndreptat spre casă. Cu toată asprimea drumului de pe creastă şi lungimea
celui de pe şosea, nu simţeam deloc oboseala. Aşa s-a sfârşit traversarea
crestei.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Nu a fost
singura împrejurare când am parcurs iarna creasta Builei, sau măcar fragmente
din ea. Astfel, într-una din zilele de iarnă autentică, prin februarie, am
plecat cu Ilie la schitul Pahomie, cu intenţia ca a doua zi să urcăm în
creastă. Era pe vremea aceea la schit un călugăr relativ tânăr şi cu multe
beteşuguri omeneşti. Fratele Costică pe care bătrânul Ioasaf nu-l putea suporta
şi chiar îl gonise de multe ori de la schit, era în primul rând un mare
afemeiat. Nu de puţine ori înghesuia cucoanele prin spatele bisericii,
chipurile să le conducă prin locurile mai enigmatice ale schitului. Dar era şi
un mare băutor. Sărmanul frate Costică, a căpătat până la urmă o biserică,
undeva pe lângă Câmpulung, unde a crăpat de atâta ghiftuială. Acum însă, s-a
bucurat de sticla de ţuică adusă de Ilie, pe care am golit-o împreună. După
care Costică ne-a luat cu el la slujba de seară, unde pe deasupra ne-a pus să
citim textul religios în locul lui. Şi noi, de, chiar am făcut-o. Apoi,
dimineaţa pe un cer albastru şi cu minţile revenite la normal, am urcat poteca
Ştevioarelor, pe aici pe unde şi acum, se vedeau urmele de mistreţi, pe care le
întâlnisem, când îndrumat de bătrâna Lisaveta, cunoscusem prima oară
frumuseţile Builei. Era frig, eram în februarie şi gerul muşca adânc din cei ca
noi, avântaţi pe muntele cel alb. Am ajuns sus, pe Ştevioare şi ca şi atunci,
demult, am privit de pe înălţimea pe care ne aflam, atât de râvnita creastă a
Făgăraşului, imaculată în puritatea iernii, către creasta Bucegilor, risipită
în orizontul depărtat. Dar şi către apropiata creastă a Căpăţânii, dragă mai cu
deosebire. Am făcut multe diapozitive frumoase, pe care şi astăzi le revăd cu
plăcere, dar mâna neîndemânatecă, geruită zdravăn de frigul mintelui, a făcut
să-mi scape tocul aparatului de fotografiat, pe care l-am urmărit multă vreme
cum aluneca pe zăpadă, în lungul unuia din scocurile de sub Vioreanu. Şi ăsta a
cam fost şi sfârşitul aparatului meu Praktica, pe care de altfel l-am şi
pierdut câtăva vreme mai târziu. Noi am continuat excursia, am trecut de vârful
Vioreanului şi din Strunga Oalelor, am coborît pe la stâna cu acelaşi nume şi
mai departe spre schitul Pahomie şi din nou acasă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Apăruse cam
prin anul 1967, ghidul munţilor Căpăţânii, scris de Nae Popescu. Cred că a fost
actul de naştere al acestor munţi. Pornind de la acesta, mi-am făcut “proiectul”
de marcaje, după ce am parcurs multele poteci descrise şi altele necuprinse în
ghid. Printre acestea multe, zona cea mai spectaculoasă, era cea a Builei. Mi
se părea bine cunoscută, deşi de abia de atunci încolo am izbutit să-i parcurg
cotloanele. În ghid se spunea că poteca de pe creasta Builei se sfârşeşte
brusc, în vârful Vioreanu, cel mai înalt din masiv. Acolo poteca se oprea
într-o masă de jneapăn. Pe acolo erau abrupturi mari, cu pericole ce trebuiau
încercate. Se găseau şi vipere pe aici. Acolo pe vârful Vioreanului, la cota
1889m, se sfârşea lumea. N-am crezut că aşa ceva se poate întâmpla şi eram
hotărât să încerc să găsesc o ieşire. Nu puteam să fac aşa ceva singur, dar mi-am
găsit prieteni cu care să încerc găsirea unei soluţii. Mai întâi Sofi, care ani
mulţi m-a întovărăşit pe munţi, apoi Mihai Predescu. Cu aceştia, am încercat să
deschid poteca de creastă a Builei. Plecasem de la schitul Pahomie, dar am
ajuns repede în vârful amintit. Într-adevăr, poteca nu mai continua. Începeau
jnepenii. Aveam la noi un topor şi un piolet cu formă topor, cu care am început
să croim drum prin jepi, pe sub vârf. Am ajuns în dreptul unui horn, de 3,
poate 4m şi pe el am izbutit să coborîm. Era primul semnal că obstacolele
alpine de abia începeau. A urmat apoi o brână, pe sub o surplombă, pe care am
parcurs-o îndoiţi de spate, ţinându-ne de jnepenii din prejmă. S-a sfârşit şi
acest pasaj, după care a urmat o nouă porţiune printr-o mare de jneapăn. Nu
vedeam mare lucru şi nici măcar nu puteam şti dacă direcţia în care mergeam era
cea bună. Am ajuns până la urmă pe un perete înierbat, apoi pe o brână îngustă
şi în sfârşit într-un găvan situat aproape de creastă. Când am ieşit din
această adevărată groapă, eram la piciorul unui perete vertical, ce se sfârşea
în vârful Vioreanului. Aici însă bătea vântul puternic şi de fiecare dată când
am ajuns aici, trebuia să ne îmbrăcăm bine, din cauza curenţilor de aer.
Izbutisem să străbatem zona descrisă în ghid ca fiind cea mai încâlcită. Dar şi
de aici încolo, drumul era tot necunoscut şi temerile noastre nu se sfârşiseră.
Când am coborît din strunga străbătută de curenţi, ne-am trezit în faţa unei
arcade enorme, produsă prin vreo prăbuşire de tavan de peşteră sau proptirea
unui bloc de piatră desprins din perete, proptit pe altele căzute mai înainte.
Din ce fusese mai înainte nu mai rămăsese decât ce vedeam acum. Apoi, peste tot
erau numai blocuri uriaşe, căzute de-a valma. Ici-colo câte un vârfuleţ, moţat
cu câte un buchet de jneapăn. Pe dreapta noastră se afla o creastă, tare
încâlcită, foarte neprimitoare, la care nici măcar nu am încercat să ajungem.
Ne-am învârtit de câteva ori în loc până să găsim o continuare a drumului. De
fapt am găsit doar brâne, presărate cu grohotiş, care păreau mai mult hăţaşe de
capre negre. Până la urmă am zărit sub noi, nu prea departe, o poiană prelungă.
Către ea ne-am îndreptat, dar şi până acolo a trebuit să tăiem cu toporul
crăcile unor arini de munte. Am ajuns în poiană, dar nici de aici lucrurile nu
păreau mai clare. Totuşi parcă zăream un hăţaş, pe care l-am urmat. Acesta urca
puţin şi ne-a scos într-o strungă extrem de îngustă. Ajunsesem în Strunga
Oalelor. Ne-am învârtit puţin prin preajma ei şi pentru că altfel nu aveam
vizibilitate, ne-am căţărat pe peretele care-i bloca una din laturi. Sub noi se
deschidea o pantă înierbată şi la capătul de jos, înainte de a intra în pădure,
am zărit o potecă. Acolo ne-am dus şi am avut norocul să dăm de poteca Oalelor,
nu departe de stâna cu acelaşi nume, care ne-a condus repede şi pe potecă
clară, la schitul Pahomie, de unde plecasem dimineaţa. Aşa s-a scris istoria
deschiderii unei noi poteci în Buila. Până să devină ce este astăzi, o
adevărată magistrală.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Desigur nu am
terminat marcajul crestei într-o singură împrejurare şi după ce am deschis
poteca de creastă, de multe ori a trebuit să mai parcurg traseul. Niciodată nu
am fost singur. Sofi mereu şi Ilie Juravle adeseori, m-au întovărăşit şi până
la urmă marcajul a fost făcut până în Strunga Oalelor. De acolo mai departe am
crezut că totul devine inaccesibil. Peretele de stâncă ce continua creasta
părea de netrecut. Trebuia să găsesc un drum care să-l continue pe creasta
Builei. Dar pentru asta a trebuit să parcurg mai întâi poteca Oalelor. Şi nu de
puţine ori am urcat în lungul ei şi de multe ori am coborît. De câteva din
acestea îmi aduc aminte. Eram cu Sofi şi Ilie. Hotărâsem să înnoptăm la stâna
din Oale. Era într-o toamnă, după ce oile plecaseră. Ştiam că stâna era cam
murdară şi era previzibil să aibă şi purici. La combinat de abia se pusese în
funcţiune secţia de Lindan, un insecticid deosebit de puternic, din care Sofi
adusese o cantitate suficientă să ne ferească de purici. Am ajuns la stână, am
împrăştiat lindanul pe jos şi pe laviţe, dar când ne-am întors de la şedinţa de
marcaj de după amiază, puricii tot trăiau şi ne-au chinuit până să-şi dea
obştescul sfârşit. Ne-am lăsat rucsacii la stână şi am plecat în lungul
potecii, către creasta Builei, marcând traseul cu un punct galben. Şi până la
stână făcusem acelaşi lucru. Am ieşit în marea poiană de sub seninările crestei
nordice şi acolo Ilie s-a urcat într-un brad, să vadă locurile mai bine. Nu
prea ştiu ce voia să facă, cert este că a început să taie crăcile de sub propriile
picioare. Ba chiar cu toporişca pe care o avea şi-a dat peste fluierul
piciorului şi şi-a făcut o rană apreciabilă, căreia de abia i-am potolit
sângele. Ne-am întors la stână şi ne-am culcat. Noaptea am auzit paşi pe afară
şi până la ziuă nu am avut curajul să vedem ce era. Dimineaţa când ne-am
trezit, în praful dinaintea stânei, erau urmele labelor ursului care ne
vizitase. Am plecat dis-de-dimineaţă şi când am ajuns la locul în care poteca
începea să urce pe plaiul ce conducea spre creastă, am reînceput marcajul. Am
urcat pe lângă un brad mare, aflat pe plai, apoi nu departe de acest reper care
se află şi astăzi tot acolo, am mai urcat puţin şi am luat-o la dreapta,
traversând plaiul într-alt vâlcel. Dacă am fi continuat urcuşul pe risipiturile
hăţaşelor de oi, am fi ajuns în Strunga Oalelor, şi de acolo în drumul de
creastă. Am intrat în pădure şi am ajuns în poiana de sub Şaua Vânturariţei,
cea despre care ciobanii spuneau că se numeşte aşa din cauza vânturilor, ce bat
veşnic pe aici. Dar ca un făcut, deşi am ajuns adeseori pe aici, niciodată nu
m-au bătut vânturile. Apoi am continuat marcajul pe potecă, pe atunci foarte
clară, ce ducea la stâna din Comarnice. Şi stâna era încă în picioare şi părea
a fi fost chiar utilizată în vara care tocmai trecuse. Poteca era bine bătută
şi cele două izvoare întâlnite în cale erau puternice şi unul dintre ele chiar
amenajat. Atunci când am ajuns în Şaua Vânturariţei, pentru prima oară, m-am
întrebat cam pe unde ar trebui să fie poteca ce ar fi trebuit să conducă pe stâncăriile
crestei nordice a Builei. O bănuiam încă de atunci, ca fiind o porţiune
încâlcită şi cu mult mai dificilă decât cea pe care o marcasem şi... chiar o
descoperisem. Tot pe aici ar fi trebuit să fie şi poteca de care ne spuseseră
ciobanii că ar duce în vârful cel adevărat al Vânturariţei şi poate, gândeam
noi şi spre cel al Clăii Strâmbe. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">O cunoscusem
pe Dina în Cozia, în Cozia, într-o după-amiază la cabana cu acelaşi nume.
Făcusem cu un grup din care şi ea făcea parte, o frumoasă excursie către valea
Băiaşului şi momentul am să-l amintesc când voi vorbi despre Cozia. Acum însă,
dorea să meargă în Buila, pe creastă. Îşi manifestase această dorinţă când
mersese cu mine la Pahomie, atunci când pe poteca Ştevioarelor, pe care urcam,
mi-a arătat o floare ciudată, rodul-pământului, care, ciudăţenie, creşte doar
la câmpie. Nu prea îmi aduc aminte multe amănunte din acea excursie, dar ştiu
că a venit întovărăşită de prieteni din Sibiu, printre care si prietenul său,
Rudi. Ştiu că am rămas la schitul Pătrunsa, unde Pimen, călugărul de acolo ne-a
primit cu multă bunăvoinţă. Ne-am lăsat rucsacii la schit şi am plecat a doua
zi spre creastă. Am urcat pe muchia Albului, am parcurs creasta Ştevioarelor,
am trecut peste Vioreanu şi multele sale puncte dificile, i-am condus
entuziasmat ducându-i pe sub Arcada Vioreanului şi locul bombei atomice şi, în sfârşit,
pe creasta nordică. S-au succedat repede locurile prin care am trecut, către
sfârşit ne-a chinuit setea şi nici mâncarea pe care o luasem cu noi nu ne-a
fost de ajuns, dar tura a fost completă şi ei s-au dovedit oameni rezistenţi,
pentru că durata s-a apropiat de 10 ore. Am coborît într-un târziu la schitul
Pahomie şi pe sub munte am ajuns din nou la Pătrunsa şi Bărbăteşti. Seara
târziu sibienii au luat trenul spre casa lor. Ştiu doar că erau frânţi de
oboseală şi de atunci nu am mai auzit despre ei, decât într-o împrejurare când
coborînd din muchia Albotei a Făgăraşului, i-am reîntâlnit, ei coborând din cea
a Buteanului. Dar îmi aduc aminte că urcând spre Pătrunsa, Rudi îmi spunea că
lucrează ca maistru la cabana de la Bâlea şi că are mari greutăţi cu directorul
lui, care nu-i dă voie să se ducă prea des pe munte. M-a întrebat şi pe mine,
cum o duc cu directorul, dacă tot îi spun că merg atât de des pe munte. I-am
răspuns că mie îmi dă voie ori de câte ori doresc să-mi petrec sfârşiturile de
săptămână pe munte, în timp ce pe Dina o bufnise râsul, adăugând după aceea că
directorul sunt chiar eu! După întâlnirea din Făgăraş, Dina şi Rudi au plecat
în Germania şi nu am mai aflat nimic despre ei.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Cu Marta şi
Ilie, am plecat la stâna din Oale şi dimineaţa mai departe spre cantonul din
chei, pe drumul marcat de curând. Am ajuns în Şaua Vânturariţei şi pentru că nu
demult venisem dinspre vârful cu acelaşi nume, urcând dinspre Scocul Dudelor
sau cel al Palăncii, i-am lăsat pe cei doi şi am dat o fugă până acolo. Am mers
repede, cât puteam, pe poteca pe care erau numeroşi brazi doborâţi. Se vedea că
demult, poteca fusese întrebuinţată de turmele ce-şi căutau păşune prin aceste
locuri, dar acum era părăsită. Poteca era clară şi pe vârf am ajuns într-o ½
oră. Vârful mi-a apărut dintr-odată, golaş, contrastând puternic cu pădurea
deasă şi încâlcită de până la el. Un vârf golaş, cu vegetaţie aproape uscată şi
pe care merită să stai câtăva vreme, pentru priveliştea ce ţi se oferă spre
Claia Strâmbă. O adevărată mare de jneapăn începe imediat de sub vârf şi nu
pare a se termina decât în imediata apropiere a vârfului amintit. M-am întors
de pe vârf în mai puţin de 1 oră şi i-am găsit odihniţi pe cei doi. Am plecat
mai departe spre cantonul Cheia. Odată ajunşi în Curmătura Comarnice, urma să
marcăm spre canton, cu dungă albastră şi triunghi roşu, poteca de coborâre. La
un moment dat, în faţa noastră au apărut doi turişti, încărcaţi cu rucsaci
grei. Era pe înserat şi ne-a mirat asemenea apariţie, cu atât mai mult cu cât
nu ştiam să fie prea aproape vreun adăpost. Doar dacă aveau cu ei cortul. Ne-am
salutat şi văzându-ne cu pensulele în mână, ne-au întrebat ce facem şi cum
gândim să aplicăm semnele. I-am răspuns că tot ce făceam acum şi în alte
împrejurări, marcând munţii Căpăţânii, urmărea ghidul turistic apărut de câţiva
ani, al unui Nae Popescu. După care unul din ei mi-a întins mâna spunându-mi “îmi
pare bine, Nae Popescu”. Aşa l-am cunoscut şi în cele câteva clipe cât am stat
împreună, am însăilat o amiciţie care a durat mulţi ani la rând. Acum Nae
Popesu nu mai este printre noi, s-a stins într-o şedinţă de marcaj în Bucegi.
Noi ne-am continuat drumul spre canton, unde până seara târziu nu am încetat să
discutăm despre întâlnirea avută.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Un loc aparte
în peregrinările mele prin Buila, îl ocupă călugărul Galaction-Zelig pe numele
lui de mirean. Un personaj deosebit, cu multă cultură, cu dragoste de biserică,
dar şi mare grijă de condiţiile în care înţelegea să-l slujească pe Dumnezeu.
L-am cunoscut mai întâi la schitul Pătrunsa, unde în seri multe am tăifăsuit
împreună. Ba chiar într-o împrejurare mi-a citit versurile unui cunoscut,
spunea el, dar noi am ghicit că era vorba de unul şi acelaşi părinte Galaction.
Era din Maramureş şi avea graiul molcom, cu intonaţii, al celor de acolo. Nu-i
plăcea să stea în mizerie şi dorea mereu câte un mic confort, chiar dacă asta
iese un pic din canoanele călugăriei. La Pătrunsa a captat apa, a făcut schitului
baie şi wc, ba chiar a încercat să facă şi încălzire centrală. Multe a făcut
aici, la Pătrunsa. Într-o împrejurare m-a rugat să-i fac la şantier o morişcă
de vânt cu care încerca să facă la schit lumină electrică. N-a izbutit decât să
facă să pâlpâie un bec de lanternă. Şi câte emoţii mi-a făcut, pentru că pe
vremea aceea, ajutorul pe care-l dădeai bisericii, era rău privit. A ajuns apoi
la Pahomie, unde a făcut aceleaşi lucruri. Ajunsesem la schitul Pătrunsa
coborînd din munte. Eram cu Chissy şi parcă şi cu Ilie. Aveam la noi rămăşiţe
de mâncare, pe care doream să le consumăm înainte de a coborî în sat. Ne-a
propus un fel de mâncare maramureşeană. A luat ce aveam la noi. Câteva ouă,
mălai, brânză, unt şi ce-om mai fi avut la îndemână. Şi ne-a făcut călugărul o
mâncare, un fel de balmoş, de ne-am lins pe degete. Ne-a spus după aceea şi cum
se numeşte, “cocârţău cu ’nţepeniş”. Şi nu numai pentru asta a rămas călugărul
Galaction in sufletul meu.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Mai către anii
pe care fără să vreau pot să-i numesc ai bătrâneţii, am mai îndrăznit să urc pe
creasta Buliei. Într-o împrejurare am urcat singur. Era vară şi nu mi-a fost
greu să ajung la Pahomie. L-am găsit pe Galaction şi până a se însera am tot
stat de vorbă. Dimineaţa am plecat devreme şi m-am urcat pe coasta abruptă ce
scurta drumul Oalelor. Poteca încă se cunoştea, fără ca lipsa oilor să o piardă
în mijlocul vegetaţiei. Am depăşit fără probleme poiana stânei şi când am ajuns
la golul alpin ce ducea spre creastă, m-am îndreptat către Strunga Oalelor. Am
ajuns sus, fără să urmăresc cu atenţie hăţaşul pe care de atâtea ori îl
urcasem. Când am ajuns sus, locul mi se părea necunoscut. Şi chiar aşa era,
pentru că am luat-o pe un hăţaş, care repede s-a înfundat în tufe de ienupăr.
M-am întors de unde plecasem. Între timp muntele se acoperise de ceaţă şi numai
arareori pereţi şi ţancuri se iveau pentru o clipă din valurile lăptoase. Am
mai încercat de câteva ori să găsesc poteca cea bună, dar de fiecare dată totul
plutea în necunoscut. Mă rătăcisem într-un loc, unde fusesem de cel puţin zece
ori. Ba la un moment dat, un vârf înalt, ce nu putea să fie decât Vioreanu,
apărea spre dreapta, absolut neverosimil. Când mă învârteam în loc ca un
titirez, gândindu-mă că trebuie să mă întorc, mi-a apărut în faţă, ridicat pe o
stâncă, un punct roşu, semnul cu care era marcată creasta. Şi i-am recunocut
poziţia. Era primul semn, de unde mai departe urma creasta nordică. Atunci
poteca a apărut imediat, chiar lângă locul în care eram. Am ajuns repede în
poiana de sub creastă, unde am stat pe gânduri încotro s-o pornesc. Creasta era
învăluită în ceaţă şi rătăcirea de mai ’nainte, îmi tăiase cheful de aventuri.
Aşa că am pornit-o oblic prin pădure, încercând să ajung la poteca de pe
west-wand. Acolo am ajuns, numai că înainte de a atinge poteca, am zărit o
clipă acoperişul refugiului de sub Vioreanu, pe care-l ştiam, dar nu ajunsesem
până la el. Am continuat coborîrea şi am ajuns repede la Poiana cu Bolovan, de
unde am încercat să urc în creastă pe brâna ce ajungea în Şaua Ştevioarelor. Am
urcat pe plai şi imediat ce am depăşit bolovanul, am intrat în pădure. Punctul
albasatru încă se mai vedea. Apoi poteca se pierdea în vegetaţie. Rădăcini de
brazi răsturnaţi de furtuni îmi barau calea. Totuşi, marcajul mai apărea
ici-colo. Apoi totul s-a pierdut şi nu mi-a mai rămas altceva de făcut, decâr
să încerc să revin la poteca pe care tocmai o părăsisem. Am depăşit apoi Poiana
de Piatră şi am ajuns la Troiţă. Pe poteca ce ducea la stâna din Curmătură, am
urcat repede. De acolo, am coborît la schitul Pătrunsa şi am ajuns în
Bărbăteşti.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Vroiam din nou
să urc în creastă, chiar dacă eram singur. Am ajuns iar la schitul Pahomie şi
iar am urcat pe la stâna din Oale. Numai că de data asta am nimerit uşor
Strunga Oalelor şi am ajuns repede în poiana de sub Vioreanu. Nu era o vreme
prea bună, cerul era destul de înnourat. Parcă mi-era teamă să mă aventurez pe
creastă singur, mai ales că nu mai aveam chiar anii tinereţii. Până la urmă,
cum de altfel nu odată îmi spusesem, am luat-o în sus, printre arinii din
grohotiş. Dumnezeu îi ajută doar pe cei curajoşi! Vremea era din cele reci,
chiar dacă eram în plină vară. M-am strecurat printre stâncile moţate cu
jnepeni, apoi am trecut prin frumoasa Fereastră a Vioreanului şi de aici
încolo, au început porţiunile delicate ale traseului. Mai întâi, am urcat pe
brâna atârnată desupra şeii prin care curenţii Vioreanului te făceau să îngheţi
în plină vară. Apoi, prin marea de jnepeni, pe sub hornul de sub peretele
surplombat, agăţându-mă de toţi jnepenii pe care-i întâlneam şi în sfârşit pe
alt culoar către altă brână, ultima înainte de a depăşi vârful. Se crease în
lungul anilor şi altă variantă, care ocolea hornul şi avea acelaşi sfârşit. Eu
am ajuns direct pe vârf, de unde am coborît în strunga în care nu demult se
petrecuse un accident năpraznic. Câţiva tineri, într-o temerară traversare a
crestei, în pragul unei iminente furtuni, au fost prinşi de un trăznet, chiar
în acest loc. Rezultatul a fost sinistru, câţiva dintre ei găsindu-şi sfârşitul
aici. Am trecut pe lângă resturi de haine, rucsaci, încălţăminte şi ce mai
rămăsese în locul năpraznicului accident. Acum aici se află o cruce, care multă
vreme va aminti de pericolul traversării crestei pe timp de furtună. Poate că
dacă ar fi ştiut că pe oricare din hornurile aflate pe versantul estic, se
putea coborî, ar fi avut şansa unei scăpări- restul crestei l-am parcurs fără
incidente, doar că pe măsură ce înaintam, oboseala îşi spunea cuvântul. Îmi
aduc aminte că printr-unul din hornurile Ştevioarelor, când trebuia să mă agăţ
zdravăn de jnepeni ca să pot urca, m-am întrebat cam cât o să mai rezist şi cât
timp o să-mi ia să ajung la stâna din Curmătură. Până la urmă am ajuns şi chiar
am vrut să rămân acolo. M-au primit bine ciobanii şi m-au îmbiat să stau la
masă cu ei. Gătiseră o mâncare de cartofi şi politicos, chiar dacă nu-mi
plăcea, nu i-am refuzat. Apoi m-am odihnit şi am aţipit pe o laviţă. Când m-am
trezit, afară se întunecase şi l-am întrebat pe băieţaşul aflat lângă mine,
dacă era noapte. Nu era decât un nor întunecat care bântuia Buila. În timp
ce-mi strângeam rucsacul, l-am întrebat care e cea mai scurtă cale spre
Bărbăteşti. Mi-a arătat poteca Bucinişurilor şi m-am repezit spre ea. Am mai
întâlnit în drum un cioban, care mi-a spus şi el pe unde să o iau şi mie nu
mi-a rămas altceva de făcut să mă reped spre potecă şi să mă… rătăcesc. Dar nu
oricum, ci cumplit. Am intrat în munte, am descoperit acolo minunăţiile
Oborului Caprelor, dar şi spaima că de acolo nu voi mai putea ieşi. Între timp,
norii se adunau peste munte şi ploaia era iminentă. Am coborît prin grohotiş,
spre locul unde parcă se vedea un fir de potecă. Au început să cadă primii
stropi de ploaie şi de undeva de sus, se auzeau primele bubuituri. Am continuat
alergătura pe poteca găsită şi am ieşit din pădure odată cu torentul de apă
care se abătea peste munte. Eram în livezile Bărbăteştilor şi curând, făcut
ciuciulete, am ajuns la un bordei, unde se zărea a fi urmă de om. Acolo am
dormit chinuit şi a doua zi, am ajuns în Bărbăteşti, cu alt nor de ploaie ce se
scutura peste mine.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Mergeam la
vremea aceea cu un grup de care multe întâmplări deosebite, mă vor lega toată
viaţa. Grupul din care făceau parte doctorii Dumitrescu şi Găvănescu, dar şi
Sandu şi Gore şi mai ales Anda, au fost pentru mine oameni deosebiţi,
reprezentând una dintre perioadele cele mai fecunde din viaţa mea de turist şi
vor fi pentru totdeauna de neuitat. În multe locuri din munţii apropiaţi Vâlcei,
am fost cu acest grup. Pe orice vreme. Am întâmpinat zile frumoase, de iarnă
mai ales, pentru că acestea sunt mai greu de atins în acest anotimp. Dar şi
zile de primăvară, cu flori multe şi cer senin şi, mai ales, cele de toamnă, în
care creste din cele depărtate sclipeau în lumina soarelui din acel anotimp şi
nu arareori tivitura galben-portocalie străjuia crestele munţilor, în amurgul
zilei. De multe ori am urcat şi creasta Builei, cel mai adesea către muchia
Albului, dar în împrejurarea care urmează, s-a întâmplat să urcăm în creasta
nordică a Builei. Am insistat de atâtea ori, descriind frumuseţile deosebite
ale acestui fragment din Buila, încât până la urmă au acceptat să mergem pe
acolo. Am urcat până la Pahomie, cu masina doctorului Dumitrescu, cu care de
atâtea ori ajungeam pe unde nici nu g<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">â</span>ndeam. Am început să urcăm spre creastă pe poteca Oalelor. Am ajuns
repede la stâna de acolo. Am găsit izvorul stânei încă folosibil, deşi lipsa
îndelungată a ciobanilor de prin aceste locuri şi iernile grele, îi stricaseră
scocul prin care apa curgea cu vână puternică. Am ajuns la gol şi am început să
urcăm, numai că eu, nemaitrecând demult pe aici, am uitat locul prin care
trebuia să traversăm un vâlcel şi am continuat urcuşul pe spinarea de munte pe
care ne aflam. Ştiam că până la urmă ajungeam tot în creastă, deşi s-ar fi
putut să întâmpinăm şi oarecare greutăţi. Când am intrat în pădure, am fost
siliţi să trecem peste trunchiuri de brazi doborâţi, să ocolim multe stânci
prăvălite din munte, ceea ce l-a determinat pe Găvănescu să bombăne de multe
ori. Până la urmă am ajuns în creastă, acolo unde muntele mai departe, ridica
un perete vertical greu de escaladat. Soarele primăvăratec, acoperit adeseori
de nori buclucaşi, ne-a oferit momente de visare, pe creasta alpină pe care ne
aflam, printre flori timide de primăvară, stânci înconjurate de jnepeni şi
sălbăticia locurilor. Am încercat să continuăm drumul de creastă şi repede am
ajuns la hornul care odată coborît ne scotea înaintea ultimului urcuş spre
Strunga Oalelor. Era covata presărată cu grohotiş, acum la începutul
primăverii, acoperită cu un strat gros de zăpadă şi pe întinderea albă, erau
urme proaspete de paşi de om. Aveam să aflu câteva zile mai târziu, că pe acolo
fusese Ionică, singur, străbătând meleagurile greu de atins. Ne-am gândit că ne
vom chinui înotând în zăpadă şi ne-am întors. Numai că de data asta am ales
calea cea bună şi am ajuns în Şaua Vânturariţei şi de acolo pe poteca de
întoarcere. Pe drumul întoarcerii, doctorul Găvănescu, bun cunoscător al
ciupercilor, a găsit unele rare, de culoare brun-roşcată, mici urechiuşe
ascunse în muşchiul muntelui, denumite “urechile lui Iuda”, neverosimile într-o
pădure de brad.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">În general,
drumurile de pe versantul vestic erau mai greu de abordat. Mijloace de
transport mai puţine, drumul mai lung, locul de adăpost, doar cel de la
cantonul Prislopului putea fi eventual folosit, şi cei care doreau să-şi pună
la dispoziţie maşina erau mai rari. Doar cu doctorii amintiţi în alte
împrejurări, am izbutit să mai merg odată pe drumul Ghelălăului. Am intrat prin
satul Pietreni, am suit serpentinele de pe valea Costeştilor, cu frumoase
privelişti către muntele de calcar al Arnotei, răvăşit de exploatarea de
calcar, am depăşit cantonul Prislop rămas aşa cum îl ştiam de mult şi ne-am
înscris pe vechiul drum al Ghelălăului. Într-o poieniţă aflată la traversarea
pârâului, ne-am oprit. Drumul ar mai fi continuat şi era tot acelaşi pe care
altădată urcasem cu Grig. De aici, am abordat malul drept al pârâului, pe o
ramură a drumului principal. A mers drumul cât a mers, după care nu s-a mai
văzut vreo potecă, chiar dacă pe acolo trebuie să fi fost cândva, cea care
ducea spre stâna cu numele văii pe care o părăsisem. Am urcat mereu, păstrând
direcţia ascendentă pe care ne ducea linia drumului. Am ocolit un bolovan mare,
aflat la contactul văii lăstărite în urma tăierilor, cu ierburile plaiului care
se apropia. Acolo un miros acru, de urs de abia trecut de curând, sau de la
vreun sălaş aflat prin apropiere, ne-a izbit nările. Am continuat drumul cu
ceva prudenţă şi multe strigăte, menite să sperie ursul pe care-l bănuiam a fi
prin preajmă. Am ajuns în apropierea versantului ce se întrevedea a fi stâncos
şi chiar pe aici am găsit poteca ce mergea la stâna Ghelălăului. O privelişte
frumoasă se ivea către versantul sudic al Căpăţânii, către apropiatul vârf al
Netedului şi către cel al Ionaşcului şi Văleanului, dar şi către Văleanu şi
Romanu. Mai către orizont, se vedeau culmile domoale ce urcau către marele
munte al Ursului, decan provizoriu al Căpăţânii, până a nu se vedea şi vârful
Nedeii. Nu departe, am întâlnit izvorul bogat al stânei, ce ţâşnea voiniceşte
de sub stânca muntelui de calcar de deasupra sa. Am trecut pe la stână, cam
dărăpănată de atâta neîntrebuinţare. Apoi am ajuns în Poiana de Piatră, prima
dintre cele câteva înşirate pe coasta vestică a Builei. Am rămas în poiană, în
timp ce grosul grupului s-a îndreptat către brâna ce-i scotea în vârful
Albului. Nu mă simţeam în largul meu în acea zi, altfel urcam odată cu
ceilalţi. Cu mine a rămas şi Anda şi împreună am colindat împrejurimile. Ne-am
întors într-un târziu, odată cu sosirea grupului de pe aceaşi brână pe care
urcaseră.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Sigur că au
mai fost întâmplări când am ajuns pe meleagurile Builei, unele mai importante,
altele fără să trebuiască să-mi încarc memoria cu ele, chiar dacă le ştiu bine.
Aşa într-o împrejurare ştiu că am urcat într-o dimineaţă, singur, cu maşina,
către schitul Pahomie. Ştiam eu că pe creasta Builei trebuia să fie Mihai
Predescu şi Negrilă, amândoi colaboratori de şantier. Am ajuns la schit unde
mi-am lăsat maşina. Apoi am început să urc poteca Ştevioarelor. În acea
perioadă aveam dese crize de astm şi teama de apariţia lor era permanentă. De
la schit în sus, locurile suferiseră schimbări mari. Pădurea fusese tăiată şi
începutul potecii nu se mai cunoştea. N-am luat-o pe unde trebuia şi curând
m-am încâlcit prin lăstărişul ce crescuse de-a valma. Am ajuns într-un fund de
sac al văii pe deasupra căreia urcam către stâna din Ştevioara. Acolo am
întâlnit guri de peşteri, nu grozav de mari, dar care meritau să fie cercetate.
De acolo am început să urc panta mare, care sigur mă aducea din nou pe poteca
bună. Atunci m-a apucat criza de astm. Violentă, cu perioade de adevărată
sufocare. Dar eu aveam în gând să ajung în creastă. Agăţându-mă de copaci,
urcând cu pauză la fiecare 2-3 paşi, criza s-a îndepărtat de mine şi la stâna
din Ştevioara am ajuns cu răsuflarea normală. Apoi, până în creastă am urcat
uşor. Când am ajuns în Şaua Ştevioarelor, cu imagini ale munţilor ce se
desfăşurau fără hotar, atât spre Făgăraş cât şi spre Căpăţâna, parcă o clipă am
uitat de ce îndurasem până atunci. De cei doi, pe creastă, nici gând. Am tras
un chiot, apoi altul, le-am strigat numele, dar nu m-a auzit nimeni şi resemnat
am început să cobor. Am ajuns la schit, m-am suit în maşină şi după ce am
trecut de marea serpentină de sub Pahomie, i-am întânit pe cei doi, cu care am
coborît împreună.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Multe locuri
frumoase aveau munţii de calcar din prejma Builei. Unul dintre acestea se
înşira în susul văii Olăneştilor, de acolo de unde pârâul se numea Mânzu. Avea
pârâul, dincolo de cantonul Mânzu, chei foarte frumoase. Înguste, cu săritori
la tot pasul şi mai ales cu pereţi pe care Titi şi Tini, pe atunci alpinişti
deosebiţi, îşi propuseseră să deschidă trasee noi. Şi chiar izbutiseră să
pitoneze câteva dintre ele, printre care unul de gradul IV. Urcam cu Chissy şi
Coca. Lăsasem maşina la Mânzu. Eram pe continuarea drumului forestier de pe
valea Olăneştilor. Curând, acesta s-a sfârşit şi am intrat în pădurea
întunecată, strânsă în chinga unor chei înguste. Intrasem în cheile Folea. Ne
spuseseră cei doi alpinişti, plecaţi înaintea noastră, că pe vale există un
canton, aflat pe malul drept al pârâului, oarecum depărtat de firul apei. Aveam
noroc, ne spuseseră cei doi, că de acolo în sus, orice potecă dispărea şi
pereţii canionului în care intrasem se îngustau vizibil. Nu puteam să ne
rătăcim. Dixit! Şi aşa a fost, numai că firul potecii s-a pierdut repede, iar
noi am mers la inspiraţie. Am dat totuşi de canton. Avea şi camere în care ne
puteam adăposti, dar altele aveau deasupra acoperişul căzut. Băieţii nu erau
încă acolo, stăteau suspendaţi în corzi, pe unul dintre traseele pe care le
pitonau. Voiau să deschidă un alt loc pentru alpinişti, care prea se
îngrămădeau la cantonul din Chei. Curând au venit şi ei şi ne-am bucurat de întâlnire.
Noi că nimerisem, iar ei că nu vor înnopta singuri. A doua zi ne-au luat la
experimente de escaladă. Ne-au băgat pe rând pe un traseu de gradul IV B. Cu
chiu cu vai, am reuşit să parcurg prima lungime şi a trebuit să mă întorc.
Coca, cea mai curajoasă, ajutată mult de Titi, care până la urmă a dus-o sus ca
pe sac, a izbutit să termine traseul. Chissy şi cu mine ne-am plimbat îndelung
pe firul văii, care era de o spectaculozitate aparte. Poate şi pentru că pe
aici totul părea nestrăbătut de piciorul omului. Doar cantonul arăta că mai
fusesră pe aici vieţuitoare bipede. O înlănţuire de cascade şi săritori, pereţi
verticali înalţi, care de abia lăsau cerul să se vadă prin despicătura lor.
Imaginea de vis a cheilor mă va urmări toată viaţa. Mai târziu, pe aici s-a
croit un drum, menit să capteze pârâul şi să-l conducă în lacul de la Vidra.
Drumul a rămas neterminat, dar a stricat mult din farmecul cheilor. Locurile
erau şi aşa spectaculoase, dar parcă nu ca pe vremea când doar piciorul şi nu
mâna omului, ajunsese pe atunci. Am urcat odată cu maşina, când drumul doar se
construia şi atunci am intrat în peştera Arnăuţilor, care debuta cu o frumoasă
cascadă. Au trecut apoi mulţi ani, când într-altă împrejurare, am urcat din
nou. Cât putea ajunge maşina. Am străbătut cheile înguste, am câştigat înălţime
pe o serpentină brutală, până când drumul aproape a dispărut. Pereţii înalţi
erau tot acolo. Dispăruse pădurea întunecată, iar de canton cine îşi mai aducea
aminte… Atunci am continuat drumul printre pereţi, ghicind în stânga noastră
partea de jos a Stogului. Când am sfârşit cheile, am dat de construcţii de
beton rămase neterminate, dovada intenţiei de atunci. De aici încolo am urcat
din greu pe coasta muntelui şi până la urmă am ajuns la stâna Bătrână din creasta
Căpăţânii. Locurile aveau şi acum farmecul lor, dar parcă mai bine rămân cu
amitirile din prima întânire cu cheile Folea.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Zărisem
refugiul Vioreanului, într-o excursie de unul singur, pe care am amintit-o ceva
mai înainte. De fapt era o veche stână, nu ştiu în ce scop construită, pentru
că pe lângă ea trebuia să fie o sursă de apă şi prin locurile acestea, sau
măcar prin apropiere, nu exista aşa ceva. Doar către Curmătura Comarnice,
înainte de a urca spre ea, era un izvor şi acela nu permanent. Zărisem refugiul
prima oară, atunci când coboram, la întâmplare, pe ceaţă, îndreptându-mă spre
creasta Builei, pe poteca ce înconjura seninările în luminile apusului. Eram
hotărâţi să înnoptăm la acest refugiu. Era pentru mine unul din locurile în
care nu fusesem niciodată şi care era învăluit într-un anume mister, aşa cum
îmi apăruse atunci, prima oară, mai de departe, printre valurile trecătoare de
ceaţă. Mulţi povestiseră despre el, poate unii doar din auzite, poate alţii
pentru că fuseseră pe acolo. Oricum, era se pare, un loc greu de găsit. Iar
pentru mine, care doar îl zărisem într-o străfulgerare a palelor de ceață, să
spun că mergem într-un loc în care nu mai fusesem şi să ajung la el dintr-o
potecă din care doar ghicisem cam pe unde se află, putea să-mi atragă
admonestări. Şi aşa s-a şi întâmplat, pentru că până la urmă a trebuit să spun
că habar n’aveam pe unde se urcă la el, ci doar bănuiam că se află prin preajma
Poienii Frumoase. Am urcat pe poteca Bucinişurilor şi am zăbovit câtăva vreme
la stâna din Curmătură. Acolo o femeie preluase frâiele stânei şi-i învăţase pe
ciobani că pot trăi şi altfel decât în mizerie. Aranjase stâna şi făcuse din ea
o casă în care te simţeai obligat să te cureţi de noroi când intrai acolo. Nu
am stat prea mult şi am coborît la izvorul de la Troiţă. Cât pe ce să ne apuce
ploaia. Câţiva stropi risipiţi dintr-un nor zburdalnic, ne-au obligat să ne
retragem la vechiul refugiu forestier, pe care-l ştiam acolo de-o viaţă. A
trecut ploaia repede, aşa cum venise şi am pornit pe poteca din josul
west-wand-ului Builei. Era poteca ce se desfăşura pe sub seninările Builei, la
fel de frumoasă ca întotdeauna. Am depăşit Poiana de Piatră, aflată sub muntele
Albului şi m-am uitat îndelung către brâna care urca în creastă, sperând că voi
ajunge vreodată pe ea. Apoi am ajuns în Poiana cu Bolovan. Până aici drumul a
decurs normal şi doar acum am mărturisit că nu prea ştiu locul refugiului, ci
doar bănuiesc cam pe unde se află. Ce potop de vorbe mi-au auzit urechile,
numai eu ştiu. Am mers mai departe, consolându-mi partenera că dacă nu-l
nimerim, coborâm în chei unde avem unde să dormim. Când am ajuns în Poiana
Frumoasă, un bot de munte verde, aflat sub abruptul Vioreanului, m-a făcut să
cred că acolo se află refugiul. Şi n-am greşit. Cum am urcat puţin, am văzut
coama acoperişului. Câţiva paşi încă şi iată-ne la vechea stână. Am cercetat
locurile căutând urma vreunui izvor şi nu l-am găsit. Am căutat poteca sau
vreun hăţaş care să ne scoată către poiana de sub munte, de unde văzusem prima
oară refugiul şi nici de data asta n-am găsit nimic, doar o vagă impresie că pe
undeva pe acolo, vom ieşi spre creastă. Surpriza a venit când ne-am învârtit în
jurul refugiului şi după însemnele de pe pereţi, am constatat că este destul de
des vizitat. Acum însă, eram singuri. Ajunsesem devreme aici şi ca prin minune
vremea s-a îmbunătăţit şi munţii s-au văzut până spre Parâng şi apusul soarelui
ne-a oferit un spectacol magnific. Atât de frumos era aici, încât înfofoliţi în
sacii de dormit, am stat afară până cât pe-aci să dea noaptea peste noi. Ba pe
deasupra, Mioara s-a apucat să scrie versuri, dambla care a ţinut-o câtăva
vreme. Spre seară ne-am retras în refugiu. Nu prea avea uşă ca lumea şi a
trebuit să o proptim cumva pe cea existentă. Dimineaţa, am luat-o din loc spre
creastă. O vreme am mers printre brazi şi crăci încâlcite. Apoi a apărut
jneapănul şi grohotişul. Undeva mai sus, suită pe nişte stâncării, partenera
mea a văzut poiana în care trebuia să ajungem şi într-acolo ne-am îndreptat.
Odată ajunşi aici, am continuat până în Strunga Oalelor, de unde mai departe am
plecat pe creasta nordică, sigur, cel mai frumos loc din întreaga Builă. Dar şi
mai greu. Ne-am strecurat printre stânci, pe unele chiar a trebuit să le
escaladăm, pe altele doar să le coborîm. Am ajuns în poiana cu grohotiş de pe
versantul vestic şi am urcat pe hornul prin care am ajuns din nou în creastă.
Are hornul în lungul lui câteva rădăcini la vedere, care sunt excelente prize
de mână. Apoi am început coborârea pe celălalt versan. Neatent, am făcut un pas
greşit, m-am dat peste cap, mi-am făcut o zgaibă la arcadă şi mi-am pierdut
izoprenul. Alte întâmplări neplăcute n-am mai avut. Am ajuns la izvorul stânei
din Oale, ne-am spălat şi ne-am potolit setea. Am luat-o însă la picior, când
am văzut că peste creastă venea un nor negru, care nu prevestea nimic bun.
Scăpasem de el în ziua precedentă, dar acum ne ajungea sigur. Undeva pe poteca
de sub stână, ne-am întâlnit cu profesorul Ploaie, care urcase să-şi mai
concretizeze unele amănunte pentru un viitor studiu despre Buila. Ploaia cu tot
cortegiul de fulgere şi tunete ne-a ajuns. Cu apa şiroind pe noi, cu toată
pelerina care ne acoperea, până la schitul Pahomie, tot ne-a udat. Am avut însă
norocul de a ajunge la Vâlcea cu maşina lui Ploaie, căruia i-am mulţumit că
ne-a luat din picioare drumul lung până la Cheia şi poate chiar mai departe.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">N-aş putea să
închei gândurile amintite în numeroasele excursii, enumerarea locurilor
interesante pe care le ţin minte mereu, fără să amintesc câte ceva despre schiturile
aflate la poalele acestui prea frumos munte. Au schiturile locul lor aparte, nu
numai în înfăţişarea lor, dar mai ales pentru că par a fi înfrăţite cu Buila.
De-ar fi vorba de Iezerul şi Jghiaburile mai depărtate, de Pahomie şi Pătrunsa
mai aproape de abrupturile Builei sau chiar confundate cu ele.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Schitul Iezer
este cel pe care-l întâlneşti mai întâi, când te hotărăşti să urci valea Cheii.
De el se leagă unele momente de care eu şi întrega mea familie, ar trebui să ne
aducem aminte toată viaţa. Aici ne-am botezat amândoi copiii. Şi pe vremea
aceea era aproape un delict să faci aşa ceva. O cunoşteam pe maica stareţă,
Olimpia, şi mi-am permis să-i propun ca aici să aibă loc amândouă ceremoniile.
De fiecare dată, botezul a fost oficiat de un preot bătrân, Stroe, care multă
vreme a oficiat la schit. Când am venit cu Floriana, primul dintre copii, naşi
au fost soţii Juravle, Miana şi Ilie, care cu acest prilej şi-au botezat şi ei
băiatul. Cu Ilie făcusem foarte multe excursii împreună şi multe marcaje
turistice. Botezul în sine, normal la o familie de creştini, a fost absolut
atipic. Nu avut fastul şi orăcăiala unei petreceri ce nu are nimic de a face cu
evenimentul în sine, ci a reprezentat un moment de mare intimitate. Dacă pentru
Floriana ceremonia botezului a avut loc ceva mai târziu decât ar fi fost
normal, pentru Andrei a fost chiar la momentul potrivit. Botezul l-au năşit
soţii Prunescu, dintre care Grig mi-a fost multă vreme tovarăş de munte, iar
prietenia noastra ne-a legat o viaţă întreagă. Botezul, la fel organizat, pe
fugă şi cu clandestinitate, l-a avut oficiant tot pe preotul Stroe, cu apă
rece, luată din vâltoarea Cheii. Aici, la schitul acesta, am aprins o lumânare,
mulţumindu-i lui Dumnezeu, pentru că în anii ce trecuseră îmi salvase viaţa
dintr-un accident de maşină. Adormisem la volan în drum spre Râmnicu Vâlcea,
venind dinspre Târgu Mureş. Şi tot de aici, am plecat împreună cu Grig, Ceani
şi Marius Pop, să străbatem pentru prima oară cheile Cheii. Schitul este
ctitorie a lui Radu cel Mare, din 1495, cu hramul Intrarea în biserică a Maicii
Domnului. De el se leagă unele evenimente trecute în istoria lui zbuciumată, ca
toate celelalte de altfel. Printre altele, aici au fost omorâţi – se spune -
300 de călugări, păstrători a unei comori de prin aceste locuri, ceea ce
sugereaza şi măreţia de odinioară a schitului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">De aici, peste
deal, puţin înainte de a ajunge în poteca ce urcă spre Stogşoare şi Stogu,
prima pe care am umblat în multele mele peregrinări pe aceste meleaguri, se
află şi schitul Brad, de curând restaurat. Este o ctitorie veche, fără şă ştiu
din ce perioadă este. Cred însă că a fost mai mult biserica cătunului aproape
dispărut al Gurguiatei. Doar puţini oameni mai sălăşluesc pe aici şi aceea
foarte bătrâni. Ce este interesant că aceştia, aşa bătrâni cum sunt, rupţi de
lume şi mai ales de copii, bântuiţi de animale sălbatice, nu vor totuşi să se
desprindă de locurile în care şi-au dus viaţa. Schitul a fost de curând
reconsiderat şi restaurat, adăugându-se clădirea chiliilor. Până aici duce şi
un drum, care ceva mai greu, poate fi străbătut şi de maşini şi chiar nu ştiu
dacă faptul este unul benefic. Alături de cătunul Tisa, alcătuieşte veriga unor
timpuri de care, în curând, nu vom mai auzi. Am fost nu demult, împreună cu Floriana,
fiica mea, prin aceste locuri, aflate sub pavăza înzăpezită a Builei. Măreaţă
privelişte alcătuia muntele peste culmile domoale ale locurilor, iar zăpada
sclipitoare completa peisajul.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Pe sub munte,
izolat şi plasat pe o potecă către Pătrunsa, arareori străbătută, se află şi
schitul Jghiaburi. Se ajunge aici, venind tot dinspre drumul ce duce spre valea
Cheii, din drumul spre Olăneşti. Am mers pe aici de câteva ori, chiar împreună
cu copiii şi soţia mea. Schitul – cu hramul Naştrea Maicii Domnului - îşi trage
obârşia dinspre anul 1310, din timpurile lui Radu Negru Voievod şi este de
multe ori însorit, luminat de un petec de cer. Aşezat într-un fel de adâncitură
în munte, spun călugăriţele că au desupra lor, un pogon de cer. Şi mai are
schitul ceva unic, o grădină de flori. Şi poate tocmai acest lucru trebuie
să-ţi râmână în minte când îl părăseşti. Pe firul văii ţâşneşte un izvor
sulfuros. Într-un decembrie, apropiat Crăciunului, aici m-am spovedit după
mulţi, mulţi ani. A fost acesta un eveniment pe care nu-l mai trăisem din
copilărie. De acolo şi de atunci, am plecat cu evlavia momentului şi cu un
ceaslov dăriut de preotul schitului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Cu Pahomie se
ajunge la schiturile cele mai reprezentative ale Builei. N-aş putea spune ce ar
fi Buila fără aceste ultime schituri, sau ce ar fi acestea dacă nu s-ar afla în
preajma ei. Pentru mine, schitul Pahomie – sau Pahomnie - simbolizează locul în
care am petrecut seara dinaintea primei incursiuni spre creasta muntelui. Acolo
am petrecut momente pe care nu le voi uita niciodată, în tovărăşia călugărului
Ioasaf şi a unei luni pline dintr-o noapte în care lumina acesteia o transforma
în zi. Povestea lui Ioasaf, mormântul lui, pregătit cu teamă omenească, dar şi
cu grija omului care ştie sigur că tot acolo ajunge, mai încolo întâmplările
hazlii cu fratele Costică şi nu în ultimul rând, călugărul Galaction-Zelig,
maramureşanul vrednic al acestor locuri, mi-au întovărăşit peregrinările prin
Buila, întâmpinăndu-mă mereu cu bucuria revederilor, destul de dese, de altfel.
Schitul are hramul Sfântului Ilie, când este asaltat de sătenii din Cheia şi nu
numai de aici. A fost ctitorit în 1684, în timpul domniei lui Constantin
Brâncoveanu de către călugărul Pahomie şi haiducul Sava, dar hrisoave mai
vechi, amintesc de o ctitorie mai veche, de prin 1519-1520, de către marele Ban
Barbu Craiovescu, devenit apoi călugăr sub numele de Pahomie. Ruinarea adeseori
a schitului, reconstruirea lui, dar mai ales epoca lui Ioasaf, au reprezentat
întotdeauna lucruri de ispravă. Ajutorul dat mereu de către sătenii
Bărbăteştilor, este demn de reţinut.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Schitul
Pătrunsa avea o aşezare mai domoală, atunci când l-am descoperit, dacă pot
spune aşa. Călugărul Pimen, mărunt de stat, cu înfăţişare parcă voit
neîngijită, un bătrân fost brunet, cu barbă mare, scofâlcit chiar, era singurul
vieţuitor al acestor locuri. Ospitalier altfel şi chiar atunci când nu era
acasă, într-una din încăperile stăreţiei se putea intra întodeauna. În sărăcia
lui, l-au prădat hoţii, nişte nevolnici, ce l-au bătut zdravăn, în speranţa că
amărâtul de călugăr le va spune unde îşi ţine comoara! Poate tocmai de aceea,
până la urmă a cerut Episcopiei să-l mute undeva, mai la lume. Şi l-au mutat la
mânăstirea Turnu, acolo unde s-a şi sfârşit. Pe la acest schit s-a perindat şi
călugărul Galaction, venit de pe meleagurile Maramureşului. A avut acest
călugăr merite mari la înfăţişarea schitului. Mai întâi era un om aflat la
opusul lui Pimen. Avea nu numai o altă statură dar şi altă înfăţişare. Aş putea
spune chiar că era un om care ţinea la înfăţişarea sa şi la modul de viaţă pe
care-l ducea. Și-a adus apă în casă, a făcut o baie şi un wc cu apă, ba chiar a
încercat să facă un fel de încălzire centrală cu lemne şi să-şi producă
electricitate cu o morişcă de vânt, cu care până la urmă a izbutit să-şi
aprindă un bec de candelă. Acum aici, în locurile modestului schit al Pătrunsei
de altă dată, tinde să se ridice un fel de Athos românesc, construindu-se aici
o biserică impunătoare chiar, iar pe întinsul poienii de la poalele Albului,
s-au ridicat o mulţime de căsuţe, pentru cei mulţi călugări de aici. Vechea
stăreţie a mistuit-o focul şi a fost apoi refăcută, locurile palpită de o viaţă
neobişnuită pentru un loc al pustniciei şi astfel farmecul locurilor pierdute
sub măre<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ț</span>ia Albului, s-a cam
risipit. Schitul a fost construit de episcopul Climent, în 1740, dar există
legende mai vechi, care amintesc de întâmplări din vremea de prigoană a oştilor
turceşti, pe când o femeie a născut în aceste locuri, pe care mai târziu s-a
ridicat un schit. După cum se ştie, de asemenea, că schitul a fost distrus de o
stâncă prăvălită din munte. Un fel de aviz asupra ridicării imprudente a
bisericii noi, pe o platformă care a tăiat pur şi simplu muntele, fără vreo
măsură de siguranţă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Mai sunt alte
aşezări monahale, mai mici sau mai mari, aflate în preajma Builei, dar parcă pe
niciuna n-aş lega-o de numele masivului muntos, deşi din preajma acestora
pornesc poteci spre muntele de calcar. Mânăstirea Bistriţa, cea a Arnotei sau
chiar micuţa biserică a schitului Păpuşa, aflată pe versantul muntelui între
cele două amintite, merită să fie menţionate, de ele legându-se amintiri de tot
felul din excursiile către masivul Builei.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8012789762411985644.post-12297332200026688792022-04-19T21:19:00.001+03:002022-04-21T06:26:28.971+03:00Familia Builei<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMGCidUsYKB34CvAzh9Kx6VEzRREnnOcCqNCcpYmwW4qWR-PELLSCfywGKlOP9lrICnNq1Dnjusk7MbbrOgtbWdtJ9HHZ726OXye-6MNHVG9ZFKViczsdz65KIZxnN7RCTRrvRLihx_4s1XvOSeiMbmo9q5S-tX5vIZgOHjerV9_1sHkl-Sgy6Tobg/s4798/img704.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3107" data-original-width="4798" height="207" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMGCidUsYKB34CvAzh9Kx6VEzRREnnOcCqNCcpYmwW4qWR-PELLSCfywGKlOP9lrICnNq1Dnjusk7MbbrOgtbWdtJ9HHZ726OXye-6MNHVG9ZFKViczsdz65KIZxnN7RCTRrvRLihx_4s1XvOSeiMbmo9q5S-tX5vIZgOHjerV9_1sHkl-Sgy6Tobg/s320/img704.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTNG0TYNNMe1_llTGjQBBD0TLkgdhjiFvTtkacrgcCIeI9U8sj9LFKai-IpilQktCgCeIIW9Nrh_IlIUkEpEVF6G_F2uAMj-beP-gul4oB5NOSPXxXMG4iGhF7YRKkCXOQFFkribrKafFl30HBFXkuYxfwrymOqBp6MDeLM-rTMQUL40u2Tf2TcV9W/s4798/img173.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3121" data-original-width="4798" height="208" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTNG0TYNNMe1_llTGjQBBD0TLkgdhjiFvTtkacrgcCIeI9U8sj9LFKai-IpilQktCgCeIIW9Nrh_IlIUkEpEVF6G_F2uAMj-beP-gul4oB5NOSPXxXMG4iGhF7YRKkCXOQFFkribrKafFl30HBFXkuYxfwrymOqBp6MDeLM-rTMQUL40u2Tf2TcV9W/s320/img173.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrh-J5M49qvZhhqR4KJ8CYZIJb8LJSiinar7d5Yq8pE1fDG1B8t6qYEeYJ2W_eJar1zNpcPd8MSnKYb2PsCfI93_5g1fmnK2RU8bzgf7TbLyIqLUkdQ1sRJDWrQhJoVOJjw0MtPHVSzDsz81x_SPkA5-oHAUvklzOsQse9BQEyX4zFQMChe3Sfpzy-/s4799/img171.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3126" data-original-width="4799" height="208" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrh-J5M49qvZhhqR4KJ8CYZIJb8LJSiinar7d5Yq8pE1fDG1B8t6qYEeYJ2W_eJar1zNpcPd8MSnKYb2PsCfI93_5g1fmnK2RU8bzgf7TbLyIqLUkdQ1sRJDWrQhJoVOJjw0MtPHVSzDsz81x_SPkA5-oHAUvklzOsQse9BQEyX4zFQMChe3Sfpzy-/s320/img171.jpg" width="320" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Moto: Soarele-n zenit ţine
cântarul zilei.</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Cerul se dărueşte apelor de jos.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i>Lucian Blaga</i><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Când am făcut
prima excursie în Buila şi nu am mai ştiut pe unde să mai continui drumul, atât
de mult m-am concentrat asupra dezlegării enigmei potecii bune, încât nici nu
am remarcat că prin preajmă ar mai fi vârfuri interesante. De abia într-o
iarnă, când pe fereastra cantonului din chei – astăzi acesta nu mai există, a
fost mistuit de foc -, am văzut piatra singuratică a Stogului, sclipind în
razele unui răsărit roşietic, nu numai că am remarcat că prin preajmă mai sunt
şi alte vârfuri impresionante, dar a încolţit dorinţa de a ajunge până pe ele.
Stogşoarele, peretele mai apropiat cantonului, în care vedeam cu ochii mei
portalul unei posibile peşteri şi auzeam zvonuri despre altele nevăzute, cât
mai ales imensul bulgăre de calcar al vârfului Stogu, îmi aprindea imaginaţia.
Într-o dimineaţă sclipitoare de iarnă, cu zăpadă multă şi cu un ger de crăpau
pietrile, prin fereastra bucătăriei de vară a cantonului, în timp ce-mi
fierbeam ceaiul matinal, am admirat vârful Stogului. Era un spectacol de
lumini, cum rareori am văzut. Desigur mai văzusem şi alte vârfuri luminate de
soare, dar aşa cum străluceau razele, când gălbui-auriu, când portocalii, mi se
părea un spectacol unic. Fereastra prozaicei şi amărâtei bucătării în care mă
aflam, avea pe ea o despărţitură, un fel de cruce naivă, atâta cât să mă facă
să fotografiez Stogul. “Fereastra credinţei mele” s-a intitulat diapozitivul şi
aşa a rămas vârful pentru mine şi astăzi. Auzeam uneori, atunci când în chei
apăreau alpinişti şi mai târziu am citit, despre multe trasee alpine şi chiar
mi se părea că muntele Stogul şi Stogşoarele, nu au drept căi de acces, decât
cele pe care, ca să le faci, trebuie să întinzi coarda şi să baţi pitoane.
Pentru mine rămâneau vârfuri inaccesibile.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Mai întâi am
crezut că vârful Stogului poate fi învins prin Şaua Hădărăului şi pentru asta
am mers de câteva ori pe aici. Fie venind dinspre Căprăreaţa, vârf al munţilor
Căpăţânii, fie ocolind obârşia văii Olăneştilor. Aşa am descoperit că pe aici
fusese cândva o mare exploatare forestieră. De fapt, găsisem urmele acesteia şi
prin chei, unde se mai afla un loc de întoarcere al mocăniţei care căra lemne
din susul văii Cheia. În Hădărău însă, văzusem clar urmele unei staţii de
trecere a liniei de funicular. Aici se aflau fundaţii şi rezervoare de
combustibil – au dispărut acum, când fierul vechi se achiziţiona cu toptanul –
şi mai ales era aici, un loc de vizibilitate către una din culmile Căpăţânii,
cea dinspre Comarnice, care avea pe ea urmele staţiei de funicular de la Groşii
Bodeştiolor. Dinspre valea Cheii în Şaua Hădărăului se ajungea greu, urcând
serpentine multe, traversând vâlcele noroioase şi locuri cu izvoare ce se înfiripau
pe coasta muntelui. Şi, mai ales, găseai zmeurişuri multe, ce îmbiau la culesul
bobiţelor cu miros de dragoste suavă şi de culoarea inimilor înroşite de focul
tinereţii. Aici, într-o împrejurare, am simţit pe când ne înfruptam de zor,
miros de sudoare de urs şi am ştiut că undeva din tufiş, ne pândea Moş Martin.
Şi n-am ştiut cum să fugim mai repede. Pornea de aici, către Stogu, o potecă ce
părea, ba că ar sui pe creasta sa vestică, ba că ar înconjura muntele. Pe aici
bănuiam că va fi şi poteca ce dezlega misterul cuceririi bastionului de stâncă
argintie.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Mai întâi am
cercetat poteca ce ocolea vârful pe la nord şi am găsit aici locuri minunate cu
blocuri de calcar desprinse din munte, pe care le-am ocolit cu grijă şi
întortocheturi numeroase. Ştiam dintr-o excursie cu rătăciri de pomină, din
vorba unui cioban ce-mi propusese să vin cu el la Olăneşti, că pe aici este cu
siguranţă o potecă. Mai întâi venind dinspre Hărădău, apoi dinspre refugiul
Bătrânei Doamne (un bordei care astăzi nu mai există şi pe care-l întâlneam în
şaua de după Prislopel), am izbutit să parcurg în întregime poteca. Apoi, pe
aici am continuat marcajul dinspre satul Tisa. Crucea roşie dusă până la
bordeiul amintit, nu şi-ar fi găsit rostul, dacă nu aş fi aflat continuarea.
Bănuiam că şi din aceste locuri trebuiau să fie accese către vârfurile semeţe
ale Stogului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Şi, în sfârşit,
s-a făcut lumină! Am pornit într-o frumoasă zi de întâi martie, încă geroasă,
să cucerim Stogul. Am plecat la drum cu Chissy şi Mircea Florian, după o noapte
petrecută în cantonul Mânzu din valea Olăneştilor. Am plecat de dimineaţă şi
încă din Şaua Prislopelului, Stogul sclipea în lumina soarelui, care ar fi
trebuit să fie unul primăvăratec. Eram convinşi că vom izbuti, pornind din
poteca ce-l înconjura pe partea lui nordică. Aveam la îndemână marcajul, destul
de recent aplicat, dar fără să ştim locul pe unde ar trebui să urcăm. Era un
frig straşnic, dar muntele şi emoţia unui traseu nou, ne făcea să nu-l mai
simţim. Doar zăpada care scârţâia sub picioare ne arăta cât de frig este. La un
moment dat, am găsit spre peretele muntelui din ce în ce mai abrupt, un horn,
bine înfipt în perete şi care părea a fi calea sigură de a urca spre creastă.
Cum eram proaspăt alpinişti – de abia de căpătasem câteva noţiuni – şi aveam la
noi materialele necesare (corzi, scăriţe, pitoane), am ales calea aceasta. Am
intrat în horn şi s-a dovedit că trebuie să recurgem la coarda pe care o aveam
cu noi. Mircea s-a legat în coardă şi asigurat, a început primul să se caţare
pe horn. Nu avea mănuşi şi într-un gest mărănimos, i le-am oferit pe ale mele.
A urcat şi s-a asigurat pe după trunchiul unui fag. A urmat Chissy şi eu am
urcat ultimul. Aşteptarea şi frigul de afară mi-au produs aproape degerarea
mâinilor şi când am ajuns la locul de regrupare, urlam de durerea mâinilor
îngheţate. Fără să-mi dau seama, am luat la palme trunchiul de fag lângă care
ajunsesem şi aşa am scăpat de degerături serioase. Ne-am dat seama, că nu pe
aici se află drumul spre Stogu, pentru că mai departe, ne-ar fi aşteptat
verticala unui perete, unde cunoştinţele noastre intr-ale alpinismului, nu
făceau faţă. Nu ne rămânea decât să încercăm să coborîm printr-un rapel şi să
continuăm să cercetăm versantul nordic al muntelui, încercând să găsim un loc
mai favorabil ascensiunii propuse. Mircea a găsit totuşi, mergând pe brâne
dificile, un mod de a înconjura muntele. Nu prea aveam speranţe, dar înaintam.
Pe nesimţite, am ocolit muntele, dar asta aveam să o constatăm de abia mai
târziu, când am izbutit până la urmă, să urcăm pe vârf. Multă vreme am mers pe
brâne, cu zăpadă prăfoasă şi instabilă, apoi dintr-odată ne-am trezit în faţa
unui versant împădurit, pe faţa căruia ni se părea că putem urca. Aşa am făcut,
numai că zăpada mare şi prăfoasă, a constituit un obstacol major. Mai mult
mergeam înapoi, pentru că orice pas înainte, avea şi o alunecare. Totuşi urcam.
Nici n-am simţit când panta, fără să se micşoreze, ne-a scos pe muchia
Stogului. Mai sus nu se putea urca. De acolo puteam doar să o luăm pe pereţii
nordici pe care-i evitasem. Pe coama muntelui, acolo unde ajunsesem cu atât de
mari eforturi, am găsit o adevărată şosea a caprelor negre. Şi noi care credeam
că suntem singurii care putuseră să ajungă aici! Am luat-o spre dreapta,
ocolind colţii muntelui pe lângă care trebuia să urcăm. Până pe vârf, mai aveam
de urcat. Am mers pe brâne înzăpezite, dar acum soarele încălzea creasta şi
gerul năpraznic al hornului pe care încercasem să urcăm, nu ne mai dobora. Ne
bucuram de un soare darnic, deşi nu prea cald şi de un cer senin, aşa cum nici
prin vis nu am fi crezut că vom apuca. Mergeam foarte aproape de creastă, iar
când am ajuns într-o strungă îngustă şi am urcat o pantă ceva mai aspră, nu
ne-a mai rămas altceva de făcut, decât să ajungem chiar pe vârf. Eram acolo, pe
micul platou de la cota 1494m, deasupra întregii lumi. Priveam spre verticala
Clăii Strâmbe, către minuscula colonie de cantoane din valea Cheii – până la
apariţia actualei cabane, acolo erau trei case vechi, din care doar una
folosibilă în condiţii cât-de-cât onorabile – şi spre întâiele vârfuri înalte
ale Căpăţânii. Peste tot zăpada acoperea pantele muntelui. În vale, o culoare
uşor albăstruie şi un pic ceţoasă, ne făcea să ne simţim deasupra tuturor. Am
scos strigăte de bucurie şi ne-am strâns mâinile ca după o mare victorie. Ziua
scurtă şi drumul întoarcerii pe care nu-l ştiam ne-au readus cu picioarele pe
pământ. Trebuia mai întâi să ajungem la canton şi până seara şi acasă. Am
coborât tot pe unde venisem, pe panta înclinată, printre brazi, numai că acum am
alunecat pe şanţul făcut la urcare, prin stratul gros de zăpadă. Am ajuns la
locul de unde începusem urcarea prin pădure şi ni s-a părut că înconjurând spre
stânga muntele, am găsi drum de întoarcere mai uşor. Am depăşit o muchie şi în
faţa noastră s-a aflat “Marele Grohotiş”, pe care de atâtea ori îl privisem de
pe prispa cantonului din chei. Nu ne-a mai rămas decât să-l străbatem şi să
reintrăm la capătul lui, din nou în pădure. Înainte de a înfrunta înserarea ce
se lăsa prin pădure, ne-am dat seama că până atunci, deşi trecuse de ora 3pm,
nu mâncasem nimic. Am scos din buzunarele hanoracelor ce luasem fiecare cu noi
şi ne-am astâmpărat foamea, alta decât cea a muntelui. Aveam la mine o cutie de
compot de căpşuni, o adevărată delicatesă pe vremea aceea, pe care am
împărţit-o între cei trei învingători. Era şi primul lichid, altul decât cel al
zăpezii încălzite în gură, pe care-l sorbeam de la plecare, pentru că niciunul
nu luasem cu noi vreo rezervă de apă. Am coborît pe drumuri de acum cunoscute,
mai întâi către şaua în care se afla bordeiul Bătrânei Doamne, astăzi dispărut.
Când am ajuns în Şaua Prislopelului, se îngâna ziua cu noaptea, iar când am
ajuns la cantonul Mânzu, întunericul coborâse de-a binelea. Am găsit la canton
femeia care ne găzduise acolo, chiar îngrijorată de întârzierea noastră. Eram
frânţi de oboseală şi ne-am făcut socoteala că oricât de repede am parcurge cei
12km de drum forestier până la Olăneşti, am fi ajuns acolo după plecarea
ultimului autobuz. Aşa că am hotărât să mai rămânem la canton. Mâncarea noastră
era dimensionată pentru mai puţin timp de stat în munte şi nu mai aveam decât o
fărâmă de caşcaval şi deloc pâine. Femeia, văzându-ne în încurcătură, ne-a
făcut o mămăligă mare, aurie şi aburindă, peste care ne-am aruncat ca lupii
înfometaţi. Chiar nu ştiu dacă lupii ar fi mâncat mămăligă, dar noi am
terminat-o cât ai bate din palme. Apoi ne-am culcat, fiecare mormăind câte
ceva, în drumul către somnul de neîntors. Eu chiar am adormit mormăind despre
hornurile prin care trecusem şi meritele mămăligii de abia terminată. Către ora
3 dimineaţa, ne-am echipat repede şi pe un drum cu gheaţă pe el, am luat-o
repede spre Olăneşti. Am ajuns acolo odată cu plecarea primului autobuz şi
dimineaţa ne-a găsit pregătiţi pe fiecare pentru slujba la care trebuia să
ajungem.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Stogul trebuia
scotocit, ăsta era gândul meu. Întrezărisem la ascensiunea anterioară, în locul
în care venind dinspre grohotiş, înaintea intrării în pădure, o muchie care mi
se părea accesibilă. Bunul meu prieten Grig, era mare amator de ascensiuni prin
locuri necunoscute şi cu oarecare doză de risc. Iată-ne aşadar într-o
dimineaţă, echipaţi cu corzi, pitoane şi scăriţe, în drum spre un traseu nou în
Stogu. Ajungem repede în Şaua Stogşoarelor (pe vremea aceea tunelul nu era nici
măcar în proiect), de unde începem să urcăm către Stogu. Drumul prin pădure, pe
lângă unele stânci aflate în cale, în şaua cu brazi aflată în imediata
vecinătate a globului de calcar, erau locuri bine cunoscute de mine. Chiar şi
hăţaşul care cobora spre grohotiş, apoi doar brână, erau locuri cu care mă
obişnuisem. Doar la capătul brânei, puţin înaintea intrării în grohotiş, ne-au
apărut în faţă cele mai frumoase tufe de liliac sălbatic. Erau de o culoare
stacojie pe care nu le-o mai întâlnisem până atunci - cred şi acum că pe Stogu,
cresc cele mai frumoase exemplare de tulichină. Am luat cotul pe după muchia
întâlnită şi imediat am început să căutăm un loc prin care să ne putem căţăra.
Prima parte s-a dovedit uşoară, mai mult căţărare la liber. Apoi am ajuns
într-un loc unde Grig a forţat un pasaj de căţărare la liber, după care
asigurat, am urcat şi eu. A urmat o porţiune de muchie înierbată, pe care am
urcat-o fără probleme. Eram sub pereţii Stogului şi ne întrebam cum vom urca în
continuare. Am ajuns deasupra unor hornuri pe care îşi găsiseră trai, câţiva
paltini. Dar hornurile nu erau deloc scurte şi nu păreau a fi prea prietenoase.
Noroc că nu trebuia să le coborîm. Am continuat să mergem pe muchia pe care
eram. Ne-am blocat repede. Mai departe nu se putea merge, totul se termina
într-o verticală fără sfârşit. Dar în sus, se vedea un alt horn, cu prize
suficiente, care să ne permită o ascensiune chiar la liber. Aşa am şi făcut.
Mai întâi Grig, legat în coardă. A ajuns repede deasupra hornului şi mi-a
strigat să încep să urc. Asigurat în coardă, de<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">și</span> ascensiunea se putea face comod la liber, am depăşit hornul şi am
ajuns pe o pajişte pe care un belşug de flori de primăvară îşi aveau locul lor,
ferit de oameni. Mulţime de stânjenei de munte imenşi, violacei, împânzeau
panta. Şi de aici încolo a urmat o pantă destul de dură, dar aici puteam merge
la liber şi stâncile doar punctau pajiştea înflorată. Am ajuns sus, pe micuţul
platou al vârfului. De abia acolo ne-am odihnit şi ne-am felicitat pentru această
adevărată premieră pe care o realizasem. De aici încolo, drumul cobor<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">â</span>rii îmi era cunoscut. Am coborât
prima pantă, chinuindu-ne prin lăstărișul existent, apoi am urmat o brână ce se
dovedea un adevărat hăţaş de capre negre şi curând, după ce am depăşit cele
trei ţancuri ale Stogului, am început coborârea prin pădure, prin locurile
cunoscute din iarnă. Am traversat grohotişul şi am închis circuitul la tufele
de tulichină. Descoperisem un alt drum.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Probabil că
lui Mircea Florian i-o fi plăcut tare mult ascensiunea de iarnă făcută pe
Stogu, pentru că nu a pregetat să-l invite pe bunul său prieten din Cluj, Dinu
Mititeanu, să facă o vizită în Vâlcea şi să urcăm împreună pe Stogu. Pe Dinu
Mititeanu îl cunoscusem cu ani buni în urmă. Eram în Şesul Craiului din
Apuseni, când urcând pe platoul vârfului, am întâlnit doi turişti. Ne-am
salutat şi au plecat imediat. Doar când am coborît, lângă maşina cu care urma
să ne întoarcem, ne-am întâlnit din nou. Ne-au rugat să-i luăm şi pe ei, măcar
până la Turda, acolo unde ni se despărţeau drumurile. Am făcut schimb de adrese
şi nu ne-am mai întâlnit. Ba nu, o altă întâlnire am mai avut-o cu Dinu, în
Piatra Craiului, la izvorul din Găvan. Acolo unde am primit dojana lui, pentru
că Ilie se spăla de zor, în apa care de abia ajungea pentru băut. Acum ne
reîntâlneam din nou şi i-am reamintit toate aceste episoade. Eram în Dacia mea,
cu care plecasem pe valea Olăneştilor, de unde am urcat în Şaua Prislopelului,
apoi în Şaua Stogşoarelor şi direct pe traseul făcut cu Grig. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Altădată am înnoptat
la cantonul din chei. A doua zi, pe o vreme nesigură, am urcat în grohotişul
Stogului şi de acolo am încercat să intrăm pe cel mai adânc horn de pe faţa
sudică. N-am izbutit mare lucru, aşa că ne-am abătut către o strungă înaltă,
aflată lângă un vârf singuratec, căruia i-am spus Sentinela Stogului. Acolo, pe
un vânt rece, cu zbiceală de ploaie, am stat câtăva vreme, privind cu nesaţ
toată verticala sudică a muntelui, imaginându-mi doar traseele alpine stabilite
pe aici.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Pe faţa
Stogului, mi-a fost dat odată să mai urc. De data asta zăpada nu se dusese încă
şi un troian imens ne-a uşurat urcuşul către creastă, pe acolo pe unde în mod
normal, ar fi fost un perete inaccesibil. Cu multă uşurinţă am ajuns pe vârf.
Atunci, sau poate în altă împrejurare, când s-ar fi putut să urc cu Liteanu şi
cele două fete ale sale, am aflat şi coborârea din vârf pe versantul nordic. Pe
aici, ne-am strecurat printre stânci năruite, printre care ne-am perindat cu
uşurinţă, fără ca acestea să constituie obstacole majore. Cu acest drum,
aflasem locurile prin care putea fi abordat Stogul.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Eram în anul
căsătoriei mele cu Zoia. Plecasem într-o excursie organizată de clubul Lotru în
Buila. Veniseră oameni din toată ţara. Printre ei un grup din Mediaş. Când
ne-am dat jos din autobuz, ne-am desprins din grup şi am plecat în chei. Acolo
ne-am petrecut noaptea. A doua zi, nefiind nici cine ştie ce vreme bună, ne
întorceam la cantonul Mânzu, de unde plecasem. Numai că în Şaua Stogşoarelor,
ne-am întâlnit cu un grup mărişor, cel din Mediaş, care tocmai voia să urce în
Stogu. Cum nu aveam un program deosebit, ba ar fi trebuit să aşteptăm multă
vreme până când autobuzul s-ar fi reîntors la Vâlcea, am preferat să-i conduc
pe vârful pe care şi-l doreau. Desigur i-am dus pe traseul alpin şi cu toţii
s-au comportat teribil. Ne-am reîntors, ei fericiţi pentru că ajunseseră acolo
unde nu mai sperau, iar noi, că nu a trebuit să aşteptăm prea mult până la
plecare. De medieşeni avea să mă lege o altă întâmplare, neaşteptată, în
Făgăraş, pe muchia Drăguşului. Am să povestesc atunci când îmi voi reaminti
întâmplările din acest masiv. Atâta doar, că avea să fie una surprinzătoare şi
că au urmat aventuri pe unul din locurile periculoase din împrejurimile cabanei
Sâmbăta.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Tot în acel
an, era prin luna mai, prin păduri apăruseră păstrăvii de fag, iar în Stogu
erau din belşug. Eram acum un grup numeros. Venisem cu două maşini, aşa încât
cred că ajunsesem vreo 10. Am urcat tot pe unde îmi plăcea mie mai mult, pe
traseul alpin. Cu toţii am ajuns cu bine şi la mai toţi le-a plăcut. La
coborâre însă, decât să parcurgem întreaga creastă şi să coborâm prin pădure,
le-am propus să facem un rapel şi să coborîm pe faţa sudică a muntelui. De când
urcasem pe mormanul de zăpadă, ştiam că odată ajuns la limita inferioară a
peretelui, mai departe totul era simplu. Era interesant şi cu toţii au
acceptat. Luasem cu mine o coardă, numai că în afara mea şi a lui Chissy,
nimeni nu mai făcuse un rapel. Ştiam de existenţa unui brad cu tulpină groasă,
în jurul căruia aveam să arunc coarda. Mai aveam şi o cordelină, cu care-mi
propusesem să-mi asigur partenerii mai fricoşi. A coborât prima Doina-Felicia
şi de undeva de jos, a strigat că a ajuns la capătul corzii şi până jos mai
erau vreo doi metri. Ăsta era un lucru neprevăzut. I-am strigat să se agaţe de
coardă cât mai mult şi să sară pe ultima porţiune. Mi-a spus că aşa a făcut şi
n-a păţit nimic. Au urmat ceilalţi şi cu toţii au ajuns teferi la capătul de sus
al unui horn. Nu prea departe se afla şi grohotişul. Am coborât la canton, de
unde uitându-ne spre locul prin care coborâsem, ne-am cam speriat. Locul părea
de jos inaccesibil. Când ne-am întors în valea Olăneştilor, eram cu toţii
fericiţi.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Nu mai fusesem
de mult în Stogu. Asta mai ales datorită astmului, care după 20 de ani îmi
revenise. Între timp grupul meu se risipise şi alţi tovarăşi de drumeţie
apăruseră. Părintre aceştia erau şi doctorii Iliescu şi Găvănescu. Eram aşadar
astmatic şi urcam pe munte. Mi-am condus grupul pe acelaşi traseu, pe acolo pe
unde trebuia să desfăşor şi coarda. Pe atunci nu ştiam că doctorul Găvănescu
are rău de înălţime. Poate atunci nu aş fi mers pe aici, dar nici el nu a spus
nimic. Când am ajuns la hornul pe care trebuia să desfăşor coarda, Iliescu a
luat-o înainte, căţărându-se fără niciun ajutor. Am rămas ultimii, Găvănescu şi
cu mine. Atunci şi-a găsit să mă ajungă o criză de astm. Mai mult vânăt, cu
respiraţia întretăiată, am urcat pe horn, după ce mi-am legat în coardă
tovarăşul de drum. Am ajuns sus numai eu, apoi l-am asigurat şi pe doctor, după
care am mai avut puterea să mă târăsc până în vârf. Acolo criza s-a îndepărtat
şi am ajuns cu bine jos şi, mai departe, la maşină.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Ultima oară am
ajuns pe Stogu, împreună cu Anda, Valeria şi Aurică, ultimii doi veniţi de la
Slatina. Am ajuns la cantonul din chei, venind din Buila, pe care o traversasem
printr-unul din hornurile Ştevioarelor. Drumul din Curmătura Comarnice îmi era
bine cunoscut. Îl urcasem şi-l coborâsem de multe ori. Numai că de atunci
fuseseră pe aici tăieri masive şi copacii cu semnele de pe ele, dispăruseră.
Cam jumătate din traseu, poteca era cea veche şi orientarea a fost uşoară. Când
am ajuns în zona defrişată, am încurcat poteca, de câteva ori. Ajungeam oricum,
pentru că la urma urmelor, deşi greu, am fi urmărit firul pârâului Comarnice şi
am fi ajuns tot la canton. Se apropia seara, eram către mijlocul lui noiembrie
şi ne era teamă că ne prinde înserarea. Până la urmă am ajuns cu bine, ba chiar
uşor, pentru că ultima porţiune de drum, fusese remarcată de curând. În faţa
cantonului, cei doi, sosiţi doar cu câteva minute înainte, dereticau camera în
care trebuia să dormim. Eram cu toţii bucuroşi că ne întâlnisem şi încă atât de
exact. Transformasem una din camerele cantonului, într-o încăpere destul de
curată şi chiar plăcuă. Doar urma să stăm acolo două nopţi şi de aceea ne
dădusem toată osteneala. Camera avea uşă şi fereastră cu geam. Mai avea o
cratiţă folosibilă şi sobă în care am făcut focul şi până la urmă s-a făcut şi
cald. Ne-am culcat în paturile de lemn, suprapuse, cam belalii, dar care ne
dădeau impresia unui oarecare confort. Asta era vineri. A doua zi, trebuia să
urcăm Stogul. Dimineaţă, Aurică a pus la fiert apă, în oala găsită la cabană. Cabană,
pentru că avea pat şi sobă! Fierbea apa şi Aurică, imprudent, apucă cu mâna
goală mânerele oalei. N-a apucat să urle el, ci eu. L-a fript mânerul cratiţei
şi i-a dat drumul şi conţinutul de apă fiartă, s-a deşertat pe piciorul meu. Am
scos un adevărat urlet. Când l-am dezvelit, piciorul era ca un rac fiert. M-am
uns cu ceva unt, m-am bandajat şi… am plecat pe Stogu. Aveam dureri mari, mai
ales că pe drum bandajul a căzut şi pantalonul se freca de picior. Am urcat
totuşi, pe traseul alpin care-mi plăcea atâta. La începutul urcuşului, acolo
unde erau doar smocuri de iarbă, Anda a avut mici probleme, datorită degetului
strivit încă de pe când căutam locuri bune de căţărat pe hornul de sub
Vioreanu. Ne-am căţărat, am întins coarda, am admirat locurile şi am continuat
drumul. Când a trebuit să urcăm pe horn, primul care s-a căţărat fără probleme,
a fost Aurică. Legat cu coarda de brâu, a fost cel care a trebuit să ne asigure
pe toţi, până am depăşit hornul. Piciorul mă cam durea, dar până luni dimineaţa
când mă puteam duce la spital, nu puteam face nimic. Am urcat pe vârf şi pe
micuţul platou de acolo, am admirat locurile înalte, cele de pe creasta
Căpăţânii şi cele dinspre Buila. Era lumina toamnei aruncate peste toate şi
cerul specific anotimpului, era pur şi albastru cât cuprindeau ochii.
Încântarea pusese stăpânire pe toţi. A trebuit să ne întoarcem şi am făcut-o pe
drumul obişnuit, cel care traversa grohotişul. La canton, noaptea a fost
liniştită, fără dureri în piciorul opărit. Se făcuse noapte când au mai sosit
trei tineri, care urcaseră pe Brâna Caprelor. Nu mult după aceea, a sosit şi
Ionică, care fusese pe creasta nordică, unde refăcuse marcajul cu punct roşu.
Şi mult după miezul nopţii, au mai sosit doi inşi, rătăciţi prin încâlcişurile
potecii ce cobora din Curmătura Comarnice. A doua zi, mi-am bandajat din nou
piciorul şi am plecat spre casă, alegând traseul de pe Brâna Caprelor. Am ajuns
la drum şi printr-un noroc chior, la gura drumului ce cobora de la Pahomie,
ne-a întâmpinat o dubiţă, care ne-a luat până în oraş. Fără maşina
providenţială, nu ştiu ce s-ar fi ales de piciorul meu. Când am ajuns acasă şi
mi-am scos bandajul, piciorul îmi era o rană vie. A doua zi, la medic, aveam să
constat că unele porţiuni aveau arsuri de gradul III. O lună întreagă n-am mai
fost pe munte şi până când noua piele s-a întins, de fiecare dată când mă
ridicam, urlam de durere. Pe cei doi i-am mai văzut şi în alte împrejurări şi
cu aceeaşi plăcere. Aurică s-a simţit însă vinovat de parcă ar fi fost vina
lui.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">De Stogşoare
auzisem doar, deşi de fiecare dată când ajungeam în chei, imaginea peretelui
lor, era aceea pe care-mi cădeau ochii fără să vreau. Auzisem despre creasta
lor, ca fiind una accidentată, că în pereţii lor ar fi peşteri frumoase, dar
niciodată nu cercetasem locurile. Chiar în faţa cantonului, foarte jos şi chiar
la îndemână, vedeam portalul unei peşteri. Nu aveam pasiuni speologice, dar
fiind atât de aproape şi făcând parte din ceea ce trebuia să ştiu despre
Stogşoare, m-am repezit până acolo. Doar ce am trecut firul apei şi am şi ajuns
în faţa ei. Până acolo unde se deschidea portalul peşterii, a trebuit să urcăm
un prag stâncos. Cum îmi plăcea să mă caţăr, am ajuns uşor acolo. Urcuşul mi-a
plăcut, dar peştera a fost o decepţie. Doar câţiva metri avea până la capătul
ei. Era mai mult o adâncitură în stâncă, decât o peşteră. La îndemână ne stătea
altă peşteră, cea a Lacului Verde, cum am denumit-o eu. Sigur, peştera poate
avea alt nume, dar acesta mi s-a părut cel mai apropiat de frumuseţile pe care
le-am văzut acolo. Peştera este catalogată, cartografiată, botezată şi studiată
în amănunţime de speologi autohtoni sau de aiurea, dar rămâne pentru mine, cu
denumirea găsită atunci, ad-hoc, la prima incursiune prin ea. Se afla peştera
pe scocul pe care-l vedeam de pe prispa cantonului, dar până acolo trebuia
urcat din greu, pe grohotişul mi<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ș</span>cător.
Cunoscători ai gurii peşterii, îmi arătau chiar şi intrarea, bine ascunsă de
altfel. Ştiam doar că o s-o găsesc pe partea dreaptă, cum urcam, că intrarea
este foarte joasă şi că la început trebuie să ne târâm, că trebuie să o luăm pe
galeria din stânga, după care putem sta în picioare. Cu astfel de informaţii,
am plecat la drum. Am mers în josul râului Cheia, l-am traversat prin loc
convenabil şi am ajuns în dreptul scocului pe care trebuia să urcăm. La
început, din cauza grohotişului mişcător, urcuşul a fost greu. Adeseori făceam
câţiva paşi înapoi, alături de cei cu care înaintam. Spre partea de sus a
scocului, am zărit în dreapta, gura minusculă a peşterii. Scocul continua şi la
capătul lui, mai există o peşteră, cea a Pagodelor, deosebită, de care doar am
auzit. Noi, Grig şi cu mine, am intrat în peştera Lacului Verde. Ne-am târât la
început, am luat-o pe galeria din stânga şi imediat ne-am putut ridica în
picioare. Bolta peşterii era acum undeva sus, mult deasupra noastră. Până la
noi ajungeau doar stalactitele şi jos ocoleam stalacmitele. Am început să găsim
rămăşiţe de oase, mai mari sau mai mici. Ştiam că pe aici sunt rămăşiţe de oase
de <i>ursus spaeleus</i>. Dar frumuseţea cea adevărată a peşterii, ni s-a
arătat când ea s-a îngustat, de nu puteau doi oameni să meargă alături. Acolo,
spre finalul peşterii, accesibil nouă, am văzut adevărata minune. Un lac verde,
cum numai cristalul poate să-ţi ofere. Adânc, cu pereţi albicioşi de calcar,
apa se sfârşea undeva departe, într-o altă lume, subpământeană. Grig era în
faţă şi strigătul lui de uimire mi-a atras atenţia. “Vino repede, am ajuns
într-un loc minunat”. Şi s-a dat la o parte să mă lase şi pe mine, să admir apa
neîncepută şi nevăzută de muritorii cei mulţi. Apoi, m-a rugat să îl mai las şi
pe el să admire luciul apei netulburate decât de gândurile noastre. Şi din nou
eu, şi iară el, şi am fi continuat aşa multă vreme, dacă n-ar fi trebuit să ne
întoarcem. Am ieşit din peşteră pe drumul pe care intrasem. Erau acum alte
minuni, alte galerii laterale, alte formaţiuni care atârnau din cerul peşterii,
alte filigrame încrustate în argila de pe pereţi, dar nimic nu era ca
frumuseţea ireală a lacului verde de la capătul peşterii. Când am ieşit afară,
sub bolta cerului îngustată de micimea scocului pe care ne aflam, în zăpuşeala
unei zile de vară, eram aproape năuciţi. Ieşisem din lumea frumuseţilor
subpământene. Scriam într-un articol apărut în presa locală, că doar în peştera
aceasta fiorul dragostei apare fără a şti şi dispare la fel. Şi nici astăzi nu
cred altfel. Ce a fost creat de natură şi ascuns privirilor celor mai mulţi
pământeni, nu se poate asemăna decât cu fiorul dragostei. Altfel, cum s-ar
putea explica atracţia, poate întâmplătoare a două fiinţe care-şi ating
privirile doar o clipă, uneori lungă cât veacul, cam atât cât ne-a fost dat
nouă să atingem oglinda de cristal a lacului cel verde. Şi ca să mă laud un
pic, am să spun că articolul cu pricina mi-a fost citit de poetul George
Ţărnea, dus de-acuma, care atunci când, întâmpător l-am întâlnit şi cunoscut, a
ţinut să-mi aducă cuvinte admirative. Poate nu pentru înşiruirea de cuvinte,
cât mai ales pentru asocierea de imagini ale sentimentelor omeneşti. Aş mai
adăuga, nu fără legătură, că niciodată un poet nu poate aşterne versuri de luat
în seamă, fără să fie străbătut de fiorul cel amintit mai sus. De fiecare dată
când aştern pe hârtie gânduri demult trecute, ele sunt mai bine sau mai puţin
bine însăilate, în măsura în care sufletul meu “e mai plin de rost”. Am mai
fost şi altădată în peşteră, sau poate de mai multe ori, dar ca prima oară,
nimic nu mi-a mai plăcut aşa de mult.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Pe creasta
Stogşoarelor nu fusesem niciodată. Auzisem doar, de la alpiniştii pe care-i
întâlnisem la canton, când făceau vară de vară tabere de pregătire, că pe
pereţii acestora, erau trasee din cele mai grele. Odată chiar, am auzit o fată,
spunându-i alteia: “am fost pe traseul Brânduşa de toamnă, în Stogşoare, dar să
nu spui instructorului pe unde am fost”. Fata, cred şi acum, era Liliana Becea
şi dacă ar fi aşa, atunci am reîntâlnit-o în Caucaz câţiva ani mai târziu.
Prima oară am urcat pe creastă cu Ceani. Am pornit din Şaua Stogşoarelor, aşa
cum era pe vremuri şi am urcat mai mult pe versantul ce venea dinspre poteca
Bătrânei Doamne. Coasta plină de stânci albe, ne-a scos fără greutate sus,
acolo de unde am avut privelişti minunate spre pereţii de sub noi şi mărunta
lume de la canton. Apoi cresata s-a dovedit plină de frumuseţi. Am ocolit
stânci ivite în cale, strecurându-ne pe brâne suspendate deasupra hăului, am
parcurs creasta chiar pe linia ei matematică, punctată adeseori de mesteceni,
până spre locul unde ea se prăvălea abrupt către valea Cheii. Am întrevăzut o
cale coborîtoare până spre firul apei, acolo unde cu siguranţă erau pereţi
verticali şi ştiam asta de pe când făcusem alte plimbări pe firul cheilor. Ar
fi trebuit totuşi să avem la noi o coardă, pe care să o înfăşurăm pe trunchiul
unui fag, sau mai bine pe unul din paltinii de aici şi să ne aventurăm până
deasupra pereţilor. Nici coardă nu aveam la noi, nici atâta curaj, să coborîm
în rapel cât se putea, ca să ne satisfacem curiozitatea. Aşadar doar imaginaţia
fiecăruia s-a avântat până deasupra cheilor. Şi altădată am fost pe aici.
Atunci am venit cu Zoia, soţia mea. Când am urcat, n-am mai făcut-o din şaua
amintită şi asta doar pentru că pe aici se străpunsese tunelul, care schimbase
faţa locului. Urcuşul ne-a fost acum mai greu, dar creasta era la fel de
frumoasă. Pe creastă, tot până la capătul ei, am mers şi tot pe brâna
suspendată am trecut. Doar că timpul cât am stat pe creastă a fost mai scurt.
Când am coborît spre maşina cu care venisem, în susul drumului, singur, urca
Ionică, cu care am schimbat câteva vorbe. Mulţi ani după aceea, avea Ionică
să-mi fie adeseori tovarăş de drumeţii.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8012789762411985644.post-38275102102102491422022-04-19T21:17:00.000+03:002022-04-21T06:27:01.360+03:00Cea dintai iubire: Cozia<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpK4lDAHu78WXgNYZ-TTj8qO2WmMIClu2O8WnMuWRGeyDzdXOS7fNrAnb9Ein4KEd5MheDreN5RhhimyS7J1LZYUu_zHUYO5-g4gnFEjERisCaS2RLbm_7QhvAl-TGSuCL0-5BufyXya3okbou2y0jjAD9IAK4WE16t51ShNGWkMHxpC2TQkM0B8oE/s4800/img201.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4800" data-original-width="3094" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpK4lDAHu78WXgNYZ-TTj8qO2WmMIClu2O8WnMuWRGeyDzdXOS7fNrAnb9Ein4KEd5MheDreN5RhhimyS7J1LZYUu_zHUYO5-g4gnFEjERisCaS2RLbm_7QhvAl-TGSuCL0-5BufyXya3okbou2y0jjAD9IAK4WE16t51ShNGWkMHxpC2TQkM0B8oE/s320/img201.jpg" width="206" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4s6UAAjVZ4a2BbCRZkDfFpF8ad7BvImZSGUQvTtFlYBLJWuonACvC9Pm72HXNJ1uwboRgCesMONEAxSnAdBc24xSwM7W-XPpISrhK61P6av9ogtv-uhl5L5uS8XEE6eKEAtWDJufmB8kqeHen0kkA-9BxjP8PXmYOL_PFhqdM24EPh5N-7Hg2q2Sz/s4798/img222.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3273" data-original-width="4798" height="218" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi4s6UAAjVZ4a2BbCRZkDfFpF8ad7BvImZSGUQvTtFlYBLJWuonACvC9Pm72HXNJ1uwboRgCesMONEAxSnAdBc24xSwM7W-XPpISrhK61P6av9ogtv-uhl5L5uS8XEE6eKEAtWDJufmB8kqeHen0kkA-9BxjP8PXmYOL_PFhqdM24EPh5N-7Hg2q2Sz/s320/img222.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyuhLj-LXMttHy1W3llYgcf_VU2VVVx8nO9LMHzu9pcv7tIhpXqYDOb6iv5jJ0c3IZMx5wb0FxGrAlCnk2JbBcL9U8f6DksQWghD0sZc7b12BofvuC4rZNo5I_dlczvfnMmuPiyW7-FBQKhCB54oUJoGth2UvtdugFXDjpiU2eLyLw7ipNHpT9VJ-C/s4320/img273.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2777" data-original-width="4320" height="206" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyuhLj-LXMttHy1W3llYgcf_VU2VVVx8nO9LMHzu9pcv7tIhpXqYDOb6iv5jJ0c3IZMx5wb0FxGrAlCnk2JbBcL9U8f6DksQWghD0sZc7b12BofvuC4rZNo5I_dlczvfnMmuPiyW7-FBQKhCB54oUJoGth2UvtdugFXDjpiU2eLyLw7ipNHpT9VJ-C/s320/img273.jpg" width="320" /></a></div><br /><p><br /></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Moto: Nu pot să trec nimănui</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Desaga asta cu stele.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i>Marin Sorescu<o:p></o:p></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-o
împrejurare, aşteptând trenul în halta Păuşa, un tânăr cu părul fluturând în
vânt, ajungea gâfâind pe peron. A dorit să însăileze o conversaţie, care
scurtă, sosea trenul în gară, a decurs cam aşa: “am urcat Cozia până acum de 12
ori şi n-am încă 30 de ani” şi a urmat răspunsul meu: “am urcat-o de peste o
sută de ori şi nu am încă 70 de ani”. Poate că aşa mi-am dat seama cât de
repede trec anii. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Parcă mai ieri
urcam în Cozia pentru prima oară, dibuind un drum ce mi se părea încâlcit şi
nesigur, cu ţinte neclare, prin locuri necunoscute, la sfârşitul cărora am fost
mulţumit că am scos-o la capăt. Cu mintea de acum după ce multora dintre
masivii muntoşi din ţară le-am parcurs potecile, pot spune despre Cozia, că
este unul dintre cei frumoşi şi merită atenţia care i se acordă. Atunci când îi
pătrunzi secretele, străbătându-i potecile, clasice sau bine ascunse, dai tot
timpul de lucruri noi, amănunte care îţi scapă la prima vedere. Ai în Cozia
mereu un partener care îţi dă satisfacţii. Totuşi, dacă prea mult timp îi baţi
potecile, o anume monotonie începe să te apese. De aceea mersul în Cozia
trebuie mereu alternat cu munţi înalţi, mai greu şi mai rar atinşi. Mai
intervine un amănunt, din ce în ce mai pregnant. Mai toţi amatorii de munte,
ocazionali, când vor să meargă pe munte şi mă refer la cei autohtoni, urcă în
Cozia. Poate doar către poale sau chiar mai sus, dar umplu potecile cu zgomote,
unele greu de suportat. Şi tocmai de aceea adevărata linişte o ai doar pe
potecile ascunse.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Amintirile
mele din Cozia, încep cu excursia imaginată la Slatina, în serile petrecute cu
harta în mână, acolo unde şesul îmi stârnea dorul înălţimilor. Cum depărtarea
şi timpul disponibil nu-mi dădea răgazul unei excursii prea lungi, Cozia mi s-a
părut o ţintă uşor de atins. Am plecat într-o după amiază, cu o maşină, spre
Râmnicu Vâlcea, apoi spre Călimăneşti. Am nimerit, n-aş putea spune cum, pe
valea Păuşii. Am mers până acolo unde acum se află o cabană, cea de la Valea
Mărului. Atunci era doar o cabană forestieră părăsită. Acolo se termina şi
drumul. Am rămas singur, întrebându-mă pe unde o apuc. N-am luat-o pe vreun
drum anume, ci pe o culme, pe care se vedea clar o potecă. Acum ştiu că am
luat-o pe culmea de pe malul drept al văii Noroaielor. Pe atunci, pe aici
trecea o potecă a tăietorilor pădurii, care astăzi nu s-a mai păstrat. Am mers
pe potecă până când s-a pierdut şi pentru că oricum nu mai aveam încotro, am
mers în continuare, sperând să găsesc vreun indiciu care să mă scoată la
mânăstirea Stânişoara, acolo unde vroiam să înnoptez. Undeva pe creasta pe care
eram, puţin în afara ei, am dat peste un gorgan de piatră, către care m-am
îndreptat, în speranţa că de acolo voi vedea ceva. Astăzi ştiu că eram pe
dealul Crucii, că undeva pe aproape era o cruce de piatră, cu oarecare vechime
şi că tot pe acolo era o potecă ce cobora spre apa Bulzului, din apropierea
mânăstirii pe care o căutam. Am zărit de sus o împrejmuire de ulucă şi am
bănuit că voi găsi o urmă omenească. Am coborît, poate chiar pe poteca amintită
şi oricum am ajuns la împrejmuirea care s-a dovedit a fi cea a mânăstirii
Stânişoara. Mi-am găsit loc de dormit şi m-am liniştit. Mai spre seară a apărut
silueta firavă a unui individ cu barbă, despre care măicuţele spuneau că este
marele cunoscător al locurilor. Aveam să bănuiesc mai târziu, că era vorba de
doctorul Măldărăscu, într-adevăr mare cunoscător al acestui munte. De la el am
aflat cum voi ajunge pe Ciuha Mare, lângă o clădire ce avea să ajungă cabană în
scurtă vreme. Am plecat cu noaptea’n cap şi bine am făcut, pentru că drumul
trebuia să se termine la ora trecerii unui accelerat, care urma să mă ducă la
Slatina. Am trecut panta cu stejeriş şi când să cobor la apa Bulzului, am dat
de un cort, ai căror locatari se vor fi speriat când au auzit foşnet prin preajmă.
Locurile erau noi şi minunate, asta ştiu, dar amănunte nu-mi mai amintesc. Dar
sus, la viitoarea cabană, am asistat la un eveniment aproape unic pentru acele
vremuri. Un helicopter, aducea sus materiale pentru reconstrucţia cabanei şi
paznicul, am aflat altădată cum se numea, mi-a spus pe unde să merg până la
stâna din Rotunda, de unde alţii urmau să mă mai îndrume. Aşa a fost şi Ionel
Mohanu, baciul stânei din Rotunda, de loc din Perişani, fotografiat de mine cu
copil, porci şi burdufele de brânză în mâini, mi-a spus pe unde trebuie să
merg. Mi-a repetat de câteva ori să fiu atent la scrijelitura de pe un fag, cea
a unui om cu rucsac în spate, semnul de unde poteca începe să coboare spre
Lotru. Se rătăciseră vreo doi, dar eu sigur nu aş fi păţit aşa ceva, îmi spunea
ciobanul! Încrezător, am pornit la drum. Dacă aş spune că am reţinut vreun
detaliu al locurilor pe lângă care am trecut, aş minţi. Eram mai mult atent la
poteca pe care umblam, nu mereu foarte clară. Ştiu însă că am trecut pe lângă
altă stână, cea din Urzica. Tot muntele pentru mine, era o mare aventură. Pe
atunci nu aveam în mână decât foarte sumara hartă editată de ONT, aproape fără
detalii. Culmea este că am ajuns la fagul amintit şi că am izbutit să găsesc
drumul până în vale şi apoi pe cea frământată de torentul Slimnei. Am ajuns în
sat, la Vărateca şi apoi la gara Lotru, de unde chiar devreme, la Slatina, de
unde plecasem.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Viaţa m-a
aruncat la Râmnicu Vâlcea, aproape fără să mă gândesc şi dacă aş spune că cel
care mi-a propus să vin aici, un personaj important în domeniul în care lucram,
mi-a precizat că acolo unde voi merge sunt munţii pe care-i iubesc, ar însemna
că pe vremea aceea omul, nu era chiar un nimic, care deservea doar interese de
partid. De-a Domnul ca vremurile pe care le trăiesc să se schimbe şi oameni ca
acesta să se mai afle printre noi. Am ajuns la Vâlcea în prima jumătate a lunii
martie a anului 1967, când spectacolul munţilor înzăpeziţi, văzuţi pe măsură ce
mă apropiam de noul meu şantier, era măreţ. Doar prin vară însă, am început să
mă gândesc la munte. Şi desigur primul vizat a fost Cozia. Am pornit pe acelaşi
drum, că doar îl ştiam. Am mers tot pe muchia Crucii, tot fără să ştiu cum se
numeşte şi am ajuns din nou la Stânişoara. Am plecat tot de dimineaţă, am ajuns
cu bine la cabana în construcţie, apoi la stâna din Rotunda, la cea din Urzica
şi... n-am mai găsit fagul cu turist şi rucsac scrijelit pe el. Am luat-o drept
înainte, până s-a terminat poteca, ba chiar mai mult. Mi-am dat seama că am
greşit şi în loc să mă întorc, am început să traversez muntele, fără să ştiu
despre Cozia, nimic din abrupturile sale. Am traversat viroage stâncoase, am
luat-o în josul unor hornuri, unele cu apă şi obosit peste măsură, am ajuns
până la urmă în poteca cea bună. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Au fost multe
împrejurările când am urcat Cozia şi chiar pe toate nu mi le amintesc. Doar
unele ieşite din comun, dacă aşa ceva se poate spune despre munte, îmi încântă
în continuare amintirile. Aşa a fost prima mea ascensiune de iarnă, în Cozia.
Mă gândeam atunci, demult, că putea fi ascensiunea în Cozia, ultima pornită de
pe meleaguri vâlcene. Necazuri stârnite de orgolii profesionale din şantier, mă
făcuseră să doresc părăsirea acestor locuri. N-a fost să fie aşa, ba chiar
plecarea pe munte, însoţită de neplecarea din Vâlcea, a stârnit de multe ori
astfel de încercări, ştiind că dacă îmi vor reuşi, voi rămâne în continuare
lângă munţii mei dragi. Aşa că într-un început de februarie, pe zăpadă
cumplită, în toiul iernii, am plecat spre Cozia. Am dormit la mânăstire, la Stânişoara.
Am plecat în zori. La început poteca era oarecum descoperită de zăpadă, dar
fără urmele altor oameni. Apoi cu încetul zăpada a început să crească şi curând
ne-a ajuns la brâu. Când am ajuns sub Bulz, ne-am chinuit de-a binelea şi doar
când am ajuns deasupra ne-am liniştit. Nu aveam vârzopi şi mersul prin zăpada
mare ne obosea zdravăn. Rupeam zăpada cu rândul şi tot ne cuprindea oboseala.
Ba începând de sub Bulz, adică prin cele mai rele porţiuni ale abruptului ce
trebuia învins, ne-a prins şi ceaţa. Pe atunci, până a nu ajunge în poiana din
faţa cabanei –era pe vremea aceea o poiană în locul actualei platforme - ceaţa
cuprinsese muntele. Se mai vedeau urme ale potecii sau poate doar o intuiam.
Până la urmă am simţit miros de fum şi repede am ajuns la cabană. Am făcut
larmă prin preajma acesteia şi la uşa înzăpezită ne-a întâmpinat cabanierul
Manta, care stătea în mijlocul unei camere încălzite, cu soţia şi nici nu se
gândea că pe o astfel de vreme, pe zăpada aceea mare, va avea, în zi de
duminică, vizitatori. A scris mare în registrul cabanei, că pentru prima oară
fusese urcată Cozia, iarna. Nu mi-a venit să cred, dar mă rog, aşa spunea el.
Ne-am uscat hainele şi bocancii, ne-am revenit cât de cât şi fericiţi de
performanţa noastră am coborît la oraşul întunecat. A doua zi, am plecat spre
minister, de unde m-am întors la Vâlcea domolit, dar numit şef al grupului de
şantiere, pe care l-am condus multă vreme de atunci încolo.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Învăţat de
acum cu iarna pe Cozia, mi-a venit idea de a petrece anul nou la cabană. Şi pe
atunci nu era ca acum, drum pentru maşini, oameni şi, mai ales, pentru adus
alimente la cabană! Totul era să găsesc amatori şi să conving ONT-ul, for
conducător, să organizeze aşa ceva. Şi le-am găsit pe amândouă. Ne-am adunat 27
de oameni, adică atâţia câte locuri avea cabana. Când am plecat spre Cozia, la
oraş era vreme umedă şi oarecum caldă, dar pe măsură ce urcam, apărea zăpada şi
drumul devenea din ce în ce mai anevoios. Unii, printre care şi eu, ne luasem
schiurile, chiar dacă sus nu prea era pârtie şi în ce mă priveşte, habar nu
aveam să schiez. Grupul era unul eterogen, cu destui neobişnuiţi cu muntele,
dar printre ei erau şi din cei cu experienţă montană. Printre cei de atunci, nu
pot să nu amintesc de Sofi, Toni <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ș</span>i
Vlad Popescu şi ceilalţi o să mă scuze că nu-i amintesc, nereprezentând tot
atâta importanţă pentru mine. Totul a decurs fără probleme până sub Bulz. Acolo
zăpada mare şi neobişnuinţa multora cu drumurile de iarnă pe munte, a început
să ne producă întârzieri. În ce mă priveşte eram răcit zdravăn şi cred că aveam
şi ceva febră, dar dorinţa de a-mi petrece sfârşitul de an pe munte era mai
presus de neajunsul fizic. Oricum i-am tras după mine, greu, dar cu fiecare pas
eram mai aproape de cabană. Când am ajuns la Piatra Aniversării – aşa se numea
pe atunci locul amenajat cu băncuţă, de cum ieşeai din zona cu cablu a potecii
– ne-a întâmpinat nea Petrică Văcaru, paznicul de la cabană. Vesel nevoie mare
că o bucată de vreme la cabană o să fie hărmălaia, de care ducea atâta lipsă.
Când nea Petrică s-a amestecat printre noi, s-a oferit să ne ajute la bagaje.
Dar ce putea el duce din bagajele atâtor obosiţi. M-a ales doar pe mine şi mi-a
luat schiurile. Mi-a spus după aceea că eram galben la faţă şi l-am crezut,
pentru că ajuns sus, am constatat că aveam febră. Ne-am aranjat în camerele
încălzite ca lumea şi cred că ne-am simţit bine cu toţii. Petrecerea s-a ţinut
lanţ, fără excese şi întâmplările nu au fost diferite de altele la fel. Pe
atunci cabana nu avea decât lămpi cu gaz, iar în faţa ei era doar o poiană
frumoasă – şi vara mai găseai pe ea genţiene gingaşe -, atunci acoperită de
zăpadă. Parcarea de acum s-a construit câţiva ani mai târziu. Am schiat în
poiana din faţa cabanei. În ce mă priveşte am fost mai mult pe jos. Într-un
brad, în zorii uneia din zile, a apărut o pisică sălbatică. Pe atunci natura
era aici, aşa cum o lăsase Dumnezeu, nu ca acum, modelată de om şi mai
niciodată fericit. În cabană, serile au decurs liniştit. Cel mult cu câte un
dans mai zvăpăiat. Într-unul din ele, Marianei Laza i-au crăpat pantalonii, cam
strâmţi pe ea şi ce puteam face decât să ne prăpădim de râs. A fost o atmosferă
mai mult decât plăcută, care cred că multora le-a lăsat amintiri frumoase.
Fusese acesta primul an nou organizat la cabana Cozia. De atunci altele au
urmat, mai modernizate, cu lumină electrică, alimente aduse cu maşina, nu ca
atunci, cărate cu spatele de un şirag de oameni înşiraţi pe munte. Dar cine
ştie, poate acela de atunci, o fi fost şi cel mai plăcut.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Si dacă tot am
vorbit de ascensiuni de iarnă, fără a fi în ordine cronologică, trebuie să
amintesc de o altă excursie, cu adevărat memorabilă. Şantierul, acum îşi
sfârşea o etapă importantă şi dintre colegi, unii plecau în alte locuri. Nu era
aceasta o faptă reprobabilă, ci doar una ce rezulta din spiritul oarecum
romantic al şantierului. Viaţa specifică acestuia, oferind cunoaştere de
locuri, de alţi oameni, de alte întâmplări neobişnite, poate chiar un pic
aventuroase şi mereu scump plătite, dacă mă gândesc la timpul care trecea pe lângă
noi cu prea mare repeziciune. Aşadar familia Mitrache, voia să plece din
Vâlcea, după ce va urca în Cozia. Era o vreme frumoasă, dar extrem de geroasă.
Ne-am întâlnit şi am plecat pe valea Păuşii, urcând o bună bucată de drum, cu
maşina. Apoi când am luat-o pe jos, m-au uimit încălţările doamnei Mitrache,
nişte amărâte de espadrile cu care dorea să înfrunte gerul şi zăpada de pe
munte. Am plecat şi până la muchia Vlădesii, totul a decurs normal. Aici le-am
spus că suntem în ultimul loc de unde ne putem întoarce. N-au vrut şi am plecat
mai departe. Zăpada creştea văzând cu ochii, iar când am ajuns sub
Spintecătură, în zona abruptului, am intrat în zăpadă până la piept. Şi doamna
care nu avea mai mult de 1,50m, vă închipuiţi cam pe unde îi ajungea. Aici a
trebuit să rup zăpada cu genunchii ca să pot ieşi din nămete şi aşa am dus-o o
bună bucată de drum, până am ieşit din zona cablului. Când am depăşit zona de
abrupt şi ne-am îndreptat către şaua Durducului, doamna a dorit apă. În bidon
apa era îngheţată şi i-am oferit doar ciocolată, pretextând oboseala şi frigul
de afară. Cu chiu cu vai, am ajuns la cabană târziu, cam pe la miezul nopţii.
L-am trezit pe nea Petrică, paznicul cabanei. Ne-a deschis uşa şi ne-a primit
cu veselie mare şi mâncare din belşug, rămasă de la un grup de craioveni, care
doriseră şi ei să-şi petreacă Anul Nou la cabană şi din cauza zăpezii mari nu
putuseră să ajungă până aici. Ne-am bucurat de fripturi, de sarmale şi ţuică
fiartă, din mâncarea care şi aşa prisosea, rămasă de la cei pentru care fusese
pregătită. Dar am avut şi surprize. Când soţia colegului a încercat să-şi
scoată espadrilele, a constatat că picioarele i se umflaseră peste măsură. Aşa
că a fost nevoie să le tăiem. Au ieşit la iveală nişte picioare roşii, umflate
şi mai ales degerate. Cu gaz şi frecţii cu zăpadă, parcă şi-au mai revenit. A
doua zi, cu soţul, am urcat pe vârf, de unde am văzut cea mai frumoasa mare de
nori cu putinţă. Din ea ţâşneau piscuri ascuţite, ca un fel de insule risipite
pe oceanul pufos. Iar spre Făgăraş, creste înzăpezire, aranjate într-o
succesiune de măreţii, cum nu mai văzusem până atunci. Aventurile din noaptea
precedentă şi măreţia imaginilor de iarnă, au compensat neajunsurile şi
spaimele petrecute şi au transformat excursia într-una de excepţie, greu de
uitat. Am coborât singur, familia a mai rămas, să-şi oblojească degerăturile.
Şi când au coborît, pentru că espadrilele erau ciopârţite, altfel nu ieşeau
picioarele prea umflate, ea s-a încălţat cu bocancii soţului şi el a luat nişte
încălţări vechi ale lui nea Petrică.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Constatasem că
marcajul pe poteca Turneanului era foarte slab şi pe vreme de ceaţă, mai ales,
chiar nu mai ştiai pe unde să o apuci. Pe vremea aceea Cozia, chiar dacă era
muntele cel mai des bătut, turişti nu erau prea mulţi şi potecile pe alocuri
cam slab conturate. Aşa că într-una din zilele când mi-am putut permite să
lipsesc de la şantier, mi-am luat două borcane de vopsea, roşie şi albă şi am
remarcat traseul. Când am ajuns la cabană, obosit, m-am culcat. Târziu, după
amiază, am ieşit să privesc culorile apusului, privirile oprindu-se undeva
dincolo de culmile Căpăţânii. În poiana din faţa cabanei, ieşise o doamnă, nici
nu-mi amintesc cum arăta. Mi-a spus doar că sosise aici cu nu prea mult timp în
urmă, împreună cu soţul. S-a arătat mirată că pe drum găsise semne de marcaj
proaspăt aplicate. I-am dat repede explicaţia necesară, confirmând spusele cu
mâinile mele pătate cu vopsea. Atunci mi-a povestit că şi soţul ei avea o
pasiune cam excentrică. Amenaja izvoare în Piatra Craiului. Şi cum ani buni dupa
aceea, l-am cunoscut pe Mircea Florian, care mi-a povestit ce făcea în Piatră,
i-am povestit întâmplarea din Cozia. El era soţul şi doar oboseala de atunci,
care-l făcuse să se culce imediat ce ajunsese la cabană, a întârziat cu destui
ani, momentul când în sfârşit ne-am cunoscut. Ani buni am străbătut poteci
împreună şi mi-a arătat multe din cele ce ştia despre Piatra Craiului. Acum,
când a trecut atât timp de când s-a dus în lumea necunoscutului, clipele
petrecute cu el în munţi, îmi sunt la fel de dragi ca şi atunci.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Marcajul pe
poteca Turneanului, mi-a deschis pofta altor poteci, pe care semnele turistice
aplicate, le-ar fi deschis calea şi celor mai puţin deprinşi cu încâlciturile
muntelui. Aşa am început marcarea potecii de pe Gruiul Jangului, pe care am
însemnat-o cu dunga albastră, într-un fel continuarea celei ce traversa Cozia
de la răsărit la apus. Mai întâi partea ce cobora spre Vărateca şi gara Lotru,
apoi partea ce urca dinspre halta Păuşa, ajungând la Troiţă. Poate n-aş fi
amintit acest episod, dacă în această acţiune nu aş fi fost ajutat de Sofi,
partener ani mulţi în numeroase excursii, dar şi marcaje ulterioare în munţii Căpăţânii.
Data începerii acestui marcaj, a fost una memorabilă şi atunci s-a aflat
înscrisă pe o stâncă, oarecum vizibilă şi avea pe ea scris 07.09.1972 şi
iniţialele marcatorilor, S şi D. A fost data de la care au început aproape
metodic marcaje în Cozia şi munţii Căpăţânii.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Venind vorba
despre marcaje, îmi venise în gând să realizez o legătură cu munţii
Făgăraşului. Pentru aceasta trebuia mai întâi să descifrez enigma potecii
coborâtoare spre Valea Băiaşului, legătura cu munţii amintiţi, urmând să fie
făcută de mine sau de alţii, ceva mai târziu. Gândeam că se va găsi cineva care
să conducă marcajul în lungul muchiei Sfântului Ilie şi mai departe până în
Şaua Gârbovei, acolo unde ajungea poteca vârstată cu cruce roşie ce venea
dinspre Bârcaciu. Că nu s-a realizat acest proiect temerar dar foarte util,
asta este o altă problemă. Şi este păcat, pentru că în ceea ce mă priveşte, am
avut curiozitatea să parcurg această ultimă parte şi cred că s-ar deschide o
frumoasă potecă turistică, chiar dacă s-ar munci puţin pentru depăşirea unor
porţiuni mai încâlcite. Dar pentru a dezlega partea coziană a traseului,
trebuia mai întâi să-l cunosc. Stăteam de vorbă cu nea Petrică, paznicul de la
cabană, încercând să-l conving să ne călăuzească o bucată de drum sau măcar să
ne arate începutul potecii. Când tocmai începuse să ne promită că va merge cu
noi, au apărut două personaje feminine, oarecum excentrice pentru vremea aceea,
având pe ele doar ștrampi. Eram însoţit de Ceani şi conversaţia cu personajele
amintite s-a însăilat rapid. Auzind pe unde vrem să mergem, s-au arătat şi ele
amatoare de o astfel de tură. Acu, fie picioarele feminine, altfel interesante,
fie auzind de rugămintea acestora de a le lua cu noi spre valea Băiaşului, nea
Petrică s-a lăsat convins să meargă cu noi, să ne arate începutul potecii. Am
pornit dis-de-dimineaţă. Mai întâi ne-am abătut pe la Poarta de Piatră,
interesant fenomen natural, de care Cozia nu duce lipsă şi apoi până la
începutul potecii, estompate de lăstăriş. Şi, pe mai departe, poteca a avut
puncte neclare, dar le-am dezlegat mai uşor. La stâna din Perişani, marcată pe
atunci doar de un bordei pricăjit, am găsit şi izvorul, ascuns undeva în
pădure. Apoi coborîrea a urmat firească, poteca conducându-ne fără greutate
până în Valea Băiaşului şi după încă 11km de drum prăfuit, dar cu imagini
frumoase, am ajuns în preajma Cornetului, în şoseaua de pe valea Oltului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">După
incursiunea de recunoaştere făcută cu Ceani, tot cu el am început şi marcajul.
Nu l-am terminat, ducându-l doar până la stâna din Perişani. Terminarea
marcajului, dus până în Valea Băiaşului, am realizat-o singur, într-o excursie
făcută cu Tanţi, personaj feminin care îşi dorea neapărat o excursie făcută în
Cozia şi pe deasupra şi făcută cu mine. Şi n-aş fi amintit acest episod, dacă o
întâmplare aproape hazlie – doar pentru mine -, nu mi-ar fi fost pricinuită de
personajul feminin amintit. Coboram din poiana stânei din Perişani. Am depăşit
izvorul şi am intrat în pădure. În urma mea aud un strigăt. Tanţi venise cu
pantofi cu toc, e drept destul de mici şi-l pierduse pe unul. “Ce fac?” A venit
întrebarea. Adă-l încoce şi pe celălalt. Şi am rupt şi tocul celălalt. Acum îi
avea pe amândoi la fel. Am coborât până în sat, apoi am mers cei 11km până în
gara Cornet. De abia atunci a îndrăznit să-şi scoată pantofii, arătându-mi
găurile sângerânde din călcâie. A îndurat totul fără să se plângă. Eu mi-am
terminat marcajul, dar ea nu a mai mers niciodată pe munte, cel puţin nu cu
mine.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Mă convinsesem
repede de frumuseţea potecilor Coziei, dar intuiam în partea sa estică, locuri
şi mai deosebite. Aşa a fost într-o împrejurare, când de la Stânişoara, imediat
ce am trecut de primul vâlcel – Şipoţelul -, am urcat pe un hăţaş însăilat pe
stânga, în imediata apropiere a celei mai străbătute poteci din Cozia, cea care
urca spre Spintecătura Bulzului şi spre cabană. Am urcat susţinut şi o bucată
de drum, am întâlnit urme ale trecerii omului pe aici. Ba câte un copac
doborât, cu tulpina retezată nemilos de fierăstrău, ba urme ale unui marcaj
forestier de creastă – dungă roşie – şi deşi păşeam prin locuri necunoscute
care puteau să mă scoată cine ştie unde, parcă nu-mi era teamă. Doar stâncile
încălzite de razele soarelui de vară, puteau să-mi scoată în cale vreo viperă,
dintre acelea ce se spune că ar bântui versanţii Coziei. Şi mi-a fost bine până
când în faţă mi-a apărut un perete de stâncă vertical, răsărit ca din pământ.
Un fel de cortină, bloca orizontul scenei în faţa căreia mă aflam. Erau şi pe
aici hăţaşe de animale sau poate doar mi s-o fi părut. Oricum am luat-o spre
dreapta, ocolind peretele stâncos în faţa căruia mă aflam. Părea singura
posibilitate de a merge înainte. Nu peste mult timp am auzit zvon de glas de
turist, venind din apropierea potecii de sub Bulz. Încurajat acum, am mers mai
departe şi am ajuns curând la locul de unde începea să urce poteca de sub
abrupt. A urmat restul traseului până la cabană, unul bine cunoscut.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Auzisem de
Puntea Iadului, de Valea Gardului, cotloane bine ascunse din Cozia. De fapt,
poteci pe care ciobanii, ajungeau mai repede în locurile lor de păstorit. Şi
l-am convins pe nea Petrică Văcaru să ne arate una dintre ele. Grupul care mă
însoţea, era mare şi din el îmi aduc aminte de Toni, Sofi, Vali, Doina şi Vlad
Popescu, Viorica Barthmes şi soţul ei şi sigur mai erau şi alţii. Doar până sub
Colţii Foarfecii, în Şeuţă, ne-a arătat drumul nea Petrică. Apoi ne-a arătat
direcţia şi ne-a părăsit. Am plecat din Şeuţă şi am început să coborâm spre
valea Gardului. Acolo însă am ţinut doar firul apei, fără urmă de potecă. Şi
ne-am tot dus aşa, o bună bucată de drum până am ajuns deasupra Cascadei Gardului,
imposibil de coborât. Drumul părea fără ieşire. Am ales soluţia urcării
versantului drept al văii, abrupt, dar care ne-a scos în Poiana Gardului.
Înainte de a urca versantul, chiar pe pietrele de desupra cascadei, am întâlnit
o viperă de toată frumuseţea, care se lăfăia la soare, printre minunate
exemplare de irişi înfloriţi, primii pe care-i întâlneam în Cozia. Din Poiana
Gardului, nu ştiu cum am găsit drumul de coborîre prin hornul delicat prin care
trebuia să ne strecurăm şi mai apoi pe porţiunile dificile din lungul
pârâiaşului cu săritori multe. Cert este că am ajuns cu bine în Poiana
Stânişoarei şi apoi pe drumul cunoscut, către mânăstirea Turnu.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Cred că au
trecut 2-3 ani până m-am hotărât să abordez traseul de pe Puntea Iadului. Eram
cu Chissy şi cu Ştefan Iancu. Nu ştiam mai nimic despre traseu, doar că începea
din spatele mânăstirii Stânişoara, pe lângă dependinţele sanitare ale acesteia.
Aşa am făcut, urmând hăţaşul bine conturat. Acum pe aici este amenajat un loc
de închinăciune – unii spun că ar fi unul de penitenţă, amenajat într-o
adâncitură a muntelui. Am depăşit un picior stâncos, coborît din Fruntea Oii şi
am ajuns într-un prim vâlcel adânc şi oarecum mai greu de depăşit. De sus, din
creastă, curge un râu de grohotiş. Am urcat pe celălalt mal al vâlcelului, apoi
a urmat traversarea altuia, care are un oarecare grad de dificultate. Aceasta
era Puntea Iadului. Până aici traseul fusese parcurs corect. A urmat
traversarea vâlcelului, apoi un urcuş brutal pe o pantă plină de arboret de
fag. Am ajuns pe o prispă de piatră, în fond adevărate balcoane, cu spătar şi
locuri pentru picioare. Stăteam suspendaţi deasupra unui abrupt. În faţă, un
uriaş de piatră, desupra căruia tronau pini rotaţi, din aceea pe care nu odată
îi întâlneşti în Cozia. Stânca aceea din faţă, era Grădina Zânelor, unul din
locurile îndrăgite ale doctorului Măldărăscu şi care mai întotdeauna îi oferea
unul din micile secrete ale sale. A urmat coborârea pe o brână, aparent mult
umblată de animale, până în fundul văii, de unde pe lângă peretele stâncos,
ne-am urcat mai departe. Dacă am dori să urcăm pe stânca Grădinii Zânelor, din
vâlcel, găsim un horn cu multe blocuri de stâncă aruncate în cale. Am depăşit
vâlcelul, am ajuns pe o creastă, pe aceea pe care astăzi ştiu că reprezintă
întâlnirea cu traseul de pe Fruntea Oii. N-am mers mult şi ne-am întâlnit cu un
marcaj, un triunghi roşu. Ştiam dintr-un număr al revistei România Pitorească,
despre acest marcaj. Un profesor, cu copiii unei şcoli, dorise să realizeze un
marcaj, pornind de undeva de pe muchia Vlădesii şi dorea să ajungă către Colţii
Foarfecii. Niciodată nu l-a terminat. Coborîm spre stânga, pe o potecă bine
înfiripată şi însemnată cu acelaşi triunghi. Când ajungem la firul văii, văd şi
acum triunghiul continuând spre stânga, pe o curbă de nivel. Şi astăzi îmi pare
rău că nu l-am urmat. Aşa aş fi ajuns în valea Gardului şi de acolo la stâna
din Foarfeci şi enigma îşi avea rezolvarea. Noi am continuat să urcăm pe valea
din dreapta. Puteam să ajungem la poteca clasică, de sub Durduc, dar noi ne-am
abătut tot spre stânga, ajungând pe altă muchie, străjuită de brazi falnici.
Apoi am coborât având în faţă impunătorul perete al Gardului. Am traversat
Scoaca Ursului, apoi am urcat în poiana de sub perete, am ocolit-o – până aici
ajungeau deşeurile aruncate de sus, de turiştii dezordonaţi -, apoi am coborât
până la o barieră de piatră şi pe o brână, am traversat-o. Am ajuns pe un fel
de tăpşan, micuţ, ornat cu câţiva mesteceni, pe care ne-am odihnit. Până aici
ne mersese totul din plin. Am privit cu nesaţ spectacolul măreţ al Colţilor
Foarfecii, de aici părând un imens turn inabordabil. Apoi am început coborîrea.
La început pe o brână, cu semne că nu eram noi singurii care o foloseau. E de
mirare cum prin locuri aparent neumblate, găseşti hăţaşe, desigur străbătute de
animale. Oameni or mai fost pe aici, că doar nu noi om fi fost singurii care
ne-am gândit să străbatem aceste locuri. Am ajuns într-un capăt de vâlcel. Mai
jos valea se prăvălea năpraznic. În sus, hornul în care intrasem se îngusta şi
sfârşea într-o surplombă, care pentru noi era de netrecut. Am ajuns totuşi până
la surplombă şi cu toate încercările lui Ştefan, n-am putut găsi calea de
urcare, mai ales că nu venisem cu materiale alpine. În afara unei cordeline şi
vreo două pitoane, altceva nu aveam. Parcă ne încuiasem. Nu vedeam nicio cale
de a ieşi din încurcătură. În stânga se desprindea un alt horn, mai scurt şi
parcă mai accesibil. Mai avea la bază o stâncă mare, care-i mai scurta
lungimea. Am hotărât să-l abordăm. Şi cine era mai apt să-l urce în premieră,
decât Chissy. Am legat-o în coardă şi cu atenţie a început să urce. S-a dovecit
că hornul nu avea decât 7-8m şi escalada a fost uşoară. Rucsacii pe coardă în
sus şi noi după ei. Ne-am regrupat pe o porţiune înierbată, puternic înclinată.
A trebuit apoi să ne abatem la dreapta, pe un brâneag îngust, deasupra hăurilor
celuilalt horn, cu surplombă, pe care nu putusem să-l urcăm. Într-adevăr, ce
spectacol ne ofereau stâncăriile surplombate de la capătul de sus al acestuia,
era fascinant, dar şi imposibil de urcat pentru noi. Stânca neagră, aspră, cu
clonţani tăioşi, care de abia <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">îl </span>aşteptau
pe imprudent să-l sfâşie, avea un aspect total neprimitor. Am depăşit brâna
îngustă şi am început să urcăm pe o faţă de asemenea înierbată. S-a sfârşit
curând şi am dat de o limbă de grohotiş ce s-a terminat sus, pe drumul ce duce
la releul TV şi apoi la cabană. Descoperisem, nu în totalitate drumul de pe
Puntea Iadului, de fapt nu doar o veche potecă ciobănească, ci un traseu
relativ alpin, al Coziei, cel puţin rar călcat.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Colţii
Foarfecii reprezentau o atracţie a Coziei. Nu puteam să o scap, cu atât mai
mult cu cât plimbarea de început cu doctorul Măldărăscu, îmi trecuse prin faţa
ochilor, aceste frumuseţi deosebite. Nu cred să fi parcurs singur prima oară
traseul, dar ştiu că am făcut marcajul ce ducea până sus. Pentru că era un
traseu cu dus-întors, l-am însemnat cu punct galben-cerc alb-cerc galben, după
modelul marcajelor din Apuseni de pe vremea aceea. Apoi au început câteva
ascensiuni, întinse pe ani zdraveni. Îmi aduc aminte de una dintre ele, făcute
într-o după amiază, atunci când am plecat cu maşina până la cabană. Eram cu
Zoe, soţia mea şi cu Ştefan. Am ajuns repede la stână, am coborît în Şeuţă şi
ne-am pregătit ascensiunea. Înainte de a urca, undeva la capătul dinspre noi al
văii Zăvodului, am văzut, pentru prima oară în Cozia, siluetele a două capre
negre. Auzisem de aclimatizarea acestora, dar nu credeam că reuşise.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">O ascensiune
mai către primăvară, când zăpezile nu se topiseră de tot şi ploile bântuiau
muntele, am făcut-o cu un grup de UTC-işti! Avea sarcină unul dintre ei,
secretar dacă nu mă înşel, să fixeze undeva pe munte, o placă comemorativă.
Voia neapărat Cozia şi doreau chiar să o fixeze într-un loc pe care toată lumea
să-l vadă. Îl doreau chiar pe cabană! Asta era prea mult! Aşa că am plecat cu
ei şi le-am propus să fixeze placa pe Colţii Foarfecii, pe partea nevăzută la o
ascensiune normală. Era sus, explicam eu şi se va vedea de departe. Îmi făcusem
socoteala că placa va fi chiar foarte ascunsă şi mai nimeni nu o va vedea. Aşa
că am plecat cu mulţi neaveniţi pe munte, unii încălţaţi cu pantofi de stradă,
cu umbrele şi cravată la gât! Am plecat cu nisip, ciment, buloane şi placa,
într-o ascensiune pe Colţi. Toată lumea a urcat, toţi s-au întors, deşi unii au
contractat răceli, ba chiar şi o pneumonie. Am aşezat placa pe partea dinspre
vale a muntelui, acolo unde nici dracu n-o vedea. Doar când urcai dinspre
muchia Vlădesii, observai un punct lucitor. După revoluţie a fost dată jos. Se
sfârşise un regim şi începea altul.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Dacă
precedenta întâmplare a fost doar un episod nesemnificativ, apoi urcarea cu
fiul meu Andrei, de doar 5-6 ani, nu o pot uita uşor. Şi nu pentru că Andrei ar
fi urcat greu, dar pentru că oricând ar fi putut cădea de acolo. Ajunsesem în
Şeuţă cu soţia şi amândoi copiii. Zoe şi Floriana au rămas să se odihnească în
iarba mătăsoasă a locului, iar eu cu feciorul, am început ascensiunea. Atent la
fiecare pas al copilului, care parcă zbura înaintea mea. Doar când am ajuns
sus, aproape de vârf, când pericolul căderii chiar exista, a trebuit să-l
susţin şi să-i îndrum paşii. Şi astăzi mă întreb de ce cu aptitudinile pe care
le dovedea, nu s-a îndrăgostit Andrei de munte. Sau poate cheful i-o veni mai
târziu, când adolescenţa se va sfârşi?<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Ca să nu spun
vreodată că n-am parcurs poteca ce ducea spre Şerbăneşti şi apoi în
Călimăneşti, mi-am propus să o parcurg. Este drept că de atunci nu am mai fost
pe acolo şi pare pentru mine justificat, pentru că poteca este foarte lungă şi
numai pe alocuri interesantă. Oricum ar fi, este departe de ceea ce reprezintă
Cozia ca masiv montan interesant. Prima oară am nimerit aici din întâmplare.
Pornisem de la cabană şi am parcurs poteca – pe atunci era doar potecă, acum
este drum de maşină, adeseori străbătut -, până spre stâna din Mocirle. Am
găsit izvoare numeroase şi probabil eram în extrasezon pastoral, pentru că nu
am găsit pe nimeni la stână. Am încercat să cobor spre Călimăneşti, aşa şi
voiam de fapt. Am pierdut poteca şi m-am rătăcit zdravăn. Până la urmă am ajuns
în prejma Şerbăneştilor, sat risipit pe dealurile Jiblei. Printre vii şi
culturi de pomi fructiferi, am ajuns într-un târziu în Călimăneşti.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Gruiul
Jangului, coborârea spre sătucul Vărateca de lângă gara Lotru, este un traseu
scurt, chiar uşor. Cât priveşte urcarea, asta este cu totul altceva. Drumul pe
lângă calea ferată, cu biserica sătucului agăţată pe deal şi izvorul rece ascuns
sub rambleul de calea ferată din apropierea ei şi mai ales frumoasa vale a
Slamnei, vale de torent pitită sub umbrar de fagi, alcătuiesc pitorescul
traseului. Dar de acolo de unde valea se îngustează şi săritori multe fac de
netrecut mersul mai departe, începe un adevărat calvar. Poteca se agaţă pe
malul stâng al văii, urcând necontenit, în serpentine dese, până în creasta
muntelui, nu departe de locul unde altădată era stâna din Urzica. Arareori
poteca are vreun scurt pasaj de odihnă. Pe aproape tot parcursul nu ai
privelişti deosebite, doar către creastă, apar în fugă imagini ale Făgăraşului.
Când ajungi însă în creasta muntelui, prin poienile Urzicii, florile smălţează
locul şi mai peste tot te întâmpină miros puternic de lămâiţă. Şi planta asta micuţă,
pe care de abia o zăreşti printre ierburile poienii, este îndelung căutată
pentru ceaiul binecuvântat pe care-l poţi sorbi la vreme de iarnă din vreo
ceaşcă aburindă. Am urcat şi am coborît pe aici de multe ori, fără ca traseul
să-mi incite simţul selectiv. E drept că aici am făcut prima însemnare datată,
despre marcajele din muntele Coziei şi că pe aici am făcut prima coborîre
importantă din masiv, dar traseul este unul obişnuit. Sunt, este drept, unele
puncte cu privelişti deosebite, cum ar fi cel din care avem o privire amplă
asupra stâncăriilor de pe malul drept al Oltului şi în special către cele ale
Doabrelor. Sau totala imagine a Poienii Suliţei, precum şi priveliştea
urcătoare spre culmile înalte ale Lotrului. Aş menţiona în lungul traseului, Poiana
Armăsarului, cea Mare şi cea Mică, precum şi apropierea de refugiul cu acelaşi
nume. Dar în ansamblu, traseul este unul de uzură fizică şi doar gândindu-mă la
apropierea de marile şi interesantele abrupturi din centrul masivului, la care
ajungi repede, îi recunosc valoarea. O întâmplare, din multele petrecute pe
aici, se leagă de acest traseu. Eram într-o frumoasă zi de vară, pe drumul ce
cobora pe Gruiul Jangului. Doctorul Găvănescu, Sandu şi Gore, făceau parte din
grup. Coboram repede, doctorul şi cu mine înaintea celorlalţi. Ne-am aflat pe
un mic tăpşan, unul din acelea rare, în care puteai să-ţi odihneşti picioarele
de frâna continuă pe care trebuia să o pui la coborâre. Auzisem, de când
începusem coborârea, zgomote ciudate, chiar zbierete disperate, fără să ştim ce
reprezintă. Şi când ne-am aşezat lângă tulpina unui fag, odihnindu-ne pentru
câteva clipe, strigătele animalelor din preajmă au continuat. Stăteam şi
ascultam. Deodată lângă noi, a apărut un ied de căprioară. Strigătul mamei era
undeva departe, dar iedul speriat, s-a apropiat de noi, temător, întrebător şi
cu boticul umed şi ochii ca mărgelele, rotindu-se speriaţi, s-a apropiat atâta
cât să ne amuşine palma întinsă cu câţiva biscuiţi pe ea. A auzit din nou
strigătul disperat al mamei şi şi-a dat seama că nu pe noi ne căuta. Cu o
ultimă privire speriată, s-a pierdut în adâncul pădurii, rupând-o la fugă. Şi
aşa a devenit Gruiul Janguului, locul în care pădurea a vrut pentru o clipă, să
ne recunoască drept iubitorii ei, iar animalul fugar să-şi găsească reazim în
fiinţe – nu poate fi vorba de noi – care de atâtea ori i-au ameninţat viaţa.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Grig era cel
mai constant coleg de drumeţii. Mergeam adeseori pe Cozia şi în munţii
Căpăţânii. De fiecare dată când depăşeam muchia Vlădesii, în faţă ne apărea
abruptul Buzului. Sclipitor, înălţat deasupra vârfurilor brazilor. Intuiam
locuri de acces către vârful său şi doream să-i înfrângem abruptul. Şi ne-am
propus chiar să încercăm o ascensiune. Am ajuns într-o după amiază de vară în
faţa lui. Am ieşit din potecă şi am început să urcăm. Repede am depăşit panta
înierbată a muntelui şi ne-am trezit la marginea de sus a brădetului ce se
vedea către abrupt. Acolo însă nu am mai găsit locuri bune de mers mai departe.
Crezusem că vom găsi o însăilare de brâne, care vor înconjura muntele şi până
la urmă vom ajunge sus. N-a fost aşa, ba chiar foarte repede, am început să ne
întrebăm cum vom ieşi din chichionul în care intrasem. Am găsit o brână care
continua pe faţa muntelui, oarecum spre Durduc. Destul de greu mersul pe acolo.
Riscant, dar până la urmă ne-a scos într-un scoc. Neavând încotro, am început
să urcăm pe el. Se putea înainta binişor. Şi până la urmă am ajuns la capătul
de sus al acestuia. Ne-am odihnit şi ne-am întrebat cum vom ieşi de aici. Ne-am
mai căţărat puţin şi am ieşit într-un hăţaş. L-am urmat şi curând am ajuns în
poteca pe care o ştiam că duce la cabană. Am răsuflat uşuraţi. Şi n-am mai
încercat niciodată de atunci, să urcăm Bulzul pe acolo.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Câţiva ani mai
târziu, am urcat până la urmă în creştetul Bulzului. Eram la cabană cu copiii.
Îi cunoşteam pe cei de la releu, printre care erau şi oameni de munte, care se
angajaseră acolo poate tocmai de asta. Doi dintre ei mi-au propus să urcăm
împreună pe Bulz spunându-mi că ei cunosc bine locul prin care ajungem sus.
Mi-am luat coarda cu mine, pentru orice eventualitate. Am coborât în şaua
Durducului, apoi ceva mai jos pe poteca marcată şi ne-am abătut la stânga.
Tocmai pe hăţaşul pe care ieşisem cu Grig cu ani în urmă. Am urmat hăţaşul pe
care-l ştiam, ne-am lăsat în jos pe stâncile pe care le înfruntasem altă dată
şi acolo unde ieşea hornul urcat cu Grig, am început să coborîm pe cealaltă
parte a muntelui. Era pe acolo un grohotiş mare şi mişcător, dar până la urmă am
ajuns la baza peretelui muntelui. L-am ocolit câtăva vreme şi am găsit în
perete, nu unul ci chiar două hornuri numai bune de urcat. Pe cel mai estic
dintre ele, ne-am căţărat la liber, am ajuns pe un umăr de munte şi apoi sus.
Minune mare pe platoul vârfului. Pe undeva prin preajmă, pe brâne înierbate,
prin locuri bine ferite, sălăşluiesc încă, firavele flori de colţ. Copăcei
bătuţi de vânt, tocmai de aceea atât de pitici, ornau micuţul platou. De jur
împrejur nu mai erau alte vârfuri. Doar Durducul nu prea depărtat, mai ţinea
piept cu noi. N-am stat mult şi am început coborîrea pe care am făcut-o fără
greutate, pe celălat horn pe care-l văzusem la urcare. Drumul până la cabană a
fost o joacă şi expediţia noastră a rămas pentru mine un unicat.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">În Cozia există
fenomene interesante, de genul celor sculptate în piatră. Desigur nu mă refer
la fabulaţiile legate de forme bizare închipuite de reliefuri sculptate în
piatră, care în imaginaţia unora pot îmbrăca diferite forme, atribuite unor
supraoameni. Mă întreb de ce, dacă ar fi fost nişte oameni mai mult decât noi,
cei de astăzi, de ce au sculptat în piatră sau aiurea, forme atât de bine
cunoscute în lumea normală de astăzi. De aceea, cred c<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă</span> aceste forme sunt închipuiri. Dar mai
există fenomene naturale, provocate de forţele naturii existente şi de care nu
ne putem îndoi, care au sculptat în stâncă ferestre şi porţi, dăruind muntelui
vestigii în timp, dintre cele ce se cer văzute şi admirate. Pe unele le cunosc,
pe altele nu. Dar nu am pierdut speranţa că voi fi aproape de ele şi le voi
putea fotografia. Printre cele văzute sunt în primul rând porţile. Din cele nouă,
am văzut doar două: Poarta de Piatră şi Poarta Durducului. La prima se poate
ajunge uşor din drumul ce duce spre vârful Omu şi valea Băiaşului. Şi aşa am
făcut şi eu. Am ajuns prima oară la Poarta de Piatră, condus de nea Petrică
Văcaru. El a venit cu noi până în Şaua Mocirlelor şi de acolo ne-a abătut la
stânga, pe coasta muntelui, până la marele portal al Porţii. Are cam 3-4m,
poate chiar mai mult şi străpunge muntele dintr-o parte într-alta. Până acolo,
din Şa, nu faci nici măcar 1 oră, iar revenirea se poate face pe acelaşi drum –
marcat de mine prima oară cu punct roşu, cerc alb şi încă unul roşu şi astăzi
doar cu punct roşu şi cerc alb -, sau de la Poartă direct pe munte în sus,
ieşind nu departe de vârful Omu. Am fost de câteva ori aici. Odată chiar cu
copiii, pe când erau mici, atât de mici încât Andrei, aflat pe spatele meu, a
adormit până am ajuns din nou în şaua Mocirlelor de unde plecasem. La Poarta
Durducului am ajuns cu Andrei, pe când era mare, la facultate. Intenţionasem să
fac atunci o tură completă, mergând prin multe locuri interesante. N-am izbutit
să ating decât o parte din cele propuse, printre care şi Poarta Durducului. Am
urcat Durducul, vârful cu cruce. Am revenit în micuţa strungă dinaintea
vârfului şi am coborât pe o potecă bine conturată, spre Scoaca Ursului. Se
ajunge pe Scoacă continuând mersul pe potecă. Ne-am abătut la stânga şi am
ajuns într-o frumoasă poiană cu iarbă grasă şi moale, aflată la poalele
abruptului Durducului. Aici spre drepta, pătrunzi într-o arcadă şi ieşi pe
marginea unui abrupt. Şi stai aici, aninat pe marginea balconului, privind spre
marele perete al Gardului şi spre Ciuha Mică cu releele de pe ea. Două dintre
ferestrele văzute – poate sunt mai multe decât cele amintite – se află una în
stâncăriile Vamvurei şi se poate vedea când cobori Ciuha Mare, prin spate, şi
cealaltă se află în stâncăriile din Fruntea Oii şi este vizibilă când urci spre
Durduc. O altă fereastră se află la coborîrea spre Colţii Foarfecii. În loc să
cobori pe potecă, te îndrepţi direct pe muchie şi străbaţi de-a buşilea tunelul
de dimensiuni reduse al ferestrei ce ne scoate repede în Şeuţa Doctorului. Pe
aici n-am trecut decât o dată, cu doctorul Măldărăscu.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am amintit mai
sus cum am nimerit şi mai ales cum am ieşit din Valea Gardului. Cu mult mai
târziu, împreună cu doctorul Găvănescu, am coborât din nou pe amintita vale. De
data asta am coborât pe acolo pe unde trebuia, pentru că pe versantul drept al
văii, există o potecă. Mi s-a părut cam încurcat traseul şi dacă până a ajunge
în vale, urmărirea versantului drept al văii, departe de firul ei, a fost cât
de cât cursivă, apoi când am ajuns lângă apă, drumul a devenit destul de neclar.
O bucată de drum am mers pe firul apei, pe malul stâng, dar la un moment dat a
trebuit să părăsim din nou valea şi să urcăm pe versantul drept. Doctorul s-a
descurcat – el era ghidul în acestb traseu – dar de abia mai târziu am aflat şi
cum a găsit locul în care trebuia să părăsim valea. Marele cercetător al
Coziei, doctorul Măldărăscu, pe acolo pe unde umbla, tăia în coaja copacilor,
din loc în loc, cu toporul, câte un triunghi. Pe acela îl căuta Găvănescu şi
l-a găsit. Nu departe de acest loc, coboară şi poteca din Grădina Zânelor, dar
şi cascada Gardului, cea care nu poate fi coborâtă, nu este prea departe. Ne-am
înscris repede pe versantul muntelui şi după o porţiune lăstărită zdravăn, am
ajuns în Poiana Gardului. Ne-am tolănit la soare şi ne-am odihnit în iarba mare
a poienii. Frica de vipere ne-a silit să ne uităm cu de-amănuntul unde ne
culcăm. Cu acest prilej am găsit prin iarba poienii, exemplare minunate de
lalea pestriţă, un monument al naturii, specific Coziei. Se găsesc rar aceste
minunăţii ale naturii şi vandalii le seceră pe unde le găsesec. După odihna şi
fotografiile doctorului – excepţionale ca de obicei – am început coborârea. S-a
dovedit una interesantă, pe brână la început şi pe un horn cu multe prize după
aceea. Doar când am ajuns într-o şa, acolo unde stânca se retrăgea şi începea
pădurea obişnuită, poteca s-a liniştit. Dar şi ce a urmat prin pădure nu a fost
tocmai comod. Panta mare ne-a obligat la un coborîş repede, cu multe schimbări
de direcţie. Am ajuns la capătul pantei, acolo unde ne-am întâlnit cu cascada
Gardului, înaltă de 25-30m. Frumosul fenomen natural, a fost mai apoi însoţit
de-a lungul văii, până aproape jos, de treceri spectaculoase, peste trepte
stâncoase, cu săritori, brâne şi numeroase locuri cu stâncă umedă. Şi când am
ajuns aproape de poiana din faţa mânăstirii Stânişoara, am trecut pe lângă un
mare perete, pe care începătorii într-ale alpinismului, îşi făceau ucenicia.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">S-a întâmplat
într-o duminică dimineaţa, când plecând cu copiii, cu intenţia de a merge la
Stânişoara şi apoi pe Puntea Iadului, am întâlnit-o în tren pe Anda. S-a arătat
interesată de o asemenea excursie, iar copiii, văzând că aş avea cu cine merge,
au fost şi ei încântaţi. Se chema că pot rămâne la Stânişoara şi nu vor mai fi
supuşi la un efort ceva mai mare. Am plecat cu Anda, am nimerit uşor vechiul
drum pe la Puntea Iadului, am trecut de abruptul de lângă Grădina Zânelor şi am
urcat muchia către Fruntea Oii. Am întâlnit marcajul triunghiului roşu, pe care
nu-l mai văzusem de peste 15 ani. Am început să urc pe acolo pe unde ştiam că
se ajunge fie la poteca principală, fie la Scoaca Ursului. Numai că la un
moment dat, urcând o pantă abruptă, am simţit o durere ascuţită în genunchiul
piciorului drept. Parcă troznise ceva în el. Cu greu m-am urcat până în
creastă. Am încercat să-mi odihnesc genunchiul, sperând că îmi va trece repede.
A fost de prisos. Îndemnurile Andei de a urca pe poteca marcată de deasupra
noastră, au fost de prisos. Ne-am întors din drum. Mergeam practic într-un
picior şi când mergeam la vale, de multe ori mă lăsam să alunec pe picior. Ba
ca să fie treaba completă, când am ajuns din nou sub Grădina Zânelor, n-am mai
nimerit drumul şi disperat am urcat pe hornul ce ne scotea chiar pe stâncăriile
de deasupra grădinii. Ştiam că acolo există o potecă de coborâre în valea
Gardului şi de acolo voi şti să urc în poiana cu acelaşi nume şi să cobor mai
departe spre Stânişoara şi mânăstirea Turnu. Şi astăzi mă întreb cum am fost în
stare să cobor pe hornul din Poiana Gardului şi printre stâncile şi săritorile
de pe vale. Piciorul a dat apoi semne că s-ar repara singur şi am continuat să
urc pe munte. Am urcat chiar şi pe Călţun, în Făgăraş şi de abia după o
excursie pe valea Lotrişorului, am fost la medic. Avusesem o criză de artroză –
boala bătrâneţii – şi cu câteva şedinţe de fizioterapie m-am pus pe picioare şi
apoi am putut pleca în Suhard.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am descris
pentru revista “Munţii Carpaţi”, traseele de pe versantul estic, cel mai
interesant din întreg masivul, cel care cuprinde muchii cu caracter alpin.
Vechi poteci ciobăneşti, văi interesante şi toate numai locuri puţin străbătute
şi aproape necunoscute. Într-o împrejurare, stând de vorbă cu baciul de la
stâna din Foarfeci, acesta mi-a spus că tare bine ar fi dacă cineva ar marca
drumul de pe valea Gardului, că aşa vor avea şi ei, în drumul spre mânăstiure,
duminica, la slujbă, un drum mai clar. Pe aici, pe vechea potecă ciobănească,
cineva făcuse un punct galben. E drept, rar. Am aflat oarecum şi cum fusese
făcut şi în ce împrejurări. Unul dintre turiştii care nimeriseră pe aici, se
rătăcise atât de mult prin aceste locuri, încât înnoptase în pădure. Se
speriase zdravăn şi a decis după aceea să facă semne, după care, în altă
împrejurare să nu se mai rătăcească. Aşa s-a născut punctul galben, pe care mai
târziu l-am transformat în marcajul turistic existent. Am greşit într-un singur
loc, acolo unde un hăţaş, m-a tentat să-l urmez spre locuri ce s-au sfârşit în
seninări. M-am întors şi am găsit drumul cel bun, dar pentru că poteca făcea un
unghi de 90°, nu am mai aplicat săgeata necesară. Am fost singur şi marcajul
l-am început de la Cascada Gardului. L-am făcut urcând şi de fiecare dată am
obosit. Dar atunci când am aplicat cercul alb şi am ajuns în Şeuţa Doctorului,
locul unde se sfârşea marcajul, am fost de-a dreptul epuizat. Şi pentru că mi-a
dat prin minte să marchez şi alte poteci din Cozia, am să amintesc că am
început marcajul pe muchia Scorţarului, o cruce galbenă, căruia nu i-am făcut
decât două dungi verticale albe. Şi dacă puterile mă vor ţine, am să aplic o
bandă galbenă pe traseul Fruntea Oii. M-am mai gândit şi la marcarea drumului
pe la Puntea Iadului, dar cred că acesta din urmă o să-mi depăşească puterile.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am amintit mai
sus de Grădina Zânelor, interesantă formaţiune stâncoasă ce domină valea
Gardului, despărţind-o de alta ce se formează din pereţii Coziei. Însăşi numele
reprezintă o poveste. Nu ştiu dacă aşa se numea stânca cu pini rotaţi, înălţaţi
la cer şi buchete de mireasă, galbene ca lumina soarelui, aninate pe întinsul
peretelui. Tufe de lemnul bobului, sau mai alintat bobiţel, stau strânse în
locuri pe care omul doar le poate privi de departe. Am fost acolo prima oară cu
Mişu Predescu, care ne-a condus pe poteca firavă şi greu de memorat pentru alte
ascensiuni. Apoi am nimerit acolo dintr-o întâmplare. Am admirat-o însă, de
câteva ori, din balcoanele din poteca de pe Puntea Iadului. Acolo, bine aşezat
în leagănul stâncilor, rezemat de spătarul acestora, cu picioarele sprijinite
în locuri parcă într-adins ghicite de munte, am privit cu nesaţ, cu ochi
însetaţi de frumuseţea locului, pereţii ornaţi de florile galbene ale
bobiţelului, strălucind în vreo dimineaţă însorită, prin locuri doar cu fire de
pământ purtate pe aripi de vânturi şăgalnice, numai bune de adăpostit viaţa
temerară a florilor ce ne bucură viaţa. Am povestit mai sus de întâmplarea
nedorită când la un pas mai încordat poate, pe panta din Valea Crinilor,
săgetătura din genunchi a încheiat ultima plimbare pe poteca Punţii Iadului.
Atunci, cu Anda speriată sau poate neîncrezătoare la durearea mea atroce, ne-am
întors din drum. Lângă stâncile păzitoare ale intrării în hornul neprietenos al
drumului către Grădina Zânelor, am crezut că nu mai nimerim drumul întoarcerii.
Şi speriat de durerea ce mă silea de multe ori să străbat poteca mai mult
alunecând decât păşind, am vrut să scurtez drumul urcând pe hornul amintit şi
să cobor în valea Gardului. Aşa am şi făcut. Am străbătut anevoie hornul şi sus,
pe zăbava muntelui din înaltul Grădinii, străjuită de altă treaptă stâncoasă,
ne-am odihnit pe iarba primăvăratecă a muntelui. Cu ascuţişul durerii din
genunchi, scrâşnind din dinţi, am apucat să privesc văile împădurite, ghicind
în adâncurile lor firişoarele de apă sfredelitoare cu răbdare a minunatelor
chei şi prăvăli<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ș</span>uri
zgomotoase înmănuchiate în Cascada Gardului. Am urmat coborâşul pe partea
cealaltă, spre valea Gardului, pe poteca firavă a animalelor, a căror împărăţie
din când în când le-o mai tulbură câte in intrus. Apoi alt urcuş anevoios, pe
deasupra cascadei, către Poiana cu numele Gardului. În Grădina Zânelor, dar şi
în poiana în care ajunsesem cu chiu cu vai, ar fi trebuit să găsesc minunea
Coziei, laleaua pestriţă. Ajunsesem la vreme nepotrivită şi a trebuit să treacă
o altă bucată de vreme până când aveam să-mi desfăt ochii cu pistruii minunatei
flori. Am coborît cu mare greutate, mai mult într-un picior pe stânca Gardului
şi mai apoi pe valea micuţului pârâu, ajungând doar spre seară la gara mânăstirii
Turnu şi multă vreme m-am chinuit cu durerea din genunchi.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Un drum
interesant, poate cel în care Cozia se prezintă cel mai bine, în tot ce are ea
mai caracteristic, este traseul de pe Fruntea Oii. Prima oară m-a dus pe aici
doctorul Găvănescu. Într-o duminică de vară, am plecat de la Stânişoara cu
ţinta stabilită: Fruntea Oii. Mai era cu noi şi Anda, bună colegă de ture
alpine. Am depăşit mânăstirea, pe drumul cel mai întrebuinţat spre înălţimea
Coziei, cel marcat cu dungă albastră. Înainte de a depăşi primă viroagă, valea
Şipoţelului, am apucat la stânga, pe poteca bine conturată, ce ne-a condus
către muchia din Fruntea Oii. O bucată de drum poteca se însăila clar prin
pădurea de stejari. Apoi s-a pierdut. Au apărut primele stâncării, pe stânga. Am
ajuns la ele, de unde minune mare s-a înfăţişat. Eram pe alte balcoane,
deasupra hornurilor pe care le străbătusem altă dată, când mersesem pe Puntea
Iadului. Au urmat şi altele, cu alte privelişti către cea mai frumoasă panoramă
stâncoasă a Coziei. Cu câţiva ani mai târziu, Mioara avea să spună că aceasta e
cea mai frumoasă potecă a Coziei. Prin locurile astea frumoase, au apărut semne
că ursul venea adeseori pe aici. Pe semne şi lui îi plăceau priveliştile cu
stânci şi copaci atârnaţi prin locuri ameţitoare. Apoi am traversat o brână, pe
sub pereţi de stâncă şi am ajuns într-o pădurice de pini. Aici ajungea şi
poteca de la Puntea Iadului. O scurtă bucată de drum potecile au mers împreună.
Apoi într-o şa, s-au despărţit. Firul Punţii Iadului cobora spre stânga, pe
acolo pe unde se mai vede triunghiul roşu aplicat cu multă vreme în urmă. Noi
am luat-o înainte pe drumul ce avea să ne poarte prin locuri anevoioase, dar
pline de mari frumuseţi. O bucată de drum am mers pe lângă stâncării, apoi am
urcat pe ele, chiar pe ţancul lor. Priveam cu nesaţ marile vârfuri ale Colţilor
Foarfecilor, de unde prăvălişurile se înfundau în păduri de nepătruns. Pe
undeva pe acolo se strecura poteca Gardului şi chiar a Punţii Iadului. Am urmat
calea ţancurilor. Am coborît prin locuri anevoioase, sprijinindu-ne de copaci
întâlniţi în cale şi agăţându-ne de colţi de stâncă. Apoi am ajuns la baza unui
perete. Ni s-a părut că locul nu mai avea ieşire. Anda, mai sprintenă, s-a
căţărat pe perete. Nu era aceea calea pe care trebuia să o urmăm, dar am ajuns
cu bine la stânca Aniversării, acolo unde eram pe drum cunoscut. Am mai mers de
câteva ori prin aceste locuri şi am găsit căi mai lesnicioase de străbătut
Fruntea Oii, dar niciodată nu am mai găsit-o atât de frumoasă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Poate că
finalul amintirilor despre momentele petrecute în Cozia, ar trebui să fie unul
minunat, pe măsura celor ce le-am petrecut aici. Şi totuşi, momentul unei
întâmplări tragice, domină peste ani gândurile, nu numai din Cozia, ci din
întreaga mea viaţă petrecută pe munte. Hăuş, Chissy cum îi spuneam noi, era o
camaradă deosebită. Robusteţe fizică şi caracter pe măsură. Am făcut cu ea
excursii memorabile şi am să amintesc doar de cea din munţii Pirin din Bulgaria
şi de Caucazul străbătut împreună. Dar de turele de iarnă din Buila, sau din
Târnov, dar muchia Vulturesei din Narăţ, făcută în joacă şi atâtea seri
minunate la cabana de la vârful lui Roman, noaptea de Anul Nou pe schiuri şi
traversările de iarnă din munţii Căpăţânii, făcute pe lunecuşul zăpezii, pe
tălpicile care ne mai trânteau din când în când. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Amintirile se
deapănă şi cu greu aş putea vreodată să le redau frumuseţea. A fost, dar încă
mai este, muntele Coziei un munte de poveşti multe, dar eu nu le-am reamintit
decât pe cele ce mi s-au părut mai deosebite. Dar sper că vor urma şi altele,
prin prin locuri prin care încă n-am fost, pe urma porţilor şi ferestrelor,
pentru desfătarea sufletului şi cunoaşterea deplină a acestor locuri. Şi poate
voi mai avea prilejul altor însemnări, în completarea acestora de acum.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8012789762411985644.post-5872446369097075602022-04-19T21:15:00.001+03:002022-04-21T06:27:22.494+03:00Poveștile din valea Zânelor<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiODnGV9i7WeP-2L6QVXLrMpdmssIiuh756AhDnU-JTfp5n_gC1dbLG3jWUeeRfTZagnr7dsfZRB1ftkwrzU0CcqEp39uTO_ITaVN7Bj-PkcdbmL7zTO37O9WFa2kDe_DBeUusxd4yqhn0v-jJf9MWG4qPbqH-htg0Awh4TeeicRbVFWDOwOuGIMHli/s4799/img479.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3039" data-original-width="4799" height="203" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiODnGV9i7WeP-2L6QVXLrMpdmssIiuh756AhDnU-JTfp5n_gC1dbLG3jWUeeRfTZagnr7dsfZRB1ftkwrzU0CcqEp39uTO_ITaVN7Bj-PkcdbmL7zTO37O9WFa2kDe_DBeUusxd4yqhn0v-jJf9MWG4qPbqH-htg0Awh4TeeicRbVFWDOwOuGIMHli/s320/img479.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAHRM9GHqpt_x-MH6doFhGFyM_H4Ez3eZSZTWMBPk1qAkRsZEdwJTW7d7LPlJLlzadaEaVEMaZEUKdG4rst03qvd3QOXED_8rnXRvYCk5Jl5KXO0OuHECitOMRgTznHWjbKgTgsX35J6S1qk-z31KPxtWiKrHLsgw8X9e4zmWCqz__GGJYnurOfMum/s4799/img154.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3089" data-original-width="4799" height="206" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAHRM9GHqpt_x-MH6doFhGFyM_H4Ez3eZSZTWMBPk1qAkRsZEdwJTW7d7LPlJLlzadaEaVEMaZEUKdG4rst03qvd3QOXED_8rnXRvYCk5Jl5KXO0OuHECitOMRgTznHWjbKgTgsX35J6S1qk-z31KPxtWiKrHLsgw8X9e4zmWCqz__GGJYnurOfMum/s320/img154.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLU2IiAI6s2i3NwQRB1wv_BIhQEnmzeEejYhkpjgbbRNi4wK_HQyRefixbJF0gj2LEydzzmmplAq4GjyraxC1sCsK5Vl7YXX5U0QPnWub7B--j1sQmDGBozR78FkIgL5oZpPRAl5hqkK3LxQeJUqWDY7FUd_rfjxJ3sRbVPcKgqye_WMyP7fHnFdEe/s4798/img150.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3243" data-original-width="4798" height="216" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLU2IiAI6s2i3NwQRB1wv_BIhQEnmzeEejYhkpjgbbRNi4wK_HQyRefixbJF0gj2LEydzzmmplAq4GjyraxC1sCsK5Vl7YXX5U0QPnWub7B--j1sQmDGBozR78FkIgL5oZpPRAl5hqkK3LxQeJUqWDY7FUd_rfjxJ3sRbVPcKgqye_WMyP7fHnFdEe/s320/img150.jpg" width="320" /></a></div><br /><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Moto:<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>încep din florile uitate<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>să se reverse amintiri<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>prinzând copii pe-nnoptate<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>în jocul primei lui iubiri.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <i> </i><i>George Ţărnea</i><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Cel dintâi
contact cu munţii Căpăţânii, l-am avut pe vremea când lucram pe şantierul
uzinei de aluminiu de la Slatina. Am profitat într-un sfârşit de săptămână,
când Nea Mitică, şoferul şantierului, se ducea acasă cu maşina, la Bărbăteştii
din Vâlcea. Era în luna iunie a anului 1966. Atunci am zărit prima oară bariera
de calcar, înălţată cu zimţii ei până la cer, despre care, credeam eu că sunt
meterezele Parângului. Peste doar un an aveam să aflu că este frumoasa Buila.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">În această
dintâi plimbare pe meleagurile vâlcene, după ce am străbătut lungul sat al
Băbenilor, am luat-o la stânga, pe drumul spre Horezul, cel de sub munţi. În
Bărbăteşti am ajuns pe un drumeag de ţară, cam prăfos pe vremea aceea. Am ajuns
la casa cu pridvor a lui nea Mitică. Avea familie numeroasă şi m-au primit toţi
cu ospitalitate. A dat “ordin” nea Mitică, era doar stăpânul casei, să ne pună
în faţă ceva slăninuţă cu ceapă şi să ne aducă o stacană plină cu ţuică,
specialitate Bărbăteşti, din acea galbenă, ţinută în butoi de dud, de se ridică
pe marginea paharului. Cu vorba multă, oltenească, cu imaginea munţilor pe sub
care trecusem, cu slăninuţa tare bună şi, mai ales, cu licoarea cea galbenă cu
miros de prună coaptă şi cu gust din ce în ce mai plăcut, a trecut timpul
repede. Şi nea Mitică nu m-a îmbiat numai cu ţuica cea bună, băută din vreun
degetar de pahar, cum poate s-ar fi obişnuit la oraş, ci dintr-o ceaşcă
zdravănă, de nici nu-mi venea să cred că am să mai ajung teafăr să urc munţii
în dimineaţa următoare. A doua zi, nu mai aveam nimic şi, trezit dis-de-dimineaţă,
am plecat<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>la drum. Am ajuns mai întâi la
mânăstirea Arnota, ctitorită de Matei Basarab. Un fel de cuib de vulturi,
înălţat pe coasta unui munte, din care oamenii tot rodeau adânc, să scoată
calcarul de care aveau nevoie. La vremea aceea, nici nu mă gândeam că am să
construiesc o uzină de sodă, care avea să macine şi mai mult muntele de calcar.
Apoi am ajuns la poalele muntelui, acolo unde se aflau aşezămintele
mânăstireşti ale Bistriţei. Am intrat apoi şi în peştera de deasupra mânăstirii
şi, însfârşit, am luat-o pe jos, în lungul furtunosului râu al Bistriţei. Pe
vremea aceea pe aici era doar o cale ferată îngustă, pe care veneau lemnele din
susul muntelui. Am ajuns la furcitura pâraielor, ale Gurghiului şi Bistriţei,
acolo unde se afla o casă arătoasă. Aveam să aflu mai târziu că locul se numea
Între Râuri. Pe muchia din faţa casei, care despărţea văile se afla o potecă
bine bătută. Habar n-aveam de locurile acestea, de lungimea potecilor şi mai
ales cum aveam să ajung la mânăstirea Horezu, acolo unde stabilisem să mă
întâlnesc din nou cu nea Mitică. Poteca pe care apucasem, era una largă şi bine
bătută şi pe măsură ce înaintam, îmi apărea, cam departe ce-i drept, un plai
înalt, cu baliză pe vârf. Către acesta vroiam să ajung. Multă vreme după aceea,
aveam să aflu că vârful pe care vroiam să ajung era cel al Romanului şi până la
el aş fi avut cale lungă de bătut. Aveam picioare zdravene şi depărtările
toate, îmi păreau doar la o zvârlitură de băţ. Dar până la urmă tot mi-am dat
seama că acel vârf era cam depărtat şi nu mi-ar fi ajuns timpul pe care-l aveam
la dispoziţie. Aşa că m-am hotârât să tai muntele, pe sub creste, străbătând
muchii şi văi, direct prin încâlcişul pădurii. Am coborât, am mai urcat şi
iarăşi am mai făcut-o o dată, până când am ajuns la o stână. Acolo m-au
îndrumat ciobanii să cobor spre vale pe poteca lor şi până spre mânăstire nu
aveam cum să mă rătăcesc. Dar mi-au spus că până acolo aveam cale lungă. Aşa că
mi-am luat picioarele la spinare şi am început să alerg către vale. Ani mai
târziu aveam să aflu că fusesem la stâna din Clăbucet şi pe muchia acestuia,
aveam să ajung în islazul dinaintea satului Romanilor de Jos. Acolo l-am
întâlnit pe nea Mitică, care tot patrula cu maşina venind dinspre mânăstirea
Horezu, doar-doar, o găsi locul unde credea el că am să cobor din munte. Până
la Bărbăteşti am ţinut-o tot într-o vorbă şi în zorii celeilalte dimineţi, am
plecat spre Slatina, acolo unde obosit, dar fericit, am ajuns puţin înainte de
începrea programului.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Întâmplarea a
făcut, să ajung după câteva luni, pe şantierul combinatului chimic de la
Râmnicu Vâlcea. Şi felul în care am ajuns pe acest şantier, la poalele unor
munţi pe care aveam să-i îndrăgesc, avea un anume tâlc. Desigur aveam oarecari
calităţi profesionale, dar poate nu numai acestea au contat, când unul din
miniştrii adjuncţi care ne conduceau, mi-a propus să merg pe şantierul acela,
justificându-şi propunerea, spunându-mi că mie îmi plac munţii şi acolo am să
mă simt foarte bine! Când am ajuns la Râmnicu Vâlcea, era 13 martie 1967. Era
una din zilele frumoase ale lunii. Din şoseaua care curgea înaintea maşinii, se
înălţau în depărtări, crestele înzăpezite ale Făgăraşilor. Erau imagini
minunate şi nu-mi părea rău că acceptasem să vin pe acest nou şantier. Urma ca
aici să îndeplinesc funcţia de inginer şef, la cel mai mare şantier din cele pe
care fusesem până atunci. Era senin, munţii sclipeau în soare şi lucrările
către care mă îndreptam păreau unele interesante. Întreaga mea viaţă
profesională, de atunci încolo, avea să fie legată de lucrările pe care le-am
condus pe meleagurile vâlcene şi împletirea cu zilele de odihnă pe care mi le
petreceam pe crestele munţilor din preajmă, au fost cele care mi-au oferit
momentele de echilibru de care aveam nevoie, după săptămâni de lucru
istovitoare.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">La începutul
lunii iunie 1967, am imaginat o excursie în munţii Căpăţânii. Aveam la îndemână
doar harta sumară a munţilor dintre Olt şi Jiu, editată de ONT, cum îi spunea
pe atunci unui for care dorea să stăpânească întreaga mişcare turistică a
ţării. Hotărâsem să ajung în Mălaia şi de acolo să urc spre creasta munţilor
Căpăţânii. Până acolo am ajuns tot cu Nea Mitică, cu maşina şantierului.
Cunoşteam şoseaua de pe Valea Lotrului din alte incursiuni pe care le făcusem
pe aici cu doar un an în urmă. Acum am coborât în centrul comunei, acolo unde o
uliţă îngustă, urcătoare, m-a scos repede la marginea satului dinspre munte. În
apropierea ultimei case, mi-am întins cortul meu cel greu. Vroiam să fiu sigur
că animalele pădurii – aşa îmi închipuiam eu -, nu aveau să mă deranjeze. Am
stat acolo multă vreme, până când s-a lăsat înserarea. Am răsfoit o carte pe
care o adusesem cu mine. Apoi am intrat în cort, de unde n-am mai ieşit decât
când s-a luminat de ziuă. Mi-am strâns repede cortul şi mi-am aruncat în spate
rucsacul, nu numai voluminos, dar şi foarte greu. Numai cortul meu, unguresc,
avea 9 kg! Am început să urc poteca ce părea să mă scoată pe creasta muntelui
Zmeurăt. Eram cocoşat sub greutatea rucsacului. Curând m-a ajuns din urmă un tânăr.
Mi-a spus că urca la stânele din Zmeurăt, acolo unde ducea un aparat de radio
cu tranzistori, unei rubedenii. Cu el am însăilat convorbiri de tot felul. Mi-a
povestit şi mai apoi mi-a şi arătat, o cruce de piatră, ridicată acolo din
voinţa Elenei Brătianu.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>“Organele”,
răzuiseră numele ei înscris pe cruce, dar aceasta, aflată într-un loc cu izvor,
rămăsese. Mai apoi mi-a povestit despre bunicul său care fusese paznic la casa
Brătienilor aflată sus în poiana de sub Zmeurăt. Veneau acolo cu caii urcând
din sat şi uneori cu o avionetă, uşoară, cât să poată să aterizeze şi să
decoleze de pe întinsa poiana a stânei. Acolo aveau Brătieni o casă. Cu etaj şi
12 camere. Avea alimentare din izvorul de sub creastă, adus până în casă cu jgheab.
Casa avea baie şi bucărărie. Multă vreme, bunicul tânărului stătuse acolo şi
iarna şi păzise casa. Acum era un fel de grajd al ciobanilor, care aici îşi
ţineau caii. Peste ani, am văzut-o din ce în ce mai dărăpănată şi astăzi, doar
o movilă înierbată mai aminteşte de vechea casă. Tot vorbind noi aşa, a
observat tânărul că rucsacul îmi părea din ce în ce mai greu. Mi l-a luat şi
până la stână, aproape că am zburat. Am stat puţină vreme acolo, cât să le spun
cam pe unde vroiam să merg şi că în seara aceleaşi zile vroiam să ajung acasă,
la Vâlcea. Doream să umblu pe creasta Căpăţânii şi să cobor pe lungul drum de
pe lângă vârful Dosul Pământului. Pe harta mea lucrul părea posibil, dar aveam
să mă conving ani mai târziu, că ar fi fost imposibil. Încurcăreala drumului şi
mai ales lungimea lui, mi-ar fi lungit şederea mea în munte încă vreo două
zile. Mi-am luat rămas bun şi atunci am aflat şi cum îl cheamă pe tânărul care
mă însoţise. Îl chema Popescu şi până în anul 2000, nu aveam să-l mai revăd. Am
ieşit în Şaua Zmeurătului şi am găsit poteca de creastă. Până la stânele din
Bogdana am mers întins. Acolo m-am oprit şi le-am spus ciobanilor cam pe unde
vroiam să merg. Au fost desigur sceptici şi unul dintre ei, care cobora în
Olăneşti, mi-a propus să-mi urce rucsacul pe cal şi să mă conducă până spre
locurile civilizate de unde aş fi putut găsi mijloace de transport până acasă.
N-am vrut. Eu o ţineam una şi bună, să merg pe la Dosul Pământului. Dacă au
văzut cât de hotărât sunt, m-au lăsat în plata Domnului, să merg pe unde
doream. Am plecat, am trecut de vârful Gera, pe acolo unde deabia căzuse un
avion şi rămăşiţele erau risipite peste tot şi am găsit vechiul drum al
Carpatinei, care până prin anul <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>‘48,
exploatase pădurile din zonă. Câtăva vreme am urmat drumul bine croit în coasta
muntelui. Am întâlnit un cioban, pe care l-am întrebat care ar fi cea mai
scurtă cale de a ajunge în Valea Lotrului. Mi-a povestit el cam pe unde ar
trebui să merg. Poate am înţeles greşit, dar oricum am luat-o la vale pe prima
potecă ce mi s-a părut că m-ar fi condus acolo unde doream. Foarte repede
poteca s-a sfârşit, urmele găsite ici-colo – câte o roată, câte un crâmpei de
cablu –, s-au treminat şi eu m-am aflat singur, pe o vale din ce în ce mai
abruptă. Aveam cu mine o toporişcă, pe care o ţineam în mână, chipurile să-mi
fie de apărare. Am alunecat şi, în cădere, tăişul toporişcăi, mi-a tăiat podul
palmei, iar fiarele din spate ale cadrului rucsacului, sărite din sudură, mi-au
sfâşiat cămaşa şi bine înţeles şi spatele. Nodurile de la degete erau rănite şi
ele. Noroc cu apa pârâiaşului în lungul căreia mergeam şi în care mi-am spălat
cât de cât rănile. La un moment dat, am ajuns deasupra unei căderi de apă,
oarecum înaltă. Muntele se strânsese lângă pârâu. Era ora 19 şi puterile mele
erau aproape secătuite. M-am hotărât să înnoptez acolo. Pe malul apei, pe o
platformă îngustă, stâncoasă, am aşternut în două foaia de cort. Am întins
sacul de dormit şi m-am băgat în el. Aveam lângă mine toporişca şi cuţitul.
Peste noapte, m-am mişcat în sac şi spre groaza mea, am auzit la cap un fâşâit.
Să fi fost lup, să fi fost şarpe, dar oricum am îngheţat de spaimă. Cum mă
mişcam din nou, cum auzeam fâşâitul de la capul meu. Până la urmă mi-am dat
seama că fâşâitul venea de la barba mea, care între timp crescuse. M-am
liniştit oarecum, dar somn până la ziuă tot n-am avut. Eram doar într-o pădure,
pierdut în adâncul unei văi şi cine ştie dacă a doua zi aveam să găsesc un drum
de ieşire.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Cum s-a
luminat de ziuă am ieşit din sacul de dormit. Mi-am strâns cortul şi am privit
de jur împrejur. Pe lături coaste abrupte. În faţă o cascadă de vreo 3m, cu
şuviţa de apă din lungul ei. Eram într-o capcană şi ieşiri nu se întrevedeau.
M-am hotărât la o ieşire disperată. Să cobor în lungul cascadei. Am dat drumul
la rucsac mai întâi. A ajuns repede în bulboana de apă de la baza cascadei.
Până am ajuns eu, a avut tot timpul să se îmbibe cu apă. Mai apoi m-am apucat
de stâncă şi am încercat să-mi micşorez cât am putut, distanţa ce-mi rămăsese
de parcurs, după care mi-am dat drumul până jos. Am ajuns teafăr, dar m-am udat
cât am putut de mult. Şiroind, cu rucsacul îngreunat de apă, am încercat să
găsesc un drum de coborâre. M-am abătut pe malul stâng al pârâului, încercând
cu disperare să mă agăţ de coasta muntelui. Ştiu că la un moment dat, am rămas
agăţat într-unul din braţe şi cu un efort supraomenesc, am izbutit să îmi
reazim picioarele pe coasta abruptă. Şi cam aşa am mers până la gura văii. Când
am ajuns lângă şosea – era luni dimineaţă -, am întâlnit o femeie, pe care am
întrebat-o cam unde mă aflu. Eram aproape de satul Sălişte. Ce şi-o fi închipuit
femeia când m-a văzut, căci arătam jalnic. Eram mai peste toate locurile
vizibile plin de sânge. Aveam cămaşa sfâşiată şi privirile erau cele ale unui
animal hăituit. După ce m-am spălat în apa Lotrului, de pe marginea drumului,
m-a luat un şofer amabil şi cu acelaşi camion am ajuns la Vâlcea şi apoi acasă.
Între timp la şantier se dăduse alarma. Doar nea Mitică ştia unde mă lăsase,
iar la secretariat se bănuia că plecasem la o şedinţă la Piteşti. Dar cel ce
ştia pe unde îmi propusesem să umblu, îl alertase pe Grig – bun tovarăş de
munte – să organizeze o echipă de căutare în munţi, încercând să mă găsească.
Telefonul meu, ajuns acasă, a risipit temerile şi după o reparare cât de cât,
la dispensarul şantierului, am revenit acolo unde îmi era locul. A fost aceasta
cea mai temerară excursie din munţii Căpăţânii.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">În amintirea
mea, imaginea tânărului Popescu, care atât de mult mă ajutase pe urcuşul lung
şi dur către poiana Zmeurătului, rămăsese a unuia înalt, slăbuţ şi cu bască pe
cap. Ani de zile după aceea m-am tot g<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">â</span>ndit la el. Într-o împrejurare, veneam cu copiii din Buila. Urcasem
în Curmătura acesteia, dormisem la stână, străbătusem întreaga creastă alpină a
acesteia şi după ce parcursesem muchia Lespezilor, din munţii Căpăţânii,
coborâsem la stâna din Zmeurăt. Nu ajunseseră încă ciobanii şi la stână eram
doar noi. Peste noapte s-a stârnit o furtună groaznică, cu descărcări electrice
puternice. Doar dimineaţa s-a potolit, pentru puţină vreme. Spre Mălaia am
pornit cât aceasta se domolise. Dar pe drumul lung al coborârii, ne-a prins din
nou, cu acelaşi cortegiu de trăznete, dar şi cu o ploaie torenţială. Nici când
am ajuns la prima casă din sat, ploaia nu se potolise. Atât eram de uzi şi
chiar speriaţi, încât am cerut găzduire în casa care ne-a ieşit în cale. Acolo
ne-am schimbat şi ne-am revenit cât de cât. Gazdele noastre ne-au poftit în
casă şi povestindu-le de tânărul Popescu, am aflat de la ei, că bărbatul-gazdă,
era tocmai fiul acestuia. Trecuseră, de când îi întâlnisem tatăl, 30 de ani.
Casa era una vecină personajului meu, dar acesta tocmai era plecat. Am coborât
în sat, unde am aşteptat îndelung autobuzul. Când tocmai acesta sosise, doar
pentru o clipă, l-am zărit pe “bătrânul” Popescu. Acum schimbase basca cu
pălăria.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Ajunsesem în
anul 2000 şi într-o dimineaţă am coborât la ramificaţia spre mânăstirea
Bistriţa. Am parcurs pe jos drumul până la mânăstire, apoi pe cel de pe valea
Bistriţei, de pe care dispăruse calea ferată îngustă, am admirat cheile înguste
de aici şi am ajuns la locul numit Între Râuri. Am luat-o pe drumul din
dreapta, apoi am prins poteca din plai, am trecut pe la stâna din Zănoaga, unde
de abia am scăpat de câini şi trecând peste munte, am poposit puţină vreme la
stâna din Zmeurăt. Apoi am coborât către Mălaia şi iar am ajuns la ultima casă
din sat. Acolo un personaj ajuns acum aproape bătrân, cu pălărie pe cap, tocmai
curăţa o remorcă auto. M-am oprit, m-am adresat omului: “Bună ziua, domnule
Popescu ”. Mi-a răspuns şi tare s-a mirat că îi cunoşteam numele. Atunci i-am
amintit de drumul făcut împreună spre stână, dându-i şi amănunte; tranzistorul
dus la stână, rucsacul pe care mi l-a luat din spate, basca pe care o purta
atunci şi lucrurile au început să se înnoade. Sigur, fiecare se schimbase şi
doar amintirile rămăseseră, de parcă se petrecuseră doar ieri. Trecuseră 33 de
ani şi altă întâlnire nu am mai avut şi cred că nici nu vom mai avea.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">În toamna
aceluiaşi an – 1967 -, împreună cu Grig, am imaginat o excursie pretenţioasă,
dar, speram eu, şi foarte interesantă. Doar că părea ceva cam lungă. Eram însă
tineri, aveam picioare zdravene şi nu ne păsa de nimic. Era în luna octombrie,
în zilele frumoase, dar cam reci, ale acestuia. Am ajuns într-o sâmbătă după
amiază în Polovragi. Ne-am găsit o gazdă pentru noaptea pe care aveam să o
petrecem aici. Cât mai rămăsese din lumina zilei, am dat o fugă până la
mânăstirea din sat, una extrem de cunoscută. A doua zi, gazda noastră, şofer,
ne-a luat cu basculanta, spunându-ne că ne va duce către locurile pe care ni le
doream. Ne-a coborât în Poiana Ascunsă, acolo unde erau tăieri de pădure.
Drumul era ca vai de capul lui şi până acolo ne-a hurducat rău de tot, dar ne-a
luat kilometri buni din picioare şi dacă ar fi trebuit să-i parcurgem şi pe
ăştia, sigur nu am fi ajuns seara acasă. Nu ştiam pe unde mergem, ştiam doar că
de unde ne lăsa şoferul, aveam să o luăm pe munte în sus. Acum ştiu că drumul
era bună parte în lungul văii Tărâia şi astăzi pe acolo e unul destul de bun.
Ne-am luat rămas bun şi am început urcuşul pe plai. Vedeam în faţă creasta
înaltă şi ştiam că acolo trebuie să ajungem mai întâi. Despre vârfurile pe care
le vedeam înaintea noastră, habar n-aveam cum se cheamă şi nici cât ne va lua
să le străbatem, necum că nu ştiam cât avem de mers până să ajungem în Mălaia,
locul de unde la oră de seară, trebuia să prindem ultimul autobuz.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Drumul pe plai
nu ne-a pus probleme. Poteca era clară şi mai ales cerul albastru nu ne stârnea
temeri. Uneori, mai întâlneam în cale câte un firicel de apă, cu pojghiţă de gheaţă
pe el şi aşa ne dădeam seama că pe munte toamna avea să se ducă în curând. Pe
măsură ce urcam, vârfurile cele mari se apropiau şi ne puneam întrebarea cam pe
unde trebuia să ne înscriem în drumul de creastă. Amintirile mele s-au estompat
mult, dar trebuie să fi ajuns pe marele platou de sub Nedeia şi de acolo
trebuia să o luăm la dreapta. Dar cum ne-am descurcat printre potecile multe
ale locului, nu-mi dau seama. Trebuie să fi ajuns în Şaua Funicelului şi de
acolo mai aveam de străbătut zona înaltă, către vârful Ursului. Pe acolo
trebuie să fi străbătut coastele vârfului Balota, pe unde poteci nu prea sunt,
ci doar unele înşelătoare, dar de străbătut locurile, am făcut-o. Orele treceau
una după alta şi mai trebuia să ajungem în dreptul vârfului Zmeurăt, de unde
trebuia să găsim poteca de coborâre spre Mălaia. Stâna şi casele de sub vârf le
mai văzusem în vara care trecuse şi locurile mi-au fost cunoscute. Şi poteca pe
care trebuia să coborâm ar fi trebuit să o recunosc, doar că acum eram către
apusul soarelui şi pădurea părea compactă, iar intrarea pe potecă era cam greu
de găsit. Până la urmă am găsit-o şi de aici a început marea alergătură. Seara
deplină trebuia să ne găsească în staţia de autobuz şi vreme multă până acolo
nu mai aveam. Aşa că ne-am pus pe fugă şi aşa am ţinut-o până jos, în sat. Mai
ştiu doar că i-am spus lui Grig, în timpul alergăturii, să încerce să oprească
autobuzul până când o să ajung şi eu acolo, pentru că sunt la capătul
puterilor. Am ajuns totuşi la timp amândoi şi aproape că ne-am prăbuşit pe
scaunul autobuzului. Mai ştiu că pe drum, ca să nu adormim, ne-am recitat unul
altuia, versuri de-ale poeţilor pe care fiecare dintre noi îi ştiam.
Parcursesem în ziua aceea cam 50 kilometri, dacă nu mai mult…<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Pe valea
pârâului Costeşti am urcat de multe ori, mergând mai ales spre creasta Builei,
urcând pe valea Ghelălăului, pe ramurile urcătoare ale acestuia. Prima oară
drumul forestier nu era încă terminat şi până la poteca de sub abruptul Builei
am făcut-o prin pădurea de fag. Sub unul din acestia – acum tăierile
devastatoare aproape că i-au distrus până sub stâncării -, un cuc speriat de
prezenţa noastră, chiar sub fagul sub care poposisem, a scos un fel de orăcăit
sinistru, care până ce ne-am dumirit de la ce vietate venea, chiar ne-a
speriat. Dar de cele mai multe ori am murcat pe ramura nordică a drumului,
sfârşit în poteca ce ne scotea la stâna din Ghelălău. De-o bucată de vreme, cam
de vreo 2-3 ani, cineva i-a schimbat numele, dar eu tot de Ghelălău am să o
ştiu. În apropierea stânei este un izvor puternic şi pe drum, mai întotdeauna
locurile sunt stâpânite de mirosul acru, de urs.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">În anul 1968,
începusem să cunosc <sup>câte</sup> ceva din munţii Căpăţânii. Făcusem excursia
de pomină amintită încă de la începutul acestor rânduri. Apăruse între timp şi
ghidul lui Nae Popescu despre aceşti munţi şi mai ales dintre vâlcenii
autohtoni, câţiva auziseră că apăruse pe meleagurile lor, unul căruia îi plăcea
să meargă pe munte. Aşa s-a întâmplat că într-o duminică de aprilie, când se
anunţaseră 26 <sup>0</sup>C, am pornit spre mânăstirea Frăsinei, cu un grup
numeros, care ştia de la mine că vreau să merg la Dosul Pământului. În ce mă
priveşte, mai fusesem până la mânăstire şi apoi urcasem pe poteca din spatele
acesteia, care într-adevăr ducea spre Dosul Pământului, dar apoi găsisem o
potecă ce părea să coboare spre Călimăneşti şi coborâsem. Acolo unde se
despărţeau potecile, se afla o cruce de lemn vopsită într-o culoare roşcată şi
la baza ei era un izvor. Dar de la acest loc până acolo unde vroiam să ajungem,
chiar dincolo de acest loc, până la vârful lui Stan şi apoi în valea Lotrului
aveam să aflăm pe pielea nostară că mai era cale nu lungă, ci foarte lungă. Ne
srânsesem destui, cred că eram cel puţin nouă. Printre ei Grig, Strugaru, Sofi,
Livia şi alţi câţiva. Aflaseră detaliile pe care le ştiam şi credeau că ştiu
traseul perfect. Le mai spusesem că pe vârful lui Stan avem să găsim poieni –
aşa părea pe vechiul ghid ONT, care pe o întindere de vreo două A4 puse una
lângă alta, prezentau munţii dintre Olt şi Jiu. Îşi luasereă cu ei o minge de
volley şi poate şi altceva, gândindu-se cu nerăbdare la joaca din poienile de
sub vârful lui Stan. La mânăstire fetele s-au avântat şi prin incinta
mânăstirii, şi un călugăr închiondorat, le-a amintit de blestemul lui Calinic,
care sub anatemă, interzicea femeilor accesul în mânăstire. Nu prea le-a păsat
dânselor. Apoi am plecat pe poteca din creastă. Până la crucea la care
ajunsesem, totul a mers bine. De acolo înainte, doar puţină vreme ne-am mai
aflat pe potecă clară. Apoi ne-am pierdut prin pădure. Spre stânga, în vale,
curgea un pârâu vijelios. Către apa lui ne-am îndreptat. Avea apă multă şi
înspumată, că doar zăpezile încă se mai topeau la munte. Ne-am aşezat acolo la
masa de prânz şi asta s-a cam prelungit, mai ales că unii dintre bărbaţi,
aduseseră cu ei şi câte o sticlă de vin. St<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă</span>tusem ceva timp acolo şi când ne-am sculat, Gigi Strugaru le-a
mărturisit un secret: “Fraţilor, de mai bine de o oră, nu mai ştim pe unde
suntem, ne-am rătăcit!”. N-au prea crezut, dar mai apoi s-au convins. Îmi aduc
aminte că în spatele meu, unul din cei care veniseră cu noi, i-a şoptit lui
Strugaru: “şi doar ştiai că sunt bolnav de inimă”. Am mers ceva vreme, ba am
mai întâlnit şi câte un horn pe care ne-am căţărat şi prin care căldura care
năvălise peste munte ne-a făcut să bodogănim la fiecare pas. În sfârşit, am
ajuns într-o muchie din care jos se vedea curgând un râu ceva mai mare. Numai
că râul, despre care credeam că este Lotrul, curgea de la dreapta spre stânga,
iar cel pe care-l aşteptam, trebuia să curgă tocmai invers. Am coborât până la
firul lui şi pe un om care tocmai trecea pe acolo, l-am întrebat cam pe unde
ajunsesem. Ne-a spus că eram pe drumul de pe apa Radiţei şi că dacă mai mergem
vreo 12 km ajungem la... Olăneşti. N-am avut încotro şi am luat-o la vale şi am
prins ultimul autobuz care mergea spre Râmnicu Vâlcea. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Întâmplările
petrecute în căutarea vârfului ascuns al Dosului Pământului, ce de abia atinge
1206m, prin pădurile cu poteci greu de dezlegat, mi-au pricinuit multe excursii
prin acele locuri. Mai întâi pentru înţelegerea misterelor care-l înconjurau şi
mai apoi în căutarea celui mai corect traiect al potecii, pe care aveam să o
marchez la sfârşitul căutărilor.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Îmi aduc
aminte că într-o dimineaţă m-am aflat pe valea lui Stan, cu încă doi prieteni, căutând
un drum care să ne ducă spre Dosul Pământului şi mai apoi către mânăstirea
Muereasca. De găsit, am găsit un drum care ne-a scos până la urmă la locurile
pe care ni le doream, cu toate încurcăturile pe care chiar nu mi le imaginasem.
De mirare a fost că cei doi au mai mers vreme îndelungată cu mine şi prin alte
locuri cu încurcături, aşa cum fusese aceasta. Altceva avea să-mi rămână în
memorie. Am întâlnit în drum o femeie, pe care am întrebat-o de drumul către
vârful râvnit. Habar n-avea, nu auzise de el. Doar când Ilie, mai şugubăţ, i-a
vorbit despre “Curul Pământului”, faţa femeii s-a luminat. “Da sigur ştiu pe unde
să o luaţi. Dar de ce nu mi-ati spus aşa de la început!”.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">A mai fost un
drum făcut singur, venind după o noapte petrecută la refugiul Puturoasa, de pe
meleagurile Lotrişorului. Nu am ajuns pe Dosul Pământului, dar pe muchia
prelungă a acestuia, am ajuns la mânăstirea Frăsinei. Acolo, aşezat la soare în
poiana din preajma acareturilor bisericeşti, l-am înâlnit pe Fratele Costică,
călugărul cel aproape jegos şi gras, de parcă îi ţâşnea “untura” prin pori. Era
cel care ne pusese pe Ilie şi pe mine, să-i citim psaltirea la schitul Pahomie,
când toţi trei eram cam stimulaţi de ţuica consumată înainte. A fost ultima
oară când l-am întâlnit. Întâmplări cu aventuri amoroase, l-au surghiunit la
mânăstirea Aninoasa de lângă Câmpulung. Acolo poate s-a mai îngrăşat în
continuare, până când inima lui a crăpat într-o zi.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">O întâmplare
m-a dus în vremuri ceva mai apropiate, din nou pe la Dosul Pământului. Pornisem
tot de la refugiul Puturoasei. Am coborât în valea Lotrişorului, am urcat către
Şaua din Jilişti şi de acolo am început urcuşul pe brâna care ducea pe sub
abruptul aproape impresionat al vârfului. Numai că, înainte de a ieşi în Şaua
Rândunica, aşezată în apropierea vârfului, Ionică s-a abătut la dreapta şi prin
locuri de brână, cam greu de trecut, dar vizibil amenajate, ne-a condus la
chilia unui sihastru, aşezată într-o scobitură a muntelui. Avea călugărul, sub
pavăza muntelui, amenajată un fel de bucărărie, cu urme proaspete de foc şi
alături o râşniţă, din aceea cu care mama mea, în preajma Sărbătorilor, măcina
nucile pentru cozonaci. Alături îşi amenajase o chilie, închisă cu ceva
zidărie. Încăpea un pat cam îngust, o întruchipare de masă la capăt, cu Biblie
pe ea şi lângă pat un spaţiu de vreo 50cm, cât să ai cum să te mişti câtuşi de
puţin. Pe Biblie, numele călugărului, Laurenţiu, şi într-un cui agăţată dulama
lui de maramureşan, după cât se vedea. Am ajuns apoi în şaua cu izvor cu iz
sulfuros, aşezat sub pavăza unei cruci. De acolo, probabil, îşi lua apa
călugărul sihăstrit prin aceste locuri. Am trecut apoi pe lângă refugiul
Rândunica, cel în care mi-am petrecut câteva nopţi şi am continuat coborârea pe
“Drumul Mătuşii”, până în satul Comanca şi mai apoi <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">în </span>cel al Pietrişului, sate risipite de
dealuri, aflate în pragul dispariţiei, pe care, dacă nu cumva, le va revigora
dorinţa de linişte şi viaţă patriarhală, dorite de cei ce au început să-şi
ridice case mai arătoase şi un pic moderne.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Episodul
marcării acestui lung şi încurcat traseu, a început din valea Oltului, imediat
după curba de după restaurantul cândva numit Perla Oltului, astăzi un
restaurant cu specific sârbesc. Acolo, pe un stâlp electric am pus primul semn,
care cu greu, dar se mai deosebeşte şi astăzi după trecerea după mai bine de 40
de ani. A fost doar primul început. Apoi au urmat drumuri multe făcute până la
vârf, venind dinspre Călimăneşti. Au urmat drumuri făcute din Valea
Lotrişorului până pe vârful Claia cu Brazi – 1405m -, trecând prin Şaua din
Jilişti sau cele cu trecere peste Dosul Pământului până la îmbinarea cu
marcajele urcătoare dinspre Călimăneşti. Într-unul din aceste adevărate sedinţe
de marcaj, am urcat din valea Lotrişorului până pe Claia cu Brazi. Veniseră
primele zile de primăvară şi acolo pe vârful însorit şi cu urme de zăpadă prin
apropiere, l-am aşteptat pe Ilie care urca dinspre drumul vechii societăţi
Carpatina, aplicând semne de marcaj, atâtea câte a putut face în ziua aceea, în
care mai urcase şi din Valea Lui Stan.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">În altă
împrejurare, ultima de altfel, tot cu Ilie, am înnoptat la refugiul Rândunica.
De acolo am plecat să împlinim ultimele marcaje şi n-au fost puţine. Amintesc
de acest episod, pentru că la un moment dat, când Ilie tocmai schimbase cutia
de vopsea, a călcat pe o creangă şi pentru o clipă s-a dezechilibrat. Vopseaua
a sărit din cutie şi i-a făcut faţa galbenă pe exact o jumătate. Era atât de
carghios, încât nu mi-am putut stăpâni un hohot de râs. S-a cam înfuriat, dar
mi-am cerut scuze, spunându-i că n-am văzut în viaţa mea ceva mai caraghios.
Noroc că apa unui pârâu susura nu departe şi, cât de cât, a putut să se spele.
În ziua aceea, am racordat marcajul dungii galbene, la punctul roşu care
străbătea drumul Carpatinei, venind de la stâncăriile din din Valea Lotrului,
de lângă birtul ţigăniei de la gura văii lui Stan şi care sfârşea în Şaua
Suhăioasa. Acolo se întâlneau marcajul punctului roşu, cu drumul de creastă al
munţilor Căpăţânii, marcat cu dungă roşie.<span style="mso-spacerun: yes;">
</span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Prin anii
’69-70, descoperisem o vale strâmtorată de pereţi înalţi, care pornea din
şoseaua din Valea Oltului. Era Valea Puturoasei. Acum locurile şi-au schimbat
înfăţişarea. A apărut hidrocentrala de la Turnu, drumul s-a înălţat cât să facă
loc lacului şi gâtlejul de stâncă a cam dispărut. Vechea potecă ce urca mai
întâi pe valea pârâului Puturoasei şi mai apoi se căţăra pe malul stâng al
acestuia, ajungând până sub Sturii Puturoasei, a cam dispărut şi cu greu
semnele de marcaj se mai văd. Iar începutul potecii, urmăreşte malul stâng al
lacului pătruns adânc în vale. Pe atunci, când depăşeai gâtlejul îngust cu
drumeag<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>pe el, ajungeai mai întâi la o
casă. Am găsit-o într-o împrejurare deschisă. Cu teamă parcă, am pătruns în ea.
Era foarte bine echipată pe dinăuntru. Avea chiar televizor şi ne-am închipuit,
Toni şi cu mine, întrebuinţări mai discrete ale celor ceva mai sus puşi şi
poate chiar aşa era. Atunci am zăbovit în chioşcul de lângă casă, după care am
urcat pe firul văii. Am avut surpriza să parcurgem un lanţ de treisprezece
cascade, mai mici ori mai mari. Apa înspumată, trecută pe stânci înnegrite de
vreme, pe margini cu şuviţe albicioase, semn al sulfului care îmbogăţea<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>pârâul, nu numai cu miros caracteristic, ne-a
făcut să descoperim un loc minunat şi care ne-a împlinit curiozitatea şi mai
târziu.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Au mai fost
excursii făcute în lungul potecii, pe care la vremea desprimăvărării, am
întâlnit în cale tufe emblematice acestor locuri, de crucea voinicului şi
popâlnicului iepuresc.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Altă dată am
am parcurs poteca până la capăt. Era o potecă veche, cu multe doborâturi de
copaci, dar şi cu priveliştile Sturilor Puturoasei, metereze stâncoase care
mărgineau locurile. Pe sub aceşti Sturi, la vremea când zăpezile de abia s-au
dus, am descoperit gingaşe flori de ghiocei. Dumul mai departe, ajunşi în Şaua
de sub Sturi, l-am terminat la căsuţa din poiana Puturoasei. Nu era împrejmuită
pe vremea aceea, dar grădina din jurul casei era bine gospodărită. Drumul de
întoarcere l-am făcut pe “Repezoiul” care ne-a condus până la Gura pârâului
Lotrişorului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">A mai fost o
împrejurare – din cele multe care mă leagă de această minune de căsuţă -, aceea
în care am ajuns aici împreună cu Marta, Grig şi Ilie. Atunci l-am întâlnit pe
vechiul paznic al locurilor. Era un sătean din Muereasca, Petre Dulcă ajuns
atunci la venerabila vârstă de 75 de anii. Venise cu calul să ducă acasă un sac
din cartofii care scăpaseră din recolta supusă mai întâi lăcomiei ursului, sau
altor vietăţi ce râvneau la poamele oamenilor.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Peste ani,
locul acesta de altitudine atât de scăzută, în prejma 800m, a devenit loc de
refugiu, atunci când vremea nu permitea ascensiuni mai înalte şi de fiecare
dată pădurile de fag, florile întâlnite în cale şi urmele de animale, citite
prin desişuri, prin frunzele răscolite proaspăt sau scrijelite pe vreun copac,
pentru mine au fost prilej de linişte şi bucurie sufletească.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Jos, în valea
Costeştilor, după ce urci serpentinele aspre ale drumului care părăseşte valea
începând cu capătul de sus al satului Pietreni, se deschide priveliştea către
muntele Arnotei. Rupturile produse de exploatarea de calcar din acest munte şi
rezidurile nefolosite, rezultate din măcinarea acestuia, fac locurile să arate
jalnic şi doar pe ici pe colo să se mai deosebească măreţia de altădată. După
ce ieşi din strâmtoarea muntelui, ajungi repede la poarta cantonului din
Prislop. Acolo m-am adăpostit peste noapte, de câteava ori, înainte de a mă
hotărî încotro aveam să o iau. De cantonul acesta, mă leagă o întâmplare mai
hazlie. Femeia pădurarului, după ce ne-a deschis cantonul şi ne-a spus unde să
îi lăsăm cheia, ne-a dat în grijă vaca, ce păştea prin lunca Costeştilor. Ne-a
spus că trebuie să o mulgem şi să lăsăm şi viţelului ceva lapte. Cei trei care
eram atunci, am lăsat câtăva vreme viţelul la supt, ne-am chinuit cu el până
să-l băgăm în ţarcul lui şi ne-am pus pe muls vaca. Am avut noroc că era o vacă
cuminte şi răbdătoare, care ne-a lăsat să-i stoarcem ceva lapte din uger în
timp ce ceilalţi ne prăpădeam de râs.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Dar nu numai
pentru excursii în Buila foloseam cantonul peste noapte. S-a întâmplat într-o
împrejurare, era în vara anului 1970, să plec singur, către poteca ce urca pe
muchia Netedului. Încă de jos, m-am însoţit cu două femei, care urcau la stâna
din Scânteia. Pe drum s-au apucat de sporovăit şi printre altele au ajuns la
naşterea copilului uneia dintre concetăţenele lor. Nu-i prea ştiau data
naşterii. Dar pentru că ştiau bine data când se născuse viţelul uneia dintre
ele, s-au dumirit repede. Aşa am aflat cât de importantă este naşterea unui
animal, aproape tot atât cât a unui om! Eu mi-am continuat drumul şi după ce
m-am despărţit de ele, am ajuns la Zmeurăt şi de acolo am coborât în Mălaia.
Amintirea viţeluşului născut în aceeaşi zi cu copilul femeii, mi-a rămas în
minte şi astăzi şi de aceea am amintit întâmplarea, altminteri una fără
evenimente importante, decât frumuseţea plaiului şi pădurii de brad de sub el, care
oricum nu mai există, şi a vârfurilor profilate pe cerul albastru al acelei
zile.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Poate cel mai
îndrăgit loc din munţii Căpăţânii, unul de suflet aş zice, a fost şi este şi
acum Vârful lui Roman. Chiar dacă între timp pe aici s-au petrecut schimbări
fundamentale. Când peste munţi se aşternea covorul cel alb, de când toamna
târzie prevestea iarna cea lungă şi până când primăvara lua locul acesteia,
sigur de sărbători, dar şi în toate sfârşiturile de săptămână, atâtea câte
aveam libere la vremea aceea şi doar de sâmbătă de la prânz şi până dumincă
seara, vremea mi-o petreceam pe schiuri, sau chiar în plimbări lungi pe creste.
Eram mai întotdeauna întovărăşit de prieteni buni care poate îşi vor aduce
aminte de zilele de iarnă, petrecute la focul din sobele cantonului de la
Romanu şi, mai ales, de lungile clipe petrecute pe schiuri. De multe ori am
avut parte de nopţi cu lună plină, în care zăpada sclipea sub lumina ei rece,
iar noi alunecam pe tălpici fermecate, până ne răzbea frigul, gonindu-ne
înăuntrul cantonului, cu focul răspândind lumini jucăuşe, în timp ce noi
sorbeam din degetarul unei ceşti, câte oleacă de licoare de prună din livezile Bărbăteştilor,
adusă nouă de Nea Mitică, personajul omniprezent în toate excursiile mele din
munţii anilor de atunci. Dar uneori am fost şi singur pe aceste meleaguri şi
zilele mi-au fost la fel de frumoase şi muntele m-a primit întotdeauna cu
aceleaşi minuni.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Anul 1970, a
fost cel în care am făcut prima oară cunoştinţă cu cantonul de la Romanu, cel
care avea să-mi fie leagăn al multor zile de iarnă petrecute pe schiuri, dar şi
al unor frumoase zile de vară cu ieşiri în creasta înaltă a munţilor Căpăţânii.
De-ar fi fost zile de primăvară, cu cer senin şi flori gingaşe, tremurânde în
bătaia vântului de creastă, bujorul care înroşea muntele la începutul verii,
zilele senine de toamnă cu vizibilitate până spre munţi îndepărtaţi, ori cele
de iarnă, cu sclipici pe zăpada imaculată, doar cu urme de schiuri lăsate în
urma celor ce se bucurau de minunile locurilor, Romanul ne primeau mereu cu
aceeaşi bucurie. Aşa, ca într-o introducere, am să amintesc legenda locurilor.
Se întorcea Ţepeş Vodă, de undeva dintr-un surghiun şi pe meleagurile
Romanului, a poposit prin preajmă, pe la megieşii locurilor. Atât de bine a
fost primit, înc<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">â</span>t i-a
împroprietărit cu întinsul plaiurilor pe care poposise.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Acum iată cum
am aflat că prin aceste locuri exista unul care ne-ar fi putut primi, mai ales
în zile de iarnă. Se apropiau zilele unui 1 mai, aşezat în calendar aşa fel
încât ne îngăduia un mic concediu. Ne-am adunat venind din locuri diferite. Era
cu noi Nicu Krul venit dinspre Craiova, Ticu şi Livia, bucureşteni get-beget,
Sofi-femeia suveică cum îi spuneam noi, care nu obosea aproape niciodată,
proaspăt stagiară la combinat şi eu, tot un bucureştean, dar transfug, poposit
acum la locuri vâlcene cu şantiere mari. Am ajuns sub vârful lui Roman. Pe
munte erau încă locuri acoperite de zăpadă. Erau acolo două clădiri. Una, mai
aproape de vârf şi alta ceva mai jos, cu etaj, ce părea mult mai arătoasă. Se
pregătea înserarea şi ne-am îndreptat către aceasta din urmă. Nu ştiu de ce,
ne-am închipuit că acolo vom găsi pe cineva. Nu era nimeni şi pentru că nu
aveam la noi vreun echipament de bivuac, ne-am învârtit pe lângă casă, până am
descoprit punctul slab, care ne-a permis să intrăm înăuntru. Una din camere
avea sobă şi am putut face foc. Acolo, am dormit aproape comod. Am plecat când
s-a făcut ziuă şi am urcat muntele Romanului. Dinspre vârful Ursu, veneau nori
negri. Cerul albastru s-a dus rapid şi ne-am trezit înconjuraţi de întuneric. Am
mers spre vârf, chiar dacă drumul îl cunoşteam doar de pe hartă, iar coborârea
de acolo nici atât, <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">și</span> am
fost fericiţi când în valea din dreapta, după ce trecusem de vârf, am zărit
altă casă, chiar arătoasă. Aveam să aflu mai târziu că era cantonul Pietrile
Roşii. Am ajuns repede acolo, dar nici aici nu era nimeni. Am înconjurat casa
şi la un geam am găsit o şuviţă lipsă. Pe acolo mi-am lăsat cureaua, cu
catarama în jos, până am prins foraiberul care închidea fereastra şi aşa am
intrat în casă. Erau în camera în care putusem intra, covoare, paturi comode şi,
mai ales, sobă. Am căutat izvorul şi prin zăpada mare, am mers până la căuşul
în care acesta ieşise de sub zăpadă. Afară se stârnise urgie mare şi vântul
zgâlţâia cabana. La un moment dat, o pală de vânt s-a proptit în cabană, de
parcă cineva se aruncase în uşa de intrare. Cu teamă, unul dintre noi a ieşit
afară şi când s-a întors, oarecum speriat, ne-a spus că a văzut urme de om care
se apropiaseră de cabană. Ne-am venit în fire, după ce ne-am dat seama că erau
urmele făcute spre izvor. A doua zi am plecat, am lăsat pe masă ceva din
merindele noastre şi ceva bani cât să se vadă că mulţumim celui care avea în
grijă cantonul. Pe vârful Ursu am ajuns tot pe cer întunecat. Câteva zile mai
târziu aveau să se dezlănţuie urgiile inundaţiilor din acel an. Speriaţi de ce
ne-ar fi putut aştepta, am coborât pe una din crestele care se desprindeau din
vârf. Pe care din ele, nici astăzi nu-mi dau seama. Ştiu doar că într-un final,
am ajuns pe un drum forestier şi, până la urmă, în Mălaia, de unde am luat
autobuzul către casele fiecăruia. Aşa am luat cunoştinţă prima oară de zona
înaltă amunţilor Căpăţânii.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Ajunsesem în
zilele de vară ale aceluiaşi an şi într-o împrejurare, am trecut pe lângă
cantonul cu etaj, folosit cam abuziv ceva mai înainte. Acum ne împrietenisem cu
omul care avea în grijă cantonul de la Pietrile Roşii şi noi acolo ne
îndreptam. Dar pe lângă cantonul din calea noastră am zărit un cal priponit, aşa
că ne-am apropiat şi noi. Am găsit în prag un om care tocmai se pregătea de
plecare. Era Mitică Tănăsescu. Un om cu totul deosebit şi căruia mulţi ani de
atunci încolo, i-am însoţit imaginea cu cea a acestor meleaguri. I-am vorbit de
posibilitatea de a ne petrece zilele de iarnă la cantonul pe care-l păstorea. A
consimţit şi chiar ne-a propus să ne ducă cu calul merindele de care aveam
nevoie, doar să i le aducem jos, în satul Tănăseştilor în care locuia. Aşa s-a
înfiripat o lungă prietenie, păstrată dincolo de cei mai bine de patruzeci de
ani care trecuseră până nu de mult şi... poate şi dincolo.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">De atunci, am
petrecut acolo, la cantonul de la Vârful lui Roman, un întreg deceniu, cel
dintre iarna anului ‘70-71, până la cea dintre anii ‘80 şi ‘81. Au fost de
departe, cele mai frumoase ierni petrecute în munţi. Nimic nu s-a putut compara
cu plaiurile albe, cu privelişti către munţi înalţi, petrecute pe schiuri, pe
întinderea albă şi seara la focul din soba în care trozneau lemnele, cu flăcări
jucăuşe şi împrejurul mesei pe care noi înşine ne-o făceam îmbelşugată.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Cred că ar fi
aproape imposibil să încerc măcar să descriu toate sau aproape toate excursiile
făcute iarna la cabana de sub vârful lui Roman. Mă gândesc că aproape 5 luni pe
an şi cam în toate sâmbetele urcam la cabană şi apoi coborâm. Fie înapoi la
Horezu, fie peste muntele Ursu la Mălaia sau chiar pe creastă spre Văleanu sau
Zmeurăt. Mereu pe schiuri, atâta cât ştiam pe vremea aceea. Sâmbăta, cam pe la
ora 13, eram mai mereu în vreun mijloc de transport, fie el personal, fie unul
mai clandestin, luat de la şantier. Ajungeam după prânz la capatul de sus al
sătucului amărât al Romanilor de Jos şi apoi pe drumul forestier de pe Valea
Lungă, cale de 13km, urcam la cabana ale cărei chei stăteau toată iarna la
mine. Ajungeam întotdeauna noaptea. Ne înconjurau versanţii împăduriţi proaspăt
din vale. Mai apoi treceam de cabana din Bolca şi urcam către pădurea de brad, adeseori
vuind de vântul puternic ce zguduia copacii. Uneori zăpada era cam mare şi
drumul era îngreunat. Dar aveam la noi vârzopi – rachete în formulă oltenească
- şi ne mai ajutau şi schiurile. Uneori ne mai apuca şi ceaţa, dar de fiecare dată
tot nimeream cabana. Din vale sau de pe versanţii alăturaţi acoperiţi pe atunci
de păduri întunecoase, ajungea până la noi adesea, câte un schelălăit de vulpe
sau vreun urlet, asemeni vreunui lup, care trebuie să fi fost pe acolo pe
undeva. De cu toamnă ne duceam acolo merinde, pe care mai apoi le completam cu
cele proaspete, carnea şi pâinea. Duceam acolo de toate. Până şi funii de ardei
iuţi sau varza pusă în câte un butoia<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ș</span>. Din acesta, când ajungeam obosiţi, luam câte-o sorbitură, care ne
punea pe picioare. Dar câte bunătăţi nu aveam în cămară. Aveam desigur şi
licoarea de prună, din livezile bărbăteştenilor, care fiartă cu ceva piper şi
zahăr, dezlega limbile obosite de umbletul pe zăpada pe care o frământam până
sus. Din acele întâmplări petrecute în zile de iarnă, am să să spicuiesc
câteva.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-un
sfârşit de noiembrie, cu iarna aflată la început, urcam pe Valea Lungă cu
maşina. Speram să ajung cât mai sus. Dar valea era obturată de copaci doborâţi
şi drumul aproape în întregime a trebuit să-l fac pe jos. Întunericul cobora
repede. După ce am trecut de casa de la Bolca, s-a mai lăsat şi ceaţa.
Cunoşteam bine drumul, dar ceva teamă tot îmi era, mai ales că sus se depusese
ceva zăpadă. Din rucsac am scos una din cozile de topor pe care le duceam la cabană,
să le avem de rezervă. Speram să-mi fie de ajutor la o adică. Undeva foarte
aproape de cabană, din ceaţă au apărut înaintea mea două drumuri, din care unul
urca parcă spre cer, atât era de înclinat. Cât eram eu sigur pe drum, parcă pe
aici nu fusesem niciodată. Am luat-o pe cel care cobora şi repede am aflat pe
dreapta, conturul uneia din casele de pe aici, cea de sus şi în scurtă vreme am
ajuns la cabană. Am petrecut acolo, singur, o seară frumoasă şi la lumina
lămpii cu gaz, i-am scris lui Ionel Coman, rugându-l să mă sfătuiască ce ar
trebui să fac pentru a obţine aprobările necesare unei ieşiri peste hotare în
Elbrusul pe care mi-l doream. N-am primit răspuns, fie că adresa pe care o
căpătasem de la Emilian Cristea era greşită, fie că nu prezentam niciun
interes. Şi tocmai pentru această scrisoare am amintit întâmplarea. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Întâmplările
îmi vin în minte fără niciun fel de orânduială sau dorinţă cronologică. Aşadar
într-o împrejurare, iarna bineînţeles, am urcat din Tănăseşti, împreună cu doctorii
Găvănescu, Iliescu&fiul, către cabană. Aveam cu mine schiurile şi urcam
greu, crizele de astm încă mă mai stăpâneau. Ne-a prins întunericul şi muntele
era acoperit de ceaţă. Ca să fim siguri că nimerim cabana, ne-am risipit cât să
ne putem vedea şi până la urmă unul din noi a strigat că tocmai treceam peste
vârfurile unui gard. Era cel al cabanei şi 10m mai încolo ne-a apărut în faţă
monstrul întunecat al cabanei. A urmat o seară stropită de bucuria că până la
urmă ajunsesem. Peste noapte însă, s-a stârnit viscolul şi coborârea a devenit
imposibilă. A doua zi doctorul Găvănescu s-a tot plimbat cu aparatul foto
făcând poze deosebite şi cred că în acea zi s-a născut pasiunea lui pentru
fotografie, ducând-o până astăzi la perfecţiune. În cabană era cald, aveam de
toate şi vremea a trecut cu repeziciune, chiar dacă pentru cei doi doctori,
stăteau în spate nişte zile de gardă la care nu mai ajungeau.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-o
împrejurare, am urcat spre cabană, cu Toni şi Costin. Cât timp zăpada era
destul de mică, totul a fost bine, dar când aceasta a devenit mare, lucrurile
s-au complicat. Costin nu avea nici schiuri nici vârzopi, faţă de noi care ne
mişcam uşor pe zăpadă datorită tălpicilor. Am fost nevoiţi să-i mai dăm lui
Costin, din când în când schiurile. Am ajuns din cauza asta foarte târziu la
cabană şi evident, frânţi de oboseală. Înăuntru era tare frig şi cu oboseala
care ne cuprinsese, nu ne simţeam în largul nostru. Am aprins repede focul în
bucătăria în care avea să doarmă Costin şi în camera în care aveam să stau
împreună cu Toni. Era totuşi tare frig şi până să se încălzească cât de cât, a
scos Toni de la spatele pantalonilor, o sticluţă cu ceva ţuică, cam 200 gr. Am
trecut-o de la unul la altul şi s-a terminat cât ai clipi. N-a fost de mirare
că ne-am dus repede la culcare, fără măcar să ne mai pese că în camere soba tot
rece era. A doua zi eram pe schiuri şi coboram spre Horezu. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-un
sfârşit de an, în ultima săptămână a aceluia, am ajuns singur la Romanu. Urma
să-mi aştept prietenii, care veneau tocmai în ultima zi a anului. Când am ajuns
la cabană, pe munte era linişte ,doar cerul cam întunecat prevestea zile cu
vânt mare. Când s-a lăsat seara, a sosit şi viscolul. Vântul se proptea în
cabană, mai-mai să o dărâme. Intra în casă prin toate crăpăturile. Am căptuşit
uşa de la intrare şi camera în care aveam să dorm, cu pături, cât să-mi fie
noaptea liniştită. În cabană s-a făcut cald şi noaptea a trecut cu bine. A doua
zi viscolul a continuat şi din casă n-am ieşit decât să-mi aduc lemnele care-mi
trebuiau. Se apropia prânzul şi aveam de preparat masa. Până atunci priveam pe
fereastră la funigeii învârtiţi de pale de vânt năpraznic. Privirile se
pierdeau către vale, în pâcla care domnea peste munte. Din pâcla asta, dintre
fulgii de nea zănatecă, a apărut un om, înaintând cu greu prin viscol. Am fost
de-a binelea fericit, aveam şi eu cu cine sta de vorbă. L-am aşteptat cu tuică
fiartă, cu o farfurie de supă caldă şi cine ştie ce bunătăţi i-oi fi mai pus pe
masă. S-a odihnit câtăva vreme şi a coborât de unde venise. Am rămas din nou
singur, dar acum vremea a vrut să se îmbunătăţească. Cerul a devenit albastru,
nopţile şi-au arătat luna care tocmai se împlinea şi eu mi-am petrecut ore în
şir pe schiuri, fără să mă mai gândesc la nimic. Asta până când într-o seară
cabana s-a umplut cu cei pe care tocmai îi aşteptam. Şi parcă atunci, cu
gălăgia care se stârnise, mi-a părut rău de liniştea pierdută. Au urmat zile şi
mai ales nopţi pe schiuri, la lumina lunii, pe zăpada care-şi arăta sclipiciul,
la fiecare loc prin care alunecam. Au fost zile frumoase şi într-una din ele, când
mă aflam pe vârful lui Roman, mi-am făcut o fotografie, pe care am intitulat-o “şi
când sunt cu alţii, pot fi singur”. Şi până când mi-am găsit liniştea, cam ăsta
mi-a fost moto-ul vieţii.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-o
împrejurare mi-am dat întâlnire la cabană cu Nae Popescu. Eram împreună cu cei
cu care mai urcasem, Iancu şi Costin. Am urcat din Tănăseşti. Era o după amiază
însorită şi oarecum caldă. Am urcat cea mai mare parte din drum cu schiurile în
picioare. Am ajuns la cabană şi m-am pregătit de oaspeţi. Când au sosit, în
cabană era cald şi cel amintit, împreună cu Radu Cota cu care urcase, s-au
simţit bine. Pe Nae Popescu îl cunoşteam dintr-o împrejurare neaşteptată din
Buila, iar pe Radu Cota din perioada cât lucrasem pe şantierele de la Roznov şi
Săvineşti. A fost o seară agreabilă, ca între oameni de munte veritabili. A
doua zi am plecat în susul muntelui, către vârful Ursului. În Şaua Pietrilor
Roşii, ne-am despărţit. Noi am coborât spre Mălaia iar cei doi au apucat drumul
crestei. Erau pe schiuri şi au coborât în Curmătura Olteţului şi de acolo în
Valea Latoriţei. A fost acesta un moment important, în care munţii Căpăţânii şi
frumuseţile plaiurilor acoperite de nea, au fost prima oară descrise de Nae Popescu,
cel care în atâtea împrejurări, adusese pe masa celor iubitori ai muntelui,
locuri minunate.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Ultima ieşire
de iarnă la cabana de la vârful lui Roman, a fost cea din sfârşitul anului
1980. Am urcat cu Zoe. Eram proaspăt căsătoriţi şi muntele ne hărăzise parcă,
cea mai frumoasă iarnă. Era muntele acoperit de zăpadă până în vârful cel mare
al Ursului. Zăpada era prăfoasă şi urmele noastre lăsate de schiuri, lăsau în
urmă cristale de zăpadă care sclipeau în bătaia soarelui. Am stat singuri de la
Crăciun şi până la Anul Nou. Dar în seara ajunului sfârşitului de an, aşteptam
oaspeţi. Sigur, ne-am pregătit cu de-ale mâncării, ca să putem întâmpina anul
cel nou cu belşug. Doar că aşteptarea celor care trebuiau să vină s-a prelungit
peste măsură. Se întunecase de mult. Se apropia miezul nopţii şi cele trei fete
care trebuiau să vină nu mai ajungeau. Până la urmă ne-am culcat. Cam pe la ora
3 din noapte, la fereastra camerei în care dormeam, am auzit bătăi în geam.
Afară era Chissy, prima dintre cele trei. Le lăsase undeva în urmă şi venise
înainte, cumva să le scoatem din zăpadă pe celelelate două. M-am îmbrăcat
repede şi le-am ieşit în întâmpinare. Le-am adus la cabană, înfrigurate,
aproape îngheţate. Apoi, când s-au mai înzdrăvenit, ne-au povestit epopeea. Plecaseră
din timp din Vâlcea. La cabana de la Bolca ajunseseră cam pe la ora 6 seara.
Mai aveau de acolo până la cabană, doar 3 km. Dar începuse calvarul. Înaintau
ca melcul, datorită doar unei dintre ele. În 9 ore, de abia se mişcaseră.
Făcuseră doar 3oo m pe oră! Bine că până la urmă ajunseseră şi am putut
împreună să ne bucurăm de zilele frumoase care au continuat.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Ca să închei
şiragul zilelor frumoase de iarnă petrecute la Romanu, trebuie să amintesc
turele noastre pe schiuri, pe creasta munţilor Căpăţânii. Drumul spre creastă
nu era unul uşor şi uneori acesta ne-a mai jucat feste. Chiar într-o
împrejurare, atunci când trebuia să o luăm la dreapta, atât de mult ne-am
sucit, încât până la urmă am ajuns, tot pe urmele noastre, din nou la cabană,
de unde cuminţiţi, am coborât în Horezu. Dar am parcurs de multe ori drumul de
creastă. Cel care trecea peste vârfurile multe până în Şaua Zmeurătului. Nimeni
nu mai trecea pe acolo iarna. Doar urmele noastre de schiuri lăsau în urmă drum
neştiut de nimeni. Într-o împrejurare, de sub picioarele noastre, din cuibarul
bine înfipt în zăpadă, a ţâşnit speriat un cocoş de munte. Sigur, deopotrivă
ne-am speriat şi noi, nu numai cocoşul orbit de dragoste.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Când ajungeam
în Şaua amintită, începeam coborârea spre Mălaia. La început, acolo unde poteca
făcea lungi drumuri pe coasta muntelui, puteam merge pe schiuri, dar apoi
trebuia să ne chinuim îndelung prin zăpada mare, până când ajungeam în vale, în
satul Mălaia, sau aşa cum un şugubăţ completase pe placa din drum care-i anunţa
prezenţa, ”Hi-Malaia”. Mai întotdeauna când ajungeam în sat, până ne sosea
autobuzul, aveam prilejul să-l întâlnim pe Moş Asprei, bătrânul care de fiecare
dată avea ceva de povestit. Aşa ne-a spus cum au trecut turcii peste munte,
venind dinspre Horezu, punând la copitele cailor vârzopi, să poată trece prin
zăpezile mari. Am rămas buni prieteni până când, cam după 90 de ani pe care-i
împlinise, pe Moş Asprei nu l-am mai întâlnit să ne spună câte o poveste. Dar
între timp trecuseră mai bine de 20 de când ne tot întâlneam.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Locurile
Romanului, către cabană sau către creste şi uneori şi către alte zări, mi-au
fost adeseori ţinte în excursiile din munţii Căpăţânii. Din Horezu aveam
drumuri multe, către vârful lui Roman. Uneori pe Valea Urşanilor, sau mai bine
spus pe cea a Sărdăreştilor, după numele familiei de boieri împământeniţi în
vremuri imemoriale, prin aceste locuri. Biserica din Urşani, cea cu mormântul
lui I.Gh. Duca, era atât de veche încât devenise monument istoric. Pe aici urca
un drum forestier, până sus, în pădurea de fagi bătrâni, acolo unde se întâlnea
cu mănuchiul de poteci care urcau şi ele tot către Romanu. Mai lungă şi tot
plăcută la umblet era cea care venea dinspre Vaideeni. Pe acolo coborâsem odată
cu Ilie şi Sofi, la o şedinţă de marcaj. Într-o poiană întâlnisem o cireadă de
vaci. Lui Ilie i se stârnise pofta să zgândăre sărmanele vaci şi le tot “mângâia”
cu câte un picior sub burtă, dovedindu-şi o apucătură pe care nu i-o ştiam.
Doar că nu şi-a dat seama că din borcanul pe care-l ţinea în mână, săreau la
fiecare izbitură, stropi de vopsea. Când şi-a dat seama, era cam târziu.
Hainele de pe el nu mai puteau fi folosite, aşa că, în mijlocul lunii noiembrie,
a apărut în Vaideeni şi mai apoi în autobuz, în cămaşă şi pantaloni scurţi, în
mijlocul frigului tomnatec.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Urcam uneori
cu maşina, pe drumul forestier de pe valea Râmeştilor, mai către sfârşitul
acestuia prin chei interesante. Ne aştepta apoi urcuşul dur până în poteca din
creastă, după care mai aveam puţin până la cabană. Într-o împrejurare, aproape
de iarna care începuse să-şi aştearnă omătul peste munte, urcam cu Ilie, spre
cabana de la vârful lui Roman. Duceam acolo ultimul transport din cele care
aveau să facă să traversăm întreaga iarnă în munte. Duceam cu noi şi o găleată,
care cam zdrăngănea în vântul care se pornise pe munte. Urcam greu. Vântul
parcă îşi pusese în gând să nu ne lase să ajungem. Pe deasupra mai era şi frig
năpraznic. La golul muntelui, mai mult ne răsuceam în vânt, decât înaintam.
Ilie mereu vroia să se odihnească şi chiar vroia să poposească mai mult la
poalele unui brad. Cu greu l-am urnit din loc şi poate dacă ar fi stat cât vroia
el, acolo rămânea. Până la urmă am intrat în cabană, am făcut focul şi Ilie,
n-am văzut aşa ceva niciodată, aproape că şi-a băgat picioarele în flacără,
spunându-mi că nu şi le mai simţea din cauza gerului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Uneori urcm
din Râmeşti, pe muchia muntelui cu acelaşi nume. Într-o împrejurare eram doar
cu Sofi, când cerul parcă s-a înnegrit. Curând au apărut şi trăznetele, dar
doar pe muchia pe care se afla cabana. La noi încă era bine. S-a dezlănţuit o
furtună îngrozitoare, care pe noi chiar nu ne-a atins. La cabană am ajuns când
totul se potolise, dar pe acolo pe unde bântuise furtuna, o ciobăniţă, Iosana,
fusese trăznită şi multă vreme în locul acela fusese o cruce de lemn în
amintirea celei care se sfârşise acolo.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Un bun prieten
şi totodată medicul meu curant, doctorul Iliescu, m-a însoţit de câteva ori în
drumuri făcute către Vârful lui Roman. Într-una din împrejurări am urcat pe
valea Râmeştilor. Era iarnă aspră, cu zăpadă mare. Ambele ne-au înfrânt până la
urmă, aşa că am rămas peste noapte în cantonul forestier de la capătul
drumului. Am rămas într-o cameră bine închisă şi cu sobă, care până la urmă a
făcut oleacă de căldură. Îngustimea văii, singurătatea locului şi gerul
năpraznic, au fost atunci împrejurările care ne-au împiedicat să ne sfârşim ascensiunea
în aceeaşi zi. A doua zi doctorul ne-a părăsit. Am continuat urcuşul împreună cu
Zoe, soţia mea şi am ajuns la cabana noastră şi am petrecut zile minunate.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Mai către
primăvară, muntele tot plin de zăpadă era, doar ceva mai ochit cum spun
ciobanii în zilele când privesc nerăbdători către creste. Am plecat tot cu
doctorul, intenţionând să stăm la Romanu câteva zile. De urcat am urcat uşor,
pădurea jos începuse să dea semne de primăvară şi doar când am ieşit la gol, pe
muchia Râmeştilor, zăpada a început să apară în drumul nostru. A doua zi am
început urcuşul către vârful Ursului. Nu era o zi grozavă şi valuri de ceaţă se
intersectau cu drumul nostru. Am urcat până pe vârf, gândind că poate de acolo
om avea norocul unei ferestre de vizibilitate. N-a fost aşa, dar de acolo mi-am
depănat povestea depărtărilor, unde ar fi trebuit să se zărească munţi mai
apropiaţi sau chiar foarte depărtaţi. Cam aşa spunea povestea. Spre răsărit se
vedeau Bucegii, Iezerul, Piatra Craiului, Leaota, Făgăraşii şi mai apropiaţii
Ghiţu, Frunţii şi Cozia. Prin apropiere stăruiau crestele înalte ale Lotrului,
Căpăţânii, Latoriţei, Cindrelului şi Şureanului. Foarte departe şi numai
arareori, pe vreme senină şi doar iarna, se zărea ceva din Apuseni. Turul de
orizont al munţilor se sfârşea pe crestele Parângului, pe depărtaţii Retezat şi
creasta singuratecă a Oslei şi pe cele înalte ale Ţarcului şi Godeanu şi chiar
pe depărtatul Semenic. Acum de văzut nu vedeam nimic, aşa că doctorul a trebuit
să se mulţumească cu cele povestite de mine. Ne stătea în faţă vârful tot înalt
al Balotei şi către el ne-am îndreptat, mai ales că ceaţa ne-a dat un răgaz.
Când am vrut să coborâm din acest ultim vârf, ceaţa s-a lăsat definitiv peste
munte. Încotro ne îndreptam ochii, albeaţa zăpezii şi a ceţii erau tot una. Am
coborât repede, până când s-a întâmplat să dăm de o cruce metalică. O ştiam
demult şi de acolo n-am mai făcut mult până am dat de drumul care ducea la
stâna din Dârjala. Când am ajuns la drum am luat-o la stânga, aproape fără zăpadă
şi în curând am dat de urmele noastre, pe care urcasem spre vârful Ursului.
Când am ajuns cu bine la cabană, am răsuflat uşuraţi. Fusesem la un pas de o
rătăcire straşnică. A doua zi am coborât tot pe muchia Râmeştilor şi când am
ajuns în satul cu acelasi nume, primăvara era în preajma noastră.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Un drum nu
chiar de iarnă, eram doar la mijlocul lunii noiembrie, l-am făcut cu Ilie
Juravle. Mai aveam de marcat la vremea aceea, un crâmpei de potecă, cea care
cobora din Şaua Funicelului, prin valea Repedea, până în satul Ciunget. Seara
ne-am petrecut-o la cabana de la vârful lui Roman. Dimineaţa când am ieşit din
cabană, ne-a întâmpinat un vânt tăios şi rece. Ne-am îndreptat către vârful
Ursului. Pe măsură ce înaintam, am intrat în ceaţa deasă, care completa ziua
urâtă în care ne aflam. Aveam însă un scop şi nu puteam să-l abandonăm. Când am
ajun sus, străbătând poteca de sub vârfurile înalte ale Ursului şi mai ales
Balotei, vântul care bătea dinspre valea de către Horezu, ne-a acoperit partea
stângă a noastră, cu chiciură. Eram acoperiţi de ţurţuri de gheaţă şi oarecum
şi de zăpadă. Urla vântul de nu puteam să ne înţelegem şi doar când ne apropiam
fiecare de urechea celuilalt, mai auzeam câte ceva. Noi însă aveam treabă şi
trebuia să ne-o ducem la capăt. Cu chiu cu vai, am ajuns în Şaua Funicelului.
Îngheţaţi, acoperiţi de chiciură şi ţurţuri pe faţă, am descoperit în jneapănul
din creastă, o cruce. Era a unui om din Vaideeni care în 25 martie al unui an
pe care nu mi-l mai amintesc, tocmai de Buna Vestire, îşi găsise sfârşitul
aici, pe timpul unui viscol năpraznic. Noi până aici scăpasem! Am început
coborârea. Ştergeam cu mână, ori cu mănuşa pojghiţa de gheaţă şi zăpadă de pe
pietre şi aplicam cu pensula, semnul pe care ni-l propusesem, triunghiul albastru.
Când am ajuns la locuri mai joase şi urgia pe care o înfruntasem s-a mai
potolit, am avut cum ajunge cu bine în valea Repedei şi de acolo în Ciunget şi
acasă. Era 15 noiembrie 1976!<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Au fost însă
şi multe zilede vară când am urcat către vârful lui Roman şi deseori către
vârful Ursului şi mai departe. Cum într-unul din anii ’70, eram în plină
campanie de marcare a munţilor Căpăţânii, am vrut să dezleg misterul potecii
care urca din Valea Romanilor către stâna din Ludeasa, aflată în apropierea
vârfului lui Roman. Eram întovărăşit de două bune prietene de ture pe drumuri
adesea neştiute. Cum era şi cel de acum, pe care doar îl intuiam. Am urcat cu
maşina pe valea Romanilor şi unde mi s-a părut mie că ar trebui să înceapă
poteca, am coborât. Fusese pe aici o veche exploatare forestieră şi o oarecare
poteca părea să urce muntele. Am ajuns curând la o rampă de încărcat buşteni.
Mai departe pădurea luase locul potecii şi nu lăsa vreo şansă să găsim drumul
ciobanilor, pe care mă bizuiam. Am orbăcăit câtăva vreme, până când am găsit
poteca largă a turmelor. Am ajuns curând la stâna din Ludeasa şi de acolo până
la cantonul Pietrilor Roşii, unde aveam să înnoptăm. Apoi, a doua zi am trecut
peste munte şi am coborât în valea Repedea şi mai departe în Ciunget. Mi-a fost
dat ceva mai târziu să marchez poteca găsită atunci.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Pe poteca de
mai sus, am urcat altădată singur. Am înnoptat tot la cantonul Pietrilor Roşii.
Dimineaţa, vântul bătea cu putere în obloanele cantonului. Dinspre creastă
cobora ceaţă deasă. M-au sfătuit cei de de la canton, să-mi văd de treabă şi să
cobor. Încăpăţânat, am luat-o către creastă. Când am văzut că nu aveam nicio
fărâmă de speranţă să se ridice ceaţa şi să se mai domolească vântul care parcă
şi-ar fi propus să mă zboare din loc, am crezut că era mai bine să urmăresc
linia crestei. Am ajuns pe vârful Ursu. Îi cunoşteam bine configuraţia şi am
ajuns apoi pe vârful Căpăţânii. Din creastă, m-am trezit în faţa unei poteci
care cobora pe versantul nordic. Mi-am zis că trebuia să ducă undeva, măcar la o
stână. Aşa că am apucat-o pe acolo. Am avut noroc şi am ajuns repede la stâna
din Coşana. Acolo am întâlnit un cioban bătrân, cu care am schimbat vreo două
vorbe. Ştiu că îl durea rău stomacul şi sper că pastilele pe care i le-am dat
să-i fi făcut bine. Sfatul pe care mi l-a dat pentru coborâre, a fost să
urmăresc urmele turmei, care de abia urcase din valea Repedei către stână.
Potecă nu era! Le-am urmărit cu sfinţenie şi aşa am coborât pe valea Izvorului
Mare. Am avut, odată ajuns acolo, norocul să întâlnesc un microbuz, cu oarece
proiectanţi veniţi pentru captările secundare de ape. M-au luat cu ei şi aşa am
ajuns repede la Gura Latoriţei, unde am prins autobuzul de Vâlcea.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Privisem de
multe ori, de pe pragul intrării cabanei de la Vârful lui Roman, zările
apusului, uneori atât de spectaculoase. De aici înălţimile Parângului, până
către vârful Parângului Mare, se lăsau privite, iarna mai ales, de parcă puneai
mâna pe ele. Mai aproape de cabană, exista o creastă, care îşi arăta abruptul
impresionant. Era vorba de muchia Căpăţânii. Aveau locurile acelea o legendă,
care spunea că acolo îşi aduceau haiducii condamnaţii, pe care îi aruncau de pe
înălţimea stâncilor. Locul avea legătură cu altul, de care am să amintesc ceva
mai târziu şi tot despre haiduci era vorba. Într-o zi de vară, am ajuns şi prin
locurile acelea. Acum am plecat din Vaideeni, pe valea Luncavăţului. Drumul de
pe vale era unul lung – până la capătul lui erau 22 km – şi, de acolo de unde
se sfârşea, crestele înalte ale Balotei şi Nedeii păreau apropiate. Noi am
ajuns însă, doar până la locul numit “La Furcitură”. Acolo se întâlneau
drumurile şi apele, cele ale Luncavăţului şi Balotei. Eram în 1980 şi acolo
exista încă un canton forestier. Când am ajuns acolo, pădurarul tocmai scosese
afară toate saltelele din canton şi după cum arătau, păreau atât de murdare,
încât te ducea gândul şi la ceva insecte adăpostite prin ele, că doar de aceea
le expusese la soarele darnic al zilei de vară în care eram. Am început urcuşul
chiar pe muchia dintre văi. Scurtam serpentina drumului şi urcuşul a fost
obositor. Am traversat drumul şi am început urcuşul. Fără potecă, doar
străbătând pădurea. Am ajuns repede în apropierea stâncilor pe care de atâtea
ori le văzusem de pe prispa cantonului amintit. Nu ne propusesem să urmăm
abruptul, ci doar să mergem pe deasupra lui, să vedem şi noi, cam din ce locuri
îşi aruncau haiducii pe cei condamnaţi de soborul lor. Oricum abruptul era
impresionant. Am trecut mai departe şi am ajuns doar pe plai, acolo unde am
întâlnit şi stâna din Căpăţânii. Am găsit acolo doar femeia ciobanului cu un
copil încă alăptat. Apoi a venit un tinerel, tot copilul femeii şi aceasta a
simţit nevoia să ne explice diferenţa mare dintre copii. Ciobanul aflat cu oile
undeva prin Banat, a asistat la tragedia unei familii căreia îi murise singurul
copil şi de aceea şi-l dorise şi pe cel mic. Ani buni după aceea, cobora
ciobanul pe valea Latoriţei, într-un camion. Era împreună cu copilul cel mic, o
fată. Întâmplarea a făcut sa se răstoarne cu camionul şi să piară amândoi. Noi
am rămas peste noapte la stână şi a doua zi am urcat până în şaua Funiceluluii,
aflată sub cupola vârfului Balota şi de acolo am coborât în valea Repedei şi de
la Gura Latoriţei, am luat autobuzul spre casă.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-alta am
pornit cu Zoe, soţia mea, şi împreună cu Toni am plecat în zori de la cantonul
de la vârful lui Roman. Am urcat până la poteca de sub vârful Ursu, am
străbătut poteca până sub Balota şi am coborât la stâna din muchia Căpăţânii.
Nu am zăbovit mult şi am coborât, prinzând poteca ce ne-a scos în valea
Luncavăţului, lângă lacul ce se forma la captarea hidro a râului. Până a ajunge
la drum, chiar în potecă ne-am întâlnit cu o viperă de toată frumuseţea.
Sărmana, stătea şi ea tolănită la soare şi noi i-am stricat siesta. Până în
Vaideeni mai aveam 22 km şi dacă-i mai adăugăm şi pe cei făcuţi pe creasta şi
coborând muchia amintită, acasă am ajuns cu ultimul autobuz şi rupţi de
oboseală.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Făcusem
drumuri multe pe creastă. Aş acum îi stă bine unui masiv pe care începi să-l
cunoşti. Dar mai erau şi muchiile laterale, unele din ele chiar înalte şi care
mai întodeauna ascund frumuseţi deosebite. Munţii Căpăţânii nu făceau excepţie
de la această regulă, aşa că am începur să mă gândesc la drumuri prin acele locuri.
Muchiile sudice erau ca în toţi masivii unele lungi, dar pentru mine
atrăgătoare. Cu bunul meu prieten Grig, făcusem una dintre ele, cea dinspre
Polovragi şi atunci o găsisem neobişnuit de frumoasă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Aranjasem
într-o împrejurare, cu unul din cei de la staţia meteo din Cozia, să transmită
celor de la cealaltă staţie, cea din Curmătura Olteţului – de fapt vârful
Boului -, să pot înnopta la ei. Ajuns la Gura Latoriţei, am avut norocul să
prind o ocazie, care m-a lăsat pe Valea Latoriţei, în dreptul caselor de la
Borogeana Răgăliei. Am început să urc pe drumul care ducea spre una din
captările secundare ale sistemului hidroenergetic al Vidrei. M-a ajuns din urmă
un om care urca şi el, cam către aceleaşi locuri. S-a înfiripat o conversaţie
şi aşa am aflat cam ce căuta el prin acele locuri. Căuta bobiţe de chihlimbar.
Spunea că prin unele stânci pe care le ştia, se găseau încrustate acele bobiţe
sclipitoare şi colorate. Aşa o fi fost, dacă el venea pe acolo şi nu era
singura dată când ajungea pe aici. Ne-am despărţit şi eu mi-am continuat
drumul. Am trecut pe sub marea conductă care ducea apa în acumularea de la
lacul Balindru, de unde avea să fie dusă mai apoi în lacul cel mare de la
Vidra. De aici încolo, drumul îşi pierdea claritatea de până atunci şi până în
creastă, în Şaua Borogeana, avea să se transforme mai mult în potecă. Am trecut
pe lângă izvorul rece din cale, cel de lângă vechea casă forestieră, ajunsă
acum doar un acoperiş prăbuşit şi curând am poposit în saua amintită. Mai
departe am urmat potecă din ce în ce mai înaltă, care trecea pe deasupra stânei
din Gropiţă. Eu am apucat chiar pe cea mai discretă, care ajungea chiar la
stână. Am găsit-o la locul ei, dar avea acoprişul prăbuşit. O cunoscusem prima
oară, pe când un pârâiaş trecea chiar pe sub chelarul acesteia şi ciobanii doar
se aplecau să-şi ia apa trebuincioasă. Am urmat în continuare, poteca turmelor,
ce urca spre plaiul Cuculeiului. Am traversat apa Gropiţei, am urcat apoi
printre jnepeni şi în final am ajuns în creastă, sub vârful Negovanului. M-am
întâlnit cu un cioban care m-a sfătuit să mă grăbesc dacă doream să ajung la
staţia meteo înainte de a începe ploaia. Chiar aşa am făcut şi cu primii stropi
de ploaie, m-au găsit ciocănind la uşa staţiei. Doar ce-am intrat şi s-a
dezlănţuit o adevărată furtună, cu fulgere şi trăznete care făceau muntele să
vuiască. Peste noapte furtuna nu s-a potolit. Nu-mi mai dădeam speranţe că am
să-mi duc excursia la bun sfârşit. Şi dimineaţa care a urmat era tot înnourată,
când deodată cerul s-a spart şi a apărut un petec de albăstreală. Era ceva mai
târziu decât îmi propusesm să plec, dar am făcut-o acum, cu mare grabă. Am
trecut cât am putut de repede de vârful Boului, mai apoi de cel al Turcinului
Negovanului, de cel al Negovanului şi am urcat către vârful Nedeii, cel mai
înalt din tot masivul Căpăţânii. Am zăbovit puţin pe vârf, doar să-mi bucur
ochii de frumuseţea vârfurilor înalte şi ale văilor adânci care se împreunau în
cea a Repedei. Am coborât în şesul întins al şeii Nedeii, la crucea singuratecă
de aici, unde altădată se ţinea Sărbătoarea Nedeii ciobăneşti. Am urmat poteca
din creasta lungă ce trecea pe sub vârfurile înalte ale Beleoaiei, Corşorului
şi Pleşii, pe acolo pe unde cu ani în urmă urcasem cu Grig. Ar fi trebuit să
recunosc oarece amănunte ale crestei, dar amintirile erau atât de depărtate,
încât locurile păreau văzute acum pentru prima oară. Când am coborât la st<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">â</span>na din Pleaşa, atunci fără turme
prin preajmă, aproape că am părăsit locurile înalte prin care trecusem. De aici
încolo am pătruns în pădurea de fag, cam jumulită de tăieri şi când am ajuns la
capătul unui drum forestier, cu oameni prin preajmă, se făcuse ora 12. Mi-au
spus oamenii că până în Polovragi, mai aveam fix 12 km, aşa odihna mi-a fost
scurtă. Părea că drumul era unul bătut, dar de lung tot aşa era. Treceau
kilometrii unul după altul şi oboseala mă ajungea pe urmă. Oricum, eram în anul
2000 şi nu eram prea departe de cei 66 ani pe care aveam să-i împlinesc în
toamnă. Cheile Tărâiei prin care aveam să trec m-au făcut să uit de oboseală şi
frumuseţile pereţilor apropiaţi, gurile de peşteri înalte, din care curgeau
râuri de grohotiş şi firul apei strecurate printre bolovani, muşchi şi ochiuri
luminate ici-colo, m-au încântat peste măsură .Dar mai aveam drum lung. Ploaia
şi-a făcut apariţia şi satul nu mai apărea. Într-un târziu am intrat în ţigănia
satului, acolo unde o fătucă blondă, din cele oacheşe care erau pe acolo, m-a
întrebat Țde unde vii matale?”. La ramificaţia drumului care ducea spre
mânăstirea Polovragi am ajuns, cum-necum. Am întrebat pe unul din cei
întâlniţi, cât fac până la şosea. Nu-mi era prea clar dacă sunt 2 sau 4km, dar
drumul mi s-a părut unul nesfârşit. Acolo am tot făcut cu mâna celor care
treceau pe lângă mine ca vântul, fără să oprească, până când un autobuz cu
inscripţie Rm. Vâlcea a oprit lângă mine şi cu el am ajuns acasă cu bine.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Mai către zile
de toamnă, am propus unui grup de prieteni, să coborâm marcând, pe poteca de pe
muchia Puţul Piscului. Am început excursia, doar cu Chissy, urcând pe valea
Repedea, până spre captarea secundară din aceste locuri. Puţin înaintea
acesteia, pe muchia care despărţea pârâul Funicelului de cel al Repedei, am
început urcuşul. Pe atunci pe aici era o potecă ciobănească mult umblată şi de
aceea şi foarte clară. Până la stâna acestor locuri am mers agale, sporovâind
vrute şi nevrute. Era una din zilele de toamnă târzie, cu înserare care cobora
repede peste munte, cu frunze colorate în fel şi chip şi noapte cu lună plină.
Am avut timp să ne însăilăm culcuşul peste noapte, cu cetină luată din preajma
stânei. Am dat în apropiere şi de izvorul stânei. Eram sub adăpostul vârfului
Balotei, care se iţea în spatele stânei, ca un fel de paznic ocrotitor. Cum se
făcuse demult întuneric şi colegii anunţaţi tot nu veneau, ne-am culcat.
Într-un târziu, am auzit voci care păreau să vină dinspre poteca pe care
urcasem. Până ne-am dumirit că sunt ale celor aşteptaţi, am avut o oarecare
teamă. Oboseala celor care tocmai sosiseră era destul de mare, că doar făcuseră
drumul cam lung de pe Valea Repedei pe jos, nu ca noi cu maşina. S-a făcut
repede linişte în stână, somnul cuprinzându-ne pe toţi. A doua zi mi-am trezit
prietenii cam devreme. Nu ştiam cât timp avea să ne ia coborârea până în
Vaideeni, mai ales că aveam în gând să marcăm poteca. Poteca ajungea repede
printre tufe de jneapăn. Prin preajma unui izvor, ne-am oprit cât să ne luăm
apa necesară unui traseu unde nu ştiam când aveam să mai întâlnim altul. În
şaua frumoasă din creastă am popsit cât să ne bucurăm de ziua senină cu
vizibilitate deosebită. Apoi am început coborârea. Spre surpriza noastră, am
mers câtăva vreme în lungul unui pârâiaş, care parcă ne însoţea paşii. Mai apoi
am ajuns într-o zonă calcaroasă, cu laiezuri la fiecare pas. Am trecut pe lângă
prima stână din cale, cea de la Căşerie. A urmat partea deosebit de frumoasă a
potecii cu vizibilitate către alte creste înalte ale munţilor Căpăţânii, cea a
Romanului şi mai ales cea a Corşorului, despre care se spunea atunci că ar
ascunde rampe de lansare rachete. Mintea noastră de atunci, făurea povestiri
fantasmagorice și s-a dovedut ulterior că acestea erau doar scorneli. Am ajuns
în Vaideeni mai către după amiază, oarecum învingători, pentru că marcasem
toată poteca, pînă la întâlnirea cu drumul de pe valea Luncavăţului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Au trecut ceva
ani până să mă hotărăsc să ajung din nou prin aceste locuri. Acum eram în zile
tot frumoase, dar de vară. Am urcat tot pe valea Repedei, dar de data asta pe
jos. O furtună năpraznică, însoţită de ape care distrusesera drumul forestier
aproape în întregime, mi-a făcut imposibilă urcarea cu maşina. Aşa că la stâna
din Funicel am ajuns destul de târziu. De data asta stâna avea locatari şi
acolo am găsit o bătrână cu fiul ei, care avea grijă de păscutul turmei de
pajiştile înalte. Am tot sporovăit până m-am culcat pe laviţă cam noduroasă.
Dimineaţa ne-am mai întins la vorbă şi bătrâna m-a tot povăţuit să nu mai merg
singur pe munte. Avea să treacă încă ani buni până să ajung la sfatul pe care
tocmai îl primeam. Era o zi frumoasă şi pe creasta Puţului, aveam să zăbovesc
cam mult. Pe lângă lapiezuri, mai ales, şi ceva mai sus şi pe lângă un izvor
puternic. Era acolo locul unde o altă muchie interesantă se desprindea din cea
pe care eram şi care se îndrepta către Valea Cernei. Atunci mi-a încolţit ideea
că prin acele locuri aş vrea să ajung. Aveau însă să trecă ani buni până să-mi
împlinesc visul. Câtăva vreme am coborât, până am ajuns în dreptul stânei din
Căşerie. Ora eram târzie pentru a încerca o coborâre în Vaideeni şi oricum
aveam să ajung acolo după ora ultimului autobuz. Aşa că m-am horărât să
înnoptez la stâna din cale. Avea să treacă ceva timp până s-au întors
ciobăniţele la stână. Să fiu sincer, nu s-au arătat prea încântate să mă
primească, dar până la urmă au făcut-o, că doar nu erau să mă lase să înnoptez
afară. A urmat o noapte senină, doar cu zgomotele turmei din apropiere şi ceva
mai rău, cu câinii aflaţi în apropierea stânei şi care nu dădeau semne că m-ar
cunoaşte. Dimineaţa am plecat cât am putut de devreme, luându-mi rămas bun mai
de departe, ciobăniţele făcându-şi îndeletnicirea zilnică la strunga oilor.
Când am ieşit în creastă, din poiana apropiată pădurii în care era adăpostită
stâna, am avut prilejul să privesc depărtările, în seninul cerului de care
aveam parte. Muchia Corşorului îşi spunea povestea plaiurilor însorite. Pe
alocuri puteam privi ceva din înălţimile Parângului. Am început coborârea pe
poteca largă, coborând uşor la început. Mai apoi am ajuns în preajma unei
stâne, la altitudini ceva mai joase. Mi-au ieşit în întâmpinare oameni bucuroşi
de oaspeţi aşa rari. Era vreme încă primăvărateca, aici, sus pe munte, aşa că
am avut prilejul să întâlnesc în cale cireşi înfloriţi. Şi pomii ăştia
încărcaţi cu flori albe, pe care de atâtea ori îi mai văzusem în peregrinările mele,
nu am să-i uit niciodată. Mai jos, acolo unde urme omeneşti parcă începuseră să
se înfiripe, am găsit un vechi puţ secat, dar cu ciutură păstrată deasupra lui.
Aşa am priceput eu, de ce toată muchia asta avea numele de Puţul Piscului.
Curând aveam să ajung pe un drum lat – am aflat mai târziu că acesta era pornit
din ambiţia primarului, poate pentru că avea pe sus ceva turme şi dorea un
acces mai uşor cu maşina lui. În Vaideeni am ajuns după aproape 5 ore şi poate
dacă nu m-aş fi oprit de atâtea ori aş fi ajuns şi mai repede. Mi-am petrecut
timpul pe uliţele satului şi undeva consumând îngheţată, până când a sosit
autobuzul cu care am ajuns acasă.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Din
valea Bistriţei, pe drumul ce urcă pe lângă Mânăstirea cu acelaşi nume, s-a întâmplat
doar să urc. Pe vremea când am cunoscut-o prima oară, era prin anul 1967, în
lungul râului era doar o cale ferată îngustă. Acum este ditamai drumul şi
undeva aproape de locul numit Între Râuri, se află şi captare necesară unei
microhidrocentrale. În lungul căii ferate amintite, am fost într-o duminică şi
acolo, de sub zăpada de abia trecută, am cules un bucheţel de ghiocei, dăruit
în după amiaza aceleaşi zile unei fete frumoase întâlnită în oraşul care de abia
atunci începuse să mă găzduiască. Mai apoi, când începusem să marchez munţii
Căpăţânii, pornind tot pe aceeaşi vale, din apropierea casei aflate în locul
numit Între Râuri, din apropierea acesteia, am pornit marcajul. Era pe atunci
pe acolo, o potecă folosită de tăietorii de pădure, încă bună de urmărit.
Câtăva vreme am urcat liniştiţi. Apoi când am trecut peste un copac doborât, de
sub el a apărut un cuib de viperuţe, aflate încă la vremea “copilăriei”, care
nu ne-au prea speriat. Dar mai încolo, noi urcând, şarpele-balaur pe care l-am
întâlnit, ne-a sperit de-a binelea şi am coborât repede. Ni s-a părut, din
sperietură, că ar fi avut mai bine de 2m. Poate el săracul o fi fost doar un
şarpe de pădure, poate chiar paşnic şi n-o fi avut decât cel mult 1m, dar din
sperietura aia, noi l-am văzut cu înfăţişarea unui balaur, venit să ne facă
vreu rău. El s-a strecurat grăbit prin frunzişul pădurii, dar a fost sufiecient
să abandonăm marcajul şi nu l-am mai reluat niciodată.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">La casa
amintită, se împreunau două drumuri. Cel din stânga urca pe valea Gurguiului şi
cel din dreapta pe cea a Bistriţei. Pe acesta din urmă, l-am străbătut de
câteva ori, întorcându-mă, ori străbătând drumul peste munte, ajungând în
Mălaia. Într-o împrejurare aveam să găsesc în mijlocul pădurii, aproape
întunecată, stâncării aşezate în trepte, întruchipând parcă un amfiteatru.
Acolo se afla locul de numit “Treptele Tribunalului”, loc în care haiducii îşi
judecau victimele, poate boieri ceva mai înstăriţi. Acolo îşi pronunţau
pedepsele la moarte şi mai apoi pe muchia stâncoasă a C<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă</span>păţânii şi-o duceau la bun sfârşit. M-a
impresionat mult acel loc şi mai apoi şi legenda pe care am auzit-o ceva mai
târziu. Am mai încercat şi altădată să găsesec acel loc. Era oricum în afara
potecii, care la alte vremuri căpătase aproape înfăţişare de drum şi poate, de
aceea, n-am mai găsit locul. Dar el există şi sigur are aceeaşi înfăţişare şi
aceeaşi semnificaţie dată de legendă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-o iarnă,
cu prieteni de nădejde, Predescu, Ilie Juravle şi Horodincă, am străbătut din
nou locurile. De data asta aveam în spate schiuri şi căutam o casă silvică unde
trebuia să înnoptăm. Aveam la noi cheia casei şi doar locul acesteia trebuia
să-l găsim. Era zăpadă mare şi poteca căpătase alte dimensiuni şi nici măcar nu
era în drumul obişnuit care urca spre Şaua Zmeurătului, unde aveam de gând să
urcăm a doua zi. Până la urmă, am găsit poteca care ne-a dus la casa pe care o
căutam. Doar că era acoperită de zăpadă şi către prispă era doar un ochi
întunecat. Am coborât pe prispă, am deschis cabana şi peste noapte am avut cu
ce face focul în soba care, pe deasupra, ne-a mai şi încălzit peste noapte. Am
căutat şi sursa de apă pe care o auzeam gâlgâind undeva prin apropiere. Dar ca
să ajungem la ea, a trebuit să scormonim ceva prin zăpadă. A doua zi am urcat
în șaua amintită şi apoi am reuşit să coborâm în Mălaia. Doar unul dintre cei
doi a avut greutăţi cu drumul şi după ce s-a văzut acasă, a jurat că el pe
munte şi, mai ales iarnă, nu va mai merge niciodată. Şi chiar s-a ţinut de
cuvânt.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am amintit de
coborârile către valea Lotrului, venind din creasta munţilor şi acolo, mai
întodeauna, am ajuns în Poiana Iezerului. Cum am cunoscut-o pe vremea când
pădurea de brad era la locul ei şi cum am revăzut-o peste ani, între cele două
imagini erai deosebiri aproape triste. Când am ajuns acolo vara, coborând mai
ales de la stână din Groapa Mălăii, mi s-a părut că am ajuns pe-o gură de rai.
Pârâul în lungul căruia coborâsem câtăva vreme, aici ajungea într-o poiană
înconjurată de brazi. Era peste tot linişte şi cam idilic poate, doar vântul murmura
prin cetina brazilor. Pârâul se încolăcea în numeroase meandre prin toată
pajiştea. Apa aproape că nu se mişca şi doar acolo unde ajungea, până la urmă, pe
buza unui repeziş, se prăvălea cu zgomot mare. Era o oază de linişte în care te
împăcai cu tine însuţi. De aici mai departe, pe poteca şi ea tot meandrată, coborai
la stâna din Curmătura Popeştilor şi mai departe fie la stânga spre Ciunget,
fie la dreapta, spre Mălaia, întovărăşiţi de alintul pârâului cu numele de
Mălăiţa.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Peste ani
mulţi, pe aici au ajuns tăierile sălbatice de pădure şi din meandrele liniştite
ale pârâului Iezerului, a rămas doar povestea. Apa curgea şi acum prin aceleaşi
locuri doar că oglinda apei, acum era năpădită de pir, sub care de abia îi
aflai unda în care altădată se oglindea înfăţişarea vârfului cel mare al
Ursului. Am plecat atunci cu un gol în suflet şi altădată nu mi-am mai împletit
paşii prin locurile devenite triste. La stâna din Groapa Mălăii ajunsesem prima
oară când potecile locului îmi erau necunoscute. Acolo, am întâlnit bătrâna
familie Pantelimon, care parcă domnea peste întrega orânduire de aici. Am stat
multă vreme la vorbă cu cei de aici, ba chiar odată le-am făcut o fotografie.
Pe când îmi potriveam aparatul, în imaginea grupului din faţa stânei, a apărut
pe neaşteptate, o codană, blondă şi figura acesteia, neobişnuit de frumoasă m-a
ţintuit. Între figurile înăsprite de vremuri, unele chiar îmbătrânite de anii
petrecuţi pe munţi, faţa acestei fete, încununate de voioşia adolescenţei, m-a
fermecat. Peste ani, am auzit că viaţa i s-a stins timpuriu şi într-un răstimp
chiar am văzut-o prin oraş. Dar tinereţea ei voioasă şi, mai ales, din silueta
ei de copilă, se cam alesese praful… La urma urmelor, asta era viaţa grea de la
stână.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-o zi de
sfârşit de septembrie, cu căldura zilelor de toamnă târzie, am poposit la stâna
din Groapa Mălăii. Ne-am petrecut ceva timp printre brazii din apropiere, în
poiana luminată ca ziua de luna plină. Într-un târziu, ne-am retras în stână şi
peste focul care încă mocnea am aruncat un braţ zdravăn de vreascuri. Era prin
anul 1976, când deschisesem una din lucrările importante din Curtea de Argeş.
Aveam necazuri mari, rezultate mai ales din atitudinea celor mai mari în
funcţie decât mine. Peste noapte, din necazurile avute, s-a născut un coşmar,
care m-a trezit din somn. A fost tocmai la timp, ca să văd grinda de deasupra
focului, incandescentă. Cu toporişca pe care o aveam la mine, m-am ridicat pe
grinda arzând şi am îndepărtat tăciunii. Dacă aş mai fi întârziat, ardeam odată
cu stâna. A fost cu siguranţă cea mai periculoasă împrejurare petrecută pe
munte. Şi acum la la stâna amintită, grinda de deasupa vetrii e despicată în
două.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Pe Nae
Popescu, l-am cunoscut într-o împrejurare când coboram din Curmătura Comarnicelor.
Veneam din Buila, după o noapte petrecută la stâna din Oale. Eram doar trei
colegi de marcaj şi, în acea zi, mai către după amiază, coboram făcând
marcajele către Cantonul din Chei, o bandă albastră şi un triunghi roşu.
Refăcute în împrejurări ulterioare, încă mai sunt aplicate în lungul potecii.
Eram preocupaţi de activitatea noastră şi, de ce nu, şi un pic obosiţi. În faţă
ne-au apărut doi turişti, încărcaţi cu rucsaci apreciabili. Ne-am oprit, ne-am
dat bineţe şi unul din cei doi, ne-a întrebat cam ce facem cu pensulele şi
vopseaua. Le-am spus că marcăm traseele turistice cuprinse în ghidul unuia, Nae
Popescu, dar asta numai după ce ne făcusem un fel de proiect, respectând
convenţiile acestui domeniu. De abia atunci ne-a întins mâna şi s-a recomandat:
Nae Popescu. Am rămas de atunci cunoştinţe depărtate, discutând adeseori despre
munte, c<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă </span>ce altceva am fi
putut aborda.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-o ultimă
împrejurare, am urcat cu Nae Popescu, venind din valea Latoriţei. Era în
preajma unui 1 mai şi aveam trei zile libere. Pe munte era încă zăpadă multă, dar
jos în vale era pâclă şi umezeală multă. Am urcat împreună în Curmătura
Olteţului şi, de aici, zăpada a devenit consistentă, grea, înmuiată de vremea
călduroasă şi mai ales cam mare. Înaintea vârfului Negovanu, ne-am abătut la
stânga, pe poteca ce avea să ne conducă pe sub Piatra Târnovului. Vroiam atunci
să înnoptăm la stânele din Târnovu Mare, acolo unde doar sacii de dormit ne-ar
fi ţinut de cald. Noroc că atunci când am trecut de stânele din Târnovu Mic, în
dreptul unei case pe care încă nu o ştiam, am zărit o urmă de fum ieşind pe coşul
acesteia. La strigătele noastre din casă au ieşit oameni şi nu mică ne-a fost
mirarea când ne-am văzut prietenii cu care stabilisem să ne înlnim la stâne. În
casă era cald, gazda primitoare şi şederea plăcută. Doar că tot timpul a fost
ploaie şi excursia nu ne-a prea priit. De coborât am coborât pe poteca ce ne-a condus
în faţa uzinei electrice de la Ciunget şi plimbarea noastră a luat sfârşit, ca
de obicei la Gura Latoriţei, aşteptând autobuzul. Când am vorbit de Romanu, am
amintit de ultima noastră întrevedere. Mai apoi au fost doar contacte
telefonice, până în ziua când a ajuns la mine, întâmplarea tragică petrecută în
Bucegi.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Hotărârea de a
marca munţii Căpăţânii, pentru care în prealabil obţinusem pe vremea aceea o
autorizaţie de la organele locale – nu se înfiinţaseră norme, reglementări şi
chiar semne la nivel naţional, a căror aplicare însă am respectat-o, ţinând
seama de ce ştiam eu despre aplicarea lor -, am aplicat-o cu sfinţenie, după o
schemă elaborată de mine pentru întreg masivul, corelând-o cu masivele montane
alăturate. Nae Popescu, elaboratorul normelor de marcare a munţilor, mi-a făcut
doar observaţia că prea sunt multe poteci marcate. În peregrinările cu pensula
în mână, am nimerit pe poteca ce înconjura vârful Nedeii. Pe poteca asta am
descoperit locuri, pe care iubitorii de peisaje surprinzătoare şi semnificaţii
deosebite le pot cauta <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">și</span>
merită să le menţionez, chiar dacă nu sunt alăturate de întâmplări deosebite,
în afara uneia singure. Coborând spre Latoriţa, acolo unde aveam maşina, după o
lungă zi de marcare, am dat peste un cuib de viespi pe care l-am deranjat şi
multă vreme s-au ţinut după noi. Pe Sofi au muşcat-o atât de rău, încât peste noapte
a trebuit să fie luată cu salvarea şi şocul produs de viespi de abia a putut fi
stăpânit. Locurile însă au avut la fiecare pas amănunte de care îmi pot aduce
aminte mereu. Mai întâi stâna din Gropiţa, pe sub celarul căreia curgea un
izvor puternic, care le adusese ciobanilor apa în casă. Apoi la stâna din
Groapă, aşezată chiar sub Nedeia, am avut prilejul să admir cea mai frumoasă
privelişte asupra Pietrii Târnovului. Aici am întâlnit doi bătrâni, care păreau
din altă lume, mai ales că nici turme nu păreau prin preajmă. Stăteau aici, în
stâna care părea părăsită şi bunăvoinţa ce mi-au arătat-o părea venită din altă
dimensiune. De la aceştia am aflat semnificaţia unor locuri prin care de abia
trecusem. Unul din ele se numea “La Mormânţel”, iar celalalt apropiat “La
Bisericuţă”, şi numele m-au dus gândul că însemnătatea lor era chiar legată de
aceste denumiri. Apoi trecerea pe sub vârful amintit, pe poteca strecurată
printre tufe de jneapăn, m-a dus în lumea Retezatului, pe care avusesem
prilejul să o descopărde curând.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Dar drumrile
mele prin munţii Căpăţânii, aşa cum i-am cunoscut pe vremea aceea, fără să fie
străpunşi de drumuri şi cu păduri încă din belşug, mi-au adus încă multe
amintiri. Fiecare are amănunte care îmi sunt dragi şi stăruie încă în suflet şi
în minte.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Cum ar fi
întâmplări din anii petrecuţi cu borcanul de vopsea şi pensula în mână, pe când
le marcam cărările. Într-o împrejurare am urcat pe potecile dinspre Săliştea
Lotrului şi am poposit într-un canton vechi. Avea sobă de cărămidă şi paturi cu
paie pe ele, în cele două cămăruţe. Într-una am poposit cu Ilie, într-o noapte
când pe desupra umbla Sfântul Ilie cu cărul încărcat de trăznete. Dimineaţa tot
auzeam de pe sacul de dormit în care eram, mici pocnituri. Până la urmă am descoperit
nişte furnici negre, enorme, care urcau în tavan şi de acolo se aruncau pe
sacii noştri. În cealaltă săptămână, de data asta cu Sofi, am poposit tot
acolo, dar în cealaltă cameră, speriaţi de furnicile cele negre grămădite la
pragul camerei în care dormisem mai înainte. Ne întinsesem sacii şi ne pregăteam
de masa. Era seara târziu şi altundeva nu mai puteam să mergem. Sofi mi-a atras
atenţia că la încheietura scândurilor paturilor, sunt oarecari puncte negre şi
dacă n-am fi pe munte, ar crede că sunt urme de...ploşniţe! Nu mi-a venit să
cred că acolo se găsesc astfel de lighioane. Scormonind printre scânduri, am găsit
insectele albe de nemâncare. Îngroziţi, am intrat în cealată cameră, în
speranţa că furnicile negre s-or afla în r<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă</span>zboi cu ploşniţele şi le-au biruit pe cele dintâi. Dimineaţa, cum
am ieşit pe plai, ne-am dezbrăcat cu totul şi ne-am cercetat hainele, rucsacii
şi toate locurile pe unde am fi putut lua astfel de lighioane.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Când am ajuns prima
oară pe plaiul de pe vârful Gera, am descoperit rămăşiţe de abia risipite pe
aici, dintr-un avion prăbuşit prin aceste locuri. Şi pentru că tragedia de abia
se săvârşise şi poveştile erau numeroase.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-una din
primele peregrinări pe meleagurile căpăţânene, am venit din locurile de abia
descoperite ale Târnovului. Atunci am trecut de Nedeia pe vreme însorită şi
deabia pe coastele Balotei, ne-a prins ceaţa. Una deasă de s-o tai cu cuţitul.
Nu prea ştiam pe unde suntem şi când s-a risipit puţin, undeva jos, am zărit o
stână. Într-acolo ne-am îndreptat. Aveam să aflăm mult mai târziu că era stâna
din Dârjala. Ne-am aranjat locurile de dormit, dar din neatenţie rucsacul unui
dintre noi a luat foc şi praful s-a ales de el. A doua zi, am plecat tot cei
patru prieteni, am coborât la stânele din Cocora şi am poposit la un mic canton
de pădurar. De acolo, am început coborârea prin pădure, fără potecă. Când ne-am
adunat, am constatat că unul dintre noi lipsea. Cât am încercat să-l strigăm,
n-am obţinut niciun răspuns. Am coborât mai departe doar singuri. Pe drum am
întâlnit cea mai frumoasă viperă pe care am văzut-o vreodată. Până la urmă am
ajuns în Mălaia, după ce am aflat că noi coborâsem pe valea Păişului. Celălalt
coleg găsise poteca cea bună şi ajunsese acasă înaintea noastră.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">La începuturile
drumeţiilor prin munţii Căpăţânii, am plecat întovărăşit de un grup numeros. Am
început urcuşul către vârful lui Stan chiar din şoseaua de pe valea Lotrului.
Am trecut pe lângă gropile de prospecţiuni căutătoare de aur, am ajuns în
poienile însorite, pline de flori de sub vârf, am trecut de Şaua Suhăioasa
străjuită de fagi falnici şi ne-am înscris în lungul drum de exploatare al
Carpatinei. Am poposit la bordeiul de lângă Izvorul Mierlei. A doau zi am
plecat mai departe, am străbătut plaiurile care întovărăşeau vârfurile
Ionaşcului, Govorei, Lepezilor şi am ajuns pe sub seninările Builei. I-am
traversat creasta şi am coborât pe muchia Scărişoarei până în Bărbăteşti. Nimic
senzaţional, în afara lungimii drumului şi durerilor năpraznice de genunchi ale
unei din fetele grupului. Am fost fericit atunci când ne-au ajuns doi ciobani
călări. Unul din eie a luat-o pe fată pe cal şi cu un astfel de cortegiu, până
la urmă am scos-o la capăt.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Îl cunoscusem
pe Emilian Cristea, în cele câteva împrejurări când făcuse prezentări de
diapozitive la Rm. Vâlcea. De aceea, poate primisem o invitaţie de la dânsul,
pentru ceva similar, într-una din adunările membrilor cercului turistic Floarea
de Colţ. Nu venisem chiar singur la Bucureşti, ba chiar acolo m-am întâlnit cu bunul
meu prieten Mircea Florian. La intrare, o fată înaltă, brunetă pe cât părea şi
foarte autoritară, umbla cu cheta, necesară premierii celor din club care
aduseseră ceva deosebit în cursul unui an întreg. M-am conformat, chiar dacă eu
eram acolo în calitate de invitat. După ce şi-au istorisit întâmplările ultimei
excursii, făcute pe creasta Balaurului din Bucegi, a venit şi rândul meu să
prezint diapozitive din munţii Căpăţânii. Adunarea părea să fie interesată de
priveliştile oferite de munţii Căpăţânii sau poate doar mi s-o fi părut. Deabia
către sfârşitul expunerii, am obsrevat în primul rând, fata care-mi ceruse bani
pentru florile necesare premierii. Părea foarte atentă şi încântată de cele
văzute. Ceva mai târziu, acasă, am primit o scrisoare, în care doi dintre
spectatori, erau interesaţi de o excursie prin munţii Căpăţânii. Unul dintre ei
era...Ileana, fata din primul rând. M-am întâlnit cu ei la Vâlcea şi am plecat
într-un periplu prin frumuseţile Căpăţânii. Aveam să mă conving repede că nu
numai interesul pentru munţii aceştia necunoscuţi celor doi, o mânase pe fată,
pe aceste meleaguri. Dar asta este altă poveste.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">O scrisoare,
pe adresa mea luată de la Emilian Cristea, a ajuns la mine şi aşa am pornit într-o
excursie pe meleagurile Căpăţânii, munţii ale căror diapozitive, tocmai le prezentasem.
Am pornit într-o după-amiază, către Ciunget şi valea Repedei. Ne-am dat jos la
capătul potecii care urca către Piatra Târnovului. La plecare, Nea Mitică, un
şugubăţ în felul lui, a scos o sticlă, spunându-ne că în ea se află apă
minerală îmbuteliată la Bărbăteşti. Ştiam ce fel de apă este aceea. Nu mai
aveam loc în fucsac, adusesem cu mine o coardă şi ceva material alpin, bănuind că
o să am prilejul să urc în Creasta Fotoreporterului, cu doi colegi pe care aveam
să-i întâlnesc în Cheile Recea. Trebuia să ajungem la vechiul dormitor de
muncitori, pe care nu-l mai văzusem de ani buni. Plecasem cam târziu la drum şi
noaptea, chiar dacă aveam lanterne, am cam încurcat poteca cea bună. Dar de
ajuns la dormitorul căutat, tot am ajuns. Numai că între timp acesta era cam
jalnic. O cameră cu uşă, fereastră, pat şi ceva paie pe el tot mai rămăsese.
Afară era noapte de-a binelea. Ne-am aruncat rucsacii pe patul cu paie şi din
al meu, am scos sticla de ... apă minerală, pe care o aveam de la nea Mitică.
Dânsul, băiatul însoţitor, a scos lesne dopul sticlei şi a dus-o la gură. L-am
văzut schimonosindu-se şi cu oarecare mirare a constatat că era doar ţuică.
Spre surprinderea mea, ţuica a avut un mare succes şi conţinutul sticlei a
dispărut cu repeziciune, dar şi cu oarecare urmări asupra stabiliţii
picioarelui tânărului, care ceva mai târziu a mers cu mine la izvorul cu apă
veritabilă. A trecut noaptea şi dimineaţa am mers la stâna Târnovului Mic, acolo
unde ciobanii ne-au primit cu dragă inimă, spunându-ne că toată noaptea câinii
tot hămăiseră în direcţia casei în care ne adăpostisem. Eram aici ca acasă.
Ne-am lăsat rucsacii şi am plecat pe sub munte, de unde în poiana cunoscută, am
început urcuşul către creasta Pietrii Târnovului. Le-au plăcut mult locurile, mai
ales că din vârful Pietrii am coborât pe faţa cam abruptă a muntelui. Impresia
lăsata de frumoasa creastă calcaroasă a fost una deosebită celor doi. După
amiaza ne-a petrecut-o prin pădurea de brad din apropierea stânei. Copiii
stânei ne-au învăţat cum să mestecăm lacrimi de brad, răşina scursă pe coaja
bradului. Era pentru ei, un înlocuitor al gumei de mestecat. Am plecat a doua
zi mai departe. Mai aveam cale lungă de străbătut. Am umblat o vreme pe sub seninările
Pietrii, prin locurile cu paltini falnici. Era pe atunci doar o potecă
frumoasă. Acum, pe aici, este un drum de maşină, făcut la iniţiativa
ciobanilor. La ramificaţia ce ne-a scos la stâna din Gropiţă mai întâi, am
ajuns repede. Era pe atunci dărâmată şi izvorul parcă mai puternic şi încă mai
curgea pe sub acoperişul prăbuşit, pe acolo pe unde altădată era celarul
stânei. Apoi pe sub munte, pe poteca oierilor, am ajuns la stâna din Groapă.
Aşezată pe un promontoriu al muntelui, era un loc cu imagfini deosebite, spre
adânca valea Repedi şi spre impresionantul abrupt al Pietrii de unde tocmai
veneam. Un culoar înierbat, străjuit de tufe de jneapăn, duceau tocmai pe vârful
Nedeii, cel mai înalt din întreg masivul. De aici încolo poteca se strecura pe sub
vârful amintit, printre stâncării pline de licheni şi muşchi şi, mai ales,
strecurată printre tufe decorative de jneapăn. Străbăteam parcă locuri din
Retezat. Şi poteca, pe care o mai parcursesm de alteori, aşa mi-a rămas în
minte. De aici am ajuns pe drumul de creastă al munţilor Căpăţânii şi drumul pe
cununa acestora unul frumos şi interesant. Am trecut de Funicel, de şaua
acestuia, apoi pe sub Balota, am urcat pe vârful Ursu, cu privelişti către alţi
munţi depărtaţi, după care am coborât la cantonul de pe vârful lui Roman. Am
fost primiţi cu bucurie şi cu vin de coczar, care tare mult le-a plăcut celor
doi. Dimineaţa am urcat în şaua Pietrilor Roşii, am trecut de vârfurile Văleanului,
Cocora, Zmeurăt, Ionaşcu, Priota şi am urcat pe cel al Căprăreţii. O potecă
bună ne-a întovărăşit câtăva vreme, după care s-a pierdut, dar până la urmă am
ajuns în Şaua Hădărăului. De aici încolo poteca era marcată de curând şi am
ajuns lesne la cantonul din Chei. Mi-am întâlnit aici prietenii cu care îmi
fixasem întâlnire. Vroiam să urcăm Creasta Fotoreporterului, pentru care îmi
adusesem tot harnaşamentul alpin. A doua zi am făcut-o. Când ne-am întors din
tură, cei doi bucureşteni îşi cam încheiaseră socotelile şi chiar băiatul plecase,
iar fata a rămas cu alpiniştii cu care s-a reîntors acasă. Şi noi am coborât
din munte, luând drumul Plaiului Pietrii Tăiate până în Olăneşti. Fusese o
excursie deosebită. Iar cu Ileana, fata cea înaltă cu ochi negri, m-am revăzut
în alte împrehurări, fie pe munte, fie prin Bucureştiul cel aglomerat.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Veneam după o
lungă perioadă de inactivitate turistică. Nici nu mai ştiam bine pe unde-mi
sunt hainele de munte şi aproape că pe unele le-am improvizat. Am plecat cu
autobuzul până în Ciunget, apoi mi-am luat picioarele la spinare şi mi-am
început drumul pe valea Latoriţei, dorind să ajung la casa din Petrimanu. Pe
drum m-a ajuns din urmă maşina celui care tocmai îşi deschisese motelul,
încropit dintr-o fostă dinamitieră. N-am dormit acolo, nici la casa şcolară, ci
la casa pădurarului. În zori am plecat spre Curmătura Olteţului şi mi-am
început drumul pe creastă, era o zi însorită şi caldă. În şaua Negovanului
mi-am pus mânile sub cap şi am zăbovit acolo multă vreme, gândindu-mă la anii
în care nu mai urcasem şi la boala care mă obligase să nu mai urc pe creste. Am
mulţumit cerului albastru şi celui care mă adusese în stare să mai străbat
potecile muntelui. De acolo, am coborât către sâna din Gropiţă. Era acolo o
casă nouă şi ciobanul, mândru tare, mi-a prezentat-o ca pe una care avea
utilităţile europene. În parte era o alcătuire un pic modernizată. Am zăbovit
acolo, cât să-mi trag sufletul, după care am pornit repede pe coastă, să ajung
pe poteca care avea să mă scoată la stânele din Târnovul Mic. Mai vroiam să le
arăt ciobanilor cat de sprinten sunt, dar când am ieşit din raza lor vizaulă,
m-am domolit repede. Am ajuns la stână, am dormit în „cabinetul” acestora şi în
zori am plecat către valea Repedei. Până la Gura acesteia am mers voiniceşte,
dar când am ajuns la drumul care avea să mă scoată la drumul Voinesei, m-a
moleşit căldura şi oboseala. Noroc cu un şofer milostiv care mi-a luat din
picioare ultimii kilometri. Am ajuns la Gura Latoriţei, chiar mai devreme decât
îmi închipuiam şi pe malul râului am avut timp şi de plajă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Acum că îmi
reluasem activitatea montană, am imaginat o excursie pe întreaga creastă a munţilor
Căpăţânii. Şi pe deasupra şi singur! Am ajuns din nou la Petrimanu. De acolo am
urcat în Curmătura Olteţului şi mi-am început periplul. Era o zi de vară
frumoasă. Am luat vârfurile la rând. Am trecut de cel al Boului în apropiere de
care era şi fosta staţie meteo. Am trecut de Turcinul Negovanului, de cel al Negovanului
şi nu m-am putut abţine să nu urc pe Nedeia. De aici se vedeau parcă toţi
munţii, din Parâng până se sfârşea zarea. Am coborât în Şaua Nedeii, acolo
lângă vechea Troiţă. Am trecut de Funicel, de Şaua acestuia, am traversat
coasta Balotei, pe cea a Ursului, am trecut şi de Văleanu şi când am coborât în
Curmătura Rodeanu, am cerut găzduire la stâna de acolo. M-au primit oamenii, dar
parcă mi s-a părut că n-au făcut-o cu prea mare plăcere. În zori, am plecat mai
departe. Am străbătut poteca largă, printre brazi falnici până în Şaua Zmeurătului.
Pe vârful cu cele câteva stânci de pe el, al Ionaşcului am zăbovit câtăva
vreme. Am urmat poteca de sub Priota şi am străbătut plaiul întins al Gerei. De
sub Gera am găsit vechiul drum al Carpatinei şi pe el m-am înscris până spre
capătul lui. Am găsit rar apă, dar cel mai bun izvor, apărut atunci când îmi
era mai sete, l-am găsit în apropirea locului de unde se zărea satul
dezmoşteniţilor din Valea lui Stan. Mi s-a părut că drumul parcă nu mai avea
continuare, deşi ştiam bine că pe el ajunsesem până în şoseaua din lungul
Lotrului. Dar în faţă, coborând aproape abrupt, se făcea o potecă, care m-a
condus la drumul din lungul pârâului din Valea lui Stan, lângă cea mai
depărtată casă din sătuc. De acolo până centrul aşezării, casele s-au înmulţit.
Un fel de teamă mă stăpânea traversând locurile acestea stăpânite de oacheşi,
mai ales că era dumincă şi oamenii poate ieşiseră din cârciumă. De pe treptele
unei din case, câteva voci m-au invitat să stau de vorbă cu ei. Şi, iată-mă,
stând la taifas cu câţiva de care ceva mai sus m-am temut. S-a înfiripat o
discuţie şi până la urmă am plecat. Până la şosea mai erau doar 2 km, dar
autobuzul chiar l-am pierdut. La multe maşini am făcut cu mâna şi nu doream
decât să ajung la Gura Lotrului, dar niciuna nu a oprit. S-or fi speriat de
rucsacul meu, de faţa cam nerasă şi, poate, de oarcare neorânduială
vestimentară, după cele două zile petrecute singur în munte. Din susul văii de
păe care tocmai venisem, am auzit zumzetul unei maşini. Era plină cu ţiganii de
care tocmai mă despărţisem. „Ce faci domnule, nu te-a luat nimeni?”. Şi m-au
pofitit în maşină, în faţă „că aştia ai mei mai stau şi înghesuiţi”. În Brezoi
i-a descărcat în centru şi pe mine m-au dus cu maşina până la Gura Lotrului. Şi
mi-au refuzat şi banii. Am ajuns acasă cu trenul, ba pot spune că l-am oprit
când tocmai primise aviz de plcare, dar mecanicul mi-a spus că mă aştepată până
când îmi iau bilet. De cele două întâmplări, pline de cumsecădenia unor oameni
care nu-mi erau cu nimic datori, am să-mi aduc aminte toată viaţa.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-o
dimineaţă frumoasă de vară, am plecat cu copiii, către un traseu care începea
de sub vârful Păpuşii din Parâng. Acolo ne-am dat jos din maşină şi mai departe
am străbătut vârfurile mai modeste ale Parângului estic. Când am ajuns pe
vârful Pristosului, am privit îndelung către locul de sub vârful Boului, acolo
unde era casa meteo. Când am ajuns în Curmătura Olteţului, eram la graniţa
dintre munţi. Intram pe potecile Căpăţânii. Am înnoptat sub vârful Turcinul
Negovanului, unde am întins cortul. Ziua următoare se anunţa frumoasă şi aşa a
fost până am ajuns pe poteca de sub vârful Ursu. Apoi dintr-odată norii au
cuprins cerul, anuţând vreme de furtună mare. Când am depăşit Fântâna
Neamţului, cerul era străbătut de fulgere. Eram în mijlocul unei furtuni
năpraznice. Andrei şi cu mine ne vărsam focul pe Floriana, care mai toată
excursia vroia mereu acasă, ba mai mult dorea să ne cuprindă ploaia. Iată că i
se împlinise ruga. Când am ajuns aproape de Şaua Pietrilor Roşii, am zărit,
doar la lumina fulgerelor, pentru că părea că noaptea a învăluit muntele, o
căruţă trasă de cai, cu un om care se tot agita pe lângă ea. Cu chiu cu vai, am
început să coborâm pe poteca care ne conducea către stâna din Groapa Mălăii. Am
trecut pe lângă ea şi am coborât pe drumul cel mai scurt către Valea Lotrului.
Poteca bună pe care o ştiam, dispăruse sub marea de ierburi pe care trebuia să
o străbatem. În jurul nostru totul mustea de apă. Hainele noastre erau atât de
ude încât aproape cădeau de pe noi, atât de grele deveniseră. Până la urmă am
ieşit în drumul de pe Valea Mălăii şi am răzbit până la staţia de autobuz, de
unde am ajuns acasă. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Multe din
întâmplările petrecute în munţii Căpăţânii, aveam să le descriu pe larg, în
câte un text de sine stătător şi desigur ceva mai amănunţit. Aşa că acesta este
una din ultimele întâmplări ceva ma prescurtate. Pe de altă parte parcursesem o
perioadă de timp în care pierderea aparatului fotografic, mă lasase fără
imaginile pe care mi le doream.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Ajunsesem
într-un moment când credeam că voi ajunge din nou acasă, pe meleagurile
bucurestene, pe care încă mi le doream. Mă duceam pe locurile copilăriei,
studenţiei, dar mă stăpânea dorul munţilor vâlceni pe care îmi închipuiam că am
să-i părăsesc. Am plecat cu doctorul Iliescu şi fiul acestuia, într-o plimbare
până pe vârful Ursului. Am trecut pe la stânele din Groşet şi apoi prin
căldarea Ursului, cea plină de bujor aflat în plină floare. Acolo am
îngenunchiat, ferit de privirile celor doi, într-un fel de rămas bun, dar şi de
o revedere grabnică. Pe vârful Ursului am ajuns odată cu ceaţa, aşa că cine
ştie ce privelişti n-am avut. Despărţirea de aceste locuri a durat aproape doi
ani, după care munţilor acestora, le-am călcat din nou potecile.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Aşadar,
iată-mă plecând într-o excursie organizată de “coana Suzana“, cum îi cam era
porecla în noul grup la care aderasem. Plecam mai întâi în Piatra Târnovului şi,
mai apoi, intenţionam să urcăm în creasta Căpăţânii. La stânele din Târnovu Mic
am ajuns urcând mai întâi pe valea Repedei şi mai apoi pe drumul croit de
ciobani. Am urcat în fugă până în creasta Pietrii Târnovului, pe lângă hornul
haiducilor şi de acolo am privit cum se lasă înserarea peste creasta munţilor
Latoriţei. Am înnoptat la stâna amintită, la „cabinetul” acesteia, cum le
plăcea ciobanilor să-i spună alcăturii din lemn de lângă stână. Ne-am petrecut
noaptea împreună cu nişte lăstuni ce de abia îşi scoseseră puii din găoace. Pe
înserat lăstunii tot veneau la cuib să-şi hrănească odraslele şi peste noapte
fiinţele astea micuţe au tot gângurit. Am plecat cât am putut mai devreme.
Aveam un drum lung de făcut. Am urmat poteca pe sub meterezele de calcar ale
Pietrii şi acolo unde am întâlnit ramificaţia potecii spre stâna din Gropiţa,
am luat-o la stânga. Pe lângă ruinele vechii stâne am trecut repede, apoi am
urmat poteca turmelor şi când am trecut peste pârâul Gropiţei, aceasta s-a
risipit pe plai, la început printre brazi şi mai apoi printre tufele de
jneapăn. Eram pe faţa Cuculeiului. Am urcat vârtos până pe capul pleşuv al
Negovanului, de unde am avut privelişti largi către Curmătura Olteţului şi mai
departe către primele vârfulri din Parâng. Pentru că tot ne era aproape, am
urcat şi Nedeia, că doar acesta era cel mai înalt vârf din munţii Căpăţânii.
Era sfârşitul lunii mai şi turmele ar fi trebuit să urce la munte. Dar pe
nicăieri nu se vedea vreo urmă a acestora. Doar că pe vârf, am întâlnit un
cioban, care urcase acolo, trimis să evalueze timpul, dacă acesta ar fi
favorabil aducerii turmelor la stâne. Şaua Nedeii de sub noi era un şes imens
şi acolo după ceva vorbe de ale ciobanilor, se ţineau nedeile, sărbători
oiereşti din vremuri trecute. În mijlocul şeii am întâlnit iarăşi troiţa din
lemn, parcă mai pricăjită decât cu vreo douăzeci de ani în urmă. Înfrunta
timpurile cu vitejie. După însemnele pe care le văzusem la prima mea trecere pe
aici, părea venită din vremuri de mult apuse, sau poate doar aşa mi se părea
mie. Ne-am continuat drumul către Şaua Funicelului şi mai apoi am urcat coasta
muntelui Balotei, cel cu piatră roşietică, cu grohotiş măcinat într-o moara nevăzută.
Colegii mei urmăreau poteca, dar eu am urcat mai către vârf, acolo unde fusesem
de prea puţine ori. Oricum vârful Balotei mi s-a părut întotdeauna unul mai
greu de atins, deşi nu era cel mai înalt munte din partea înaltă a Căpăţânii.
Mă odihneam pe o piatră, când în faţa mea mi-au apărut doi bărbaţi cu rucsaci
în spate. Munţii în care eram, nu erau singurii pe care urcaseră şi nici
ultimii pe care vroiau să-i străbată. Le-am dat câteva sfaturi pe mai departe.
Nici măcar nu ştiu dacă mi le-or fi cerut! Mai către sfârşitul scurtei noastre
întrevederi, m-au întrebat dacă eu sunt... Şi să fiu sincer, faptul că eram
cunoscut ca unul care ştia munţii aceştia, mi-a făcut plăcere. Ne-am despărţit
şi fiecare şi-a urmat calea sa. Mi-am ajuns din urmă tovarăşii de drum, tocmai
pe vârful Ursului. Era cerul albastru şi vizibilitate cât cuprindeau ochii. De
coborât, am coborât direct de pe vârf, pe acolo pe unde în scurtă vreme
versantul avea să se înroşească de florile bujorului. Ne îndreptam către stâna
din Groşet, acolo unde ştiam că vom găsi un izvor puternic, să ne potolească
setea care ne cuprinsese. Am găsit stâna, dar izvorul părea secat demult. Nici
Ionică n-a găsit prin apropiere vreo urmă de apă, chiar dacă a umblat în susul
muntelui pe urma izvorului. Doar că de acolo s-a întors cu un frumos cuţit,
pierdut de cine ştie cine. Amărâţi şi însetaţi, ne-am îndreptat repede către
Poiana Iezerului, acolo unde belşugul de apă al pârului cu mendre multe avea să
ne sature setea care ne bântuia. Am găsit poiana, am găsit căsuţa, cam
dărăpănată, în care aveam să ne adăpostim, dar au fost şi momente de
întristare. Pădurea de brad care înconjura poiana, pe deasupra căreia privisem
de atâtea ori creştetul vârfului Ursu, dispăruse sub asaltul drujbelor. Şi apa
pârâului îşi schimbase înfăţişarea. Curgea tot aşa de liniştit şi mendrele erau
tot acolo, doar că faţa apei era acoperită de firele înalte ale pirului care-o
năpădise. Imaginea coastei golită de falnicia brazilor, faţa apei molcome,
altădată albăstrită de cerul senin, alcătuia o imagine aproape jalnică. Poate
de aceea, din senin, s-a strânit în grup o ceartă cumplită, de abia stăpânită
mai apoi. Şi cearta asta este ultimul lucru de care-mi amintesc de locurile
acelea pe care le-am iubit aproape cu patimă. A doua zi, am coborât către
Curmătura Popeştilor şi de acolo în Valea Repedei. Ciungetul nu era departe şi
doar căldura zilei ne-a mai chinuit până la Gura Latoriţei, unde, ca de atâtea
alte ori am aşteptat autobuzul care ne-a dus către casă.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Tot coana
Suzana, ne-a îndemnat la o altă plimbare prin munţii Căpăţânii. Mery, Fane,
Suzana şi cu mine alcătuiam grupul care pornise pe cărările munţilor. Ne-a dus
cât aputut fiul lui Mery, cu Dacia lor. Am străbătut valea Mânzului, apoi pe
cea a Folei şi când n-a mai putut înainta, ne-am oprit sub seninările pereţilor
cheilor Folea. Le cunoscusem când pe aici de abia de se strecura pârâul, când începusem
să îndrăgesc căţărarea, ba chiar pe unul din trasee apucasem să urc vreo două
lungimi. Acum pe aici era începutul unui drum de viitoare exploatare. Am ajuns
curând la locul numit „La Temelie”, acolo unde urmele unui început de captare a
apelor fusaese abandonat. Am trecut pe cărarea întortochiată și am ajuns la limita
de sus a pădurii. Am străbătut poteca printre brazi falnici, rămasă ca în
vremurile de demult, am ajuns la vechea stână Bătrână şi de acolo la o căsuţă
părăsită, aşezată lângă un izvor putrenic. Avea să devină aceasta peste ani,
actuala casă a refugiului Gera. N-am zăbovit mult, mai aveam cale lungă de
făcut. Am ieşit pe plai, străbătând ochiuri mari de zăpadă din care ţâşneau
gingaşele flori ale brânduşelor. Am urcat vârful Ionaşcului şi ne-am început
coborârea. Am lăsat în urmă stâna din Govora, am traversat pârâul năbădăios al
Recei şi când am ajuns în Şaua Lespezilor, am întâlnit o casă aproape nou
întocmită. Acolo ne-am hotărât să rămânem. Am profitat de ocazie şi am urcat pe
vârful Lespezi, cel din apropiere. Era vreme cam pâcloasă şi n-am avut parte de
cine ştie ce privelişti. A doua zi am urmat poteca de de pe coama muntelui până
în Curmătura Comarnice şi de acolo am coborât la vechiul canton Cheia. Am
petrecut acolo o noapte cam chinuită şi doar frumuseţea cheilor ne-a mai
îndulcit-o. Ultima zi a fost cea în care ne-am îndreptat către casă. Am urcat
până spre tunel, am coborât în Şaua Bătrânei Doamne şi de acolo am prins poteca
din lungul Plaiului Pietrii Tăiate. În şaua Prislopelului, am făcut pe grozavul
şi am dorit să continui drumul prin pădure, pe poteca de altfel foarte clară.
Era poteca de curând remarcată, doar că într-un loc, marcajul era aplicat în
aşa fel încât m-a îndrumat pe un drum lateral. Multă vreme m-am tot învârtit pe
acolo şi până la urmă, m-am hotărât să mă întorc, acolo unde mă despărţisem de
grup. La ora 5pm, traversam apa Olăneştilor şi mai aveam în faţă un drum de 12
km. l-am parcurs în ritm de metronom şi singurul popas pe care l-am făcut a
fost la confluenţa cu pârâul Radiţei şi de acolo nu m-am mai oprit decât la o
plăcintărie din Olăneşti, să-mi potolesc oarece foame care mă bântuia. La ora 8
pm mă urcam în autobuzul de Vâlcea!<span style="mso-spacerun: yes;">
</span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">De data asta
tot cu „coana” Suzana dar şi cu Mioara, am plecat din Vâlcea cu o maşină, care
ne-a dus pe valea Radiţei, alias Bacea, pănă la capătul drumului de exploatare.
Ne-am trezit în faţa muntelui, fără potecă clară mai departe. Am prins clinul
unei muchii şi după un urcuş cam greu, am ajuns în vechiul drum al Carpatinei, nu
departe de Şaua Suhăioasa. Drumul era încă lung, dar ziua era frumoasă şi
caldă, deşi eram cam aproape de sfârşitul toamnei. Am trecut de vârful
Cândoaia, apoi de stâna Bătrână şi am continuat să mergem, tot pe drumul
Carpatinei până la Izvorul Mierlei. De acolo am prins un pinten de munte şi am
urcat spre plai. Am întâlnit stâna din Bărbătescu – n-am văzut în viaţa mea o
stână mai murdară ca aceasta -, am ajuns către creasta Ionaşcului, am coborât
până la pârul Recea – începuse să aibă apa ţurţuri de gheaţă – apoi am urcat la
refugiul din creasta Lespezilor şi ne-am oprit peste noapte la stâna din Lespezi.
A fost frig peste noapte şi dimineaţa era gheaţă prin preajma stânei şi pe unul
din gheţuşuri am luat o trântă de toată frumuseţea. Am pornit să străbatem
culmea Lespezilor pe o ceaţă pe care nici cuţitul nu o putea tăia. Am ajuns la
Curmătura Comarnicelor şi am coborât la cantonul din Chei, devenit între timp
cabană ca lumea. Am găsit o uşă deschisă şi am pătruns înăuntru. M-a întâmpinat
unul din câinii ciobăneşti ai cabanei, care m-a şi înşfăcat de picior. Nu
grozav, dar destul de bine. Ciorba oferită, un pahar de bere şi ospitalitatea
celor de acolo, m-au făcut să nici nu iau în seamă evenimentul. A urmat drumul
lung către Olăneşti, mai întâi pe plaiul Pietrii Tăiate apoi pe valea Mânzului
şi am sfârşit în autobuzul din Olăneşti.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Pentru mine
munţii Căpăţânii au fost un adevărat leagăn montan. Aici m-am simţit ca
niciunde în ală parte din Carpaţi. Eram într-un fel de nouă casă, pe care o
descopeream cu fiecare nou pas pe care-l făceam. Acolo am petrecut cele mai
frumoase zile de iarnă, acolo am avut aventuri, din care unele puteau să sfârşească
şi rău, acolo am întâlnit farmecul pădurilor de brad şi din ele au apărut şi
stânele ospitaliere la care eram întodeauna primit ca unul de-al casei. Au fost
petrecuţi pe acolo anii cei mai frumoşi şi desigur la asta au contribuit din
plin şi prieteni de nădejde, pe care până la sfârşitul vieţii mele pământeşti
nu am să-i uit.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8012789762411985644.post-65115188485941822812022-04-19T21:12:00.001+03:002022-04-21T06:27:31.912+03:00Piatra Târnovului<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0LGFEHrC-6HSfUVsvFLTlop0viycFotfssKktUITK9cEF5vJ3fTxImj4m_641QeeCjKVrHsp1HMKhjHvGHv7bvZg-frCvurqK0PPlh4AVwURi_hBVN7BVvoZQVybGNNBUAV5NXBffqKb4NK9adf-GZ_X4IDcP2t9bP1G6ExRsp21dfKC1Yysdhn5R/s4800/img310.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3118" data-original-width="4800" height="208" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0LGFEHrC-6HSfUVsvFLTlop0viycFotfssKktUITK9cEF5vJ3fTxImj4m_641QeeCjKVrHsp1HMKhjHvGHv7bvZg-frCvurqK0PPlh4AVwURi_hBVN7BVvoZQVybGNNBUAV5NXBffqKb4NK9adf-GZ_X4IDcP2t9bP1G6ExRsp21dfKC1Yysdhn5R/s320/img310.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhL1ZAgXX6dzafrxsVykzZVwssCa2WbIBB_DhTpwNtmRodFgVNwQG7gFtow4NnfekixhP5KZ7jUQXRKXySZehBh7Ude7DozL4QaF3Cu_IxlMPQXgfIuS2G0mfgWEYONMG8AlpdpJXjuoQ6vnwWWPUIVHj1DFv8lHErYTO-7RXSOyMWyvyhQIPg6mizY/s4319/img151.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2763" data-original-width="4319" height="205" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhL1ZAgXX6dzafrxsVykzZVwssCa2WbIBB_DhTpwNtmRodFgVNwQG7gFtow4NnfekixhP5KZ7jUQXRKXySZehBh7Ude7DozL4QaF3Cu_IxlMPQXgfIuS2G0mfgWEYONMG8AlpdpJXjuoQ6vnwWWPUIVHj1DFv8lHErYTO-7RXSOyMWyvyhQIPg6mizY/s320/img151.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIdMX0BZDu6cUxNtS_eFfmRHiJOcr15uVIc29Bl7UUzdFpQALN3GJ-i6Cmt7t23E-55dh8xjrrrHCWVEwKp8q47egt_8jLHMgM_P45LXCMqvYFkp_oYZ3qi51ekl9CfBg9u1chrHJR2KvAcIFrjaYMq80xFm-jOps9Wti-o98oX79nv36lo6YUSQEf/s4797/img122.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4797" data-original-width="3133" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIdMX0BZDu6cUxNtS_eFfmRHiJOcr15uVIc29Bl7UUzdFpQALN3GJ-i6Cmt7t23E-55dh8xjrrrHCWVEwKp8q47egt_8jLHMgM_P45LXCMqvYFkp_oYZ3qi51ekl9CfBg9u1chrHJR2KvAcIFrjaYMq80xFm-jOps9Wti-o98oX79nv36lo6YUSQEf/s320/img122.jpg" width="209" /></a></div><br /><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Moto: Şi mutaţi munţii<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Pe pietroiul din vârf,<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Dacă se poate.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i>Marin Sorescu<o:p></o:p></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Pentru mine,
munţii Căpăţânii au început odată cu venirea în Râmnicu Vâlcea. Dar excursiile
adevărate şi cu o hartă în mână, cât de cât, au continuat după apariţia
ghidului turistic al lui Nae Popescu, despre aceşti munţi. Cunoscusem Buila şi
cum ghidul anunţa încă un munte de calcar, Piatra Târnovului, m-am grăbit să
fac cunoştină cu el. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-o zi de
lucru, am plecat spre muntele închipuit. Era forfotă mare pe valea Lotrului.
Începuseră în plin lucrările hidrocentralei şi şoseaua devenise neîncăpătoare.
La ramificaţia Ciungetului, am coborît din maşină. Nu ştiam cam cât aveam de
mers până spre locul de unde începeam să urc. Cred că am prins o maşină, care
m-a dus până la Gura Repedei. De acolo până spre casele Vătăjelu, am tot
întrebat pe unde trebuie să urc. Cei de la casele amintite, mi-au arătat un
podeţ improvizat, de unde mai departe suia o potecă clară, strecurată printre
ogoarele oamenilor. Un om, ieşit în poarta unei case, dintre acelea risipite pe
plai, m-a îndrumat către ultima dintre acestea, casa lui Ionică Pleşanu. Până
acolo am ajuns şi ultima parte a potecii, urca chiar prin lanul de cartofi al
omului. L-am întrebat şi pe stăpânul casei, una cu prispă şi veleităţi de
arhitectură muntenească, cam pe unde ar fi poteca. Era cam şugubăţ bătrânul, dar
totuşi mi-a arătat cam pe unde mergea poteca. Se ieşea chiar pe poarta casei
sale, de unde mai departe drumul mergea prin pădurea bătrână şi deasă. Astăzi
prin acele locuri n-au mai rămas decât lăstarele unei alte păduri, mai tinere,
cealaltă fiind tăiată de mult. Pe aici există astăzi doar urme vagi ale vechii
poteci. I-am urmat sfatul bătrânului şi am continuat drumul arătat de el.
Poteca curgea liniştită prin pădurea cu fagi mari, fără să-mi pună probleme de
orientare şi mai ales aproape fără să urce. Curând am ajuns la un bordei – La
Mătălana. Nea Pleşanu îmi spusese de el. Avea prin preajmă un izvor, pe care
atunci l-am şi găsit. Am plecat mai departe. Poteca începea să urce, de unde
până atunci părea că nici gând să urc pe vreun munte. Au început să apară
pereţi de calcar fărâmiţat. Nu păreau să fie alte poteci prin preajmă, aşa
încât orientarea părea simplă. În depărtări au început să apară creste, despre
care atunci nu ştiam care sunt. Poteca a făcut un cot scurt spre dreapta şi am
intrat într-o vale. Curgea pe aici un pârâu năvalnic. Era „Izvorul Mierlei”.
Deodată muntele şi-a schimbat înfăţişarea. Au apărut brazii. Falnici, înalţi,
de nu le ajungeai cu privirea la vârf. Poteca, dintr-odată părea pardosită cu
pietre şi căpătase aspectul uneia de munte. Mai departe am traversat viroage,
unele cuprinzând firişoare de apă. Am ajuns la plai şi foarte repede a apărut
şi prima stână. Era la începutul lunii octombrie şi natura toată, respira aerul
pur al muntelui, cuprins de boarea toamnei. Stâna întâlnită, avea altă
înfăţişare decât cea cu care eram obişnuit. Şi ca să-mi întărească părerea, am
găsit în ea un compartiment cu laviţe, cu geam şi uşă trainică la intrare. Mai
târziu aveam să aflu că ciobanii numeau această încăpere cabinet şi era
desemnată drept dormitor al stăpânilor stânei. Nu aveam prea mult timp la
dispoziţie, aşa că am început să urc pe plaiul încă verde. De aici încolo nu se
vedea vreo potecă clară, ca până acum. Muntele părea să aibă, mult mai departe,
stâncării interesante, dar timpul care-mi mai rămăsese – la o anumită oră
trebuia să mă întâlnesc cu nea Mitică şi maşina care mă adusese -, nu-mi
permitea să mai zăbovesc. Am făcut calea întoarsă, pe drumul pe care-l ştiam.
Am mai schimbat câteva vorbe cu bătrânul care mă îndrumase pe poteca Târnovului
şi am coborât pe valea Repedei, de unde ceva mai târziu, dar încă pe lumină, am
ajuns la întâlnirea propusă. Târnovul părea un munte pe care merita să-l
cunoşti cu de-a amănuntul!<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Îmi plăcuse
prea mult muntele şi erau locurile de-a dreptul incitante, aşa încât o altă
plimbare pe aceste meleaguri se cerea cât de curând împlinită. Cine putea fi convins
mai uşor, că pe Târnov erau privelişti minunate şi locuri ce meritau a fi
văzute, decât Toni. Cu el am plecat spre Ciunget, cu el am trecut pe la Ionică
Pleşanu şi cu el am ajuns la stâna pe care o văzusem prima oară. Avea stâna nu
numai o înfăţişare civilizată, ci şi o poziţie deosebită. Era aşezată pe o
muchie, de unde muntele Târnovului parcă te îmbia să-l cunoşti. De aici, de pe
acest adevărat promontoriu, puteai privi către marile înălţimi ale munţilor
Căpăţânii. Între timp, din alte plimbări pe creasta acestor munţi, din care de
altfel făcea parte şi Piatra Târnovului, aflasem şi cum se cheamă celelalte
vârfuri, Ursu, Balota şi Nedeia, cele ce încă din vale impresionau atâta. Am
ajuns în valea Repedea, am trecut pe la casele Vătăjelu şi am urcat la casa
bătrânului Pleşanu, care parcă domina valea. Am schimbat câteva vorbe cu el,
aşa ca să nu ne uite prea repede şi am urcat la stâna din Târnovu Mare. Aşa
aveam să aflăm că se cheamă. Aici aveam să-l cunosc pe Zâcă Apostoloiu, cel pe
care multă vreme l-am considerat unul din cei mai reprezentativi ciobani ai
munţilor Căpăţânii. Pe atunci era doar un copilandru şi timpul care avea să
treacă peste el, avea să mă aibă şi pe mine martor. Am început aici şi a doua
zi am purces la o ascensiune pe Piatră. Dar înaintea ascensiunii, Toni a
observat o oaie, care se tot învârtea pe lângă stână, şchiopătând. Le-a spus
ciobanilor că vrea să se uite la piciorul ei. Astăzi ştiu că oile se betegesc
adeseori şi dacă nu mă înşel, boala piciorului se cheamă gălbează. Toni s-a
uitat la piciorul ei şi a întruchipat un bandaj, dezinfectând locul bolnav.
Poate că oaia s-o fi făcut bine după ce am plecat noi. Dimineaşa am plecat pe
plaiul însorit, către creastă. Era prima oară când ajungeam acolo. Cât am mers
pe plai, totul a fost clar, dar curând am intrat în pădurea de brad, bătrână şi
în mare parte doborâtă. Mersul a devenit greoi şi de multe ori a trebuit să
trecem peste trunchiurile brazilor doborâţi. Până la urmă am ajuns în dreptul
stâncilor. Înainte era doar un stei, pe care ne-ar fi fost imposibil să urcăm.
Dar pe stânga puteam urca într-o mică strungă. Acolo am suit şi am putut privi
în lungul unui horn. Părea accesibil şi ne-am lăsat încet pe despicătura lui.
Am găsit prize multe şi am ajuns repede la capătul lui. Atunci am hotărât că
aceasta este calea de urmat către creasta de calcar a muntelui. De aici încolo
a urmat traversarea coastei cu grohotiş mărunt şi ierburi crescute printre
pietre. Am ocolit cât am ocolit muntele, cu seninări desupra noastră şi am
ajuns din nou în faţa unui alt horn. Era hornul plin de urme pronunţate de
argilă, neverosimile pentru locurile prin care treceam. Ciobanii ne spuseseră
că undeva sus, în munte, se află o peşteră, în care haiduci ai locurilor, din
alte vremuri, îşi ascunseseră comorile. Mai adăugaseră că o să întâlnim în
cale, hornul peşterii. Şi chiar aşa a fost, pentru că la capătul hornului plin
de argilă, după ce ne-am agăţat de smocuri de iarbă, am aflat gura strâmtă a
unui aven. Am privit îndelung la gura avenului, ba chiar am aruncat o piatră în
el, ca să ne dăm seama cam cât de adânc este. Descopeream minunile unui munte
cum nu bănuisem că există prin aceste locuri. Eram bineînţeles la începutul
cercetărilor noastre, după cum nici Buila nu ne lăsase să-i cunoaştem secretele
chiar de la început. Încântaţi, am urcat încă puţin şi am ajuns în creasta
muntelui. Alte orizonturi se se deschideau de acolo de unde ajunsesem. Pe creasta
îngustă pe care eram, alte stâncării albe străluceau în bătaia soarelui. Către
vârful Piatra Târnovului, pe care vroiam să ajungem, o barieră de jnepeni ne
stătea în cale. Am mers câtăva vreme pe creasta îngustă, cam cât ar fi o
custură, şi ne-am strecurat cu greu printre crăcile încâlcite ale jnepenişului.
Cu greu am ajuns pe vârf, acolo unde o mică pajişte, presărată cu pietre albe,
tocite de vremuri, înconjurau baliza. Atunci, pentru noi, muntele ne arăta la
fiecare pas, alte minunăţii. Aici pe vârf, puteam privi de jur împrejur munţi.
Nici măcar nu ştiam care sunt, din ce masivi fac parte, vedeam alte creste şi
pentru noi totul era covârşitor. De multe ori am mers pe munte cu Toni şi de
fiecare dată muntele ne copleşea cu măreţia lui. De fiecare dată mergeam pe
munte ca şi cum am fi descoperit tărâmul altei lumi şi noi eram primii muritori
care descopeream aceste locuri. Mergeam cel mai adesea, unul lângă altul şi nu
scoteam prea multe cuvinte. Doar din când în când, mai mult pe muteşte, ne
arătam unul altuia, ba o floare, ba o rază de soare care pătrundea printr-un
ochi al pădurii, ba vreo stâncă cu înfăţişare deosebită, ba vreo altă mare
înălţime din depărtări, către care ne propuneam să ajungem. Ne stăpânea
curiozitatea copilului, căruia de peste tot i se promiteau jucării noi. Şi cam
aşa erau toate excursiile făcute împreună, doar cu noi doi. Vorba unui şugubăţ,
“ei când sunt doi, spun că sunt mulţi”. Dar atunci, după ce am ajuns pe creasta
Pietrii, vroiam să mergem mai departe. Pătrundeam într-un tărâm nou, de parcă
cel de până atunci ar fi fost altfel. Doar hăţaşul imperceptibil pe care ne
purtau paşii, ne mâna prin locuri necunoscute. Apoi către o creastă din ce în
ce mai ascuţită. Curând am ajuns deasupra unor hornuri şi versanţi aproape
verticali, ce se sfârşeau într-o mare de grohotiş, deasupra pădurii de brad.
Doar într-un singur loc, printre pereţi şi cleanţuri, brazii se dăduseră înapoi
şi făcuseră loc altor copaci, pe care parcă nu-i mai văzusem nicăieri. Ceva mai
târziu aveam să ne dăm seama, că pe aici se aciuiase o adevărată colonie de
paltini. Multă vreme am mers pe custura crestei pe care ne aflam. Apoi ne-am
strecurat cine ştie cum, prin locuri mai dosnice şi până la urmă am coborât
într-un ochi de poiană. Ajunsesem la poteca ce se strecura pe sub creasta
Târnovului. Am luat-o la stânga şi ne-am bucurat de alte locuri minunate. Guri
de peşteri se vedeau în peretele muntelui, limbi mari de grohotiş coborau pe
coaste şi sfârşeau în adâncul pădurii. Apoi am coborât printre copacii fără nume,
paltinii, frumoşi, cu frunzele asemănătoare cu cele ale stejarului. Am ajuns în
dreptul unui izvor, ce curgea printr-un şipot înalt şi la care ne-am potolit
setea. Am ajuns şi la stânele de la care plecasem. Ne-au primit ciobanii cu
de-ale stânei. Promiţându-le că mai venim şi altă dată, ne-am luat picioarele
la spinare şi am coborât repede către vale şi către Gura Latoriţei, de unde
trebuia să ne suim în autobuzul de Voineasa.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Marinică era
un personaj care mergea uneori cu noi. Era destul de interesant şi chiar
sociabil. Câţiva ani mai târziu aveam să colaborez cu el, la cea mai dificilă
investiţie pe care o coordonam la Vâlcea. Atunci însă, auzise de la colegi şi
prieteni de generaţie, de frumuseţea Târnovului şi mi l-am găsit îmtr-o
împrejurare, tovarăş de drum, pe aceste meleaguri. Am înnoptat la nea Ionică
Pleşanu. Se pregătea acesta de o despărţire lungă de băiatul lui, care pleca la
armată. Seara am sporovăit mult cu bătrânul. Dimineaţa am pornit repede şi am
ajuns la stâna din Târnovul Mare. Ne-am lăsat bagajul şi am purces pe munte.
L-am dus pe Marinică pe hornul descoperit cu Toni, apoi pe la aven şi pe vârf.
Pe coasta muntelui, înainte de a ajunge la aven, l-am făcut atent pe Marinică,
să nu prea umble cu mâinile prin iarbă, că s-ar putea să dea de vreo viperă. “Fie-aş
al dracului”, a fost expresia folosită de el la mai tot pasul. Era în fond
expresia curentă folosită prin aceste locuri, cu care vrând-nevrând, aveam să
mă obişnuesc de atunci încolo. Am făcut creasta şi ne-am întors la stână. Acolo
ne-au pregătit ciobanii, un adevărat spectacol pastoral. Au cântat din fluier
şi ne-au ospătat cu de-ale lor. Printre altele, ne-au oferit smântână prăjită
în chiar untul ei, atât de gustoasă şi deosebit de săţioasă. E drept că
Marinică adusese şi ceva licoare stimulatoare, aşa că erau argumente ca
ciobanii să ne dea dovada ospitalităţii lor. Am coborît din nou la nea Ionică
Pleşanu. Era trist. Băiatul său nu venise acasă şi clătitele pe care i le
pregătise, stăteau într-o farfurie. Amărât, ne-a ospătat pe noi cu ele. Ne-am
despărţit ca întotdeauna, buni prieteni şi l-am lăsat pe bătrân cu amărăciunea
lui.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Tot povestind
despre minunile Târnovului, o mulţime dintre cei ce se aflau atunci la
începuturile combinatului chimic, doreau să meargă pe acest munte minunat. Aşa,
într-un sfârşit de săptămână, am strâns un grup de 6-7 tovarăşi de drumeţie şi
am plecat spre Ciunget. Pe drumul cunoscut către casele Vătăjelu, apoi la nea
Ionică Pleşanu, pe care l-am rugat să ne găzduiască. Ne-a văzut mulţi şi ne-a
refuzat. L-am rugat să ne găzduiască în fânar şi tot ne-a refuzat, chiar dacă
l-am asigurat că niciunul dintre noi nu fumează. L-am rugat să ne bage pe toţi
în camera pe care nu o folosea, explicându-i că vom dormi pe jos, pentru că
aveam cu toţii saci de dormit. Deabia într-un târziu ne-a spus “dar cum o să
dormiţi dumneavoastră pe jos”. Și până la urmă ne-a lăsat să dormim în camera
lui cea bună. A doua zi am plecat spre Piatra Târnovului, dar grupul era prea
lent şi n-am izbutit să ajungem nici măcar până la stânele din Târnovul Mare şi
a trebuit să ne întoarcem. N-a fost grozav de reuşită excursia. La întoarcere,
unii au povestit că fuseseră la Târnov şi mulţi au întrebat cum a fost posibil
să ne întoarcem atât de repede. Dar când le-am spus că până acolo fusesem cu
autobuzul de Voineasa şi-au dat seama că nu fisesem în Târnovul din Bulgaria,
care oricum, se numea Târnovo.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">S-ar zice că
pe vremea aceea aveam mania grupurilor, aşa s-ar explica faptul că iar am
purces la drum spre Târnovu, cu un grup relativ mare. Ştiam că în prejma
celeilalte stâni, cea de la Târnovu Mic, se afla un refugiu, care ne putea
adăposti peste noapte. Am ajuns aici către seară şi ne-am făcut culcuşul,
fiecare cum a putut. Până a nu cădea noaptea, am mai avut prilej să stăm de
vorbă cu unul din băieţii care stăteau cu turma pe coastă. Apoi peste noapte
s-a dezlănţuit urgia. Peste munte s-a abătut o furtună cu trăznete şi fulgere
de se zguduia muntele. Dar şi cu o ploaie năpraznică. Căsuţa nu avea nicio
fereastră! A doua zi muntele era acoperit de ceaţă şi ploua mocăneşte. Nici
gând să putem urca. Stăteam aşteptând un prilej în care ploaia să se mai
oprească şi să putem coborî. Ceva mai încolo a venit la noi unul din băieţi şi
ne-a spus că baciul ne aşteaptă la stână. Eram prea mulţi şi nu am îndrăznit
să-i facem atâta pagubă. Ceva mai încolo, chiar baciul, un bătrân îmbrăcat
într-un cojoc mare, ne-a deschis uşa şi ne-a luat cu el la stână. Îl chema
Ştefan Ţugulescu şi aşa a început o lungă prietenie cu bătrânul, şi după ce
acesta s-a dus, cu familia lui, dintre care fiul, tot Ştefan se numea. Ani
mulţi ne-am văzut şi revederea a fost mereu plăcută. Atunci baciul ne-a oferit
din produsele stânei şi iară vestita smântână prăjită în untul ei.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Gândeam că
ştiu Târnovul ca pe buzunar şi le-am propus lui Toni, Ceani şi Taloescu, o
plimbare de trei zile, nu numai pe aici, ci şi prin alte locuri ale munţilor
Căpăţânii. Am urcat tot pe la nea Ionică Pleşanu, am schimbat câteva vorbe cu
el şi am plecat mai departe. Vroiam să înnoptăm la bordeiul din pădure, pe
care-l ştiam bine. Eram în plină toamnă şi când am ajuns acolo, noaptea
cuprinsese muntele. Îmi aduc aminte că atunci când ne pregăteam de culcare, un
strigăt infernal a străbătut pădurea. Sigur că ne-am speriat, dar în alte
împrejurări, am auzit şi altele, similare şi am aflat că strigătul era cel al
unei bufniţe. A doua zi am plecat în zori, aveam drum lung de făcut, peste
creasta Pietrii, peste Nedeia şi Ursu şi vroiam să înnoptăm la stâna din
Zmeurăt. Am trecut pe la stâna din Târnovul Mare, am urcat în creastă, apoi
peste vârful din cale. Am urmat drumul cunoscut pe creasta Pietrii. Numai că
după primele stâncării, oarecum speriaţi de îngustimea crestei, am coborât
printr-unul din primele hornuri. Pe panta dură, la început înierbată, apoi cu
grohotiş instabil, am ajuns până la poteca ce înconjura muntele. De aici, prin
Şaua Borogenii, am mers mai departe spre creasta Căpăţânii. Excursia a avut
multe alte amănunte interesante, pe care sper să le pot aminti atunci când voi
vorbi despre restul munţilor Căpăţânii.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Îl cunoscusem
pe Nae Popescu în munţii Căpăţânii, la o şedinţă de marcaj. De atunci rămăsesem
în relaţii deosebite, legătura dintre noi doi fiind una dintre oameni de munte.
De-un întâi mai, când se alăturau trei zile care puteau fi considerate libere,
e drept cu oarecari riscuri pentru mine, am imaginat împreună, o interesantă
excursie în munţii Căpăţânii. Am adăugat la excursie câţiva entuziaşti vâlceni
şi iată-mă cu Nae Popescu, în drum spre cheile Latoriţei. Ne propusesem să
urcăm în Curmătura Olteţului şi de acolo, pe sub Negovanu şi pe poteca de sub
Piatra Târnovului, să ajungem la stânele din Târnovu Mare, acolo unde spuneam
eu, sunt condiţii oarecum bune de înnoptat. Vremea era închisă şi pe drum am
întâmpinat stropi de ploaie şi fulgi de zăpadă. Pe creastă zăpada era chiar
mare şi pe sub Negovanu, zonă în care cred că se formau şi avalanşe în toiul
iernii, a fost chiar greu. pe drum, zăpada apoasă şi mare, ne-a îngreunat mult
mersul, ba chiar mi-a produs necazuri, cu bătăi de inimă accelerate. De câteva
ori a trebuit să mă aşez pe câte un trunchi răsturnat în cale şi să-mi trag
sufletul. Atunci mi-a atras atenţia N. Popescu, că noi, cei cu 40 de ani la
activ, trebuie să ne menajăm. În lungul anilor, cel puţin până acum, inima mea
a rezistat totuşi, dar a lui i-a cedat până la urmă. Când prietenul meu a
trecut dincolo, a fost poate un moment pe care îl aştepta. A murit pe munte, în
Bucegi, pe când marca un traseu turistic. Am continuat drumul, depăşind
numeroaseşe momente când ceaţa invada muntele. Am trecut pe deasupra stânelor
din Târnovu Mic şi când am ajuns deasupra unei case din al cărui horn ieşea
fum, am dat chiot. Din casă au ieşit prietenii cu care trebuia să ne întâlnim
la stâna amintită. „ Ei !, dacă aici este ceva organizat şi avem şi căldură,
aici rămânem ”, mi-a spus Nae Popescu. Şi acolo am intrat. Erau acolo Ilie
Juravle şi sora sa, Evdochia, apoi nelipsita Sofi, Grig, Ciocan şi parcă şi
Strugaru. S-a dovedit inspirată soluţia de a rămâne la acest dormitor
forestier. Scutisem în primul rând drumul până la stâna din Târnovul Mare, apoi
aici era cald şi aveam paturi. În zilele care au urmat, ploaia s-a ţinut lanţ
şi arareori am putut să ieşim către creastă. Doar Gigi Strugaru şi Grig, s-au
încumetat să urce spre creastă, dar s-au întors uzi leoarcă. Am stat prin
preajma sobei, în cele două zile care au urmat şi când am plecat, ne-a condus
Nae Popescu pe un drum pe care nu-l cunoşteam. Am mers pe poteca pe care o
parcursesem de câteva ori, cea care coboară în valea Repedea şi când am ajuns
la Izvorul Mierlei, în loc să continuăm pe drumul cu care eram obişnuit, am
traversat pârâul şi am continuat drumul pe curba de nivel. Am trecut printr-o
poiană cu numeroase lapeizuri, pietre de calcar risipite mai peste tot şi
dintr-o strungă, am început coborârea. Îmi aduc aminte că în calea am întâlnit
în cale un brad cu tulpină neobişnuit de groasă. Apoi a urmat coborârea
viguroasă până în faţa hidrocentralei de la Ciunget. Excursia s-a sfârşit la
Gura Latoriţei, de unde ca deobicei, am luat autobuzul către casă. A fost
totuşi o excursie interesantă, chiar dacă scopul de a urca în creasta
Târnovului nu a fost atins.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Vroiam
neapărat să deschid poteca spre vârful Pietrei Târnovului, către care trebuia
să înving o mare de jneapăn. Poate că prefaţam dorinţa de a marca muntele atât
de frumos al Târnovului. Cunoşteam bine cele două mari familii de oieri de pe
aici, cea a lui Ţugulescu şi cea a lui Apostoloiu, mă convinsese Piatra că are
multe atribuţii turistice, în zonă erau şi posibilităţi de campare, chiar un
adăpost, ghidul lui Nae Popescu comenta potecile principale sau cel puţin
relevase existenţa acestui loc şi nu mai rămânea decât să le fac uşor de
identificat pe teren. Plecasem în excursie cu bunii mei prieteni Sofi şi Mişu
Predescu. Aveam la noi o toporişcă şi pioleţi. Am urcat de la stâna din Târnovu
Mic spre creastă, prin locuri cunoscute. Când am ajuns la jnepeniş, ne-am pus
la lucru instrumentele pe care le aveam cu noi. Am croit o adevărată breşă prin
jnepeniş, prin care mai apoi am dus şi marcajul turistic. Am zăbovit pe micuţul
platou din vârful Pietrii şi ne-am făcut planuri pentru trasarea pe teren a
potecilor. Apoi ne-am reîntors la stână şi de acolo acasă. Ca de obicei,
Ţuguleştii ne-au încărcat cu de-ale stânei cu toată oponenţa noastră şi fără ca
vreodată să ne putem recompensa.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Începusem
marcajele de pe Târnov, ba chiar printre primele fusese cel de pe creastă. Nu
ştiu care fusese primul, dar de data asta eram cu Ilie Juravle pe creastă. Urcasem
de la stâna din Târnovul Mic, de la familia Ţugulescu, cu care rămăsesem în
relaţii deosebite. Am ajuns pe plai, în creastă, acolo unde se termina pădurea
de brad. Pe vremea aceea, pe celălalt versant, pe cel vestic, se mai vedea o
mică construcţie, un fel de bordei, despre care niciunul din cei cunoscuţi de
la stânele din zonă, nu mi-a putut spune cu ce scop fusese făcut. Era o zi de
vară, frumoasă şi caldă. Pe plai erau pe alocuri lespezi de calcar, pe care
ne-am propus să aplicăm punctul roşu, deşi ştiam că nu se prea deosebea bine
marcajul. Pe altceva însă, nu aveam pe ce să-l aplicăm. Am trecut peste
Târnovul Mic, apoi peste cel Mare şi am început coborârea de pe acesta, pe
hăţaşele de oi, către stâna lui Ceapă, ultima dintre cele ce existau pe aici.
Am găsit atunci stâna ocupată şi oamenii de acolo ne-au îndrumat către poteca
ce înconjura muntele pe versant estic, pe acolo unde altă potecă şi aceea
marcată de curând cu un punct albastru, cobora spre valea Repedea. Poteca arătată
de ciobani, ne-a scos la Izvorul Mierlei şi de acolo ne-a fost scurt drumul
până în valea Repedea. Pe atunci mai exista poteca folosită de ciobani şi
marcată de noi. Astăzi poteca a dispărut, în urma tăierilor masive de pădure.
Ba chiar şi stâna a dispărut. Ar fi de amintit că cele două stâne, din Târnovul
Mare şi cel Mic, erau a celor din Vaideeni şi cea a lui Ceapă, a celor din
Malaia. Rivalitatea era în toi şi până la urmă majoritatea a decis: dărâmarea
stânei lui Ceapă! Şi aşa au făcut, au tăiat stâlpii de susţinere a stânei,
proaspăt acoperită cu şindrilă şi au rămas singurii stăpâni ai muntelui. Se
pare însă, că muntele fusese proprietatea celor din Vaideeni şi doar sistemul
social îi adusese aici pe cei din Malaia, aşa că oarecum aceştia trebuiau
goniţi. Oricum, cred că putea fi găsită o formulă mai civilizată decât
dărâmarea unui bun ce putea fi fructificat altfel. Comunism sau capitalism,
omenia ar fi trebuit să găsească o altă soluţie.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Cu Chissy, am
realizat cele mai multe marcaje din Târnov. Dintre acestea am memorat
întâmplările legate de marcajul cu cruce roşie, care aborda drumul cel mai
direct către vârful Piatra Târnovului – 1879m -, cel mai înalt din masiv.
Aflasem de la ciobani, că exista o posibilitate mai scurtă de a urca pe vârf.
Noi am încercat-o venind din vârf către vale. Eram împreună cu Chissy, pe micul
platou al vârfului, cu intenţia de găsi coborârea amintită de ciobani. Ne-am
deplasat spre viroaga care se profila pe creasta sudică a vârfului. Imediat
ne-am aflat la un început de horn, ce ni s-a părut a fi oarecum abordabil. În
josul lui, nu prea departe, am zărit o larice uscată, până la care, pe brână
ierboasă şi direct pe horn, puteam coborî. Aşa am şi făcut. Multă vreme după
aceea, am găsit la locul ei laricea uscată şi dacă n-o fi luat-o vreo vijelie
sau timpul nu şi-o fi făcut mendrele, sper să fie tot acolo, ca un acelaşi
reper ce dă direcţia coborîrii. Am ajuns la larice, apoi am coborît pe brâne
înierbate. Am întâlnit în cale alt horn, întors faţă de direcţia în care
începusem coborîrea. A urmat altă brână, care ne-a schimbat din nou direcţia cu
180°. Ne îndreptam acum către un perete striat, asemănător cu Marea Orgă din
Piatra Craiului, evident păstrând proporţiile. Am coborât pe lângă perete până
am ajuns deasupra grohotişului ce se pierdea în pădurea de brad. Am identificat
prin grohotiş, după ce am coborît printre câteva tufe de ienupăr, un hăţaş,
destul de bine conturat, folosit cu siguranţă de animalele pădurii. Ne
îndreptam, pe curba de nivel, către adâncul pădurii de brad, după care am
căutat cea mai directă cale spre vale. Am ajuns curând la poteca ce înconjura
muntele, marcat tot de noi cu punct albastru, al cărui final se afla sus, pe
drumul de creastă al munţilor Căpăţânii, în Şaua Negovanului. Am fost fericiţi
că am găsit o cale de acces către v<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">â</span>rf,
scurtă, dar mai ales spectaculoasă, pe care am hotărât să o marcăm cu o cruce
roşie. Pe alocuri, încă se mai vede câte ceva din semnele acelea, puse cu mai
bine de 40 de ani în urmă. Dar sigur, poteca se identifică cu uşurinţă şi ceva
curaj.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">De momentul
marcajului acestei poteci, se leagă o întâmplare pe care nu pot să nu o
amintesc. La începutul acţiunii de marcaj, treceam, sau chiar rămâneam, la
vechiul dormitor muncitoresc aflat la poalele crestei de calcar, pe care-l
descoperisem într-un final de iarnă, cel amintit ceva mai înainte. Acolo am
găsit un căţelandru, jucăuş nevoie mare. L-am botezat ad-hoc, Patrocle şi ne-am
împrietenit cu el. Într-una din împrejurările când am trecut pe acolo, l-am
găsit legat, iar în dormitor nimeni. L-am mângâiat şi i-am dat câte ceva de
mâncare. Am plecat mai departe către stâna din Târnovul Mic, unde vroiam să înnoptăm.
Nu a trecut multă vreme de când ajunsesem acolo, când ne-am pomenit la uşa
stânei, cu Patrocle. Îşi rosese funia cu care era legat şi fugise după noi. Ne
luase urma şi ne găsise la stână. A trebuit să-l apărăm de câinii cei mari ai
stânei, iar când am plecat la marcaj, cu toate insistenţele noastre a trebuit
până la urmă să acceptăm că trebuie să-l luăm cu noi, pe abruptul pe care
vroiam să-l marcăm. Cu pensula şi cu vopseaua în mână, aveam acum şi grija lui
Patrocle, pe care nu odată a trebuit să-l luăm în braţe, ca să-l putem trece
peste locurile pe care nu le putea urca singur. Seara l-am adus la stână şi a doua
zi, la coborâre, l-am lăsat în grija paznicului dormitorului, întors la locul
lui de pază.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">De data asta
nu eram puţini cei ce ne hotărâsem să parcurgem creasta Târnovului. Probabil
eram 6 sau 7 inşi, printre care nu lipseau Ilie şi Chissy. Rămăsesem peste
noapte la refugiul de lângă stânele din Târnovul Mic, altul decât cel de
astăzi. Am plecat spre creastă şi ne-au urmat Patrocle, câinele prieten al
nostru şi un tovarăş al lui, parcă ceva mai de rasă, un fel de corcitură. N-am
putut să scăpăm de ei, cu toate insistenţele noastre. Totul a mers bine, până
în poiana de unde urma urcuşul spre creastă. Mai întâi printre brazi doborâţi,
apoi pe iarbă şi însfârşit pe grohotişul Târnovului. La început câinii au mers
împreună cu noi, dar când au dat de piatră, nu a mai fost chip să-i urnim din
loc. S-au aşezat pe labele dinainte şi n-au mai mers deloc. Împreună cu Ilie,
am hotărât să-i luăm pe după gât. Dar câinii erau grei şi noi mai aveam şi
rucsaci în spate, aşa că până la urmă a trebuit să-i abandonăm. Am parcurs
creasta şi n-am mai ştiut nimic despre câini. Am crezut că se vor întoarce pe
drumul pe care veniseră. Am coborît în poiana de deasupra stânei din Târnovul
Mic, lângă izvor, acolo unde ne-am aşezat la masă. Deodată din munte, de acolo
de unde se vedeau tufe de jneapăn, am auzit schelălăituri. Ba chiar am văzut şi
două umbre strecurate printre jnepeni. Una mai întunecată, cealaltă alburie.
Deodată am auzit un schelălăit jalnic şi mi-am închipuit că unul dintre ei,
căzuse de pe stâncile abrupte din acele locuri. Desigur era Patrocle, mai
tăfălog, mai micuţ şi mai neobişnuit cu drumuri de munte. M-am reaşezat la
masă, nu cu lacrimi în ochi, dar oricum foarte trist. Când parcă mă consolasem
că nu-l voi mai vedea pe Patrocle, din susul poienii, alergând, a sosit câinele
cel mare, corcitura. Eram acum sigur că cel care căzuse, era Patrocle. A trecut
un timp şi iară mi-am aruncat privirile pe întinsul poienii dinspre munte şi
acolo am văzut un ghemotoc alb, care nu alerga, ci se rostogoşea de-a binelea
către noi. Am scos un adevărat strigăt de bucurie. Am ştiut că era Patrocle.
M-am ridicat în genunchi şi când ghemotocul a ajuns lângă mine, mi-a sărit
direct în braţe. Nici nu ştiu cine îşi arăta mai mult bucuria, eu care nu mai
conteneam să-l strâng în braţe, sau el care-mi lingea obrazul. Apoi s-a trântit
în balta de sub izvor şi s-a răcorit zdravăn. A mârâit la câinele cel mare şi
s-a aşezat să mănânce laolaltă cu noi. S-a sfârşit un episod montan, punctat de
ataşamentul unui câine faţă de om şi de ce să nu o spun, era o dragoste împărtăşită
şi de mine. Nu l-am mai văzut pe Patrocle, rămâne doar un episod în care
emoţiile au fost deopotrivă cu frumuseţile muntelui.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">A fost o
perioadă când doream mult să realizez traseele din munţii Căpăţânii şi nu
oricum, ci iarna. Fusesem pe creasta Builei, urcasem Stogul și acum doream să
merg şi pe creasta Târnovului. Mai rămăsese doar să-mi găsesec tovarăşi de
drum. Şi i-am găsit, ba chiar destui. Grig, Ilie, Mircea Florian şi fetele,
Chissy şi Coca. Nu am plecat împreună. Primii au plecat Grig şi Ilie, noi
ceilalţi, legaţi de obligaţii profesionale, am plecat mai târziu. Urma să înnoptăm
în acelaşi dormitor de muncitori. Nu bănuiam că în atâţi de puţini ani, se
putuseră ivi atât de mari schimbări. Era în februarie şi nici nu se putea
închipui să dormim într-un loc neîncălzit. Tocmai de aceea alesesem traseul, în
calea căruia era şi dormitorul. Când am ajuns acolo, cei doi sosiţi înaintea
noastră, scuturau de zor saltelele, cam împuţite, târându-le prin zăpadă. Am
făcut foc în soba pe jumătate dărâmată, dar n-am izbutit să scăpăm de fumul
care aproape ne îneca. Toată noaptea am îndurat fumul ce ieşea din sobă şi de
cum ne ridicam în şezut, aproape ne sufocam. A trebuit mai toată noaptea să ne
târâm mai mult. Dimineaţa eram sfârşiţi de oboseală. Aşa cum eram, am apucat pe
prima pantă a muntelui. Era aceasta un pinten stâncos, pe care zăpada multă din
acea iarnă, îl acoperise cu totul. Primul legat în coardă, s-a căţărat Mircea
Florian şi curând după el a urmat Coca, apoi ceilalţi. Deabia când am depăşit
zona stâncoasă, ne-am dat seama că puteam aluneca cu zăpadă cu tot şi cine ştie
unde ne-am fi oprit. Am ajuns în creasta principală, nu cu puţine eforturi şi
am urmat până la capăt drumul crestei, pe care-l ştiam de cu vară. Sus, pe
creasta îngustă, drumul nu era acoperit cu zăpadă mai deloc şi ne-a fost chiar
uşor să o parcurgem în întregime. Doar că drumul înapoierii, prin pădure, pe
sub seninările muntelui, ne-a fost mai greu şi adeseori am intrat în zăpadă
până dincolo de genunchi. Coborârea la apa Repedii, pe drumul forestier
înzăpezit, am făcut-o direct prin pădure, chiar de sub stânele din Târnovu Mic.
Acolo jos era un dormitor de muncitori forestieri, dar locuit, cu sobă care
dădea căldură. Acolo ne-am aciuiat, până când din susul văii, a coborât duba ce
transporta muncitorii de la captarea hidrotehnică din furcitura Funicelului.
Ştiam de mijlocul acesta de transport şi nu de puţine ori l-am folosit, atunci
când am coborât pe această vale.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Cu Mircea Florian am mai
traversat creasta Târnovului şi vara, atunci când iar am fost întovărăşiţi de
Coca şi Chissy. Cu noi a mers şi Ilie Juravle. Ca de obicei, am rămas la
dormitorul muncitoresc, de unde în zorii zilei, am urcat în creastă. Am
parcurs-o în întregime şi doar popasul din platoul Pietrii şi altul mai către
coada Târnovului, ne-au mai domolit tura. Ajunsesem la marea ruptură a crestei,
acolo de unde în scurtă vreme, paradisul de calcar avea să ia sfârşit. Merită
un moment de răgaz acest loc, fiind unul din cele mai spectaculoase ale acestui
munte. Aici, în strunga adâncă a muntelui, pe marginea abruptului nordic, se
află un vârf ascuţit, un fel de dinte, al cărui nume este chiar Dintele
Ursului. Mircea nu a stat mult pe gânduri şi fără să ţină seama de calcarul
Târnovului, deosebit de friabil, a început ascensiunea. A ajuns în vârf, sub
privirile noastre temătoare, a celor rămaşi jos. Coborârea a făcut-o însoţit de
strigătele noastre, care nu conteneam să-i transmitem sfaturi, altfel inutile,
pentru că de jos nu puteam să vedem prizele pe care el le-ar fi putut utiliza.
A sfârşit tura temerară cu bine şi cu toţii am ajuns din nou la stânele din
Târnovu Mic, de unde am coborât în valea Repedea şi din nou acasă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Avea să-mi
stârnească pofta de ascensiuni cu coarda pe hornurile Târnovului, această
temerară tură solitară a lui Mircea Florian. Deşi s-a petrecut multă vreme mai
târziu, am să o amintesc acum. Urcasem într-o după amiază cu Zoia, Chissy şi
Traian Costin. Era toamna târziu şi am făcut Târnovul dintr-o bucată. Am urcat
la stânele din Târnovu Mic, ne-am lăsat rucsacii şi am purces spre creastă.
Numai că Traian a urcat pe creastă pe drum cunoscut şi eu cu Chissy, încercam o
tură alpină, spuneam noi. Din locul în care poteca ce înconjura muntele făcea
un cot de 90°, privisem îndelung, de mule ori către un horn care avea lângă el,
la început, un turn solitar înălţat în coasta muntelui. Părea un dac şi asta
mai mult după căciula pe care o avea în vârf. Pe acolo, pe Hornul Dacului, am
dorit noi să facem prima tură alpină a acestui munte. Ne-am legat în coardă şi
cu mine în cap, am început ascensiunea. La început panta ierboasă ne-a permis o
ascensiune rapidă. Curând am ajuns la stânca friabilă. M-am chinuit să găsesc
locul în care să bat primul piton. Stânca fiind sfărâmicioasă, nu-mi dădea
prilejul să fiu mulţumit de sunetul pe care trebuia să-l aibă un piton bătut
sănătos în stâncă şi pe care să te bizui. Prispa de munte pe care trebuia să
ajung, era atât de aproape, încât pe acest iluzoriu piton, am petrecut coarda.
Am crezut că măcar un pas mă va ţine. N-a fost aşa şi o clipă am căzut pe panta
deloc mică. Norocul meu a fost că am căzut cu picioarele pe o brână şi....m-am
oprit. Mi-am revenit şi sub privirile îngrozite ale lui Chissy, am continuat
ascensiunea, sfârşită până la urmă fără alte incidente. Sus ne aşteptau
ceilalţi doi, care nici nu bănuiseră că erau cât pe-aci să facă pe
salvamontiştii.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Titi şi Tini,
erau pe vremea aceea alpinişti cu performanţe notabile. Printre altele, la un
concurs naţional, au ocupat locul al doilea, la egalitate cu Armata, club cu
renume în alpinismul românesc. Aflaseră de avenul din Târnov şi doreau să-l
cunoască şi chiar să-l măsoare. Am urcat cu cei doi într-o duminică, ne-am
lăsat rucsacii la stână şi am plecat repede către aven. Acolo Tini s-a legat în
coardă şi a început să coboare. L-am rugat să încerce să găsească pe fundul
avenului, partea din tocul aparatului de fotografiat, care mai de mult îmi
scăpase de acolo. A început coborârea şi a ajuns nestingherit la fundul
acestuia. A ieşit din ele, un pic dezamăgit, dar a putut să-i măsoare
adâncimea. Avea doar 25m şi nici nu găsise tocul aparatului meu. Pentru mine
s-a stins mitul ascunzătorii haiduceşti, dar a rămas posibilitatea că acesta să
fie doar răsuflătoarea unei peşteri aflate pe celălalt versant, pe care nu l-am
parcurs niciodată.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am întâlnit la
cantonul din cheile Builei, într-o împrejurare, un bucureştean nu chiar atât de
tânăr, mare umblător pe munte. Am schimbat impresii din munţii pe care-i
străbătusem. Mi-a mărturisit că fusese de curând în munţii Bulgariei, în Rila
şi ne-a povestit multe despre acest masiv, unul din puţinele care ne stăteau la
îndemână pe vremea aceea. S-a oferit să ne dea o hartă cu ajutorul căreia să ne
închegăm un parcurs şi să ne putem cât de cât să ne orientăm acolo. Până atunci
însă, ne-a spus că auzise de frumosul munte al Târnovului şi ar vrea să poată
merge acolo. L-am invitat şi într-o duminică dimineaţa, după o noapte petrecută
la mine acasă, am plecat în zori către Ciunget şi valea Repedea. Am lăsat maşina
la Vătăjel, am urcat la stâne şi am ajuns pe vârful Pietrei. Coborârea am
făcut-o direct, trecând pe la Orga Târnovului. Ne-am abătut şi pe la stânele
din Târnovul Mic, unde Ştefan Ţugulescu-fiul, ne-a făcut o primire pe cinste.
Cred că bucureşteanul, căruia nu-i mai ştiu numele, a rămas plăcut impresionat
de acest munte. Ar mai fi de adăugat că după harta lui am putut merge în Rila.
A fost Rila cea care mi-a deschis pofta de a vedea şi alţi munţi, din alte
ţări, de care m-am bucurat deopotrivă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-o împrejurare
am fost invitat de Emilian Cristea, la o adunare a cercului turistic pe care-l
conducea: Floarea de Colţ. Acolo am prezentat diapozitive, toate despre munţii
vâlceni. Probabil au plăcut imaginile şi poate şi comentariul le-o fi plăcut,
aflându-mă atunci într-o vervă deosebită. Cert este că în curând, aveam să
primesc o scrisoare, în care eram rugat să fac cu doi dintre ei, o tură prin
munţii Căpăţânii. Mă rog, erau doi, dar scrisoare îmi fusese trimisă de Ileana
Cristoveanu, care apoi s-a dovedit o fată deosebită, nu numai pentru că am avut
împreună o idilă care nu-mi iese cu una cu două din memorie, dar avea o cultură
deosebită şi un comportament pe măsura unui asemenea om. Ne-am întâlnit într-o
după amiază, la autogara din 1 mai. Acolo ne-am înghesuit în maşina lui nea
Mitică şi am plecat spre valea Repedea, la capătul de jos al potecii care ne
scotea la dormitorul muncitoresc pe care-l ştiam. La plecare, nea Mitică mi-a
dat o sticlă, spunându-mi că este apă minerală îmbuteliată la Bărbăteşti. Nu prea
mai aveam loc în rucsac şi aşa încărcat cu meteriale de alpinism şi unul din
cei doi mi-a luat sticla. Am ajuns la dormitor pe întuneric şi poate că cei doi
credeau că nu vom mai ajunge la locul unde trebuia să înnoptăm. Eram destul de
obosiţi. M-au întrebat unde este izvorul şi le-am propus să ne potolim setea cu
apa lui nea Mitică. Unul din ei mai însetat, a scos dopul şi când a dus-o la
gură, a exclamat uimit: “bine dar asta-i ţuică”. Până la urmă în trei, am
terminat-o repede şi deabia după aceea am plecat la izvor. Hămăiau tare câinii
de la stâna din Târnovu Mic, dar până la noi nu au ajuns. Şi chiar dacă ar fi
fost aşa, voinici cum eram după atâta licoare de prună, nu ne-ar fi înfricoşat.
Ne-am culcat pe singura laviţă aflată în rămăşiţele dormitorului. Dimineaţa, ca
şi cum n-am fi ingerat atâta ţuică, eram bine dispuşi. Am ajuns la stână, unde
am fost dojeniţi că n-am înnoptat la ei. Dar oricum am mai rămas o noapte
acolo, pentru că aveam de gând să parcurgem în întregime creasta Târnovului. Nu
ştiu dacă băiatului i-a plăcut muntele, dar Ileana a fost entuziasmată. Creasta
îngustă, de calcar, cu privelişti către alţi munţi, pe o zi cu soare deplin, a
stârnit entuziasmul Ileanăi. Am ajuns la stână şi ne-am plimbat amândoi prin
pădurea de brad din preajmă. Atunci au venit la noi copiii de la stână şi ne-a
adus nişte gogoloaie de răşină, numite de ei guma pădurii. Ne-a impăresionat
gestul şi multă vreme am mestecat gogoloiul de răşină. Pe seară ne-am întors la
stâna pe care aveam să o părăsim în zori. Ne aştepta un drum lung în
continuare, prin munţii Căpăţânii, până către Romanu, alt loc de poveste al
acestor locuri.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Eram
căsătoriţi, şi cu Zoia, soţia mea şi familia lui Toni, el şi Mioara, am plecat
într-o duminică spre stâna din Târnovul Mic. Ştiam eu o potecă, frumoasă, care
ne scotea direct la stână, fără mari opinteli. N-a fost să fie aşa şi ne-am
rătăcit repede. A trebuit să urcăm din greu până am ajuns la poteca cea bună,
dar orbăcăiala nostră, ne-a scos mai sus de stână. Ne-au primit Ţuguleştii, ca
şi până atunci şi ne-au ospătat din belşug. Atunci a scos Toni o sticlă de
ţuică, primită de el la cabinet şi când a deschis-o, a constatat că era doar
apă chioară. Aşa o fi fost, sau o fi fost o farsă proastă, pusă la cale de cei
doi încă de jos. Dumnezeu ştie.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Copiii mei,
Floriana şi Andrei, se făcuseră oarecum mari şi puteam încerca cu ei excursii
mai serioase. Aşa că am avut curajul să-i duc în Târnov. Ca de fiecare dată am
mers cu maşina până la Vătăjel, apoi pe jos până la prima potecă pe care o ştiam
că urcă spre poienile Târnovului. Nu speram să ajung mai departe. Urcuşul s-a
împleticit de vreo două ori, pentru că şi locurile se schimbaseră dramatic.
Poalele Târnovului fuseseră rase de tăieri masive - potecile pieriseră odată cu
copacii şi mi-a fost greu să găsesc drumul cel bun, în noianul acestora care se
întretăiau. Până la urmă am ajuns la Izvorul Mierlei, care încă mai curgea la
vale, aşa cum îl cunoscusem prima oară, când de aici încolo începeau pădurile
de brad. Şi acum pe aici, tăierile masive nu au afectat pădurea de brad, ci
numai pe cea de fag, aşa că am pătruns în locuri pe care puteam să le recunosc.
Numai că am constatat că apăruse o stână nouă. Lătrături de câini, copii care
se agitau spre noi, aşa că n-am avut încotro şi am ajuns la noua stână. Era de
fapt vechea stână de la Târnovu Mare, adusă aici în locuri cu apă din belşug şi
aproape, şi plaiuri din plin folosite. L-am găsit şi pe noul stăpân, Zâcă
Apostoloiu, cel pe care cu ani în urmă, îl cunoscusem sub înfăţişarea
băieţandrului care era pe atunci. Ne-a invitat la stână, oferindu-ne cele
obişnuite. L-am părăsit pentru o clipă, eu ducându-mă cu copiii, cât mai sus pe
plai. Apoi ne-am întors, ospătându-ne din bunătăţile oferite. Mai apoi copiii,
Andrei în special, şi-au fixat locul la televizorul alimentat de un grup
electrogen adus aici, unde tocmai se derulau filme de desene animate. Nu puteam
sta cât vroia Andrei, aşa că am plecat spre casă. Ne-am suit în maşina care ne
aştepta şi am ajuns acasă, risipindu-i mamei temerile pe care le avea.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am fost, la
anii bătrâneţii, singur pe creasta Târnovului. Mai întâi am urcat la stâna
Ţuguleştilor, la Târnovu Mic. Acolo m-au primit peste noapte şi pentru cât am
stat acolo, cu toate insistenţele mele, nu m-au lăsat până nu m-au culcat în
cabinet, locul stăpânilor stânei. Am plecat a doua zi, cu noaptea-n cap, pe
când ei se aflau la mulsul oilor. Am luat-o pe plai în sus. M-a urmărit un
câine, unul voinic şi i-am simţit pe cei de jos, speriaţi de ce se putea
întâmpla. S-au liniştit când au văzut că atunci când s-a apropiat de mine,
câinele mi-a sărit în braţe, cât se poate de prietenos. Am plecat pe drumul
cunoscut, am coborât pe horn, am depăşit avenul haiducilor şi am ajuns sus, pe
Piatra Târnovului. De acolo le-am dat glas prietenilor de la stână, dându-le de
înţeles că până aici am ajuns. Apoi am luat drumul crestei, am ajuns în poiana
de la capătul ei şi mi-am continuat drumul către Şaua Negovanului. Oricât aş
încerca să-mi aduc aminte încotro am luat-o, nu mai ştiu unde mi-am îndreptat
paşii.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">S-a întâmplat odată să urc pe
valea Latoriţei, de unde după o noapte petrecută la casa şcolară de la
Petrimanu, am urcat în Curmătura Olteţului şi mai departe am plecat spre Şaua
Negovanului. De aici am coborât pe drum bine cunoscut, către muntele
Târnovului. Numai că data asta l-am ocolit pe poteca care-l înconjura. Am ajuns
repede la stâna din Târnovu Mic, unde m-am odihnit câtăva vreme. Nu era acolo
nimeni din familia lui Ţugulescu, dar ciobanul de acolo tot mi-a oferit o cană
de jintiţă, care mi-a prins bine. Am plecat repede. Era o zi deposebit de caldă
şi eu aveam de făcut pe jos cale lungă până la Gura Latoriţei. Pe drumul de
coborâre, căţărate pe lama unui tractor, urcau două femei, dintre care una era
soţia lui Ştefan Ţugulescu. Ne-am salutat din mers şi am ajuns în vale. Mai
aveam puţină vreme până la locul de unde trebuia să iau autobuzul. Eram leşinat
de oboseala drumului făcut prin soarele torid al zilei de vară. Deabia mă târam
şi nici nu mai credeam că am să ajung la timp. Noroc cu un şofer de pe un ARO,
care mi-a luat din picioare ultimii 2 kilometri, aşa că am ajuns chiar cu un ¼
oră mai devreme.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Popescu-Difuzor,
a fost unul din cei ce m-au întovărăşit de câteva ori pe munte. Acum mi-a dat
telefon şi mi-a spus că tare ar vrea să urce din nou în Târnov. Zis şi făcut.
Am ajuns la podul din faţa hidrocentralei şi am început să urcăm. Până la
pepinieră a fost bine, am regăsit vechiul marcaj, deşi nu fără oarecari
greutăţi, dar de acolo mai departe l-am pierdut cu desăvârşire. L-am regăsit
tocmai sus, aproape de creastă. P-D rămăsese mult în urmă, aşa că mi-am
petrecut aproape o oră aşteptându-l şi strigându-l ca să-l pot orienta. Până la
urmă, leşinat de oboseală, m-a ajuns. Atunci mi-a spus că între timp căpătase o
boală de inimă şi de aceea urca aşa de greu. Noroc că până în creastă mai era
puţin de mers, după care drumul nu mai urca atât de dur. Noaptea însă nu era
prea departe şi când am ajuns la stâna din Târnovul Mare, era pe aproape. N-am
ascultat rugăminţile celor de acolo să rămânem la ei peste noapte şi am
continuat drumul spre Târnovu Mic. Când am ajuns acolo, ziua se terminase.
Poate că fusesem simţiţi de mult de câinii de la stână, pentru că Ştefan era pe
undeva pe plai şi privea către drumul pe care veneam. Ne-a invitat din nou în
cabinetul lor, unde am petrecut o noapte odihnitoare. Vroia P-D să urce în
creastă, dar până la urmă a făcut bine că s-a răzgândit. Am luat-o a doua zi pe
sub munte, îndreptându-ne spre Şaua Negovanului. Şi pe aici P-D a întârziat
mult. Dar până la urmă ne-am regăsit. Apoi din şa ne-am îndreptat către
Curmătura Olteţului, unde colegul meu a înnoptat. Eu am prins o maşină care
tocmai cobora şi am rămas la Petrimanu.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Cu doctorii
Dumitrescu şi Găvănescu, am ajuns într-o zi la Borogeana Răgăliei, pe valea
Latoriţei. De acolo am urcat, mai mult pe drum forestier, până acolo unde se
mai afla casa silvică de pe vremuri, alături de care era izvorul rece şi bun pe
lângă care nu poţi trece fără să-l încerci. Apoi am urcat pe drum de taf, până
în Şaua Borogenii. De acolo până în poiana de unde se desprindea poteca către
creasta Târnovului, nu mai era mult. Mai căzuseră copaci, se mai încâlcise
drumul, dar până la urmă am nimerit. Am ajuns prin locurile în care predomina
grohotişul şi de acolo înainte drumul a fost sigur. Ne-am aflat pe versantul
nordic, apoi pe cel sudic şi imediat am ajuns la locul denumit “la balcoane”.
Am urcat în creastă, unde bine ascuns, pe după o piatră albă de calcar, nu mi-a
venit să cred, era o tufă de mac galben de munte. Niciodată nu întâlnisem
floarea macului în acest munte. Găvănescu i-a făcut o fotografie reuşită. Dar
nu era singura minune întâlnită în cale, pentru că în coborîşul din vârf, către
grohotişul marcat cu cruce roşie, am întâlnit o mulţime de bulbuci, altă
noutate a muntelui întâlnită în cale. Am ajuns în poteca de sub munte, în Şaua
Borogenii şi jos în valea Latoriţei. S-a sfârşit excursia cu aceste două
noutăţi florale, poate un semn că muntele, odată cu împuţinarea turmelor de oi,
începea să se refacă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Cu grupul a
cărui conducătoare este fără discuţie Suzana, am mers din nou în Târnov. Erau
destui în grup, Suzana, Ionică, Mioara şi doamna Ungureanu, căreia nu-i pot
spune decât aşa, doamnă, pentru felul ei de a fi şi de a trata pe cei cu care
merge, fără a fi niciodată răutăcioasă sau a depăşi limitele bunului simţ. Am
urcat pe valea Repedei, apoi când am întâlnit drumul ce urca pe coasta muntelui,
am început urcuşul către Târnov. Era cald, deşi eram la sfârşitul lunii mai,
puţin înainte de sfântul Constantin. Am urcat pe drumul uscat de arşiţa unei
primăveri ce se arăta secetoasă, până în preajma izvorului stânei din Târnovu
Mic. Aici era altădată dormitorul de muncitori în care de atâtea ori înnoptasem.
Acum nu mai era nimic, nici măcar urme de bârne. Era în schimb o ramificaţie de
drumuri. Cel din dreapta ducea către stâna cea nouă, a lui Zâcă Apostoloiu, cea
de la Târnovu Mare. Noi ne umplem sticlele cu apă şi o luăm către celălalt
Târnov, cel Mic. Găsim stâna nelocuită, aşa cum ne aşteptam. Ne sfătuim unde să
dormim. Avem la dispoziţie vreo două căsoaie ale stânei şi cabinetul
stăpânilor. Cu toată dorinţa Suzanei de a dormi în cea mai pricăjită căsoaie,
până la urmă ne pregătim culcuşul în cabinet. Acolo îşi făcuse cuib o biată
rândunică. Începuse cuibăritul şi prezenţa noastră o deranja vădit. Se zbenguia
rândunica primprejur, doar-doar vom părăsi încăperea şi ea ar putea să-şi
continue cuibăritul. Ca să termin episodul, rândunica doar cât am stat afară a
îndrăznit să urce în cuib şi mai apoi noaptea am auzit-o gângurind. Sper ca
după plecarea noastră să fi revenit şi ouşoarele depuse în cuib, să nu fi avut
de suferit. Împreună cu Ionică şi Mioara, am plecat repede spre creastă. Am
urcat direct, fără să ne mai gândim la uşurarea urcuşului. Am depăşit gura
avenului şi am ieşit în creastă. De aici nu am mai urcat în Piatră, acolo unde
am fi avut privelişti către munţii Căpăţânii. Ne-am îndestulat privirile cu
grohotişurile de la poalele muntelui şi cu imaginile apusului, după care am
coborît. Pregătirile de înnoptare fiind terminate, nu ne-a mai rămas altceva de
făcut decât să ne retragem fiecare în colţişorul lui. De dimineaţă am plecat de
la stână, dar nu aşa cum aş fi vrut, pe creastă, ci pe poteca şi aceea
frumoasă, ce înconjura muntele pe la poalele grohotişului. Nici timp n-am fi
avut, nici calităţile fizice ale celor din grup nu ne-ar fi permis aşa ceva.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Nu numai
acestea sunt excursiile făcute în acest prea frumos munte, în care Dumnezeu a
pus deopotrivă multe din darurile sale, alături de oamenii de pe aici, care mi
se par deosebiţi. Poate că oamenii când părăsesec muntele sunt ca toţi
ceilalţi, dar aici sus, în muntele de argint, a cărui lumină părea a fi farul
de la capătul pământului când îl priveşti din depărtări, au în ei omenia care-i
apropie pe unii de alţii. Totul aici este egal în frumuseţe cu grădina raiului.
Liniştea coboară peste munte în zile de iarnă, când doar vântul taie cu
subţirime aerul, aducând şoapte din alte tărâmuri. Şi pentru mine, muntele
Târnovului, va avea întotdeauna daruri pe care le voi găsi mereu acolo unde
le-am descoperit prima oară.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8012789762411985644.post-54895388254343056302022-04-19T21:10:00.002+03:002022-04-21T06:27:46.901+03:00Mereu o aventură<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjA0PSifH5edCzwQYNhpCiC4OvekEGR3KJxppNhnxf4NafQBodIDY74Krz6jen6exuaIMFBRqpiahfBIzaFpzE2Y9AtUwHPHPqLRSvHiQnMfaJn9NTnxpGh4oVJa2Ceb9zq5s28LT4Nd5TEX_zrrB54sj7p2lJVJE3PLVqY1WDyzedUyfjnMod3mfnF/s5376/img453%20(Vf%20Balindru%20iulie%201968).jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="5376" data-original-width="3727" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjA0PSifH5edCzwQYNhpCiC4OvekEGR3KJxppNhnxf4NafQBodIDY74Krz6jen6exuaIMFBRqpiahfBIzaFpzE2Y9AtUwHPHPqLRSvHiQnMfaJn9NTnxpGh4oVJa2Ceb9zq5s28LT4Nd5TEX_zrrB54sj7p2lJVJE3PLVqY1WDyzedUyfjnMod3mfnF/s320/img453%20(Vf%20Balindru%20iulie%201968).jpg" width="222" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEigPgoNUBLZbF7JaQNiCGLi09EiM0ILcKwPVgQ4FP1gdUBxK8lgcgT-TDxTi3t9MVAeJPIuSB1G0FeAu_mcKLkXipoawoYqGMROPMAghLPYzk0kUyMU6szpLeIAHKaUozz89jGd95ltwvYl9Chc4AemY1Ii2A8WWH2UzHP5PPsKzBSpjbXfYuXpQIAE/s4798/img416.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3157" data-original-width="4798" height="211" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEigPgoNUBLZbF7JaQNiCGLi09EiM0ILcKwPVgQ4FP1gdUBxK8lgcgT-TDxTi3t9MVAeJPIuSB1G0FeAu_mcKLkXipoawoYqGMROPMAghLPYzk0kUyMU6szpLeIAHKaUozz89jGd95ltwvYl9Chc4AemY1Ii2A8WWH2UzHP5PPsKzBSpjbXfYuXpQIAE/s320/img416.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSOz3mazNUyz2e9u8P86i1eXkJG-E7l-38TI3mo9M7PCA2AY4YkPgUKuWI4c7OuGhZKa6pQbvCqJZnF_bwnrlqOg-Nd8aHME3utF0-ivkXpMr7fWX6u05jue-vGQnhp308HjIjy6tLjhJSgckfRcg78daSPQasl8PdMw2GHpmcjF8OFgXv1atZK4WO/s4799/img378.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3316" data-original-width="4799" height="221" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSOz3mazNUyz2e9u8P86i1eXkJG-E7l-38TI3mo9M7PCA2AY4YkPgUKuWI4c7OuGhZKa6pQbvCqJZnF_bwnrlqOg-Nd8aHME3utF0-ivkXpMr7fWX6u05jue-vGQnhp308HjIjy6tLjhJSgckfRcg78daSPQasl8PdMw2GHpmcjF8OFgXv1atZK4WO/s320/img378.jpg" width="320" /></a></div><br /><p></p><p><span style="text-align: justify;">Moto: Am mers pe jos</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Pe malul de ape<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Şi am trecut pe celălalt mal<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">De munţi.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i>Marin Sorescu<o:p></o:p></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Nici măcar nu
ştiu când am aflat de potecile din munţii Lotrului. Poate din vechea hartă a
ONT-ului a lui Emilian Iliescu – cine îşi mai aduce aminte de el -, să fi văzut
că dincolo de valea Lotrului, mai existau nişte munţi, deloc mărunţi, lipsiţi
de marcaje şi ale căror poteci te purtau pe văi lungi şi creste înalte.
Înălţimi de peste 2200m, stăteau la îndemâna celor ce doreau să cunoască locuri
noi, nu numai atunci dar chiar şi astăzi, la vreo 40 de ani de când am pătruns
prima oară pe aici. Poate fi chiar meritul amenajărilor hidroenergetice, cele
care au deschis drumuri noi în adâncul văilor, dintre care unele s-au
modernizat şi duc spre staţiuni turistice dintre cele mai valoroase.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">De munţii
Lotrului însă, mi-a pomenit prima oară un unchi, mult drag mie, un fel de al
doilea tată, răposat de mult timp şi care în adolescenţă, mi-a povestit de o
excursie făcută cu un frate al lui, prin anii ’30, prin munţii Lotrului şi
Parângului. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Eram pe
şantierul fabricii de aluminiu de la Slatina, în 1966, când am plecat cu Sani,
colegul meu de facultate şi şantier, ziceam noi către munţii Parângului. Am
ajuns mai întâi pe valea Lotrului, cu o maşină, care ne-a lăsat la Cataracte,
acolo unde se construia un pod, cu o boltă imensă. De acolo înainte am rămas
singuri, numai cu muntele. Am ajuns la Gura Balindrului, lângă un canton silvic
– în anii mai apropiaţi acesta a fost mistuit de foc. Acolo ne-am instalat
cortul şi a doua zi am luat-o înainte, în susul râului. Pe atunci, tumultul
apei şi cristalul ei, ne-au încântat peste măsură. La un moment dat, valea s-a
lărgit brusc, scăpată din încleştarea pereţilor de stâncă. Fără să ştim,
ajunsesem la locul unde urma să-şi facă loc, barajul şi lacul de la Vidra. Ne-a
fost dat să parcurgem, pentru noi ultima oară, pajiştea alpină, presărată cu
iarbă mare – fâşcă, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>o adevărată
specialitate a acestor munţi, pe care o găsim pe plaiurile însorite, până
târziu în toamnă. Urcuşul era ponderat şi doar soarele puternic ne-a dat de
furcă. Undeva, cam pe unde astăzi se află casa Puru, era o stână, cea cu acelaşi
nume şi aproape de ea, o femeie, pe cap cu batic negru şi pălărie de oier
deasupra. Se îndrepta spre stână şi a fost singurul om pe care l-am întâlnit pe
drum până a nu ajunge la cabana de la Obârşie. Acolo l-am întâlnit pe Ghişe, de
loc de prin valea Sebeşului, ce păstorea cabana din tată ’n fiu. Noi ne-am
văzut de drum mai departe, pe drumul alpin către Rânca şi tare ne-a mai chinuit
oboseala până acolo, mai ales că am ajuns tocmai către seară.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am început
plimbările în munţii Lotrului, fără să ştiu prea bine în ce masiv am intrat.
Plănuisem o excursie care viza Cindrelul, poate Parângul, fără să mă gândesc că
mai întâi intru prin cu totul alţi munţi. Am mers pe valea Tălmăcelului cu o
maşină, până unde s-a putut. La capătul satului am coborât şi am mers doar
puţin, până când am traversat apa Tălmăcelului. Acolo am întins cortul şi am
petrecut noaptea caldă de august. Eram în zilele libere din preajma lui 23
august 1967. Am plecat cât am putut mai de dimineaţă şi urcuşul pe prima pantă
a muntelui, ni s-a părut greu. Apoi parcă panta s-a îndulcit şi mulţimea
afinelor din golul montan, ne-a făcut să uităm căldura zilei de august. Am
ajuns la cabana Prejba, care nici atunci, când o vedeam prima oară, nu mi-a
plăcut. Avea o sală de mese întunecată şi înăuntru era chiar frig. Am întrebat
cabanierul care ar fi drumul cel mai scurt către Gâtul Berbecului. Ne-a indicat
trecerea peste vârful Prejbei, pe acolo pe unde se sfărâmase un avion, cu nu
prea mulţi ani în urmă. Ce nu ne-a spus cabanierul, era că după ce ajungem în
valea Sadului, mai aveam peste 20km până la ţinta propusă pentru acea zi. Am
avut noroc şi foarte curând după ce am ajuns în vale, am întâlnit un camion,
care ne-a lăsat aproape de Gâtul Berbecului. N-am ştiut că am fost prin munţii
Lotrului şi drumul de coborîre mai ales, nu m-a încântat peste măsură şi nu
l-am reţinut ca fiind unul deosebit.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">A mai trecut
un an. Eram în 1968. Lucrările de pe valea Lotrului erau în toi şi mijloacele
ocazionale destule. Ne-am încumetat aşadar, să plecăm într-o excursie mai
lungă. Ne-am adunat destul de mulţi în grup. Cred că eram 7, dacă nu chiar 8.
Printre ei Gigi Strugaru, la vremea tinereţii un personaj interesant, Sofi,
Livia Bănulescu, Toni de care eram nedespărţit, Livia Boşneagu şi alţii pe care
nu mi-i mai amintesc. Am călătorit într-o înghesuială de pomină până la
Voineasa. Drumul pe valea Lotrului, se construia şi aproape de Voineasa, când
am trecut prin locul numit Piatra Rea, îmi aduc aminte că roata autobuzului era
atât de aproape de prăpastie, încât nu-mi venea să cred că mai scăpăm. Cu
peripeţii şi mare întârziere, am ajuns mai întâi la colonia de la Vidra,
embrionul staţiunii de astăzi şi târziu la Obârşia Lotrului. Am înnoptat la
cabana lui Moş Ghişe şi cu noaptea-n cap, a doua zi, am luat-o pe poteca
marcată cu cruce roşie, spre vârfurile înalte din Lotru. Am urcat din greu pe
poteca ciobănească şi urcuşul s-a potolit doar sus, la golul alpin. În
apropierea vârfului Cristeşti, am dat de prima dintre Pietrele Grăitoare ale
acestor munţi. O stâncă sprijinită într-un singur punct. Am şi acum o
fotografie cu grupul cocoţat pe creştetul ei. Când ne-am înscris pe coasta nordică
a vârfului Cristeşti, pe poteca pietroasă de aici, am întâlnit nu departe de
creastă, un izvor puternic, neverosimil pentru acea altitudine. Am luat masa şi
ne-am pregătit de coborâre, pe care am făcut-o direct către valea Haneşului, la
capătul unui drum forestier, nu acelaşi cu cel existent astăzi. De acolo şi
până la gura pârâului din valea Lotrului, nu am făcut mai mult de 2 ore. Din
vârf am găsit o potecă pe care am urmat-o. Pe atunci păstoritul era intens şi
potecile dinspre stâne, vizibile de departe. Astăzi, ştiu că am urmat drumul pe
culmea Haneşului lui Butuc şi drumul forestier ajungea cam pe unde este acum
conducta de captare. Am ajuns la capătul văii, numai bine să vedem din zbor
microbuzul care venise după noi. Nevăzându-ne la locul convenit, şoferul a dat
o fugă până la baraj, să vadă lucrările de acolo. Noaptea am ajuns şi noi la
Vîlcea şi atunci cu peripeţii, pentru că undeva pe firul văii Lotrului, a
trebuit să punem mâna cu toţii, să dăm la o parte un trunchi de copac, căzut
de-a curmezişul peste şosea.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Nu cred că pot
să înşir cronologic excursiile făcute în munţii Lotrului, dar cred că
următoarea a fost cea în care tovarăşi de drumeţie mi-au fost Sofi şi Toni,
poate cei de care-mi amintesc cel mai adesea şi cu cea mai mare plăcere. Erau aceştia
doi prieteni de nădejde, mult în afara relaţiilor montane. Făceam cu ei
excursii care oricând pot părea excentrice, dormeam prin locuri în care alţii
ar fi strâmbat din nas, abordam trasee cărora nu le ştiam sfârşitul şi nici
duratele în timp. Aceasta care urmează este un exemplu în acest sens.
Cum-necum, ne-am aflat într-o după amiază, la începutul văii Voineşiţei. Era pe
acolo, nu un drum forestier ca astăzi, ci o cale ferată îngustă, folosită sau
ba, pentru transportul lemnelor. Nu prea ştiam unde vrem să ajungem, poate
numai pe creasta Lotrului, poate să coborâm spre Sibiu sau spre valea Oltului.
În faţă ne-a ieşit o femeie, cu vaca, la păscut. Curios, am întrebat-o cam pe
unde duce poteca asta şi ea ne-a întrebat, mirată că nu ştiam încotro mergem,
cam unde vrem să ajungem! Până la urmă ne-am dumirit că vom ajunge în creasta
munţilor Lotrului şi de acolo vom lua o hotărâre. Seara ne-a prins în preajma
cantonului de pe valea Voineşiţei, poate acolo unde pe cel mai recent ghid se
află valea Sohodolului. Acolo ne-am încropit sălaş de-o noapte şi, zău, că
nimic nu ne-a deranjat. Ba chiar am putut să facem şi un pic de foc, cât să ne
simţim bine. A doua zi, am plecat în susul văii, cam pe acolo unde mai târziu
s-a instalat colonia constructorilor hidroenergeticieni şi am găsit urmele
insistente ale trecerii turmelor de oi ce urcau la munte. Am luat-o într-acolo,
urcând pe unde ne ducea poteca. Târziu, am dat de o stână, al cărei baci era un
om din Vaideeni, pe numele lui Lazăr. Acum, o fi fost sau nu din Vaideeni,
rămâne un fapt nelămurit, pentru că orice alt baci din acelaşi sat, nu mi-a
confirmat că l-ar cunoaşte. Era stâna acestuia la limita jneapănului şi ne-a
povestit că nu odată, i-a ieşit în faţă, din încâlcitura pădurii târâtoare, un
cerb de toată frumuseţea. Ne-a condus câtăva vreme, până am intrat în poteca
dintre jepi. Spunea el, că de acolo până în creastă, nu avem cum să ne rătăcim.
Şi chiar a avut dreptate, pentru că odată ajunşi către şaua Pârgheşului, am
prins drumul de creastă – nu ştiam atunci că acesta era făcut de grăniceri, pe
când graniţa era pe cununa acestor munţi, către anii primului război mondial –
şi am ajuns cu bine în valea Oltului. Am mai fost şi altădată prin acele
locuri, dar nu am mai găsit stâna, nici vreo urmă de baci cu numele de Lazăr.
Nu a mai avut cine să ne spună poveşti cu cerbul cu coarne mari ce iese în faţa
oamenilor, nici poteca cu jneapăn încâlcit nu am mai găsit-o, deşi noi mergeam
pe drumul spre creastă şi mă gândesc că totul o fi fost o închipuire a acestor locuri,
un fulg aruncat în calea noastră de vreo măiastră a acestor locuri. Când mă
gândesc acum că am mers mai bine de 14 ore, în lungul unui drum pe care astăzi
l-aş face în două zile, îmi dau seama cât de mult timp a trecut şi mai ales cât
de tânăr eram pe vremea aceea. Îmi mai aduc aminte că prin poienile de pe
vârful lui Vlad, de acolo de unde vedeam întinsa vale a Oltului, am făcut o
pauză mai lungă. A scos atunci Toni o sticlă de vin roşu – niciodată nu ne-au
stat în fire astfel de obiceiuri -, pe care în trei, am consumat-o până la
capăt. Până jos în valea Oltului am alergat şi când am ajuns la şosea, am găsit
o ocazie pe înserat, care ne-a adus până acasă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Casa Dobrun,
de fapt Castelul Dobrun, era trecut pe harta mea ca fiind o cabană turistică,
despre care aflasem lucruri atractive. Cum în peregrinările mele pe valea
Lotrului, văzusem semnalizată poteca de urcare, mai rămăsese să găsesc cu cine
să fac prima ascensiune. Sigur, dacă ajungeam acolo, nu puteam să nu încerc să
ajung pe vârful Balindrului, unul dintre “cei mari” ai Lotrului. Gigi Strugaru,
probabil entuziasmat de excursia pornită de la Obârşia Lotrului, a găsit o
familie de ingineri stagiari de la combinat şi înarmaţi cu două corturi, am
plecat spre Dobrun. Odată ajunşi pe valea Lotrului, dincolo de Voineasa, am găsit
cu uşurinţă locul unde pe un pod treceam râul şi începeam ascensiunea. Marcajul
era bun, destul de proaspăt şi am ajuns uşor în curtea Castelului. O oază de
linişte acest castel, rustic în felul său. Îţi fremătau nările de mirosul
bradului şi duhul doctorului Bokor, stăpânul trecut al acestui conac de
vânătoare, sălăşluia în fiecare loc. Am intrat în castel şi am privit cu emoţie
masa vânătorească din hall-ul încălzit la vreme rece de un prea frumos şemineu.
Am intrat în dormitorul de alături, unde stăteau agăţate trofee vânătoreşti, o
adevărată expoziţie, am urcat la etaj, în veranda de unde mirosul pădurii îţi
stârnea nostalgii şi am privit pe pereţi – astăzi doar vreo două au mai scăpat
şi se găsesc în cantonul de alături -, acuarelele acestui om de cultură, plin
de sensibilitate. Venea acest doctor în ale dreptului, de undeva, nimeni nu
mi-a putut preciza de unde, cu trăsura, pe drum croit special pentru acest
nostalgic al pădurii. Şi dispărea tot aşa cum venea. Nu cred că cineva i-a mai
făcut acestui personaj, un asemenea elogiu, dar pentru frumuseţea acestui loc,
în care dramul de civilizaţie exista fără să deranjeze natura, nimic nu este de
prisos. Avea castelul o mică aducţiune de apă, înmagazinată într-un rezervor,
avea lumină electrică de la un grup electrogen şi, mai ales, avea pădurea de
brad şi pajiştea alpină aproape. Am petrecut o noapte liniştită şi a doua zi am
plecat pe coastă. Am nimerit uşor poteca marcată de curând de sibieni, care
descoperiseră munţii Lotrului înaintea celor de la poalele lor. Am ieşit pe
drumul lui Bokor până la gol, nu departe de stâna Dobrunului. Pe marginea
pădurii am trecut pe sub poale de munte, pe sub vârful Jidului, înalt de peste
2000m, apoi pe sub Negovanu şi am ajuns înaintea ultimei pante spre Balindru, uriaşul
acestor locuri. Când am ajuns pe îngrămădeala de stânci din vârf, imagini
minunate s-au deschis, pe care nu prea ştiam cum le cheamă şi ochii au cuprins
tot ce peste ani, avea să prindă denumiri şi contururi de munţi îndepărataţi.
Novici într-ale munţilor de aici, am zărit sub noi o mare poiană şi ne-am
avântat într-acolo. Era poiana muntelui Stricatu, o pajişte înflorată şi
scăldată de razele soarelui. Am intrat apoi într-o mare de jneapăn, copăcei
fibroşi, în ale căror încâlcişuri mai-mai să ne împotmolim şi n-am găsit nicio
potecă – există totuşi una, bine conturată prin jnepeni, dar trebuie să o
prinzi încă de sus. Nu aveam cum să dăm înapoi şi până la urmă, aventura
noastră – întâmplare fericită -, a luat sfârşit în drumul doctorului, vârstat
cu bandă albastră. Încolăcit pe coasta muntelui, avea să ne scoată până la urmă
la gura văii Balindrului. Pe Lotru în jos, ne-a ajuns o basculantă Tatra, plină
de oameni înveseliţi de licori cu abur de alcool şi cu şoferul beat de-a
binelea. Gonea şoferul pe drumul îngust al Lotrului, aruncându-ne dintr-o parte
în alta a maşinii, dar ne-a lăsat teferi în Voineasa, de unde fericiţi că am
scăpat cu viaţă, ne-am suit în ultima cursă de autobuz către Vâlcea.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Prinsesem
gustul Dobrunului şi a hălăduielii fără sfârşit prin împărăţia de basm a
munţilor vâlceni. Cu harta mea cea veche – acum, când mă uit la ea, nu-mi vine
să cred că am avut atâta curaj, să mă aventurez pe meleaguri necunoscute cu
atât de puţine informaţii şi repere de orientare -, am pornit din nou spre Dobrun.
Eram cu nea Mitică, în IMS-ul de la şantier. Am luat-o pe drumul de pe valea
Pietrii, dar spre ghinionul nostru, pompa de apă s-a defectat şi până seara
târziu de abia a putut nea Mitică să o repare. Astfel că am ajuns aproape
noaptea la castel. Când am bătut la uşa cantonului, locul unde voiam să înnoptăm,
n-am mai fost primiţi. Noroc cu colonia de la Hoteagu, aflată alături, unde
ne-am găsit loc de culcare. Aveam paturi, aşternuturi curate şi o căldură de
n-am putut dormi. A rămas şi nea Mitică cu noi şi dimineaţa fiecare a plecat pe
drumul lui. Ne-am despărţit la 4 dimineaţa – pe atunci nu ştiam ce e aia oră de
vară – şi am plecat pe drumul necunoscut ce avea să ne scoată pe valea Sadului.
Mă întovărăşea bunul meu prieten Toni, cel cu care făcusem şi aveam să mai fac,
multe excursii frumoase. Am ajuns cu bine în şaua dintre Negovanu şi Jidu şi am
lăsat pe dreapta drumul spre Gâtul Berbecului. Noi voiam să ajungem mai
departe, pe creasta înaltă a Lotrului. În şa, de abia am depăşit mlaştinile de
acolo. Apoi, poteca ne conducea fără greş pe coasta Negovanului, până către
Balindru. Am urcat sus, la baliză, la 2207m, de unde unde am zărit primele
încrâncenări ale barajului de la Vidra. Apoi am coborât şi ne-am continuat
drumul către şaua Ştefleştilor, pe unde am găsit marcajul ce cobora în cumpăna
de ape şi mai departe în valea Sadului. Am luat drumul pe vale, în jos, cu ceva
mijloace de transport ocazionale, până la Gâtul Berbecului, până la Tălmaci şi
din nou acasă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Căpătasem
sindromul Lotrului şi munţii de aici, ne stârniseră pofta de aventuri. Şi spun
aşa, pentru că de multe ori nici nu ştiam nici pe unde o luăm, nici pe unde vom
ieşi. Aşa, într-un sfârşit de săptămână şi de sfârşit de octombrie, am plecat
cu Toni pe valea Păscoaiei. Nu ştiam despre aceasta decât că intră adânc în
munte şi că este foarte lungă. Am intrat pe vale şi am ajuns la o ramificaţie.
Acolo am întâlnit un om, pe care l-am întrebat dacă ştie pe undeva un loc în
care am putea înnopta. Ni l-a spus pe cel de la Izvorul Bradului, de pe valea
Priboioasa, unde ar fi fost un dormitor de muncitori. Acolo am ajuns şi am
rămas peste noapte. Căldura mare de la soba din mijlocul camerei, m-a făcut ca
peste noapte să ies din sacul de dormit şi când m-am sculat, o răceală
neplăcută domnea în cameră. A doua zi am ieşit din cabană dis-de-dimineaţă şi
am pornit în susul drumului forestier. Nu ştiam unde vom ajunge şi nimeni nu
ne-a putut da vreo informaţie şi ce era mai nostim, nici noi nu ştiam bine
încotro vrem să mergem. Când să se sfârşească drumul, pe dreapta lui, am
întâlnit un picior de munte. Ni s-a părut că pe acolo ar fi o potecă. Nu era
nimic, doar un picor abrupt, greu de urcat. Am ieşit totuşi sus, în creastă,
unde am întâlnit o potecă. Bănuiam că nu suntem departe de vreo stână. Mergeam
pe potecă, când am auzit un zbierăt infernal! “Toni, scoate toporul, am dat
peste un porc!”, a fost primul gând mărturisit. Pe vremea aceea nu aveam pioleţi
şi doar o toporişcă ne întovărăşea. Era însă un cerb de toată frumuseţea, care
a ieşit din pădure înaintea noastră, ne-a privit cu atenţie, arătându-şi
măreţia coarnelor sale, după care ne-a întors spatele şi a dispărut aşa cum
venise. Era perioada boncănitului şi cerbul alerga zănatec prin pădure. Până la
urmă am ieşit la gol, acolo unde nu departe am zărit o stână. Nu era în potecă,
dar m-am dus să văd cum e înlăuntrul ei. Când am dat să ies din stână, m-am
aplecat să-mi închei şireturile la bocanc... şi aplecat am rămas. O criză
brutală de sciatică, m-a îndoit şi cu greu mi-am reluat poziţia verticală. Cu
dureri infernale şi paşi dureroşi, am plecat mai departe. Eram pe Dealul Negru,
aşa ne arăta harta noastră şi până la Voineasa, unde trebuia să ajungem în
seara aceea, era încă drum lung. Toni şi-a redus şi el ritmul paşilor după ai
mei şi cu mare greutate am depăşit coasta Sterpului. Apoi a urmat o coborîre,
pe o potecă bine bătută. Speram să ducă la vreo stână, dar nu mai ştiam demult
pe unde suntem. S-a întâmplat să ajungem la stână şi pe deasupra am găsit şi izvorul.
Nici astăzi nu ştiu bine cam pe unde ajunsesem, dar parcă aş înclina să cred că
stâna era cea de pe muchia Galbenu. A fost bine că aveam un acoperiş deasupra,
cât priveşte faptul că nu mai ajungeam duminică seara acasă şi luni dimineaţă
la slujbele fiecăruia, asta era altceva. Ne-am încropit un foc, ne-am făcut o
mămăligă, ne-am făcut un ceai şi ne-am culcat pe uşile luate de la casa din
faţă, aflată la nici 5m. M-a doftoricit Toni – că doar era medic – cu o
aspirină. M-am înfofolit bine la spate şi toată noaptea am pus lemne pe foc, cu
care mi-am încălzit şalele dureroase. Era o zi de toamnă târzie, dar caldă şi
cerul nopţii era senin şi bogat în stele şi nu mică ne-a fost surpriza a doua
zi, când ne-am sculat, că nici clădirea din faţă nu se mai vedea de ceaţa
deasă. Ce eram noi rătăciţi până atunci, dar acum eram răvăşiţi de tot. De când
ne sculasem, auzeam din adâncul văii din dreapta, deasupra căreia ne aflam, un
zgomot sacadat şi permanent. Un păcănit continuu. Am găsit în stână câteva
ziare. Pe o margine albă ne-am scris numele, adresa şi am luat-o prin pădurea
din dreapta, pe panta pe care credeam noi că ne va scoate lângă zgomotul pe
care-l auzeam. Nici nu îndrăzneam să ne gândim că jos ar fi putut fi o cascadă
sau pe vale ar fi putut fi săritori de netrecut. Din când în când, mai ciopleam
câte un brad şi scriam pe el T+D, data şi ora la care trecusem pe acolo. S-a
întâmplat însă ca jos să ajungem lângă un buldozer şi un motocompresor care
scotea zgomotele auzite. Ieşisem pe valea Jidoaiei, acolo unde urma să se
construiască barajul. Obosiţi şi destul de speriaţi, dar fericiţi că ieşisem la
lumină, am mai avut şi norocul să ne ia pe drum o basculantă, cu care am ajuns
la Voineasa şi cu autobuzul spre casă. A fost cea mai teribilă rătăcire în munţii
Lotrului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am revenit în
vara următoare la Dobrun, era către sfârşitul marilor inundaţii din 1970. Am
ajuns în valea Lotrului la gura pârâului şi drumului de pe valea Pietrii, de
unde foarte repede ne-a ajuns un camion care ducea sus, la colonia din Hoteagu,
pâine proapătă pentru cantină. Era pâinea într-o ladă şi venea din ea un miros
îmbietor, de mai-mai să desfacem lada şi să ne înfruptăm din azima proaspătă,
mai ales că în camion nu eram decât noi. N-am îndrăznit, poate şi pentru că pe
drum ne-a apucat o ploaie cu spume şi descărcări electrice din belşug. Când am
ajuns la Castel, eram uzi leoarcă. Ploaia a continuat toată noaptea şi în ce mă
priveşte am avut tot timpul coşmaruri, pentru că nu rămăsesem la şantier. Ne
luptasem toată săptămâna cu puhoiul Oltului, ca să slavăm balastiera
şantierului şi când am plecat de acolo, tocamai izbutisem să o îndiguim. Luni
am luat-o de la capăt. Dar sus pe munte, dimineaţa nu ploua, dar nici timp bun
nu părea să fie, dar tot am luat-o din loc şi am ieşit spre gol, de unde cu
spaima ploii în spate am coborât la Voineasa şi ne-am întors spre casă. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Aflasem despre
munţii vâlceni că cea mai frumoasă perioadă a toamnei, dar şi ultima, era către
sfârşitul lui octombrie. Tocmai bine pentru săptămâna care se sfârşea pe 24 octombrie.
Eram în anul 1971, an în care îmi folosisem din plin maşina, o Dacie 1100, pe
care o obişnuisem cu drumuri de munte. Mi-am lăsat maşina în curtea
districtului de drumuri, dincolo de Capra Foii şi am urcat din nou spre Dobrun,
pe cărarea din valea Lotrului. Pe vremea frumoasă până la înserarea ce se lăsa
repede, am ajuns la Castel, unde grupul nostru, Sofi, Viorica, Ducu, Grig şi
subsemnatul, am fost primiţi cu amabilitatea cunoscută. Eram destul de
cunoscuţi aici şi focul făcut de gazdă şi seara frumoasă, ne-au încântat. Ne-am
culcat pe un cer senin, era ger şi izvorul din curte începuse să prindă pe de
lături pojghiţe de gheaţă. A doua zi cerul era înnourat şi pale de vânt aspru
ajungeau până în curtea castelului, proaspăt garnisită cu covor alb. Ninsese
pentru prima oară în acel an, în munţii Lotrului. Am pornit înspre golul alpin,
hotărâţi să ieşim spre creastă. Măcar atâta cât să vedem împrejurimile. Când am
ieşit la plai, vântul stătea să ne doboare, dar noi ne-am continuat drumul. Pe
lângă stâna Dobrunului, apoi pe lângă marginea pădurii de brad. Încet, îndoiţi
de furia vântului, înaintam spre creastă. Apoi ne-am depărtat de pădure şi am
început să urcăm vârful Dobrunului, cel pe creasta căruia vedeam îngrămădiri de
stânci aruncate de-a valma. Când am ajuns sus, lângă baliza din vârf, vântul
bătea atât de puternic, încât stăteam în palele lui ca într-un şezlong. N-am
prea avut nici şanse să vedem cine ştie ce împrejurimi, doar covorul alb pe
care, surpriză mare, o turmă de oi, coborâtă de la stâna Jidului, chiar de sub
vârf, se retrăgea, zorită de toamna de care se lăsaseră păcăli<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ț</span>i până în ultimul moment. Cu vântul în
spate, am coborât repede la castel, de unde ne-am luat rucsacii şi prin pădure,
pe poteca pe care venisem, am ajuns la maşină. În Voineasa, cerul plumburiu
vestea apropierea grabnică a iernii.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Până în vara
următoare timpul a trecut repede. Alte excursii frumoase mi-au reţinut atenţia.
Umblam mult prin munţii Căpăţânii, dar nu puteam să uit pădurile de brad şi
vârfurile din Lotru, presărate cu stânci risipite cu dărnicie. Ca în multe alte
împrejurări, am luat calea Dobrunului. Cu maşina pe valea Lotrului, până la
puntea ce ne trecea pe malul stâng al râului şi de acolo pe muchia din lungul
pârâului Castelului, marcată cu triunghi roşu. Era ştiută bine şi cea mai
scurtă cale până la locul de popas. Liniştea pădurii, cu foşnetul şuierător al
vântului strecurat prin ace de brad, ne era bine cunoscut, ca şi ospitalitatea
celor de la castel. Am dormit bine în paturile cu aşternut curat şi chiar am
făcut oleacă de foc, să se mai risipeacsă răceala din cameră. Ca întotdeauna,
la 4 dimineaţa, ne-am luat muntele la urcat. Avea Toni o vorbă, “...toată
săptămâna ne sculăm la 6, iar duminica...”. Am urcat repede prin pădure, am
ieşit la drumul lui Bokor şi chiar înainte să iasă turmele la păscut, am ajuns
la golul alpin, la stâna din Dobrun. Câteva vorbe schimbate cu ciobanii, veniţi
aici tocmai din valea Sadului şi din nou la drum. Am ţinut poteca tot pe lângă
pădurea de brad, am traversat o viroagă şi când am întâlnit perdeaua
jneapănului, am suit chiar pe lângă ea. Am ieşit în şaua dintre Negovanu şi
Jidu. Pe acolo ducea poteca marcată pe care venisem şi cobora tocmai la barajul
de la Gâtul Berbecului. Noi apucăm pe coasta muntelui, pe gol alpin, pe sub
creasta Negovanului. Am mers cale lungă până în Şaua Balindrului şi nu ne-am
putut abţine să nu urcăm pe colosul de piatră, până la baliza din vârful lui,
la 2207m. Până în Şaua Conţului, am mers pe deasupra muntelui, pe creasta
zdrenţuită a Balindrului şi Balindruţului. De aici, am văzut prima oară unul
din lacurile alpine ale acestor munţi. Era lacul Haneşului, în care perdeaua de
jneapăn de pe malul lui îşi oglindea întunecimea. Poteca mult umblată şerpuia
pe munte înaintea noastră. Am depăşit pe coasta sudică Conţul Mare şi Mic, apoi
câteva vârfuri din ce în ce mai înalte. În calea noastră apăreau stânci
risipite, rămase aici de pe când aceşti munţi atingeau înălţimi pe care astăzi
doar le bănuim. Am lăsat pe dreapta Ştefleştii şi când am ajuns în şaua
acestora, am coborât la cumpăna de ape dintre Valea Frumoasei şi cea a Sadului.
Pe vremea aceea stâna din Ştefleşti era bine tocmită şi poteca era vârstată din
loc în loc cu stâlpi de marcaj. Alene, într-o zi frumoasă, cu cer albastru şi căldura
unei zile de vară, am pornit pe valea Sadului. Am zăbovit prin poieni
înflorite, pe sub poalele pădurii de brad, parcă ziua nu s-ar fi terminat
vreodată şi noi am fi intrat în cele lungi ale cine ştie cărei vacanţe şi n-ar
fi trebuit să reluăm luni, viaţa atât de puţin romantică a şantierului. Dar
dacă mă gândesc bine, tocmai datorită şantierului am ajuns eu pe meleagurile de
vis ale munţilor vâlceni, în care multă vreme mi-am înecat uneori amarul. Am fi
hălăduit noi mult şi bine prin poienile însorite. Când umbra amurgului s-a
lăsat peste plaiuri, numai bine a apărut un camion, care ne-a scos repede lângă
cabana de la Gâtul Berbecului. Dar până acolo am făcut un drum de mai bine de
10 km şi mă <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">întreb</span> cam cum
ne-ar fi fost nouă să mergem atâta drum pe jos şi mai ales la ce oră am fi
ajuns. Cu pofta stârnită de ziua fierbinte de vară prin care trecusem, ne-am
luat fiecare câte o sticlă de bere băută la repezeală şi ne-am dus la culcare.
A doua zi am trecut muntele spre Păltiniş, trecând prin poieni însorite şi pe
sub linia de telescaun, am ajuns în staţiune, de unde cu autobuzul am ajuns în
Sibiu.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-o
duminică doar, ne-am repezit cu Dacia mea, devenită acum 1300, spre Câineni şi
de acolo pe valea Uriei, pâna la Piciorul Danului. Pe aici vroiam să ajungem pe
vârful Robului, atât de bine individualizat în creasta munţilor Lotrului. Era
acest munte vizibil de oriunde am fi fost şi toţi cei pe care-i întrebam despre
numele vârfului, se arătau surprinşi că încă nu ajunsesem pe el. Aşa că era
explicabilă dorinţa de a ajunge până acolo. Am intrat pe valea Uriei, am trecut
prin ţigănia Câinenilor şi am ajuns la colonia constructorilor unei aducţiuni
secundare. Mai departe, am ajuns la staţia de compresoare, unde ne-am lăsat
maşina şi am început să urcăm din greu coasta muntelui, marcată cu triunghi
roşu. Eram pe piciorul Danului şi urcam sub arşiţa soarelui, pe coasta
despădurită de curând. Urcam repede şi curând am ajuns la pădurea de brad, încă
la locul ei. Acolo am găsit un izvor ce ne-a mai potolit setea stârnită de
căldura îndurată până atunci. Puţin mai sus, am zărit o casă din bârne noi, cu
etaj, dar fără ferestre şi uşi. Am gândit atunci că ar fi fost un canton silvic
şi ne-am minunat cât de bine va arăta când va fi gata. Asta cred că ar fi
trebuit să-i fie destinaţia, dar timpul a trecut peste construcţia semeaţă şi
astăzi este cunoscut drept centrul de fructe de pădure şi este folosit
ocazional de cei ce se îndeletnicesc cu culegerea, nu atât a afinelor şi
zmeurei, cât mai ales a ciupercilor. A rămas tot fără uşi şi ferestre şi este
în prag de prăbuşire. Totuşi se mai foloseşte încă, de turiştii aflaţi în
pragul nopţii prin aceste locuri. Era atunci vremea bujorului şi Robu (1899m),
era vestit pentru floarea roşie ca jeraticul. Am urcat şi am cules şi noi câteva
crenguţe, dar mai ales ne-am bucurat de priveliştea de pe vârf şi de covorul
fermecat, presărat cu sisinei galbeni. Am coborât şi ne-am apropiat de stâna
din apropiere. Era stâna din Sârbinu, curată şi ospitalieră. Drumul de
întoarcere ne-a fost uşor, soarele îşi domolise razele dătătoare de căldură
toridă şi se pregătea să se ascundă după creasta Robului. Ne-am găsit intactă
maşina, lângă acelaşi compresor care duduia de se cutremura muntele. Am refăcut
drumul pe valea Uriei şi ne-am întors acasă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">În vara anului
1979, urma să plecăm în Caucaz. Trebuia să găsim vreo posibilitate să ne
adaptăm cât de cât condiţiilor de acolo. Ni s-a spus că trebuie să facem cât
mai multe ascensiuni la cote mari şi să încercăm să urcăm cât mai repede
diferenţe mari de nivel. Pentru aceasta, Castelul Dobrun, urcat pe poteca din
valea Lotrului, şi vârfurile înalte din Lotru, erau o posibilitate. Am mers pe
valea Lotrului cu maşina şi bineînţeeles cu nea Mitică. Am găsit greu firul
potecii şi mai ales puntea peste râu. Locurile se schimbaseră între timp. Până
la urmă am găsit-o şi am pornit vijelios pe panta dură. Marcajul se deteriorase
şi prin multe locuri poteca de abia se mai vedea. Am întâlnit în cale câteva
ochiuri de poiană, unele pline de bălării dincolo de brâu, dar una dintre ele
plină doar de trandafirul muntelui, bulbucul cel galben şi puternic mirositor.
Mai către final, am găsit crucea unui muncitor, omorât de altul, la una din
beţiile încinse la colonia din Hoteagu. Ceva mai departe am întâlnit un foişor
de vânătoare cu o halcă de carne atârnată, momeală pentru urs. N-aveam noi timp
să zăbovim cât am fi vrut, trebuia să urcăm cât mai repede. Când am ajuns în
curtea castelului, de jos din vale, trecuse mai puţin de o oră şi erau aproape
800m diferenţă de nivel. Eram îndeajuns de cunoscuţi acolo, aşa încât repede am
ajuns într-o cameră a cantonului şi tot aşa de repede ne-am oprit la izvor să
ne răcorim după o aşa de mare năduşeală, cât îndurasem pe coasta muntelui
urcată în goană. Cu prilejul ăsta ne îndeplinisem scopul de a parcurge
diferenţe mari de nivel în timp cât mai scurt. Niciodată de atunci încoace,
n-am mai străbătut poteci de munte atât de repede. Şi în Caucaz ne-a prins
bine. Ne-am băut laptele cu care gazda noastră ne îmbia şi repede ne-am dus la
culcare. A doua zi, cam pe la 5 dimineaţa, am luat calea plaiului alpin, către
vârfurile de seamă ale Lotrului. Am urcat prin pădure pe poteca ce intersecta
drumul de căruţă al doctorului Bokor şi atunci când l-am atins a treia oară, am
luat-o la dreapta. Frumoasa alee dintre brazi s-a sfârşit sub stâna din Dobrun,
chiar lângă un izvor. Pe lângă acesta, am urcat până la stână, apoi pe lângă
liziera pădurii, trecând prin mici şeuţe şi îngrămădiri de stânci specifice
acestor locuri. Spre stânga au apărut imaginile alpine ale crestei Parângului
şi cele mai apropiate ale crestei către care ne îndreptam. Am lăsat pe dreapta
vârful Dobrunului, străjuit de pietre grăitoare şi tot pe lângă brazi ne-am
continuat drumul. Am traversat un vâlcel, apoi în faţă ne-a apărut perdeaua de
jneapăn, pe lângă care poteca noastră urca în serpentine dese. Am ajuns în şaua
ce despărţea vârful Jidului de cel al Negovanului, apoi am parcurs pe coasta
muntelui, poteca ce ne-a scos către şaua Balindrului. N-am rezistat ispitei şi
am urcat panta dură a acestui colos al Lotrului. Şi chiar arăta ca un colos,
piramida sa dominând tot ce era în jur. De pe scurta coamă cu stânci uriaşe,
aruncate de-a valma, am privit în voie creasta zdrenţuită a Parângului, marea
de la Vidra, oglindă întunecată peste ceea ce fusese odată pajişte alpină,
scurta dar accidentata muchie a Balindruţului şi, mai ales, duiumul de vârfuri
către Ştefleşti, toate peste 2100m. Le-am depăşit cât am putut de repede şi din
ultima şa a acestor munţi în care eram, am privit pe cea care urma, cea a
Cindrelului, către care ne îndreptam. Jos, la baza marei pante ce urma să o
urcăm, puzderie de maşini îşi aşteptau cuminte pasagerii, urcaţi să culeagă
bujorul în plină floare, ce înroşise coasta muntelui. Am trecut repede pe lângă
stâna Ştefleştilor, pe atunci bine închegată, am ajuns la cumpăna de ape dintre
Sadu şi Frumoasa şi când am început din nou să urcăm, eram în alţi munţi, unde
peripeţii deosebite, chiar periculoase, ne-au întâmpinat până a ajunge la
Păltiniş. Acolo am ajuns după 12 ore de mers istovitor, dar plin de imagini
deosebite şi mai ales întâmplări pe care nu le poţi uita nicicând.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Spre toamnă,
când ne întorsesem din Caucaz, când toată lumea era a noastră, urcam năpraznic,
pe orice vreme, pe orice pante şi mai ales pe drumuri lungi. Am plecat pe
drumul Voineşiţei şi am dormit aşa cum ne obişnuisem, în casa forestieră de la
capătul văii. Era sfârşitul lunii septembrie şi buletinul meteo nu era prea
încurajator. Când am plecat dis-de-dimineaţă, vremea era încă bună şi soarele
era destul de încurajator. E drept că noi eram ascunşi în adâncul văii şi nu
puteam şti ce ne aşteaptă sus pe creastă. Când am trecut de colonia TCH-ului,
acum în dezmembrare, doar la una din ferestre fâlfâia o cămaşă pusă la uscat şi
se vedea că restul oamenilor o părăsiseră şi casele doar aşteptau un semn să
părăsească locurile. Am apucat pe poteca cunoscută, prin pădure. O perdea de
brazi ne-a întovărăşit o bucată de drum, apoi locul lor l-au luat fagii. Urcam
repede şi am ajuns curând la vegetaţia pitică a locurilor şi mai sus la tufele
de bujor, acum adormite până la vara viitoare. Poteca era clară şi marcajul, o
cruce roşie, se vedea destul de bine. Dar creasta Sterpului, spre care ne
îndreptam, începea să fie tulburată de pale de ceaţă. Tindeau acestea să ne
facă ziua amară pe mai departe, cu atât mai mult cu cât un nor întunecat, se
agăţase de drumul pe care mergeam. Spre creastă, deşi soarele stătea să
izbândească, o perdea fugară de funigei albi, aveau să coboare peste noi primul
sindrom al iernii. Nu ne-a ţinut mult fulguiala, dar când am ajuns în Şaua lui
Pârgheş, ceaţa a pus stpânire pe munte. Mai aveam drum lung până la Râul
Vadului de unde trebuia să luăm trenul şi trebuia să străbatem muntele pe acolo
pe unde nu mergeam în fiecare zi. Când am început să urcăm panta Sfărcaşului,
drumul vechi, grăniceresc, răscolit de buldozer de puţină vreme, ne-a dat
speranţa că vom izbuti să ajungem în locul propus. Nu vedeam nimic şi doar
bănuiam că trecem pe lângă Pârcălabu sau Stânişoara. Acum mă mir că am luat
calea cea bună şi nu ne-am abătut pe muchia ce cobora peste Dealul Negru,
pentru că şi pe acolo tot un drum lat ne stătea la îndemână. Muntele era
pustiu, turmele se retrăseseră demult şi doar speranţa că suntem pe drumul cel
bun, ne-a însoţit până dincolo de Coasta Câinenilor. De abia dincolo de stâna
acestor locuri, stâna Grecilor, ceaţa s-a risipit, dar timpul era tot întunecat
şi doar o lumină palidă ne-a făcut să mai credem că până jos nu vom fi udaţi
temeinic de ploaia rece de toamnă. Aproape am fugit pe coborâşul continuu şi
chiar atunci când a trebuit să urcăm Dealul lui Vlad, tot alergând l-am făcut.
Pe plaiul de pe vârful acestuia din urmă, de acolo de unde în locul Făgăraşului
pe care ar fi trebuit să-l vedem, priveam doar o volbură întunecată. Am luat o
scurtă pauză. Apoi, într-o goană am tăiat serpentinele drumului, multe cu
scurtături lungi, unele mai puţin vizibile şi am ajuns cu bine la gară, încă
neudaţi. Nu ne-am prea ales cu multe imagini în ziua aceea, dar am căpătat
experienţa locurilor, prin care datorită drumului de creastă al grănicerilor
din primul război mondial, nu ai cum să te rătăceşti.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Omul şi
Muntele, avea întâlnire anul acesta – 1986 -, la Voineasa. Am să spun de
această manifestare care-l avea ca mentor pe profesorul Ploaie, că se bucura
desigur de participarea unor oameni de munte, unii totodată şi cercetători sau
iluştri în domenii care aveau legătură cu muntele. Că aici se prezentau
diapozitive şi fotografii despre munte, sau că turişti destoinici, cu talente artistice,
îşi etalau realizările. Ca un corolar al acestor toate, avea loc în cea de a
doua zi şi o excursie interesantă în munţii de care Voineasa nu ducea lipsă.
L-am cunoscut aici pe Ion-Ionescu Dunăreanu, bătrân spuneam eu pe atunci. Un
simpatic, în felul său. Pentru mine el reprezenta Piatra Craiului, omul care
singur descoperise cabana Ascunsă. Dar şi alte personalităţi au fost prezente.
Pe vremea aceea eram sigur că cele câteva cunoştinţe de alpinism pe care le
aveam îmi vor permite să fac multe din traseele uşoare de căţărare aflate în
ghidurile muntelui amintit. În prima zi a simpozionului s-au făcut comunicări
si s-au prezentat diapozitive. A doua zi, excursia de încheiere a fost făcută
în munţii Lotrului. Am plecat cu două dube de transport muncitori ale TCH-ului,
care ne-au dus pe valea Haneşului, cât mai sus cu putinţă, la cota 1750m. Acolo
am plecat mai departe fiecare după puterile lui. Unii s-au mulţumit la cota la
care ajunsesem cu maşina, alţii au mers pe valea Haneşului, până la lacuri. În
ce mă priveşte, am apucat-o singur de-a lungul văii Haneşului şi m-am abătut pe
malul ei drept, direct pe abruptul Pietrii Albe şi am ajuns pe întinsul platou
al acestui vârf, urcând pe un horn pietros. Între jnepenii ce stăpâneau valea,
în preajma lacurilor Haneş, urcase un alt grup, care cuprindea familia
doctorului Găvănescu, cu care mai târziu am făcut minunate excursii. Grupul
amintit a urcat apoi pe Cristeşti şi eu, aflat destul de departe, am pornit în
goană să-i ajung. Când am ajuns sus, grosul grupului coborâse şi doar vreo 2-3
mai rămăseseră în urmă. Împreună am hotărât să ne repezim pe Ştefleşti, aşa ca
să epuizăm tot ce ne stătea prin preajmă. Apoi, obosiţi, am coborât şi am avut
norocul să nimerim pe o ramură ce se desprindea din drumul pe care venisem cu
maşina. Am ajuns târziu, dar nu am fost ultimii. Organizatorii simpozionului,
ne-au oferit surpriza unei mese frugale şi chiar câte o sticlă de bere. De jur
împrejur era voioşie şi cu mulţi dintre cei prezenţi aveai cum să vorbeşti
despre munţii în care eram sau despre cei mai depărtaţi. Singurul neajuns a
fost că înapoierea s-a făcut mult după plecarea ultimului autobuz şi cei care
nu venisem cu maşină proprie, am avut mult de aşteptat până să găsim o ocazie
cu care să ajungem acasă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Există în munţii
Lotrului, porţiuni întinse cu o mare individualitate, atât de intensă, încât
îmi vine să cred că nici nu fac parte din aceeaşi munţi. În jurul Poienii
Suliţei, poiană întinsă, de mare frumuseţe, în care oamenii îşi au gospodării,
ogoare, vite şi unii nu coboară de acolo decât pe ultimul drum, l-am cunoscut
pe nea Niţă, un gospodar cu turmă mare de oi, păscute pe înaltul munţilor
Lotrului şi apoi toată iarna păzite acasă, în Poiana Suliţei, noapte de noapte,
în cojoc în mijlocul târlei. Doar de Crăciun îşi permitea să stea şi el cu
nevasta, în bojdeuca pe care şi-o încropiseră în minunatele locuri ale Suliţei.
Avea nea Niţă o fată, care locuia la Râmnicu Vâlcea şi când avea de reparat
ceva la dantură, se ducea la cabinetul lui Toni, prietenul meu. Într-o zi, s-a
dus la el şi i-a spus că pe tatăl său îl doare rău o măsea. Şi Toni s-a oferit
să-i facă tratamentul necesar la domicilu, adică tocmai în Poiana Suliţei. Am
plecat cu Skodiţa lui Mihai Predescu, cu Toni şi trusa sa medicală şi încă un
tovarăş de drumeţie, mai neobişnuit pentru noi, al cărui nume nu mi-l mai
amintesc. Am urcat prin valea Călineştilor, până la Gura Suliţei. Era frig,
intrasem adânc în luna noiembrie şi iarna se pregătea să-şi intre în dreptrui.
Pe drum am făcut o criză de astm şi doar Predescu a rămas cu mine până mi-am
revenit. Am ajuns la casa lui nea Niţă, cu aproape două ore mai târziu, după ce
Toni meşterise la măseaua omului, până i-o scosese. Avusese ciobanul tratament
la domiciliu. Dar serviciul făcut a fost recompensat cu o masă îmbelşugată, cu
mămăligă ciobănească, brânză bună şi lapte bătut, de ne venea să nu mai plecăm
de acolo. Ne-a mai povestit nea Niţă despre sibienii ce vin acolo vară de vară,
de stâncăriile Beţelului greu de străbătut la vreme de iarnă, despre Doabre şi
câte şi mai câte. Noi am coborît repede, cât să nu ne apuce noaptea pe
coclauri. Am reţinut însă locurile minunate despre care ne povestise nea Niţă
şi le-am bătut de multe ori de atunci încoace.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Aşa c<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă </span>într-o împrejurare, am plecat cu
Predescu pe stâncăriile Beţelului, sperând să ne descurcăm prin încâlcişul
locurilor. Ştiam că vom traversa o zonă de stâncării, cu pereţi greu de
depăşit, cu brâne pe care trebuia să ne strecurăm şi nici măcar nu ştiam dacă
Banu, cel ce făcuse marcaje în munţii Lotrului, se abătuse şi prin aceste
locuri. Mai târziu aveam să aflăm că tocmai aceste locuri încâlcite, prin
păduri greu de trecut şi, mai ales, la altitudini joase, fuseseră specialitatea
sa într-ale marcajelor. Când am ajuns în aceste locuri, încă din şosea am zărit
fragmente din ţancurile pe care ni le propusesem să le străbatem. Am pătruns pe
o uliţă a satului Proeni, îngustă, pe care casele îşi făcuseră loc. Se lărgea
valea dintr-odată şi firicelul de apă pe valea căruia intrasem, venea tocmai
dintre pereţii stâncoşi, aparent de nepătruns. Nu ştiam că poteca traversează
apa şi urcă pe pantele împădurite din dreapta. Noi am pătruns pe firul apei,
prin începutul acestor adevărate chei, urmărind o potecă de capre. Părea că
hăţaşul caprelor se strecoară printre stânci, urcând printre ţancuri. Aşa am
făcut şi noi şi printre brazi, pini şi brâne suspendate deasupra hăurilor, am
ajuns pe un grumaz de piatră, către care mirosul de lămâiţă era unul deosebit
de puternic. Eram într-un tărâm necunoscut, trecusem pe lângă crucea care arăta
locul unde o sibiancă – Zenovia – îşi găsise sfârşitul, epuizată, coborând din
Suliţa. Aflasem de accident din România Pitorească şi de la ciobanul nostru din
Poiană. Continuarea potecii era în lungul unui horn îngust şi cine ştia ce ne mai
aştepta de acum încolo. Tot restul drumului până la plai, a fost tot un coborâş
şi un urcuş, pe lângă pereţi abrupţi, trecând peste copaci doborâţi, dar având
în faţă mereu firul potecii firave. Ici-colo, am întâlnit şi marcajul lui Banu,
triunghiul roşu. Ni s-a părut lung drumul străbătând locurile necunoscute, deşi
totul nu a durat decât 2-2 ½ ore. Când am ajuns pe o creastă frumos ornată cu
fagi înalţi, urcuşul s-a potolit şi curând am ajuns la marginea Poienii
Suliţei. Încă puţin şi am ajuns şi la casa lui nea Niţă. Nu era acasă decât
soţia lui, o femeie muncită, adusă din spate. Ne-a primit şi ne-a omenit femeia
şi am purtat cu ea discuţii despre drumul nostru de întoarcere. Printre Doabre
voiam noi, dar ea ne-a mărturisit că o singură dată fusese pe acolo coborând
spre Brezoi, şi nu <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">îi</span> mai
trebuia şi al doilea drum. A rămas pentru coborâre poteca scurtă ce cobora spre
Proeni, pe acolo pe unde urma să aplice Banu marcajul său cu punct albastru. Am
ocolit poiana, i-am trecut pe la poale, pe margine de codru mai întâi şi apoi
pătrunzând adânc în pădure, în răceala amiezii de toamnă în care ne aflam. Nu
prea ştiam noi unde vom ajunge şi încercam să descifrăm enigmele locurilor prin
care treceam. Adesea ne minunam de clăile stâncoase ce ţâşneau din pădure, toate
de forme ciudate şi încântarea pricinuită de ele ne ţinea de urât. Până la urmă
am ajuns pe malul Beţelului, la capătul unui drum forestier şi de acolo la gara
de la Lotru, de unde ne-am întors acasă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Drumul
precedent nu ni se păruse deloc uşor, dar avea în el frumuseţi pe care doream
să le revăd. Poate imprudent, am plecat cu copiii, Andrei şi Floriana, exact pe
acelaşi traseu. A cam făcut nazuri Floriana când am intrat printre stânci, în
schimb Andrei mergea voiniceşte în faţă. Doar odată s-a oprit întrebător “tată
uite un şarpe!”. Am făcut repede câţiva paşi spre el şi l-am rugat să mă lase
pe mine să merg înainte. Dăduse băiatul peste o viperă frumoasă foc. Stătea
încolăcită, în bruma de soare ce răzbătea prin îngustimea locurilor. Înainte de
a speria fata, am izgonit-o, dar Floriana toată excursia m-a ameniţat că va
spune acasă prin ce locuri i-am dus! Am străbătut zona de abrupt, ocolind
ţancurile muntelui şi doar pe ultima porţiune de urcuş, copiii s-au văitat de
oboseală. Când am ajuns sus pe plai, ne-a întâmpinat un bătrân care păzea
câteva oi. Am sta de vorbă cu el şi mi-am depănat amintirile. I-am spus de
măseaua scoasă unuia, nea Niţă. Mi-a mai cerut câteva amănunte, după care ne-a
mărturisit că era chiar el. Mi-a povestit cum îşi vânduse turma pe bani buni şi
că ar avea nevoie de niscaiva ajutor pentru stabilirea unor drepturi de veteran
sau ani de pensie. Apoi m-a trimis la casa lui, să-i las adresa scrisă unde
m-ar putea găsi. Nu stătea departe, am făcut ce mi-a cerut şi m-a omenit
nevastă-sa cu un pahar de lapte bătut, cum nu prea apucasem eu. A fost ultima
mea întâlnire cu nea Niţă. S-a dus de pe lumea asta şi cu el o parte din
farmecul Poienii Suliţei. Am coborât apoi pe poteca de lângă locul în care-l
întâlnisem şi din gara Lotru am luat trenul spre Vâlcea.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am plecat
într-o dimineaţă, din halta Beţel, pe valea Călineştilor şi la Gura Suliţei, am
părăsit uşoarele urme de civilizaţie întâlnite până atunci. La început doar pe
vale, apoi urcuş brutal pe coastă. Dar cel puţin marcajul se vedea, fuses
refăcut recent. Zi de vară, frumoasă, cu soare mult şi traseu cunoscut. Sau aşa
gândeam eu, pentru că îl mai făcusem. Poienile se succedau una după alta şi
totul mergea bine. Numai că cei care refăcuseră marcajul, ori voiseră să-i
schimbe traseul, ori chiar nu-l ştiau. M-am luat după ei, până-ntr-un loc, unde
orice urmă de cruce roşie a luat sfârşit. Mai departe, am urmat muchia pe care
eram, bănuind că mă va scoate tot în Poiana Suliţei. Prin pădure erau urme de
viaţă şi chiar la un moment dat, dulăii unei turme pripăşite prin aceste
locuri, mai-mai să mă sfâşie. Incidentul nu a avut urmări şi am ajuns cu bine
în poiană. De la aceşti ciobani, am aflat că femeia lui nea Niţă, nu mai stătea
demult la casa lor, atârnată pe coastă şi plecase undeva, la Sibiu sau la
Vâlcea. Mai stătea aici un moldovean, pripăşit prin aceste locuri, tocmit de
feciorii lui nea Niţă, paznic la acareturi. Am ajuns chiar lângă casa lui nea
Niţă, unde din păcate nu era nimeni. Apoi am urmat roată drumul pe marginea
poienii, am întâlnit un păzitor al unei turme de capre, care mi-a arătat drumul
de coborâre către valea Vasilatului. Am stat de vorbă mult cu el, ba de una, ba
de alta, şi până la urmă l-am întrebat dacă ştie de peştera din preajmă. Nu
ştia prea multe, doar din auzite, dar mi-a spus că în ultima casă din poiană,
stă Vergil – are şi puşcă -, care cu siguranţă ştie unde este peştera pe care o
caut. Apoi tot el mi-a arătat pe unde începe drumul spre valea Vasilatului, pe
lângă livada Şchioapei şi mai departe poteca mă duce până în vale. Aşa am şi
făcut şi drumul mi s-a părut uşor de urmărit, mai ales după ce am făcut
cotitura la drepta de care fusesem atenţionat. Drumul pe valea Vasilatului nu
era oricum prea lung, necum că am întâlnit pe drum o maşină care m-a dus repede
până în Brezoi.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Drumul acesta
ultim, mi-a dat ghes să cunosc câte ceva din ascunzişurile locurilor, care
promiteau frumuseţi dintre acelea la care nu te aştepţi. De fapt Beţelul,
Călineştii şi Doabrele, alcătuiesc o lume aparte, la care formele de stânci şi
alternanţa acestora cu poieni largi, produc efecte vizuale şi mai ales
fotografice, cu totul deosebite. Aşa că într-un sfârşit de săptămână, am ales
să umblu prin aceste locuri. De data asta am început drumul din Brezoi. De-a
lungul Lotrului, până în centrul cătunului Vasilatului, apoi pe vale în sus.
Doar vreo 2-3 km pe acesta din urmă şi iată-mă la gura văii Glodului. Aflasem
că pe aici ar fi o Piatră cu Găuri, interesantă şi bine ascunsă pe vale. Am
luat-o în susul văii, chiar pe acolo pe unde pornea poteca spre Poiana Suliţei.
Era şi pe aici o potecuţă, pe care am urmărit-o până s-a pierdut în lăstăriş.
Mi-am aruncat privirile peste tot, ba chiar am urcat pe versantul drept, pe
firul unei poteci mai închegate decât cea de pe vale şi am căutat peste tot
piatra amintită. Ştiam cam cum trebuie să arate, pentru că astfel de pietre
găurite şi verticale, de parcă ar fi fost morminte din Noua Guinee, mai văzusem
prin munţii vâlceni. Erau dintre acestea pe valea Bacea, din sus de Olăneşti.
Dar aici, deşi am văzut una asemănătoare – o fi fost chiar ea -, nu am rămas la
fel de impresionat, ca atunci când am văzut prima oară verticalele de sub
Colţii Câinelui din valea amintită. Sau poate nu am ştiut eu unde să caut, deşi
mersesem pe vale până aceasta se înfunda. M-am întors şi am luat-o pe poteca ce
suia către Poiana Suliţei. Cât urc prin poieni, poteca şerpuieşte prin iarbă,
fără putinţă de confuzie. Dar ea se pierde sau eu nu am fost suficient de atent
şi mă văd dintr-odată rătăcit. Am intrat în pădure, pe acolo pe unde nici vorbă
de potecă. Ştiu însă că odată ajuns în vârful pantei pe care m-am aflat, am
văzut undeva jos, în şaua adâncă de sub mine, poteca ce urca printr-o zonă
râpoasă. Aşa a fost şi după aceea, chiar dacă urcuşul a fost dur, n-am mai avut
cum să mă rătăcesc. Curând am ajuns la prima casă din Poiana Suliţei, cam pe
acolo pe unde de curând întâlnisem păzitorul de capre, că cioban nu-mi vine
să-i spun. Nu mai urc sus, către casa lui nea Niţă, ci urmez poteca de sub
poiană. Dau de izvoarle amenajate chiar lângă potecă şi ceva mai departe aud
zvon de glas ce se certa cu o vacă, îndemnând-o la păscut. Strig şi de undeva
îmi răspunde. Eu, cum nu mai sunt de mult stereofonic, nu-mi dau seama de unde
vine glasul şi dau să renunţ la întâlnirea posibilă. Noroc că şi el dorea să
ajungă la mine şi astfel izbutim să ne întâlnim. Din vorbă’n vorbă, aflu că
este chiar Vergil, cel cu puşca, dar şi cel care-mi poate arăta unde este
peştera. Se uită la mine, mă pune să-i arăt talpa bocancilor, îmi povesteşte
cum a scăpat dintre stâncile Doabrelor oameni rătăciţi pe acolo şi se hotărăşte
să-mi arate peştera. Mergem vreo câteva sute de metri în coborâre în lungul
potecii spre Proeni, marcată cu punct albastru. Până intr-un loc în care
serpentinele potecii coboară repede spre unul din firele Beţelului. Acolo ne
abatem la stânga, pe faţa muntelui – un versant cu repezoi mare – şi după un
bot stâncos, o scurtă abatere la stânga, ne scoate în faţa unui portal de
peşteră. Un bolovan apreciabil stă chiar la intrarea în peşteră, vrând parcă să
despartă cele două galerii existente. Cea din stânga pare a se sfârşi repede,
într-un fund de sac, dar cea de a doua este lungă de vreo 20m. În tipul de
stâncă aflat pe aici, peştera este aproape un unicat. Îmi mai spune Vergil Todorof,
cum aveam să mai aflu că-l cheamă, întâmplări legate de peşteră. Cam încurcate,
cu o plasă de prins peşte furată de pe malul Oltului şi ascunsă aici, cu o
crimă comisă de stăpânii plasei, care au aflat cine o luase... Deşi omul fusese
amabil şi-mi arătase o peşteră pe care nici n-o bănuiam, nu i-am mai spus că,
de fapt, eu vroiam să-mi arate grota săpată în versantul sudic, cea care se
vedea dinspre picioarele de munte ale Doabrelor, cele dinspre Brezoi, cea a
Leurdei, după cum aveam să aflu ceva mai târziu. Abaterea din potecă durase cam
o oră. Mi-am luat rămas bun şi mi-am continuat drumul de coborâre spre Proeni
şi gara Lotru. Pe drum, peisajul unicat, cu stane de piatră înalte şi
inaccesibile, vizibile la tot pasul, mi-au reamintit că pe aici mai coborâsem
şi altă dată.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Are Brezoiul
deasupra sa un vârf a cărui semeţie, pare a fi un fel de emblemă a oraşului.
Prin alte vremuri, acolo urcau pionierii, să împlânte simboluri specifice.
Astăzi a rămas doar vârful înalt de doar 632m, ridicat vertical deasupra
oraşului. De multe ori am trecut pe şosea şi de fiecare dată am gândit că va
veni o vreme când voi urca pe el. Am urcat aici prima oară cu Chissy, înaintea
plecării în Caucaz. Am depăşit repede panta dură a vârfului, ce pornea de pe
uliţa Doabrelor, am ajuns la porţiunea de brână, de unde mai departe, într-un
urcuş riscant, pe care astăzi nu mi-l pot imagina nici măcar pe unde l-am fi
putut face, pe feţe aproape lipsite de prize, am ajuns în vârf. În afara unei
privelişti ample asupra Brezoiului şi a uneia cuprinzătoare a Doabrelor,
ascensiunea nu ne-a lăsat alte amintiri. Câţiva ani mai târziu, era prin 1987,
la zilele libere adiacente lui 1 mai, am plecat cu copiii să urc din nou
Ţurţudanul. Copii aveau cam 6-7 ani şi erau atât de plăpânzi, încât o femeie la
începutul urcuşului, m-a întrebat cum am curajul să urc cu ei. Am urcat totuşi,
cu multă prudenţă. Am depăşit brâna care ducea spre vârf. Am ajuns la cablul
aflat şi astăzi agăţat de trunchiul unui copac, am urcat panta dură către vârf,
presărată cu nisip grăunţos şi am ajuns pe vârf. Urcuşul a fost cum a fost, dar
coborârea a fost infernală, trebuind să cobor metru cu metru, ajutând pe
fiecare dintre ei, dar mai ales pe Floriana, mai fricoasă din fire. Andrei
însă, aproape a zburdat pe cablu şi dacă nu l-aş fi potolit, i-ar fi venit să
alerge pe pantă în jos.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Cu Ţurţudanu
avea să înceapă altă serie de plimbări, într-o parte a munţilor Lotrului extrem
de pitorească, cea a Doabrelor. Îndrăznesc a spune, că fără a avea altitudini
spectaculoase, ba dimpotrivă, zona stâncăriilor Doabrelor, alcătuieşte un
ansamblu de ţancuri întotdeauna greu de atins, ba chiar deosebit de
periculoase, dacă îndrăzneşti să te aventurezi dincolo de vârful lor.
Întotdeauna după ce urci pe un ţanc, urmează verticala acestor adevăraţi dinţi
de rechini, iar ocolirea acestora durează mult şi de obicei, dă naştere la
rătăciri în labirintul văilor de sub ele. Dar mai au aceste stâncării un farmec
aparte. Aici cresc flori rare, unele ocrotite, din păcate vandalizate până la
cosire, aş putea spune. Şi nu numai cei din zonă fac aşa ceva, ci mai ales o
tagmă a unor aşa zişi turişti, care la vreme potrivită vin în aceste locuri, de
unde pleacă împovăraţi de mulţimea florilor culese, care până jos se ofilesc.
Se fălesc apoi cu excursia făcută, zile întregi. Se găsesc prin aceste locuri,
la altitudini extrem de joase – aproximativ 600m -, flori de colţ bine ocrotite
de natură, care le-a cocoţat pe pante inaccesibile. Apoi, pe aici, se mai
găseşte căldăruşa, uneori de culoarea întunericului, care i-a permis
descoperitorului acesteia, învăţătorul Banu, să facă o comunicare botanică
specială şi să o cultive mai apoi, aclimatizând-o în locuri înrudite, din
Cozia. Şi în sfârşit, floarea de culoarea cerului de primăvară, de un albastru
desăvârşit, ce-şi ridică din tufe răspândite pe abrupturi, cupele grupate în
zonele înierbate ale ţancurilor de pe aici, dediţeii.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-o
dimineaţă de început de martie, doctorul Găvănescu a decretat: „astăzi mergem
în Doabre, la dediţei!”. Părea greu de crezut că într-o zi, e drept frumoasă,
dar rece încă şi cu zăpezi multe pe creste destul de apropiate, vom găsi
înflorită o floare atât de gingaşă. Am plecat din Brezoi, am urcat puţin pe
valea Doabrei, printre casele dezmoşteniţilor oraşului, apoi la stânga, direct
pe panta ce ducea spre vârful Doabra. Am urcat prin pădurea de fagi
îmbârligaţi, aflaţi pe marginea abruptului unor văi adânci, apoi printre pini
doborâţi de vântoase. Aveam impresia că urc prin pădurea Babei-Cloanţa şi după
fiecare copac încârcit deasupra hăului, aşteptam să se ivească un personaj
hâtru, de poveste. Pluteam prin locuri de basm şi mergeam fără să ştiu pe unde,
către locul unde albastru cerului cobora pe pantele muntelui. Ca prin vis, l-am
auzit pe Edi, spunând că trebuie să o luăm la dreapta, pe brâna încă plină de
zăpadă. Am ajuns pe o muchie, pe care repezoiul unei pante, mai cu piatră şi
pământ umezit de zăpezile netopite de tot, ne scotea într-un fund de pădure.
Acolo am găsit un fir de potecă, aninat pe versantul devenit pietros.
Agăţându-ne de rădăcini şi colţi de stânci, am înaintat repede, până ’ntr-o şa.
Se făcea în josul şeii un horn adânc, parcă primitor la început, care de altfel
ne-a şi fost cale de întoarcere. Noi am depăşit şaua şi pe ascuţişul unei
muchii punctate cu pini, am început urcuşul către colţii muntelui, pe care-i
văzusem încă de când urcam prin pădurea de început. Îndată au apărut şi tufele
de dediţei. Doctorul şi-a scos aparatul şi s-a pregătit de pozat. Ca să ajungă
mai aproape de minunea albastră, l-am legat în coardă ca să fie mai liber în
mişcări şi aşa a ajuns la cele mai frumoase mănunchiuri de flori. Le-a mai
stropit cu ceva apă ca să pară mai înrourate şi a realizat fotografii din cele
demne de expoziţii florale. Apoi ne-am continuat drumul până acolo unde mai sus
nu se putea şi în razele soarelui, încă rece, de primăvară şi sub adierea
vântului, ne-am cuibărit ca să ne fie cumva mai cald. Într-un târziu, privind
către adâncul văii Vasilatului, am zărit un petec de soare pe una din văile
secundare şi acolo un viloi cât toate zilele şi alături o piscină. Am bârfit
îndelung gândind la îmbogăţiţii vremurilor şi mai ales la numele celui care
şi-o făcuse. Nici după trecerea a multă vreme de atunci, n-am aflat a cui era.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">În lumea
pierdută a stâncilor din preajma Oltului a munţilor Lotrului, alături de cele
ale Dobrelor şi Beţelului, altele la fel de frumoase, se cereau cercetate.
Stâncăriile Călineştilor, mi-au fost arătate prima oară de Toni, vechi prieten
de munte, dar cu care ani buni nu mai fusesem împreună. Eram pe vremea aceea
tineri căsătoriţi, aşa că am plecat împreună cu soţiile. Cu maşina, am ajuns
repede la începutul potecii ce urcă pe stâncării. Poteca mi s-a părut
interesantă, pentru că la început urca pe stânca rugoasă, pe mici hornuri şi
era nevoie de multă atenţie la parcurgerea acestui prim început. Apoi însăşi
finalul primelor obstacole, te scotea deasupra lumii minuscule ce alerga pe
şoseaua de sub noi, îţi dădea o notă de superioritate. Nu mult după ce am depăşit
acest început furtunos, am întâlnit marcajul acestor locuri, o cruce albastră,
pe atunci încă proaspătă. Apoi am ajuns acolo unde era punctul de interes maxim
al acestor locuri, la Peşterile Zmeilor. Mi s-au părut atunci, aceste
formaţiuni făcute de vânturile puternice ale acestor locuri, de multele zile de
îngheţ nocturn şi mai apoi de razele soarelui ce încălzesc şi iarna stâncile,
care mai apoi plătesc tributul clipelor de bine, sfărâmiţându-se şi
sfredelindu-se, ca venind din lumea de poveste a Zmeilor. Ferestre, galerii,
praguri şi hornuri, alcătuiesc enigma acestor locuri. Clipa de frumuseţi
dăruită de natură se termină şi noi urcăm într-o strungă, de unde pe brâna
suspendată deasupra clinurilor repezi de pădure sfârşite în adâncul văii, păşim
cu atenţie mai departe. Trecem prin pădurea de stejar, urcând mereu. Trecem şi
pe lângă alte formaţiuni stâncoase, pe care le depăşim pe stânga. Eram, fără să
ştim pe vremea aceea, lângă cel mai înalt ţanc al stâncăriilor pe lângă care
treceam. A urmat o coborîre lungă, mai întâi pe poteca grăunţoasă, apoi prin
pădure, sfârşită în curmătura cu poiana verde a zilelor de primăvară în care
eram. Nu ne-a mai rămas decât coborîrea către valea Călineştilor, străbătută
repede, până la maşina care ne aştepta cuminte între primele case din sat.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Câtăva vreme
mai târziu, de data asta numai cu familia, devenită chiar numeroasă, am reluat
drumul făcut printre frumoasele stâncării. De data asta eram în plină vară şi
chiar dacă stâncăriile erau la fel de frumoase, plăcerea cea mare a fost
coborîrea prin poienile acoperite de iarba coaptă, numai bună de cosit. Şi
nu-mi aduc aminte decât de iarba mare, înflorată şi de mirosul de flori risipit
în arşiţa unei după-amiezi calduroase şi mai ales de Andrei, aproape ascuns
printre ele, atunci când stătea în poponeaţă. Drumul pe vale, prin căldura
toridă a zilei, până la gura văii, la maşină, chiar ne-a obosit.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Era prin anul
’93, când eu nu prea mersesem prin munte. Îmi intrase în cap să mai merg odată
la cabana Prejba şi de acolo mai departe spre Voineasa. L-am luat cu mine pe
Andrei, feciorul meu, ajuns atunci la venerabila vârstă de 12 ani. Am plecat
dimineaţa din Râmnicu Vâlcea, am străbătut satul Tălmăcel şi la o bifurcaţie de
drumuri, am fost sfătuiţi să o luăm pe cel din stânga. S-a dovedit că nu era
drumul pe care-l ştiam şi pe care mai urcasem cu ani în urmă. Am mers mult pe
drumul forestier şi la un moment dat mi-am dat seama că nu mai ştiam locurile.
Ajunsesem la capătul unui drum lateral pe care nu-l recunoşteam. M-am întors şi
pe drum am întâlnit un sătean călare. Mi-a explicat că şi pe aici se poate
ajunge la Prejba şi s-a oferit să ne arate drumul. A luat-o chiar pe drumul
lateral întânit şi am început să ne ţinem după el. Era cam inegal efortul pe
care-l făceam, el fiind călare şi noi pe jos. Mai ales pentru mine, care nu
prea aveam zile de munte în picioare. Drumul urca vertiginos şi panta era
destul de mare, iar calul mergea repede. Când am ajuns într-o poiană, am găsit
un marcaj, o cruce albastră. Am aflat mai târziu, când m-am uitat pe hartă, că
poteca venea dinspre Boiţa şi într-adevăr se unea undeva mai sus cu poteca pe
care o ştiam eu. Omul călare a mers în dorul lui şi ne-a lăsat undeva pe o
muchie. Am mai mers de acolo încă multă vreme, mai ales că eu eram teribil de
obosit. Până la urmă am ajuns la stâna din Muma şi apoi, obosit peste măsură,
la cabana Prejba. Ne-am plimbat după-amiaza prin preajma cabanei, atâta cât să
vedem în depărtare o coastă de munte roşie ca focul: înflorise bujorul. Când
ne-am uitat pe hartă, am văzut că muntele cel de jăratec, era muntele
Sterpului, către care a doua zi aveam să ne îndreptăm în drumul nostru spre
Voineasa, unde voiam să ajungem. A doua zi, am plecat cam pe la ora 6, cât de
dimineaţă am putut să-l scol pe Andrei. Am străbătut repede primul urcuş. Am
trecut pe lângă stâne, cărora le auzeam zumzetul. Am urcat şi am coborât
pantele din josul unor vârfuri pe lângă care treceam – or fi fost ale Branului
sau Brănesei -, am pierdut marcajul şi l-am regăsit cu ajutorul unui flăcăiaş ieşit
în calea noastră aproape providenţial. Am întâlnit o dată sau de două ori
izvoare la care ne-am potolit setea şi până la urmă am ajuns în Şaua
Dudurugului, acolo unde ajungea capătul unui drum forestier. Se vedea în faţa
noastră, urcând spre creasta muntelui cel înroşit de bujor, potecă clară, dar
fără marcaj. Ne-am întors, am regăsit marcajul, o dungă albastră şi am început
să ocolim muntele Voineşiţei. A fost lung drumul, deşi poteca era mai mult
decât clară, am ocolit o mulţime de picioare de munte, am străbătut o frumoasă
pădure de brad, cu alee prin mijlocul ei, întunecată şi ici-colo cu raze de
soare străbătându-i hăţişul, ne-am împiedicat picioarele prin iarba mare de pe
drum, peste care demult nu mai trecuse nimeni, am traversat vreo două vâlcele
pe care stătea scris cu vopsea roşie “spre Sterpu” şi până la urmă am ajuns în
Poiana Buceciului. Era cam ora 2 pm şi noi eram tare obosiţi. De aici însă, nu
mai ştiam încotro să o luăm. Un drum se ducea, altul venea, un altul cobora şi
prin apropiere nimeni care să ne îndrume pe cel bun. Până la urmă tot a trecut
un om şi ne-a arătat drumul spre Voineasa. Am trecut pe lângă o stână, cea din
Buceciul de Jos – astăzi din ea nu a mai rămas nimic -, unde o femeie ne-a
confirmat că acesta era drumul de pe valea Rânjeului, care ne scotea în
Voineasa. Apoi când am pornit pe el, ne-a mai strigat din urmă, că aveam de
mers 20 km. Drumul se vedea că este circulat de maşini. Sus în poiană, era
baraca unei prospecţiuni geologice, aveam să aflăm lucrul acesta de la
ciobăniţă. Mai era drumul şi frumos şi parcă nu eram îngrijoraţi, gândindu-ne
că pe valea Voineşiţei, la confluenţa cu Jidoaia, la ora 6 seara, trebuia să ne
întâlnim cu aceeaşi maşină care ne adusese la Tălmăcel. Apa Rânjeului, în
special tumultoasă, era cea care ne încânta peste măsură. Undeva mai jos, am
găsit o adevărată gospodărie, cu multe orătănii prin preajmă. Ne-au confirmat
că suntem pe drumul bun spre Voineasa, dar că până acolo mai avem 18 km şi noi
mergeam de ceva vreme. În realitate, de sus din poiană, drumul era lung de 27 km,
nu cât aflasem la stână. Parcă mi-a turnat cineva plumb în picioare şi la auzul
acestei veşti proaste, de abia de mă mai mişcam. Până la urmă am întârziat la
locul întâlnirii cu maşina unde am ajuns la ora 7 seara, dar şi şoferul nu ne-a
aşteptat acolo unde stabilisem, ci cu câţiva kiliometri mai jos. Eram sfârşit
de oboseală şi aş fi jurat că niciodată nu am să mai merg pe drumul acesta
deosebit de lung.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Au mai trecut
câţiva ani şi iar am luat calea Lotrului. Speram să-mi conving copiii de
frumuseţea muntelui şi gândeam că aceştia le vor stârni enuziasmul şi dragostea
crestelor. Aşa că am plecat din nou la drum, către poteci noi din munţii
Lotrului. Am luat-o pe valea Sadului, tot cu maşina. Am trecut de cabana Gâtul
Berbecului, care-şi schimbase destinaţia, nu mai era deschisă turiştilor. Am
trecut de casa Rozdeşti, unde nu am găsit găzduire. Apoi am trecut de alte case
forestiere, mai sus, unde ne-am întins cortul şi am început să căutăm începutul
potecii marcate cu triunghi roşu, care urca spre Negovanu. Ştiam exact acelaşi
semn, dar traversând barajul şi urcând pe la casa Negovanu, dar de atunci
trecuse multă vreme. Copiii se făcuseră mari şi noaptea petrecută în cortul de
două persoane, nu a fost chiar plăcută. Floriana voia neapărat să ajungă în
ziua următoare acasă şi nu a făcut nazuri când a trebuit să ne sculăm devreme.
Am plecat pe potecă şi multă vreme am mers bine şi marcajul apărea cu
regularitate. Dar a venit în cale o porţiune defrişată şi semnele au dispărut.
Am urcat mult, nevrând să ajungem acolo unde se auzeau zgomote de drujbă. Şi
până la urmă, când am văzut că n-o mai scoatem la capăt, am ajuns şi acolo.
Tăietorii se apropiau de ora mesei de prânz şi ne-au condus, pe marcaj, la
prima stână întâlnită pe aceste meleaguri, pe versantul nordic al Negovanului.
Am stat cât am stat acolo, am aflat că ciobanii erau din Vaideeni şi urmau
să-şi trimită copiii la mare, după care am plecat mai departe. Când am ieşit la
gol, cerul s-a înnourat şi şansele de ploaie au început să fie previzibile.
M-am cam zăpăcit atunci şi în loc să o iau la dreapta, către şaua Negovanului,
am luat-o la stânga. Şi am tot urcat până într-o creastă cu clonţani stâncoşi,
printre care ne-am odihnit. Acolo am ajuns la concluzia că nu mai ştiu unde
suntem. Căutam drumul ce cobora la Castelul Dobrun şi de aici de unde
ajunsesem, nu vedeam nimic care să-mi amintească de locul acela. A mai apărut
şi un om, pe care l-am întrebat dacă ştie drumul spre locurile Dobrunului. Nici
măcar nu auzise de un astfel de loc, aşa că mă gândeam serios că vom fi nevoiţi
să instalăm cortul. Am avut un moment de sfârşeală şi copiii aproape că s-au
speriat. Adevărul era că <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">și eu </span>m-am
speriat, la gândul că aveam să înnoptăm fără să ştim unde suntem şi mai ales că
stârneam disperare acasă, unde eram aşteptaţi într-o anumită zi. Mi-am revenit
şi am luat-o la dreapta, pe coastă. Am mers ceva vreme şi în faţă ne-a apărut o
stână, către care ne-am şi îndreptat. Ajunsesem la stâna Jidului şi cei de
acolo ne-au arătat o bandă verde, care prea bine semăna cu drumul ce ducea la
Dobrun, ca să nu-l recunosc. Fericiţi ne-am îndreptat spre drumul înverzit şi
către ora 8 seara, am ajuns la Dobrun. Eram prea obosiţi ca să continuăm drumul
pe poteca ce avea şi aşa multe neclarităţi, aşa că am rămas la Castel. Am avut
parte şi de câte un pahar de lapte proaspăt şi de o noapte odihnitoare. A doua
zi, am coborât pe vechea potecă şi cu toate încurcăturile ei, am ajuns repede
în valea Lotrului. Am avut şi norocul să treacă pe şosea un cunoscut, cu maşina
şi am ajuns chiar prea repede în Voineasa. Acasă poveştile copiilor nu mai
conteneau şi rătăcirile din drumul făcut mi-au atras multe admonestări.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Pentru mine
atracţia munţilor Lotrului era prea mare, ca să nu încerc şi alte drumuri pe creasta
lor sau pe alte poteci, care să mai risipească petele albe de pe întinsul lor.
Aşa într-o zi de vară, am plecat tot cu copiii, cu cortul în spate, către pasul
Tărtărău, care de fapt însemna începutul teoretic al drumul pe creasta
Lotrului. Am coborât din aceeaşi maşină cu care am mers în excursiile ultimilor
ani de slujbă. Nicu Mânzu ne-a lăsat chiar la începutul potecii, cam ravenate,
care constituia începutul drumului de creastă. Cum s-a dat jos din maşină,
Floriana a început să negocieze întoarcerea acasă. “Nu s-ar putea să fim acasă
mâine şi dacă s-ar putea cât mai de dimineaţă?”. Nu, nu s-ar putea şi noi am
continuat drumul pe creastă. Am depăşit pădurea de brad şi am ajuns la gol. Din
urmă ne-au ajuns nori negri ameninţători şi din ochi am căutat refugiul vreunei
stâne. Nu prea departe, spre dreapta potecii, am zărit o stână. Eram la stâna
de pe Piciorul Tâmpelor şi deşi în spate aveam nori negri de furtună, baba de
acolo nu ne-a primit. Noroc că norii s-au risipit şi ne-am putut continua drumul
către izvoarele Tâmpei, acolo unde nu prea departe era şi o stână. Aici, lângă
un izvor, ne-am aranjat tabăra primei nopţi în munţii Lotrului. Peste noapte
norii negri s-au risipit şi a doua zi ne-am reluat drumul pe creastă. Am trecut
prin pădure de brad, prin poieni prelungi, unele cu belşug de izvoare şi ne-am
odihnit de câte ori am avut ocazie. Ne-am aflat pe Benga şi mai ales pe Larga
Măneţanilor, poieni frumoase, cu turme de oi şi cer senin deasupra noastră. Un
cioban chiar ne-a invitat la stâna din Larga Măneţanilor. Noi aveam alte
planuri şi ne-am continuat drumul. În scurtă vreme am ajuns la gol şi pe
nesimţite în zona înaltă a acestor munţi. Am trecut fără să ne dăm seama pe
lângă Piatra Albă, apoi pe lângă Cristeşti, pe panta nordică a acestuia, am
întâlnit izvorul de altitudine cunoscut, după care am intrat în domeniul
Ştefleştilor. Coborând printre vârfuri înalte, prin şei cu stânci fotogenice
aruncate în calea potecii, uneori cu stâlpi de marcaj ruginiţi, am întâlnit un
grup de patru turişti, ce străbăteau creasta în sens invers. Niciodată nu cred
că s-au mai întâlnit pe crestele Lotrului, atâţia turişti deodată. Noi am
continuat drumul pe creastă, ne-am strecurat printre tufele de jneapăn de pe
Conţul Mic şi când am ajuns în şaua acestuia, acolo pe unde urca din valea
Balindrului poteca de pe valea acestuia, eram cu toţii foarte obosiţi. În plus,
apa se terminase şi setea ne bântuia rău. Am urcat panta Conţului Mare – 2080m
-, apropiată vârfului şi eram aproape epuizaţi. Ştiam însă că prima sursă de
apă apare doar în şaua Balindrului şi trebuia să ajungem până acolo. Ne-am
uitat în fugă spre creasta alpină ce trecea peste Balindruţu şi Balindru şi am
început marea traversare a căldării nordice a acestora. Un început de drum
grăniceresc, nu ştiu dacă al ţării noastre sau al vechiului imperiu străin, cu
zidărie uscată pe una din laturi, apoi tufe de jneapăn lângă care am intuit
locuri de cort, atât de obosit eram, şi în sfârşit am ajuns în şaua de sub
Balindru. Am trântit rucsacii deveniţi pietre de moară şi am căutat şi mai ales
găsit, firişoarele de apă care ne-au îndestulat setea. De abia apoi am întins
cortul şi ne-am pregătit pentru noapte. Dimineaţa ne-am trezit devreme şi am
urcat vârful Balindrului la cei 2207m ai săi. Apoi am căutat drumul pe mai
departe. Voiam să ajungem la Voineasa. Şi iară mi-a luat Dumnezeu minţile şi în
loc să urmez drumul pe coasta sudică a Negovanului, am luat-o pe poteca vizibilă
şi care ocolea muntele pe versantul nordic. E drept că pe acolo era un marcaj
cu bandă albastră, vechi şi foarte rar, dar eu ar fi trebuit să-mi dau seama de
greşeala făcută. Doar cea mai uşoară coborâre era pe la Castelul Dobrun pe care
o ştiam foarte bine. Am ocolit muntele pe o potecă foarte bine conturată, dar
care la un moment dat s-a sfârşit. Am ajuns iară pe nişte stâncării, poate
aceleaşi pe care ajunsesem în excursia din valea Sadului, am întâlnit un izvor
puternic, pitoresc, coborât din munte şi undeva departe am zărit un drum şi mai
ales o stână. Ne-am înviorat la apa rece de izvor şi bucuroşi ne-am îndreptat
spre stână. Fără să ştiu, nimerisem pe adevăratul drum de creastă, care
străbătea mare ruptură a acestor munţi. Mă întreb însă, dacă aş mai putea
nimeri vreodată pe drumul urmat atunci. Am continuat coborârea, am întâlnit în
cale un cioban care ne-a îndrumat spre stână. Lângă ea era un drum, pe care-l
străbătea atunci o căruţă. Ciobanii de la stână ne-au îndrumat spre vale. Am
străbătut o pădure de brad şi am ajuns la un drum. Urmat spre stânga, am ajuns
la altă stână, cea din Buceciul de Jos, cunoscut din coborârea pe valea
Rânjeului Mare. Am ştiut atunci că ne aşteaptă o coborâre lungă de 27 km până
la Voineasa, dar nu aveam de ales. Am îndurat cu stoicism lungimea drumului,
spre capătul căruia ne-a mai prins şi o ploaie straşnică. Am ajuns la Voineasa,
unde am luat o cameră de hotel, am făcut câte un duş cald, ne-am odihnit ca
lumea şi de abia a doua zi, refăcuţi, am ajuns acasă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Parcă
intraseră zile în sac în anul acela şi n-aş mai fi avut timp şi de alte ieşiri,
în alţi munţi şi de aceea am plecat din nou în cei ai Lotrului. De data asta am
luat calea Voineşiţei, către barajul de la Jidoaia, urmând ca de acolo să urc
pe alte drumuri, tot necunoscute şi tot cu copiii. Ne-am dat jos din maşină
devreme, cam pe la ora 8 dimineaţa. Am urcat pe un drum vizibil, undeva desupra
barajului, care văzut de sus avea un aspect impresionant. De aici, drumul
cobora din nou pe malul lacului şi acesta ar fi trebuit să fie traseul pe care
ar fi trebuit să-l urmăm. Noi am luat-o pe drum în continuare, urcând mereu.
S-a dovedit a fi bine, deşi am depus eforturi cam mari. Dacă am fi coborât, am
fi prins poteca ce ducea spre stâna din Voinegel şi probabil aş fi obţinut mai
devreme enigma traseului continuu de pe creasta Lotrului, care undeva prin
poiana Buceciului are o mare ruptură şi de asemenea cea a vechii excursii
făcute cu Toni, venind din valea Priboioasei. Aşa am urcat inutil pe un vârf,
ce făcea parte din muchia Galbena, înalt de 1673m. După ce am ajuns în vârful
amintit, am coborât în marea înşeuare ce precede Curmătura Sasului. Am găsit
drumul de coborâre ce înfăşoară muchia Galbena şi oarecum am ştiut unde suntem.
În capătul de sus al poienii, am zărit o turmă de oi către care ne-am
îndreptat. Ciobanul ne-a îndrumat pe poteca ce ne-a permis să depăşim vârful
Sterpu şi să prindem după aceea drumul de coborâre spre Râul Vadului. De abia
când am ajuns la poteca ce ducea spre Sterpu, aş putea spune că a început
excursia. Dar până atunci eram aproape obosiţi. Am intrat în pădurea de brad,
am întâlnit farmecul unui izvor rece, adăpostit sub stânci de calcar şi am
plecat mai departe. Înainte de a pleca, de lângă izvor, o viperă ne-a tăiat
calea. Am ieşit la gol, acolo unde un cioban risipea pe munte bulgări de sare
pentru turma de oi văzută mai jos. Ne-a spus că suntem pe Căcâcea şi asta ne-a
schimbat toată orientarea. Eram în realitate pe Voineagul Cătănesii – 1980m –
şi până la vărful amintit mai aveam cale lungă. Drumul se încolăcea pe coasta
sudică a muntelui, după care poteca bine bătută, schimba versantul pe cel
nordic. Am ajuns într-o şa înaltă, de unde am revenit pe versantul sudic. Am
străbătut multă vreme spinări de munte, am traversat viroage frământate de
torenţi ce trebuie să fi apărut la ploi puternice sau la avalanşele iernilor
năpraznice de pe aici. Şi martor ne stătea coasta răvăşită de dâre de grohotiş
şi mai ales brazii piperniciţi din vale. De undeva de pe creasta muntelui, un
cioban tot striga mereu spre noi. Soarele puternic şi drumul până aici, ne
osteniseră şi de ce să nu spun, mai ales pe mine. Am urmat multă vreme coasta
muntelui, până când drumul se abătea cumva spre stânga. Am ajuns şi în creastă,
acolo de unde am putut aprecia cam pe unde suntem. Mi-am dat seama că ne
îndreptăm spre Dealul Negru, una din crestele sudice frumoase, dar foarte lungi
ale Lotrului. Atunci ne-am întors din drum şi am traversat torentul din care se
năştea Păscoaia şi curând am ajuns în şaua lui Pârgheş, dar rătăcirea drumului
bun ne-a costat mai bine de o oră. Când am părăsit torentul, eram sfârşit.
Trecuseră 9 ore de când pornisem la drum. Noroc cu Andrei, care voinic nevoie
mare, mi-a propus să schimbăm rucsacii, mi l-a luat pe al meu şi nu l-a mai
lăsat jos decât la capătul etapei. De aici încolo drumul nu mai avea dubii şi
vechiul traseu al drumului grăniceresc, ne-a scos sub Coasta Câinenilor, după
încă 5 ore de mers. Cam prin dreptul vârfului Pârcalbului -1960m -, ne-a
povăţuit un cioban, să urcăm creasta, că drumul va fi mai scurt şi mai uşor,
dar noi, cu două rătăciri la activ în acea zi, am preferat drumul care ne ducea
sigur, acolo unde voiam să înnoptăm. Către ora 9 seara, am ajuns lângă stâna
veche din Coasta Câinenilor, aproape de un izvor şi acolo ne-am întins cortul.
A doua zi, ceva mai târziu, am plecat pe drumul alpin, spre Râul Vadului. În
afara lungimii drumului, dar şi pitorescului său şi a oboselii care se
acumulase în ziua precedentă, nimic senzaţional până la gara către care ne
îndreptam. Ne-am retras la umbra unui mic restaurant şi am consumat ceva
răcoritoare, apoi liniştiţi, ne-am îndreptat spre gara de la Râul Vadului, de
unde cu altă experienţă în spate, am ajuns acasă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">O alta ieşire
pe valea Lotrului işi propusese, ca ţintă, vârful Balindrului. N-a fost să fie
aşa, pentru că pe podul de deasupra Cataractelor, am ieşit cu toţii să privim
fosta minune a râului. Spun aşa pentru că lacul de la Vidra, a înghiţit sursa
de apă şi cascada tumultoasă, aşa cum o ştiam eu cu mai bine de 30 de ani în
urmă, a dispărut. Lăstărişul a cuprins albia Lotrului şi stâncile peste care
apa sărea înspumată, acum de abia se mai văd. Ultimul care a ieşit din jeep,
doctorul Găvănescu, a tras uşa după el şi imediat s-a auzit un click! Se
închisese automat şi cheile rămăseseră în contact. Ne-am învârtit pe lângă
maşină, doar vom găsi vreo metodă să intrăm în ea şi să recuperăm cheile. Mai
sus, spre mina de mică, am găsit chiar oameni întreprinzători, care ne-au
propus să spargem geamul şi să intrăm în maşină sau să scoatem chederul de la
una din uşi ca să intrăm înăuntru. Mă rog, câte şi mai câte bazaconii. Până la
urmă salvarea a venit de la telefonul mobil al doctorului Roncea şi de la
maşina pădurarului care urca în susul văii. Cu el a plecat doctorul Dumitrescu
până spre Voineasa, unde avea semnal şi a putut lua legătura cu Călimăneştii,
de unde către ora 1, ne-a sosit dublura cheilor. Era o zi aproape pierdută şi
ne-am pus întrebarea ce se mai poate face la ora asta. Ne-am întors pe Lotru în
jos şi la drumul de pe valea Pietrii, am urcat spre Dobrun. Am lăsat acolo
maşina şi am plecat cât am putut de repede spre golul alpin. Era o zi frumoasă
de toamnă, senină, cu vizibilitate către creasta Parângului, către vârfurile
mari ale Lotrului, Balindru şi chiar Sterpu, către munţii Căpăţânii şi
Cindrelului şi frumuseţea stâncilor risipite pe vârful Dobrunului, pe care
nimerisem, ne-a risipit supărarea unei jumătăţi de zi pierdută pe valea
Lotrului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">La sfârşitul
săpt<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă</span>mânii următoare, am
încercat din nou drumul Balindrului. De data asta fără incidente neplăcute, am
ajuns la Gura Balindrului. Acolo începea alt drum forestier, făcut pe traseul
celui vechi al doctorului Bokor şi care ajungea la Castelul Dobrun. Noi am
continuat drumul pe valea Balindrului şi când am ajuns la capătul lui, am
încercat să găsim o cale spre creasta Lotrului. Am prins o potecă spre dreapta,
până când aceasta s-a terminat. Apoi una spre stânga, până într-o poiană cu
vegetaţie specifică de stână. Ar fi trebuit să găsim pe aici pe undeva un punct
albastru, marcajul traseului pe care îl observasem la gura văii. Din poiana
amintită, străbătută pe coastă în sus, am găsit o potecă şi chiar urme de
vopsea albastră. Pe aceasta am urcat până în creastă, într-o şa, de unde mai
departe jneapănul punea stăpânire pe munte. Dar nici de data asta n-am ajuns pe
Balindru, pentru că ne-am îndreptat spre alt mare vârf al Lotrului, cel al
Ştefleştilor. De când găsisem poteca ce ne-a scos în creastă, nu făcusem mai
mult de 1 – 1 ½ oră, dar din păcate orbecăisem mult până să găsim drumul cel
bun. Aşa că ţinta Balindru, a trebuit să fie înlocuită. Înspre Ştefleşti, panta
muntelui era dură şi foarte repede intra în jnepeniş. Dar aşa frumos s-a
înscris poteca pe versant şi aşa de clar s-a strecurat printre jnepeni, că nici
n-am simţit când am învins diferenţa de nivel, de la cei 1800m pe care îi avea
şaua din care pornisem, la cei peste 2000m pe care-i urcam. De la marea de
jneapăn, am ajuns în faţa unei şei de plai prelung, în mijlocul căreia, cam
aplecat, stătea stingher, un stâlp de marcaj cu o fostă dungă albastră. Urme
şterse de bandă albastră, se mai vedeau ici-colo. În şa mai erau stânci
risipite, din acelea frumoase, cu care drumul de creastă al Lotrului era bine
garnisit. Am urcat un prim vârf, apoi ne-am aplecat spre dreapta, către un
altul, pe care o mână prost inspirată a mâzgălit un nume: muntele Buba. Nu
departe un altul. Din ce în ce mai înalt, din ce în ce mai aproape de ţinta
noastră. La “Buba” ne-am oprit şi de acolo ne-am repezit pe Ştefleşti, la
2242m, locul de înălţime maximă al acestor munţi. Am privit cu nesaţ culmea
Cindrelului, apoi cetatea de stâncă, mai apropiată a Cristeştilor şi mai ales
minunata oglindă de apă a lacului, cuibărit în căldarea nordică a Ştefleştilor.
La întoarcere, chiar pe creastă, am zărit o bornă de hotar, rămasă aici
dinaintea primului război mondial. Aici, în munţii Lotrului, vestigii ale
acestuia te întâmpină mai pretutindeni, fie că este vorba de borne, drumuri
grănicereşti sau şanţuri de apărare. Am hălăduit destul sub muntele botezat de
cine ştie cine Buba, până când razele soarelui ne-au amintit că e vreme de toamnă
şi înserarea vine mai repede decât ne-am fi dorit noi. Am coborât pe muchia
prelungă, ce ducea către o stână. Eram pe muchia Haneşului Butuc şi pe acolo am
găsit potecă bună, care ne-a scos repede la maşina lăsată la capătul drumul de
pe valea Balindrului. Ultimele raze de soare le-am apucat la Gura Balindrului
şi asfinţitul ne-a prins la Voineasa.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Prea era
frumoasă îngrămădirea de stânci de pe vârful Cristeşti – 2233m – şi plimbarea
de pe Ştefleşti ne arătase cât de aproape sunt cele două vârfuri, ca să nu
încercăm, cât ne permiteau zilele frumoase de toamnă, să ajungem şi pe acesta,
geamăn de altitudine. De data asta, am urcat pe valea Haneşului, nu prea lungă,
doar de 7-8 km, dar am ajuns la peste 1700m. Am coborît din maşină acolo unde cu
ani înainte, ne oprisem în excursia făcută cu prilejul simpozionului “Omul şi
Muntele”. De aici am luat-o voiniceşte în susul muntelui, pe un drum bine
bătut. Acum toamna ne oferea din nou o zi fără cusur, cu cer albastru şi
privelişti către toţi munţii, care de aici alcătuiau o mare lecţie de
geografie, dintre acelea care nu se predau la şcoală. Am străbătut repede
plaiul acoperit de o iarbă înaltă, cu tremurici în vârful paiului, pe care n-o
mai văzusem de când fusesem prima oară pe Lotru, pe când acesta străbătea
nestânjenit albia lui milenară, aflată acum sub oglinda lacului de la Vidra. De
abia acasă aveam să aflu cum îi spune: fâşcă. Am urcat până când poteca s-a
terminat şi am intrat în tufele de jneapăn. Ne-am strecurat prin ele cum am socotit
mai bine. În ce mă priveşte, m-am abătut la dreapta, am coborât către căldarea
estică a Cristeştilor şi am găsit loc pe un horn, numai bun de urcat, direct
către îngrămădirea de stânci din vârful acestuia. Bătea vânt tare sus şi cu
greu am mai stat câteva clipe, cât să privim către Cindrel şi Parâng. Am
coborât repede şi ne-am adăpostit sub stânci ceva mai jos, să ne odihnim şi să
îmbucăm câte ceva. La coborîre am găsit poteca ciobănească, ce cobora
strecurată printre jnepeni şi am privit îndelung, cu prilejul ăsta, către
celălalt lac din masiv, cel al Haneşului. Încremenit sub pavăza jnepenilor
care-l înconjurau, de la care împrumutase culoarea oglinzii de apă. Părea un
prinţ al întunericului, aşteptând vremurile ce vor veni. La înapoiere Anda a zăbovit
să culeagă fâşca cea decorativă şi am şi acum acasă, un mănunchi, la care mă
mai uit câte odată, amintindu-mi ziua frumoasă de care avusesem parte.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Trebuia să
vină şi timpul Balindrului şi tot în zilele acestei toamne frumoase. Aveam de
ales între a urca pe valea Balindrului, pe poteca pe care o descoperisem cu
oarecare greutate sau să urcăm către Castelul Dobrun şi de acolo să ajungem pe
cununa munţilor, încoronată de măreţia acestui vârf falnic. Sosim la Dobrun cât
mai de dimineaţă. Aveam de făcut un drum destul de lung până pe vârf şi lumina
zilei era cea din luna octombrie şi mai trebuia să ajungem şi acasă. Drumul
către Voineasa şi cel de mai departe, pe valea Pietrii, până la Castel, decurge
normal, doar că în rarele momente când privirile scapă spre plaiul alpin al
Jidului, coasta muntelui pare albită de curând. Pe valea Oltului toate zilele
au fost frumoase şi doar arareori vreun norişor alburiu a străbătut cerul,
necum cei de ploaie. Cât despre vreo părere de ninsoare, premergătoare iernii,
nici vorbă. Ne dăm jos din maşină în poiana de deasupra Castelului. Pornim
repede la drum. Apucăm pe poteca cunoscută, care urcă direct, interceptând de
câteva ori drumul ce duce la plai, la care ajungem astfel într-o oră. De aici
încolo ne avântăm pe plai. De abia acum aflăm cu ce albeaţă se lăuda muntele.
Căzuse bruma, dar una groasă, în care se afunda bocancul. Şi acum, până a nu da
soarele de-a binelea, era încă bine, dar la întoarcere bruma asta groasă se va
topi şi va fi vai de picioarele noastre. Urcăm pe lângă liziera pădurii de
brad. Lăsăm în dreapta stâna din Dobrun, străbatem cele două şei, apoi trecem
pe lângă un fel de platou pe care se află o veche tranşee, ajungem lângă
bordeiul de mioare, de unde mai departe grupul se desparte. Cei doi doctori şi
Sandu, urcă pe coasta Jidului şi merg pe curba de nivel. Eu doar, continui pe
potecă, pe lângă pădurea de brazi. Când traversez un vâlcel, dau de jneapăn şi
serpentinele mă scot repede aproape de şaua dintre Negovanu şi Jidu, unde mă
întâlnesc cu ceilalţi. Dacă până atunci cu bruma ne luptasem întrucâtva, de
acum încolo, odată cu soarele ridicat mult pe cer, a început marea topenie, iar
noi lipăim de-a binelea printr-un fel de cirofleaşcă, pe care o pompăm ritmic
din bocanci, deveniţi un fel de burete. Înaintăm repede pe coasta Negovanului.
Ajungem curând în şaua înaltă, de peste 2000m, dintre Balindru şi celălalt vârf
geamăn al Negovanului. Eu doar, îi spun Hoteagu. Este doar vârful dominant al
izvoarelor pârâului cu acelaşi nume. Ba chiar, atunci când parcurgi creasta
înaltă a Negovanului, cotată la 2135m şi a Hoteagului, ai impresia că acesta
din urmă este cu ceva mai sus. În faţă nu ne mai stă decât panta prelungă şi
destul de dură a Balindrului. Îl urcăm greu, cel puţin eu fac pauze dese.
Stratul de brumă aici parcă este mai mare şi de topit se topeşte la fel de
repede. Când ajungem sus, printre stâncile vârfului, priveliştea ne răsplăteşte
din belşug. Atmosfera e clară şi vizibilitatea deplină. Privirile nu ştiu pe ce
să se mai oprească mai întâi. Poate pe crestele Parângului, ce-şi desfăşoară
zimţii până departe, acolo unde altele, mai estompate, cele ale Retezatului, se
contopesc cu negura şesului. Sau pe creasta Căpăţânii, din care zvâcnesc
înălţimile Nedeii şi Ursului. Mai aproape de noi, munţii Latoriţei ne lasă să-i
descifrăm vârf cu vârf, de la Fratoşteanu, cel ce ne-a dat de atâtea ori
satisfacţia ascensiunilor de iarnă, până spre rotunjimea vârfului Bora, cel cu
nume de vânt. Orizontul apusean se închide cu masivul vârf al lui Pătru, din
munţii Şureanului. Legat parcă de acesta din urmă, Cindrelul închide circuitul
montan şi undeva departe se zăreşte chiar antena Păltinişului. Mă uit cu jind
la crenelurile ceva mai puţin înalte ce duc spre Balindruţu şi o clipă încerc
să-mi conving prietenii că merită să trecem peste ei. Ziua scurtă, de
octombrie, cu o astfel de plimbare, ne-ar arunca în noapte. Cu regretul unor
asemenea privelişti, începem coborârea şi reluăm poteca pe care am venit.
Arareori mai facem câte o pauză. Bocancii mustesc de apă şi paşii noştri înghit
coastă după coastă, până când intrăm în pădure şi ultimele imagini ale
înălţimilor de pe care plecasem se pierd. Până la anul ce-o veni, ne vom
mulţumi cu această ultimă zi de toamnă, petrecută sub albăstrimea cerului, pe
plaiurile albite prematur.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Era la
începutul lunii noiembrie din anul 2001. Atunci am coborât din tren la halta
Beţel, într-o dimineţă aburindă de pe valea Oltului. Urcăm pe valea
Călineştilor, în drum spre Robu. Drumul pe vale, cunoscut de altfel, se
strecura pe lângă casele pierdute sub înălţimea pereţilor din conglomerate,
asprite de trecerea timpului. Când mai întâlneam ici-colo câte un om, mereu ne
întrebau dacă mergem în Robu. Pentru sătenii aflaţi pe valea îngustă, marele
orizont era vârful Robu, care domina locurile. Când am ajuns la capătul
drumului, în Poiana Socilor, valea se închidea către primele înălţimi
împădurite. De aici ne-am umplut bidoanele cu apă şi ne-am luat inima în dinţi
să urcăm panta aspră către ţelul nostru îndepărtat. Încă de pe vale, Ionică
ne-a părăsit. Voia să vadă unde se înfundă drumul pe care venisem şi cum poate
să intersecteze poteca pe care tocmai începusem să urcăm. Când sfârşim prima
pantă, ne odihnim într-o poiană cu pedicuţă, despre care aflu că alină durerile
reumatice şi cum mai toţi le purtam cu noi, golim poiana. Mai departe, în prima
şa, am întâlnit poteca ce venea dinspre Poiana Suliţei. Era ultima oară când
realizam legături cu locuri cunoscute. Mai departe totul era nou. Doar punctul
albastru care urca din valea Oltului, îmi mai amintea de alte frumoase
excursii. Pe serpentinele care îndulceau panta, urcam prin pădurea de abia
dezgolită de frunze. Eram pe un veritabil drum alpin. Mai târziu aveam să aflu
că pe aici, ca şi prin alte locuri, mergeam pe un drum folosit de armatele române
în primul război mondial, ba chiar aveam să am dovada acestuia, când la
marginea pădurii, ceva mai sus, am găsit un glonţ pe care era înscrisă data
fabricaţiei: 1903! Ne-am continuat drumul, uneori prin adâncul pădurilor de fag
prin care răzbăteau raze şăgalnice, alteori pe coaste însorite de-a binelea.
Suzana, cunoscătoare a acestor locuri, mai depăna vreo amintire. Trecem pe o
coastă năpădită de o adevărată cultură de ferigi. Prin mijlocul ei, străbate o
potecă ce scurtează serpentinele drumului. Când sfârşim scurtătura, intrăm
într-o oază de brazi. Sunt aceştia dintre înţelepţii locurilor şi au bărbi
albite de vreme, aninate de obrazul încă verde al acestora. Într-un ochi de
poiană, în mijlocul înţelepţilor bărboşi aflăm vechea stână din Vevereţu. Stâna
e părăsită demult, dar clădirea, ţarcul şi izvorul aflat într-o viroagă nu
departe, aşteaptă doar revenirea oilor. Aici veşnicia a încremenit şi covorul
de flori tomnatice, întârziate pe coasta muntelui, dau viaţă locurilor. Când
urcăm pe poteca cu serpentine umbroase, ajungem în altă poiană, cu alt izvor.
Mai departe intrăm din nou în pădure, la adăpostul fagilor bătrâni. Poteca este
albită de întâile ninsori şi mai departe stratul de nea capătă consistenţă.
Undeva de departe, auzim lătrături şi curând ne întâlnim cu oamenii şi câinele
care dăduse zvon. Întrebăm cum îi zice locului în care suntem. Îi spune: “La
canton” şi într-adevăr, într-un ungher, stă să se prăbuşească un bordei
pricăjit. O fi fost odată activitate mare aici, de la vechea exploatare forestieră
Carpatina. Şi nu mult mai sus găsim şi fundaţiile unui funicular. Apoi urmează
un coborâş şi în şaua care urmează, parcă ar veni din dreapta un drum. Urcăm
din nou şi ne întâmpină un capăt de munte stâncos, pe care pare a se însăila o
potecă. Noi urmăm drumul lat, pe care suntem. Pe la mijlocul urcuşului, auzim
zvon de glas, venind din adâncul văii din dreapta. Era Ionică, muncit mult de
încâlcişul locurilor prin care trecuse, dar fericit că pe coclauri, găsise
coarne de cerb. Peisajul începe să se schimbe şi iată-ne pe plai. Suntem
aproape de Şasa Proenilor, vârf care pe harta pe care o am, se numeşte Lespezi
şi are cota 1525m. Urcăm spre vârf şi imediat sub stâncile acestuia – leit
motiv al vârfurilor din Lotru -, găsim stâna din Şasa Proenilor. Clădire
frumoasă, cu masă, cu curte împrejurul ei. Inăuntru, fereastră cu geam şi lemne
stivuite afară, numai bune de aprins focul. În imediata apropiere a vârfului,
poate chiar sub îngrămădirea de stânci de acolo, creasta acoperişului, aproape
la acelaşi nivel cu el. Neverosimilă aşezare, dacă mă gândesc la descărcările
electrice ale unei furtuni de vară. Dar asta nu era totul. Când privesc primprejur,
departe, acoperiţi la vremea aceea cu zăpadă, constat cu uimire că Făgăraşii se
văd nespus de aproape. Despicătura prin care-i zăresc, îndreaptă privirile
către abruptul Ciortei şi spre culmile înalte din preajmă. Am prins soarele
amiezii şi cu tot timpul înaintat, era destul de cald. Am luat masa, am privit
spre vârful Robu, ce-şi înălţa piramida undeva departe şi am purces din nou la
drum. Am străbătut o curmătură largă şi am început urcuşul care nu s-a potolit
decât după încă 2 ore de când am părăsit stâna din Şasa Proenilor. Când am
ajuns la stâna cu donjon, cea din poiana Robului, soarele se pregătea de asfinţit
şi o lumină roşietică îmbrăca plaiul. Limbi prelungi de zăpadă străbăteau
întinsul poienii, iar spre vârf, tufele de vegetaţie pitică, stăteau acoperite
de troienile viscolite de curând. Nu departe de stână, am găsit şi izvorul, mai
mult gheaţă decât apă. Cum pornisem prin împrejurimi, doar puţin mai sus de
stână, am privit îndelung creasta Parângului, profilată pe roşieticul apusului
de soare. Apoi pentru o clipă doar, pe creasta munţilor îndepărtaţi, a apărut o
dungă portocalie ce tivea culmile zimţuite. Deasupra auriului razelor de soare
scăpătat, iar dedesubt întunericul aşternut pe coastele munţilor. Când
spectacolul apusului s-a terminat, un frig năpraznic s-a abătut peste poiana
stânei şi zăpada, atâta câtă era, scârţâia sub picioare. Când am intrat în
stână, tremuram de-a binelea. Dar aici un foc mângâietor dezmorţea atmosfera.
Câte un gât de ţuică a dezlegat limbile şi nici n-am simţit când s-a făcut ora
de culcare. Pe cetina întinsă pe jos, în sacii care ne aşteptau ne-am cuibărit
şi noaptea a trecut repede. Când ne-am sculat, soarele strălucea de ceva vreme
şi albastrul cerului ne-a dat siguranţa unui drum liniştit către casă. Nu ne-am
întors prin acelaşi loc, ci am mers în continuarea drumului pe care venisem. Am
luat plaiul Murgaşului, am trecut pe lângă stâna cea nouă a Danului, ne-am
abătut la izvorul Murgaşului de sub Zănoaga, am urcat şi am coborât alte pante
de munte, pe drumul mereu întins în faţa noastră. Într-o şa, cea a Izvorului
Frumos, am dat de capătul drumului forestier ce urca din Călineşti pe valea
Lotrişorului. Am ajuns într-o curmătură întinsă, în Poiana Pociovalişetei.
Acolo, pentru o clipă, Ionică a dispărut în locuri cunoscute doar de el şi când
s-a întors, avea cu el o căciulă de bureţi. Apoi am mai urcat o pantă şi ne-am
aflat deasupra stânei din Râgla, agăţată pe o coastă ce-şi pierdea plaiul verde
într-o şa adâncă, împădurită, pe care o potecă cobora spre Măgura Călineştilor.
Drumul nostru s-a abătut la stânga, pe coastele muntelui îmbrăcate într-o
pădure continuă de mesteceni. Pe drumul coborâtor, am putut privi Făgăraşii,
albiţi de întâile ninsori, până când pâcla înserării s-a aşternut peste
crestele înalte. Când am ajuns prin poienile de deasupra Oltului, răceala lui
noiembrie cuprinsese locurile şi când am ajuns în halta Balotei, era frig de-a
binelea. Noi sfârşisem un traseu frumos şi ne bucurasem de două zile minunate,
pe un timp nici toamnă, nici iarnă, numai bun de excursii deosebite.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">În sfârşit, de
data asta făceam o excursie pe placul meu. Străbăteam două masive. Cel al
Cindrelului, după care intram în munţii Lotrului. Am coborât coasta Cindrelului
venind dinpre Păltiniş, către drumul de pe valea Sadului, până în cumpăna de
ape dintre Frumoasa şi Sadu. Am evitat în ultimul moment, înnoptatul într-o
stână fără acoperiş, am traversat drumul alpin şi am urcat până la nişte
bordeie ce se vedeau pe primele pante ale Lotrului. Acolo era stâna din
Ştefleşti, un bordei pricăjit şi două bordeie pentru porci. Trecuseră mai bine
de 20 de ani de când nu mai trecusem pe aici, dar atunci văzusem o stână ca
lumea, nu una amărâtă ca acum. Oricum era mai bine decât precedentul şi cel
puţin aveam un acoperiş deasupra capului. Acolo ne-am înghesuit şapte oameni,
cât avea grupul. A fost vreme frumoasă până către noapte, când am izbutit să ne
adunăm în bordei. Până atunci am găsit un izvor puternic prin preajmă, am
pregătit mâncarea la un foc zdravăn şi am admirat superba noapte a zilelor de
octombrie. Culorile apusului s-au stins cu încetul, nu înainte de a vedea
lumina lunii risipită pe coastele muntelui. Până târziu am privit spre
Cindrelul tivit cu o şuviţă de lumină portocalie mai întâi şi mai apoi scăldat
în raze de lună plină. Când ne-am trezit şi am ieşit din bordei, la noi era
soare şi răcoarea unei zile de sfârşit de octombrie era tocmai plăcută. Dar
dincolo de creştetul Cindrelului, stătea nemişcată o coroniţă de nori. Am ştiut
că mai devreme sau mai târziu, aceasta va ajunge şi pe la noi. Mi-am grăbit
partenerii, dar tot nu am izbutit să plecăm înainte de ora 8. Drumul spre şaua
Ştefleştilor a decurs fără evenimente notabile. Printre tufe de jneapăn, pe
hoagele pe care începusem să le recunosc, am ajuns în aproape o oră, sus, pe
creasta munţilor Lotrului. Aproape de noi, stătea cetatea de stâncă a
Cristeştilor, pe care Mioara a dorit să meargă. Am însoţit-o, în speranţa că de
acolo voi vedea şi lacurile Haneşului. Ceilalţi au urcat direct pe Ştefleşti,
acolo unde peste altă oră, am ajuns şi noi. Am pornit pe creastă. Repede am
revăzut prima dintre cele câteva vechi borne de graniţă, dar mai ales lacul din
căldarea nordică a Ştefleştilor. Am coborât într-o şa adâncă, apoi printre
stânci răzleţite am urcat pe un alt vârf şi el înalt de peste 2000m, că doar
eram în cea mai înaltă zonă a munţilor Lotrului. Printre jnepeni, deşi puteam
merge şi pe potecă, am ajuns într-o şa care preceda alte mari înălţimi ale
acestor munţi. Eram în şaua Conţului Mic, acolo unde ajungea poteca ce urca din
Valea Balindrului. Aici ne-am luat masa de prânz şi tot aici au început primele
semne de oboseală ale grupului. Mai departe am urcat Conţul Mic şi am ajuns în
şaua Conţului Mare, foarte aproape de acest vârf şi mai ales de cel al
Balindrului, până la care aveai de străbătut custura acestuia, un foarte frumos
traseu de creastă. Noi am ocolit Balindrul prin căldarea nordică, pe o potecă
ce avea pe margine un scurt zid de sprijin, făcut, pe semne, de una din
echipele de grăniceri ce se perindaseră pe aici. Probabil cea a imperiului
habsburgic. Mai departe au alternat un timp tufe de jneapăn şi râuri de
grohotiş ce curgeau pe pantele vârfului. Grupul s-a întins în lungul potecii şi
oboseala a două zile de mers pe munte, a început să-şi spună cuvântul. În şaua
Balindrului ne-am odihnit şi ne-am regrupat. Întrebările de genul “cât mai
avem”, au început să curgă. Le-am arătat în zare vârful Jidului, care în lumina
amurgului ce se apropia, avea tendinţa să se acopere cu o perdea de ceaţă. S-au
cam îngrozit colegii mei de munte, dar nu aveam încotro şi la auzul veştii că
imediat sub creastă, aveam să întâlnim stâna Dobrunului, s-au mai liniştit. Am
luat în picioare lungul drum al potecii ce mergea pe sub Negovanu. Apoi am
urcat panta Jidului şi am mers pe sub creastă, prin valurile de ceaţă care
veneau peste noi. Am ajuns cu toţii la izvorul de lângă bordeiul de mioare al
stânei din Dobrun, unde apa şi risipirea ceţii au mai înviorat grupul. N-a fost
pentru mult timp, pentru că iarăşi ceaţa a îmbrăcat muntele. Şi stâna nu apărea
nicicum. Suzana, mai ales, a început să se teamă că nu mai nimerim stâna, dar
tocmai când era să se vaite mai tare, din ceaţă a răsărit conturul acesteia.
Repede după lemne de foc, după cetină şi până ne-am pregătit masa de seară, a
venit noaptea. A trecut şi acesta cu bine, doar că spre ziuă, urechile fine ale
Suzanei, au desluşit oarecari zgomote de paşi prin preajma stânei. Au găsit
cucoanele chiar urme prin pragul din faţa stânei, când au ieşit afară, dar eu
nu le-am văzut deloc. Dimineaţa se arăta ceţoasă şi imediat au început
întrebările dacă mai nimerim drumul de coborâre. Dar drumul de coborâre era
aproape şi până am terminat noi pregătirile, ceaţa s-a risipit şi coborârea a
fost normală. Am luat drumul Dobrunului, sclipitor în lumina dimineţii senine
de toamnă. Pe drum am dat de o porţiune întinsă de pădure, în care apăruseră din
belşug ghebele de toamnă, din care fiecare şi-a umplut cel puţin câte o pungă.
Şi ce mai zacuscă pentru serile de iarnă a pregătit acasă, soția mea. Am găsit
Castelul Dobrun închis şi n-am zăbovit aici prea mult. Trebuia să coborâm nu pe
drumul lung de 22 km, ci pe potecă, pe care nu mai coborâsem demult. Îmi era
teamă că n-am să o nimeresc, că lăstărişul ar fi avut destul timp să o acopere,
dar până la urmă am nimerit-o, am ajuns cu bine în valea Lotrului şi pe la ora
12 şi la Voineasa. Până la plecarea autobuzului, ne-am pierdut timpul prin
staţiune. Pe seară am ajuns acasă şi în ce mă priveşte, excursia am
considerat-o ca fiind una dintre cele reuşite.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">A venit un nou
an şi cu greu îmi convingeam partenerii de excursii să-şi iasă din tipicul cu
care se obişnuiseră. Aşa că în duminica în care ne-am întâlnit în gară, ei au
luat-o spre Făgăraş, încercând să mă convingă să merg cu ei la Bârcaciu şi apoi
pe sub creastă spre cabana Negoiu. Dar nu-mi era atractivă plimbarea. Până la
Podul Olt, am mers împreună, dar eu am continuat drumul spre Tălmaciu. Era ora
6 dimineaţa când am coborât în gară. Am luat-o pe şosea, apoi pe ramificaţia
spre Tălmăcel şi când oamenii de abia se sculaseră, am părăsit valea Lungşoarei
şi am început ascensiunea solitară spre cabana Prejba. La capătul satului, ceva
babe ieşite la poarta casei, mi-au spus că până la cabană mai făceam 4 ore.
Când am părăsit valea, pe lângă o casă ce părea arătoasă văzută de departe,
totul părea pustiu. Şi aşa şi era. Iar când ceva mai târziu am trecut pe lângă
alte conace, s-a mai pierdut şi poteca, prin iarba mare, încă necosită. Am
luat-o şi eu, cam într-o parte, spre dreapta şi am străbătut câteva clipe un
hăţiş des, după care am revenit din nou pe poteca cea bună. Am ieşit repede în
creastă şi am crezut că acolo voi întâlni marcaje ca lumea. Oricum, pe aici
urcasem prima şi ultima oară cu... 34 de ani înainte. Noroc de ziua bună, plină
de soare pe care o prinsesem prin aceste locuri. Curând am dat de alte conace,
care păreau grajduri de animale, folosite de curând. Am străbătut o pădurice de
fagi înalţi. Apoi am întâlnit alte conace şi am ajuns la un gol de munte. Aici,
de undeva de pe coasta muntelui, ajungea până la mine zvon de glasuri. Erau
culegători de afine şi cum ştiam că de obicei aceştia sunt ţigani, m-a cuprins
o umbră de teamă. Colac peste pupăză, cerul s-a înnourat brusc şi au început să
cadă primii stropi de ploaie. Mi-am scos repede pelerina şi am plecat mai
departe. Am lăsat în urmă culegătorii de afine şi am ajuns într-o creastă, unde
am întâlnit primele stânci răzleţe din lungul potecii. Nu m-am depărtat prea
mult de poteca ce străbătea coasta muntelui, când în cale mi-a apărut un puşti,
călare pe un cal uriaş în comparaţie cu el. Am schimbat două vorbe despre
munte, stâna apropiată, cea din Muma şi cât mai am de mers până la cabană. M-a
sfătuit doar să o iau după câinii de la stână, fără să înţeleg de ce şi a
plecat grăbit. Trebuia să se întoarcă până seara la stână. Am ajuns repede la
stâna din Muma şi mi s-a părut părăsită, dacă pe afară nu ar fi hămăit o
mulţime de câini. Am luat-o şi eu, mai pe deasupra potecii care trecea chiar pe
lângă stână. M-am ridicat cât mai sus pe coasta muntelui şi câinii s-au oprit,
când am pus între mine şi ei o distanţă convenabilă, pentru ei, nu pentru mine.
La capătul arcului făcut pe coasta muntelui, am coborât la izvor, am băut apă
şi câinii m-au hămăit mai departe, dar fără să se apropie. Asta vroia puştiul
să-mi spună, câinii ştiau cum să dirijeze turiştii, fără să deranjeze stâna. De
la izvor drumul se uşura şi mersul prin pădurea de brad era odihnitor. Am ajuns
fără efort într-o şa, în care din dreapta venea un drum forestier. Aveam să
aflu a doua zi, că era cel de pe valea Mogoşului. De aici încolo, am început să
urc şi chiar zdravăn. Şi pe deasupra, pe măsură ce urcam, începea să bată
vântul şi chiar din ce în ce mai tare. Când am sfârşit mersul prin pădure şi am
ieşit la gol, nu numai vântul, dar şi ceaţa stăpânea muntele. Înainte de a ieşi
din pădure, mi-am scos pelerina mea cea lungă, un fel de anteriu aş putea
spune, care mă apărase până atunci de cei câţiva stropi de ploaie, dar mai ales
de palele vântoasei care stăpânea muntele. De abia când mi-am dat-o jos, vântul
m-a împresurat pe toate părţile. Mai departe nici vorbă să se zărească vârful
Prejbei, înconjurat din toate părţile de ceaţă. Doar zgomotul unei turme de oi,
trăda oarecare viaţă acolo, undeva între nori. Când am ieşit pe poteca plaiului
alpin pe care mă aflam, pe marginea ei erau aninate pe o sfoară, un şirag de
recipienţi de plastic, care în bătaia vântului scoteau oarece zgomote. Prin
ceaţă erau numai bune de direcţionat turişii către cabană. M-am luat după
zgomote şi am ajuns repede la cabană, acolo unde nu mai era ceaţă ci doar o
vreme închiondorată, vestitoare de timp ploios. Am căutat cabanierul. Dacă pe
dinafară cabana arăta bine, înăuntru era aşa cum o ştiam de multă vreme, adică
întunecată chiar şi la figurat. Excentric, am cerut o bere şi răspunsul a venit
prompt: doar ceva rom. Dar cazare, fără chitanţă, am găsit. Nu era grozav
patul, dar eram singur şi aveam câteva pături, cu care am domolit răcoarea,
chiar frigul care domnea afară. Am tras un pui de somn şi după-amiaza am plecat
la plimbare. M-am întâlnit cu cabanierul, om plăcut de altfel, care şi-a dat
drumul la păsuri. Nu-şi luase salariul din ianuarie şi se cârpea şi el cum
putea. Se amăgea că vechiul SKV îşi va revendica cabana şi atunci poate, viaţa
turistică îşi va relua firul întrerupt brutal în anii din urmă, nu neapărat cei
dinaintea lui ’89. I-am spus că nu vreau să cobor tot pe unde am venit, ci
cumva pe firul Lotrioarei, despre care aveam amitirea unor locuri frumoase. M-a
povăţuit să cobor pe valea Mogoşului, trecând peste vârful Iarului şi el înalt
de 1705m şi pentru mine un drum necunoscut. Apoi am urcat în vârful Prejbei, la
cei 1744m ai săi. Acolo, printre stâncile caracteristice oricărui vârf
important al Lotrului, am privit către culmea înaltă a Sterpului şi către
vârfurile întuncate ale Făgăraşului. Am căutat cu privirea resturile avioanelor
prăbuşite prin aceste locuri. Nu mai era nimic, doar vântul puternic aducea pe
vârf amintirea tragediilor întâmplate prin aceste locuri. Am zăbovit câtăva
vreme, ba chiar am făcut un tur de orizont câtorva tineri, dornici să cunoască
munţii înconjurători. Apoi am coborât la cabană şi seara a trecut în zgomotele
discrete ale câtorva puşti, veniţi cu un întreg grup, dar bine stăpâniţi de
profesori. Dis-de-dimineaţă, am plecat peste vârful Iarului. Tot pe lângă
liziera pădurii de brad, în bătaia vântului puternic, căutam să descifrez
drumul pe mai departe. În buzunar, tot învârteam tubul cu spray paralizant,
până când, frecându-mă la ochi, am constatat că mă cuprinde o mâncărime şi
usturime groaznică. Sprayul ajunsese pe mână şi îşi făcea efectul. Îmi spusese
cabanierul că voi întâlni în cale, o pepinieră. Era la locul ei, nu departe de
şaua în care am ajuns, cea a Conţului. Nu departe era şi stâna cu acelaşi nume
şi un drum care o lua la stânga, pe care am mai apucat să văd urma unei turme
ce se îndepărta. Am ajuns la stână şi m-am dumirit pe unde trebuie să merg mai
departe. Mi-au spus ciobanii că mai era o potecă, mai scurtă, dar mai
încâlcită, pe muchia Sasului şi nu mi-au recomandat-o. Aşa că am luat-o la
stânga, pe drumul de pe valea Mogoşului. Curând am ajuns la firul pârâului,
acolo unde am întâlnit drumul ce ducea în creasta muntelui pe care fusesem cu o
zi înainte, în şaua pe care o întâlnisem când urcasem spre cabană. Tot acolo
era o casă forestieră, părăsită de mult timp. M-am aplecat spre apa pârâului,
să-mi potolesc setea pentru întreg restul traseului. Nu departe se zărea turma
de oi. Când m-am ridicat, m-au simţit câinii şi i-am văzut cum se reped spre
mine, parcă să mă sfâşie. Am strigat la ciobani, dar m-or fi auzit oare? Oricum
eu m-am aşezat jos, nu m-am uitat în ochii câinilor, am continuat să strig
către ciobani şi nu m-am ridicat deloc. Am avut timp să-i număr şi nu erau
decât 14. Eram crispat de groază şi nici măcar nu mi-a dat prin minte să pun
mâna pe spray şi să-i pufui ca lumea. S-au apropiat la un metru de mine şi până
la urmă au venit ciobanii şi i-au potolit. Apoi tot drumul pe valea Mogoşului
nu am mai avut probleme, în afara frumuseţii cascadelor de pe pârâu şi a florei
bogate pe care am întâlnit-o. Mai jos, am intrat în tufele de zmeură numai bine
coaptă, în care am zăbovit până m-am săturat. Am mers pe pârâul Mogoşului ceva
mai bine de 2 ore, după care am ajuns în valea Lotrioarei. Pe toată valea se
construiseră case de vacanţă, altele erau doar începute şi maşini circulau când
în susul văii, când în josul ei. Poate de aceea valea nu mi-a mai produs
aceeaşi satisfacţie ca în anii tinereţii. Am găsit pe vale chiar şi o pensiune
şi maşina acesteia mi-a luat din picioare ultimii 4-5 km. Apoi, drumul pe şosea
până la halta Râul Vadului – trenul meu nu oprea în cea a Văii Fratelui -, pe
soarele puternic de vară şi cu trenul pe care-l vedeam că se îndreaptă spre
staţie şi eu nu ajunsesem încă pe peron, mi-au secătuit forţele. Excursia a
fost frumoasă şi amănuntele trăite intens nu se pot uita uşor.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Intr-o
dimineaţă de sfârşit de august, cam mohorâtă, cum ni s-a părut la începutul
zilei, ne-am regăsit în trenul de ora 7, în drum spre Câineni. Ionică şi Mioara
erau atunci partenerii mei. Am coborât din tren pe vreme umedă şi oarecum
ceţoasă. Din gară, doar am traversat şoseaua şi am început urcuşul pe poteca pe
care dezmoşteniţii comunei, ţiganii, o foloseau când se duceau la bojdeucile
lor. Urcuş greu la început, pe ceaţă, prin tarlaua de porumb a sătenilor. Apoi
coborârea pe uliţa satului, în valea Uriei. Mai apoi ţigănia cu aspect
dezolant. Mai fusesem pe valea Uriei cu mai mult de 25 de ani înainte, dar
parcă atunci nu era atât de mizeră. În sfârşit, am depăşit ultimele colibe şi
valea mergea înaintea noastră, nealterată de mizeria umană. Am mers mult pe
vale, fără ca ceva să împiedice mersul omului sau al unui vehicol. Apoi aceasta
s-a îngustat, au apărut doborâturi de copaci, iar de la un timp încolo, albia
pârâului a început să se confunde cu drumul. Mai apoi am dat de fundaţiile
coloniei constructorilor hidrotehniceni, pe lângă care trecusem în drumul
demult uitat. Apoi drumul era acoperit de vegetaţie şi doar o potecuţă firavă,
mai trăda urme omeneşti. În pustietatea asta, doar o cutie de conservă, chiar
proaspăt aruncată, ne-a mai făcut să sperăm că vom ajunge acolo unde voiam. Am
întâlnit un pod de lemn, prăbuşit de vremuri, peste care cu greu am trecut. Mai
departe, intrasem pe alt pârâu, cel al Şasei Mândrei, foarte îngust faţă de cel
al Uriei pe care fusesem până acum. N-am mers mult, doar 10-20 m, fără urmă de
potecă şi lângă o stâncă ne-a oprit Ionică şi ne-a arătat un triunghi roşu, al
marcajului turistic aflat pe aici. Era pus de Banu, cu foarte multă vreme
înainte. Ajunsesem pe Piciorul Danului, pe poteca ciobănească ce urcă spre
centrul de fructe de pădure, de lângă vârful Robului. Poteca urca abrupt, chiar
foarte abrupt, cu genunchii la gură şi după vreo 12 km făcuţi pe vale, cu
rucsacii plini şi cortul în spate, nu ne-a fost chiar uşor. M-am străduit să
recunosc poteca pe care urcasem demult şi nimic nu mi-a reamintit-o. Cred şi
astăzi că altul a fost drumul pe care am urcat atunci. Urcuşul a fost dur până
spre culmea muntelui şi doar când am atins-o, s-a domolit într-un drum alpin
larg. Ajunsesem la limita superioară a bradului şi golul muntelui era aproape.
Să recunosc, eram aproape sfârşit când am ajuns acolo. Am pornit mai departe şi
nu cu mult mai încolo am dat de un ARO, care-şi aştepta culegătorii de ciuperci
risipiţi pe coaste. Am trecut pe deasupra stânei din Sârbinu, altădată plină de
viaţă şi acum părăsită, am depăşit două izvoare, primul puternic şi cel de al
doilea mai firav. Păreau amândouă că vin chiar din vârful muntelui. Am trecut
pe sub vârful Sârbinu şi cel al Şasei Mândrei şi în şaua dinaintea crestei
celei mari a Lotrului, ne-am oprit. Trebuie să recunosc că eram cel mai obosit
din grup. Şi până în şaua amintită, m-am cam târât. Acolo toţi am căzut de
acord să instalăm tabăra. Am întins repede cortul, chiar pe coama muntelui.
Erau de aici privelişti largi către coama înaltă a Sterpului şi Sfărcaşului,
dintre munţii cei mai înalţi ai Lotrului, vizibili de aici, dar şi spre mai
apropiatele vârfuri ale Mândrei, Stânişoarei, Şteviei, Robu sau Coasta
Câinenilor. Spre alte zări, Parângul îşi arăta creste zdrenţuite, vârfurile mari
ale Căpăţânii, Nedeia, Balota şi Ursu, arătau contururi înnegrite, iar spre
Făgăraş, marile înălţimi se putea zări de aici. Către Ciortea, apăreau
estompate de pâcla amizeii, contururile bine cunoscute. Ne-am instalat repede
cortul, după care nerăbdătorul Ionică, ne-a părăsit şi a dat o fugă până spre
Sfărcaşu – 2045m – de altfel, ţinta excursiei noastre. O vreme ne-am uitat după
el, până a dispărut după culmea Pârcălabului. Apoi ne-am aşezat gospodăreşte la
pregătiri pentru noapte. Apa de la izvorul apropiat pentru o supă caldă, lemne
pentru focul necesar şi tot ne-a mai rămas timp destul pentru o plimbare pe
vârful Mândrei şi al Stânişoarei, primul de 1971m şi cel de al doilea de 1990m.
Către nord se ridica o creastă imensă, înaltă, pe care am identificat-o ca
fiind cea Floarei, pe care ne-am propus să facem cât de curând o excursie. De
aici, de pe creasta înaltă pe care ne aflam, privirile au încercat să
desluşească ceva din înălţimile Cindrelului, dar pâcla ridicată spre creste, nu
ne-a lăsat să descifrăm ceva. Doar spre Prejba, parcă zăream locuri cunoscute.
Când mă uitam spre vârful Sfărcaşului, aflat nu departe, l-am zărit pe Ionică.
Se întorcea victorios. Ar fi vrut să ajungă şi pe Sterpu – 2142m -, dar trebuia
să treacă prin Şaua Pârgheşului şi pierdea prea multă înălţime şi l-ar fi
apucat noaptea pe drumul de întoarcere. La cort ne-am întors împreună, cu ochii
spre micuţul adăpost ce se zărea pe coama muntelui. A doua zi ne-am trezit cu
cortul scăpărând de lumini roşietice. Răsărise soarele. Era lumina
strălucitoare săltată deasupra crestelor încă întunecate ale Făgăraşilor. Ne-am
strâns repede tărhatul şi am pornit pe drumul spre Coasta Câinenilor. Ionică şi
Mioara, au luat-o peste Mândra şi nu ne-am întâlnit decât în Şaua Şteviei.
Mi-au povestit de priveliştile deosebite văzute de pe creastă şi le-am promis
că data viitoare voi merge şi eu pe acolo. Încă înainte de a da cotul Costei
Câinenilor, am auzit strigăte şi de abia atunci mi-am adus aminte că grupul
Suzanei spunea că va merge în Robu. Când am privit cu atenţie, pe creasta
Mândrei coborau două mogâldeţe. Noi ne-am continuat drumul şi am poposit la
izvorul de sub vechea stână din Coasta Câinenilor. Acolo i-am aşteptat şi unul
câte unul au început să apară. Nicu, Bogdan, Suzana, doamna Ungureanu şi nea
Bebe, au sosit şi ei la odihna oferită de izvor. Mai apoi am luat lungul drum
de coborâre peste Dealul lui Vlad şi am ajuns cu toţii în halta de la Râul
Vadului, de unde am luat trenul spre casă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Erau primele
zile ale lui septembrie şi sfârşitul de săptămână ne-a prins din nou pe
meleagurile munţilor Lotrului. De data asta doream să urc pe vârful Floarea,
prin locuri prin care nu mai fusesem. Zânica şi Mioara erau de data asta
partenerii de drum. Ne-am dat jos din tren la Valea Fratelui şi am intrat
repede pe drumul necunoscut de pe valea Vadului. Am străbătut valea printre
casele puţinilor săteni din Paltinu, printre cele de vacanţă, chiar dacă nu
aveau lumină electrică şi am ajuns la ramificaţia de drumuri de pe Floarea
Mică. Am urcat câtăva vreme pe serpentinele drumului şi cam pe la ora 10-10 ½,
într-o curbă, ne-am aşezat la odihnă. Cam pe aici trebuia să se afle poteca ce
scurta pe mai departe alte serpentine. Am lăsat fetele să-şi împrospăteze
rezerva de apă şi am apucat pe un vâlcel, ce mi se părea a avea pe el, un fir
de potecă. Chiar aşa era şi m-am întors să-mi iau partenerele de drum. Poteca
s-a dovedit a fi cea care era figurată şi pe harta noastră şi era umbroasă şi
plăcută la mers şi s-a dovedit a fi şi foarte scurtă. La capătul ei am găsit
căruţele ciobanilor din Boiţa, încă neplecaţi de pe munte şi lângă drumul acum
reîntâlnit, era şi o casă forestieră. Am urcat apoi pe un drum de taf, cu pantă
mare şi bolovănos şi doar tufele de mure de pe lături, ne-au mai ostoit
oboseala unui drum nu grozav şi aflat în bătaia soarelui. Pe la 2 după amiază,
am ajuns în poiana stânei din Groapă. Am mâncat şi am privit îndelung către
marele vârf al Floarei, că doar el trebuia să fie rotunjimea aceea golaşă ce se
profila pe cerul albastru de toamnă. Am întâlnit un cioban, care ne-a spus cam
pe unde este poteca şi a adăugat că pe un brad, era înnodată o bucată de folie
de polietilenă, care ne arăta pe unde intrăm în pădure. Am găsit-o, apoi pe
plai am găsit şi momâi şi am ajuns sus pe vârf. Era doar Floarea Mica – 2044m –
şi până la cea mare am mai urcat o pantă. Ajunşi acolo ne-am rezemat de grupul
de stânci care ca peste tot în munţii Lotrului, decorau vârful şi am privit cu
nesaţ orizontul montan ce ni se înfăţişa de aici. Apropiata cetate a Sterpului,
mai depărtaţii munţi ai Latoriţei şi Căpăţânii, ai Cindrelului, ai Şureanului,
sau semeţele creste ale Parângului şi mai ales ale Ciortei din Făgăraş. Era
destul de târziu când am ajuns aici şi nu prea ştiam cât vom face până la locul
de popas, aşa că ne-am îndreptat către tărâmul Gârcului, spre marea şa alpină
ce ne stătea în faţă. Coboraşul prelung, tufele răzleţe de jneapăn risipite pe
obrazul neted al vârfului Gârcu şi el înalt de 1991m, ne-au răsfăţat cu
privelişti frumoase. Obosit peste măsură, am rămas în urmă şi fetele s-au
grăbit şi au urcat panta Stânişoarei – 1998m -, de unde îmi tot strigau ceva.
Le-am răspuns că urc în creastă, pe Pârcălabu -1960m – şi de acolo ajung în
Şaua Mândrei, unde doream să întind cortul. Drumul alpin, croit pe vremea când
grănicerii îl foloseau să apere o graniţă nemiloasă, curgea liniştit, în
coborâre lentă, spre locul pe care îl doream pentru tabăra de noapte. Pe drum,
singur, am avut timp să privesc în linişte locurile şi mai ales să-mi adun
gânduri, conversând doar cu mine însumi. În spate, lăsasem Dealul Negru, acolo
de unde se iveau amintiri legate de tinereţe, de Toni, de momentele unei
aventuri trăite demult, din care boncănitul cerbului şi o criză zdravănă de
sciatică, parcă de abia se sfârşiseră. Am ajuns primul în Şaua Mândrei, la
1924m, bătea vântul tare şi era destul de răcoare, dar cortul se afla împărţit
la toti cei trei şi nu aveam cum să-l întind. Din vârful Mândrei auzeam
frânturi de vorbe răstite, ale Mioarei, care nu ştiu ce tot vroia să-mi spună.
Când a ajuns jos, era furioasă, că nu ne pusesem cortul pe creastă, că acolo
erau imaginile cele mai frumoase. Seara venea repede şi când ne-am cuibărit în
cort s-a făcut cald şi doar vântul mai trimitea până la noi câte o adiere mai
straşnică. Dimineaţa, ne-am trezit cu lumina roşietică peste noi, venită tocmai
dinspre Făgăraş. Ştevia, Coasta Câinenilor, prin pădurea de brad şi peste
Dealul lui Vlad, locurile ne erau bine cunoscute. Cele de odihnă şi
priveliştile, veneau una după alta, la ore cunoscute, izvoarele veneau unul
după altul, la orele ştiute, picate tocmai la timp să ne potolească setea.
Aşteptarea trenului la Râul Vadului a fost scurtă. Cu gândul la locurile
văzute, în munţii de care eram îndrăgostit demult, nu-mi doream decât să revin
aici cât mai grabnic.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8012789762411985644.post-36951856526068341842022-04-19T21:08:00.001+03:002022-04-21T06:27:56.063+03:00Parângul, drumul culmilor inalte<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZO6cIz-pXW1PUnp1eLTxQvUss--d1nWtd9ElwA_XXT5lsTdAElJz-yf0GTgANzYd5f-2zyHUzOtqJXu4CbvdMdibfnbWa9fDPOv_Ci0sLekik9nST3Nqc3YBLCm6sioAZnZzhNVBfdfms_K1ZujMSJqyOMkihAybARDOKbOiXpRLGVwz8EUQGH92m/s4799/img485.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3016" data-original-width="4799" height="201" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZO6cIz-pXW1PUnp1eLTxQvUss--d1nWtd9ElwA_XXT5lsTdAElJz-yf0GTgANzYd5f-2zyHUzOtqJXu4CbvdMdibfnbWa9fDPOv_Ci0sLekik9nST3Nqc3YBLCm6sioAZnZzhNVBfdfms_K1ZujMSJqyOMkihAybARDOKbOiXpRLGVwz8EUQGH92m/s320/img485.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqB9xTQwlh9u6WvXnjmryd9HQAWs89V2JDUTh2LyBWdSHvwEc02IfeLSNIAVu4XFoa1hsgi7HsppE-GDefSLe4PmAPzOmLQyNOrIDSywOPDSDwkTz3HOUXf3Kbastc36bLKiAKr-IPQ9Fh4-ZDCIwk90o3m7p0fMXwGB1kkVQ5Q-wUqIOs9-kA7IYs/s4319/img254.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2774" data-original-width="4319" height="206" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqB9xTQwlh9u6WvXnjmryd9HQAWs89V2JDUTh2LyBWdSHvwEc02IfeLSNIAVu4XFoa1hsgi7HsppE-GDefSLe4PmAPzOmLQyNOrIDSywOPDSDwkTz3HOUXf3Kbastc36bLKiAKr-IPQ9Fh4-ZDCIwk90o3m7p0fMXwGB1kkVQ5Q-wUqIOs9-kA7IYs/s320/img254.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEop9Ga2lHAgYgIz_Y1n_7js2xBS2mkbdy0IIvBIwbLKfW8F6U60YIAoRKrBOkUMBmgY_gjTlVZ1DXnrkuMhwG1GbDFBLtafFqMnyGFREbnMbDUu2k6iyGzlXZ8HrUVNkwIkzNHgcnGZQn9IwV4k6T_oKEqKyJtTPSUxzUur7apDI3Pnogeq1VvmU-/s4799/img126.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3089" data-original-width="4799" height="206" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEop9Ga2lHAgYgIz_Y1n_7js2xBS2mkbdy0IIvBIwbLKfW8F6U60YIAoRKrBOkUMBmgY_gjTlVZ1DXnrkuMhwG1GbDFBLtafFqMnyGFREbnMbDUu2k6iyGzlXZ8HrUVNkwIkzNHgcnGZQn9IwV4k6T_oKEqKyJtTPSUxzUur7apDI3Pnogeq1VvmU-/s320/img126.jpg" width="320" /></a></div><br /><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Moto:<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Noapte la poale, pe creştet
răsărit,<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Trăznete şi azur nesfârşit.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i>Vasile Voiculescu</i><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Era în 1966 şi
ajunsesem pe şantierul fabricii de aluminiu de la Slatina. A fost un adevărat
şoc, când, plecând de la un mare şantier din Târgu Mureş, parcă renunţasem la
starea de civilizaţie şi la atâta bine cât avusesem acolo. Dar nu numai
regretul oraşului civilizat pe care-l părăseam mă stăpânea, ci şi dorul
munţilor Apuseni, pe care vreme de trei ani îi străbătusem în lung şi lat. Acum,
la Slatina, intr-un amărât târg de provincie, prăfuit şi depărtat de munte, nu
ştiam cum am să mă acomodez. Dar iubeam muntele şi speram să găsesc modalitatea
de a-l regăsi şi de aici. Am avut şi marele noroc cu şoferul şantierului, care
se va dovedi ani buni în continuare, aproape un prieten şi care fiind din
Bărbăteştii vâlceni, apropiaţi muntelui, m-a dus pe aici adeseori. Aşa că am
cunoscut şi de aici munţi care mi-au produs satisfacţii aproape tot restul
vieţii.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Cu bunul meu
prieten, coleg de facultate şi de şantier, Saniţki - Sani -, plecăm într-o după
amiază de vară, spre munte. Vechea mea hartă, sumară, îmi stârnise imaginaţia
şi doream o incursiune în munţii Lotrului şi Parângului. Găsisem o potecă ce
urca pe Lotru în sus şi gândeam că vom ajunge pe aici, pe crestele înalte după
care tânjeam. Când trecem prin Băbeni, deasupra dealurilor răsare o creastă
prăpăstioasă, pe care o cred a fi chiar Parângul. Era doar Buila şi de ea aveau
să se lege multe din amintirile mele frumoase ale munţilor dintre Olt şi Jiu.
Până trecem de Brezoi, drumul a fost asfaltat, dar de aici înainte aveam să
înfruntăm un drum de ţară, prăfuit şi alături de el calea micuţei mocăniţe, cu
care lemnele de pe munte ajungeau la oraş. Nu-i niciun zâmbet aici, aşa era pe
vremea aceea, chiar dacă pare dintr-o altă eră. Pe atunci, era în 1966,
începeau lucrările marii hidrocentrale de pe Lotru şi pe şosea forfota
maşinilor şi praful nu mai conteneau. Să nu fie nimănui surprinzător, că atunci
mi-a fost dat să asist la o barieră pusă în drum, semn că urma să treacă
mocăniţa. Am trecut şi de Voineasa, ultimul bastion locuit de pe valea Lotrului
şi ne-am oprit definitiv în locul unde se construia un pod peste Lotru.
Ajunsesem la Cataracte! Erau magnifice, cu spuma apelor înfierbântate
prăbuşindu-se pe ruptura prăpăstioasă a muntelui. Astăzi nimic nu mai dă
locului măreţia de atunci! Doar o şuviţă sărmană de apă, curge la vale şi peste
tot vegetaţia arborescentă a acoperit stâncile. A început de aici drumul pe
jos. Ne-am luat rămas bun de la nea Mitică şi ne-am dat întâlnire a doua zi,
către prânz, la cabana de la Obârşia Lotrului. Am mers mai departe şi ne-am
oprit la Gura Balindrului, acolo unde era un canton silvic. După o noapte
petrecută în cort, aveam să ajungem către ora prânzului, la cabana Obârşia
Lotrului. Dar până atunci, am străbătut frumoasa vale a Lotrului, prin cuneta
de astăzi a lacului de la Vidra. Atunci valea era un plai întins, acoperit de
iarba mare specifică Lotrului – fâşcă – şi apa râului şerpuia zglobie pe lângă
noi. O femeie călare pe cal, cu basma si pălărie peste ea, ne-a ieşit în cale.
Se ducea către stâna din Puru şi câteva cuvine am izbutit să schimbăm cu ea. La
cabană ne-a întâmpinat Ghişe, cabanier din tată’n fiu. Ne-a întrebat dacă
rămânem peste noapte şi i-am spus că aşteptăm o maşină, ce vine dinspre Rânca,
cu care vom pleca mai departe. Ne-a spus că tocmai încercase un camion să
treacă peste munte şi sus era încă zăpadă mare. Eram la începutul lunii iunie!
Aşa că am luat-o repede la picior. Nu ştiu dacă am mai fi plecat atât de
repede, dacă am fi ştiut că ne aşteaptă un drum lung de 34 km până la Rânca.
Aşa am intrat în Parâng, pe la podul Ştefanului. Pe drum, pe multele lui
serpentine, am ajuns în Şaua Ştefanului. Făcusem până atunci 17 km şi acolo am
aflat de la un indicator, că mai aveam încă pe atât. Am întâlnit acolo un
cioban, care venea de la stâna Cărbunele. Plecase dimineaţa din Novaci şi acum
se întorcea acasă. Ne-a fost tovarăş de drum până la Rânca. Noi până a ajunge
la Obârşie mai făcusem vreo 20 km, dacă nu mai bine şi acum, pe pantele
muntelui obosisem tare. Nu ştiu când am ajuns pe platoul Cărbunelui, când am
coborât în căldarea Urdelor, sau când am coborît spre Rânca. Ştiu doar că
oboseala mă copleşise şi că pe drum îi descriam ciobanului tehnologia turnării
betonului. Doar la un moment dat, Sani m-a făcut atent, spunându-mi că auzise
un claxon. Am considerat că avea... “auzenii”. Am ajuns la drumul acoperit de
zăpadă, chiar sub vârful Păpuşii şi acolo am găsit codiţe de căpşuni şi urme de
autoturism. Aşa era, nea Mitică, voind să ne iasă în întâmpinare, fusese acolo
şi mâncase căpşuni, că doar era vremea lor. Cum am zărit cabana Rânca, am şi
descoperit maşina şi când am ajuns acolo şi pe nea Mitică. Făcusem aproape 60
km. Am mâncat repede câte ceva la cabană şi ne-am aruncat în maşina din care
ne-am dat jos în Bărbăteşti. În zori am plecat spre Slatina şi la ora începerii
programului, am fost în şantier. Era prima excursie din anul acela, după o
pauză de câteva luni, iar drumul necunoscut şi lungimea sa, erau să ne doboare.
Şi iată, aşa am fost prima oară în Parâng, prin care am trecut fără să-mi aduc
aminte aproape nimic din locurile pe care trebuie să le fi văzut, atât de mare
îmi era oboseala.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Parcă nu ne-ar
fi fost învăţătură de minte, întâmplările celeilalte împrejurări, când am
parcurs drumuri lungi, prin aceşti munţi, încă necunoscuţi. Tot cu harta sumară
pe care o aveam, care nu ne dădea niciun indiciu despre distanţele pe care
trebuia să le parcurgem, am imaginat un nou traseu, care ne scotea la cabana
Rânca. Traseul era frumos şi îmi dau seama că în amintirile de atunci, altă
faţă aveau locurile de pe aici, pe care astăzi doar o poţi povesti, pentru că
atâtea s-au schimbat, că nu mai sunt de recunoscut. Am plecat tot cu Sani, care
mai avea şi probleme cu ficatul, pe un drum care îşi propusese să străbată
valea Latoriţei, să ajungă în creasta acestor munţi şi să coboare la Rânca,
străbătând Parângul. Tot cu nea Mitică, şi tot cu maşina şantierului, un Moskvici
407. Plecând din Slatina, am ajuns la Gura Latoriţei, apoi în Ciunget, un cătun
risipit pe vale, apoi în drumul intrat în cheile frumoase de mai departe şi
ne-am oprit tot în faţa unui pod aflat în construcţie. S-a minunat nea Mitică
de plăcerea noastră de a merge prin locuri atât de sălbatice, cum erau cele de
pe malul Latoriţei, acolo unde ne lăsa, dar mă rog, asta ne era vrerea. Astăzi,
parcă nu-mi vine să cred că pe malul drept al Latoriţei, pe unde se află acum
un drum chiar asfaltat, era doar o potecuţă strecurată printre ierburi mari.
Multă vreme am mers noi pe ea, prinzându-ne îndoiala că vom ajunge la un loc în
care să ne întindem cortul. Se lăsa înserarea când am ajuns la Petrimanu, pe
fundul lacului de astăzi. Era aici un canton silvic şi primii constructori ai
viitorului baraj, începuseră să apară. Poate şi de aceea se încinsese un chef
mare, în mijlocul căruia picasem şi noi. Ne-au fost date explicaţii despre
drumul în continuare. O luam pe malul stâng al Latoriţei, mai sus intram pe un
drum desfăşurat pe abruptul muntelui, pe o potecă chiar pe stâncă, cu multe
porţiuni de brână şi câteva podeţe aruncate peste viroage. Apoi urcam pe aceeaşi
potecă pe malul unui pârâu, intrând în pădurea de brad. Aşa am făcut şi am
asemuit drumul pe brâna stâncoasă, cu cel de pe malul Dâmboviţei, prin cheile
acesteia, doar că acolo poteca avea un nume: schiduf. Şi pe acolo tot cu Sani
mersesem, umblând o zi întreagă prin cheile Dâmboviţei, dar şi prin cele ale
Ghimbavului. Acum era cam prin luna iulie şi chiar dacă înserarea venea târziu,
când plecasem de la cantonul Petrimanu, soarele se pregătea să apună, iar când
am părăsit valea, întunericul era pe aproape. N-am urcat mult printre brazi şi
am ajuns lângă un bordei, unde ne-a întâmpinat un bătrân. Era păzitor al
haitului de aici şi avea să fie poate, chiar ultimul cu asemenea îndeletnicire.
Nu mai ştiu cum arăta, dar acum parcă l-aş înfăţişa ca unul cu barbă albă,
mare. Era sfătos bătrânul şi multe am auzit în seara aceea de la el. Despre
pădure, meleagurile de sus, din plai, despre stâna cu mulţi câini, de care
trebuia să ne ferim, că tare erau răi şi despre lungul drum de a doua zi pe sub
creasta muntelui. Un singur lucru nu ne-a spus bătrânul, că acum intrasem în
munţii Latoriţei, altfel nu făceam deosebire între cei ai Lotrului sau
Parângului. Dar poate că asta nici nu avea vreo importanţă. Ne-am culcat
obosiţi, în cort, iar a doua zi nici nu ştiu dacă am mai vorbit cu bătrânul,
doar am plecat. Aşa a fost şi câinii de la stână, pe vremea aburului dimineţii,
ne-au întâmpinat cu hărmălaie mare, de parcă ar fi dat ursul. Aşa ne-au şi
explicat ciobanii, că pe acolo ursul era o prezenţă obişnuită şi dulăii tocmai
de aceea erau aşa de răi. Când am ieşit sus, la plai, soarele stăpânea muntele
şi drumul se legăna pe clinurile lui. N-aveam noi treabă cu lungimea lui şi
mergeam cu ochii miraţi de frumuseţea locurilor, fără grija orei la care
trebuia să ne întâlnim, tot cu nea Mitică. Acum iarna îşi luase ultima relicvă
de pe marile înălţimi şi întâlnirea cu maşina sigur va avea loc. Am trecut de
Şaua Ştefanului, am urcat pe platoul Cărbunelui, am depăşit pasul Urdelor şi
pentru că eram din nou obosiţi, ne-am întins cortul chiar pe marginea drumului.
Ne-a trezit claxonul maşinii cu care nea Mitică venise după noi. Cred eu, după
atâta amar de vreme petrecută în maşina şantierului cu nea Mitică Şoşoacă – şi
n-au fost decât vreo 18 ani -, după multele împrejurări când acesta mă lăsase
pe munte, că şi lui i-or fi plăcut plimbările, chiar dacă mă lăsa la începutul
drumurilor mele. După întâlnirea pe munte am coborât la cabană, am dormit din
nou la Bărbăteşti şi dimineaţa am fost la program, pe şantierul din Slatina.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Învăţasem
drumul Râncăi şi cabana de acolo îmi plăcuse. O considerasem o bază bună pentru
plecări spre creste. Plecam acum din Râmnicu Vâlcea şi găsisem acolo destui
amatori de munte. În această primă împrejurare grupul era chiar mare şi n-am să
amintesc dintre ei, decât pe cei care aproape constant m-au întovărăşit pe
coclauri. Aşa că am să amintesc doar de Grig, colegul meu de şantier, Toni,
stomatolog la combinatul pe care tocmai îl construisem şi Sofi, ingineră
chimistă la acelaşi combinat, cu care ani buni am făcut excursii de neuitat. Am
stat pe terasa cabanei Rânca până seara târziu, pălăvrăgind ba de una, ba de alta.
A doua zi am plecat la ora 4 am, ştiind că aveam un drum lung de făcut, dar
nici aşa de lung cum s-a dovedit a fi. Am urcat panta prelungă până în vârful
Păpuşii – 2136m – şi am coborât pe poteca bine conturată de pe versantul
nordic. Aveam cu noi harta din ghidul Parângului al lui Nae Popescu şi
descrierea traseului pe care ni-l propusesem. Ni s-au părut frumoase
meleagurile şi înghiţeam vârf după vârf, mai ales că ziua plină de soare şi
drumul fără suişuri grele, nu ne obosise prea tare. Când am ajuns în Şaua
Muşetoaia, am găsit o baltă, nu prea mare, numită în ghid lac de origină
nivală. Către vârful Micaia am urcat din greu, dar spectacolul din creştetul
lui, ne-a impresionat. Prin jurul orei 12, am ajuns în Curmătura Olteţului,
unde aveam să ne întâlnim cu prima viperă pe care o vedeam. Sâsâia şi se
încolăcea, depărtându-se de vizitatorii neprevăzuţi. Acum nici nu-mi vine să
cred că am mers din Curmătură până la lumea civilizată, pentru că am urmat
poteca pe creasta munţilor Căpăţânii, până în Şaua Negovanului. Am coborît spre
Şaua Borogeana, de unde am luat poteca ce cobora în valea Latoriţei. Este de
mirare că am reuşit să nu ne rătăcim, pentru că doar de la ciobani aflasem pe
unde să mergem. Şi când am ajuns în vale, am mai avut de mers încă 16 km până
la Gura Latoriţei. Am sosit aici cam pe ora 19.30, o jumătate de oră după ce
trecuse ultimul autobuz şi nu ne-a mai rămas altceva de făcut, decât să
înnoptăm într-un dormitor al muncitorilor de la hidrocentrală şi a doua zi la
ora 4 dimineaţa să luăm autobuzul către Vâlcea!<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Şi iar am
ajuns la Rânca. Acum nu eram decât trei. Sofi, Grig şi subsemnatul. Probabil
ceilalţi s-or fi speriat de drumurile lungi pe care li le propuneam. Tot cu
noaptea’n cap am plecat. Numai că sus, pe vârful Păpuşii, ceaţa ne-a învăluit
şi noi nu am mai ştiut pe unde să o luăm. Am coborît şi ne-am trezit pe drumul
alpin, pe care l-am urmat orbeşte. Asa am ajuns până la urmă în Şaua
Ştefanului, unde ne stătea în faţă o ramificaţie. Unul din drumuri ducea către
Voineasa, aşa stătea scris în ghid. Şi am luat-o pe el. Numai că eu nu le-am
spus colegilor că până acolo mai aveam 32 km. Şi drumul a continuat numai pe
ceaţă, fără să vedem pe unde mergem. Apa s-a terminat şi noi răbdam de sete,
deşi mai târziu am aflat câte izvoare erau prin preajmă. Eram pe lungul drum de
pe creasta Latoriţei, ce dăinuia pe aici din primul război mondial. Undeva pe
drum – astăzi ştiu că eram sub vârful Fratoşteanu -, am trecut printr-un
adevărat tunel străpuns prin zăpadă, care aici avea poate 5-6m înălţime. Mai
târziu, am intrat în pădure şi ceaţa s-a transformat în pâclă, dar cel puţin
drumul în faţa noastră îl vedeam. Am ajuns în dreptul unei case arătoase, cu
covoare şi parchet pe jos. Noi intrasem să cerem apă, dar am întrebat femeia de
aici, ce fusese înaintea cantonului pastoral Plaiul Poienii, cum scria pe
plăcuţa metalică. Tot canton, ne-a răspuns, doar că săptămâna trecută a fost pe
aici tovarăşul Niculescu-Mizil. Ne-a spus cum ajungem la Voineasa şi iar mă mir
cum am prins poteca de coborâre, al cărui început era bine ascuns. Dar am prins
ultimul autobuz şi am ajuns cu bine în Vâlcea, după aproape 14 ore de mers.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Eram de vreo
2-3 ani în Râmnicu Vâlcea şi bănuiam că şederea mea pe aceste meleaguri se
apropie de sfârşit. Nici măcar nu-mi stătea în minte că aici voi sta atât de
mulţi ani. Mă grăbeam deci, să străbat poteci cât mai multe, din munţii pe
care-i ştiam ca fiind cei dintre Olt şi Jiu. Parângul era masivul cel mai înalt
dintre aceştia şi prezenta cel mai pronunţat caracter alpin. Căutam doar un
prilej de a le străbate măcar drumul de creastă. Şi într-un mijloc de august,
chiar l-am găsit. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Eram în anul
1968, în preajma zilei de 23 august, atunci când cu împrejurări favorabile,
puteai să pui cap la cap, mai multe zile. Invariabil aceste zile mi le
petreceam în plimbări montane mai lungi, mai întotdeauna străbătând câte unul
sau chiar mai mulţi masivi. Tovarăşa mea de drum, de data asta era o fostă
colegă de facultate, de an şi chiar de grupă. Până la Craiova am mers cu o
maşină, iar de acolo până la Petroşeni cu trenul. În gară am găsit un IMS, care
făcea regulat curse până la cabana lui Rus, unde am şi înnoptat. Nu era o
atmosferă grozavă, într-un colţ, la o masă, câţiva beau straşnic şi
responsabilul cabanei, de abia a catadicsit să ne dea locuri de dormit. Dar
ne-am odihnit bine şi a doua zi, pe o vreme minunată, am plecat către creasta
Parângului. În drum, îmi aduc aminte doar de rămăşiţele cabanei Parâng,
mistuită de foc cu nu prea multă vreme în urmă. În continuare, drumul nu m-a
impresionat prea mult, doar urcuşul brutal al Cârjei, pe serpentinele multe ale
potecii ştiu că ne-a dat bătaie, nu de cap, ci de picioare. Mai ales Rodica,
urcată pe munte din an în paşte, obosea grozav. De abia când am înfrânt urcuşul
acesta, Parângul a început să-şi dezvăluie frumuseţile. Stâncăriile Stoeniţei,
ale Gemănării, reprezentau pentru mine locuri deosebite, mai ales că până
atunci nu le mai văzusem. Mergeam încet, cu pauze dese şi drumul devenea
obositor tocmai de aceea. Până în dreptul căldării Sliveiului, multe au fost
locurile de luat în seamă, dar aici, frumuseţea lacului Verde, mi-a ţintuit
privirile. Şuviţa de apă cristalină, înscrisă în căldarea altor ochiuri de apă,
cuprindea în ea mulţimea nuanţelor de verde, cel de la culoarea cristalului, pe
margini, până la cel întunecat al mării învolburate de furtună. Parcă niciodată
nu mai văzusem frumuseţe mai mare. Am continuat drumul încă lung, până la locul
de campare propus. Am trecut peste vârful Parângului Mare, am nimerit Şaua
Pietrei Tăiate şi obosiţi-morţi, am ajuns pe malul lacului Câlcescu. Mai era
acolo un cort şi ne-am bucurat că nu vom fi chiar singuri, numai noi şi lacul.
Erau stele pe cer şi o noapte caldă, plăcută. Pălăvrăgeala cu tovarăşii noştri
de bivuac, liniştea locurilor întretăiată de adieri de vânt prin tufele de
jneapăn, ne-au făcut să adormim cu uşurinţă. Nu ştiu cât să fi fost ceasul,
ştiu doar că sclipirea unui fulger ne-a luminat pleoapele şi o pală de vânt
puternic, ne-a zguduit cortul. Ce a urmat după aceea, este greu de descris.
Fulgerele brazdau cerul şi cortul era luminat tot timpul. Hăuleala infernală a
tunetelor, multiplicată de imensitatea căldării, urmată de potopul de ploaie
care a urmat, ne-a îngrozit. Părea sfârşitul lumii. Şi când apa a pătruns în
cort, udându-ne sacii noştri de lână, cehoslovaci, ca şi hainele de pe noi,
aşternând pe jos o peliculă de apă, credeam că nu se mai face ziuă. Am ieşit
din cort în zori, într-o scurtă pauză a ploii, în care de abia am avut timp să
ne strângem bagajul, atât de îngreunat de apă, îmbibată parcă şi în noi, nu
numai în lucruri. Când am început să coborîm, a început din nou ploaia
torenţială. Apa Lotrului am traversat-o mai sus şi nu fusese deloc uşor, din
Câlcescu coborând un adevărat torent. Acum după ce acesta se unea cu Zănoaga,
torentul amplificat, devenise furios, în stare să ia la vale tot ce întâlnea în
cale. Trebuia să-l traversăm din nou, poteca abătându-se la dreapta, către
stâna din Cărbunele şi mai departe către drumul alpin. Marcajul de atunci, o
bandă roşie pe acolo mergea, doar în anii care au urmat, s-a transformat în
cruce roşie şi a fost deviată pe malul stâng al Lotrului. Dacă aşa ar fi fost
şi pe vremea aceea, nu am mai fi traversat Lotrul niciodată. N-aveam încotro,
trebuia să depăşim şuvoiul de apă ce năvălea peste pietrele întâlnite în cale.
Nici vorbă să trecă Rodica peste asemenea torent, o lua apa la vale. Ca o
ultimă soluţie, am căutat un loc ceva mai drept, în care torentul să-mi dea
doar senzaţia că şi-ar potoli furia. Acolo m-am proptit cu picioarele în apă,
acoperite până dincolo de genunchi, zguduite de furia torentului şi cu greutate
mi-am trecut colega peste şuvoi, cu rucsac cu tot. Sigur, ce udase ploaia
torenţială şi cu bocancii şiroind de apă, pe mine nu mai rămăsese nimic uscat.
Ne-am continuat drumul traversând apoi şi o zonă mlăştinoasă. Mai departe,
poteca urca şi am întâlnit şi locuri în care cel puţin nu mai băltea apa. Ne-am
apropiat de stâna din Cărbunele, acolo de unde au ţâşnit dulăii acesteia. Au
năvălit pe noi şi mie nu mi-a mai rămas altceva de făcut decât să mă apăr,
învârtindu-mă cu aparatul de fotografiat printre ei. Până să vină ciobanii, am
alunecat în noroiul din faţa stânei şi am căzut în el. Eram ud şi acum mai eram
şi plin de noroi de sus şi până jos. Ne-au scos ciobanii dintre câini şi ne-au
condus în stână, unde ne-am uscat hainele şi am aşteptat să se domolească
ploaia. A fost agreabilă şederea acolo, mai ales că ne-au oferit ciobanii
novăceni şi urdă şi caş proaspăt cu mămăligă şi câte o cană mare de jintiţă.
Apoi când am ajuns la drumul alpin, a ieşit soarele şi hălăduiala noastră până
la cabana de la Obârşie, s-a săvârşit povestindu-ne întâmplări de-ale vieţii
fiecăruia şi timpul a trecut fără să-l simţim. Când am ajuns la cabană, după o
noapte de odihnă în pat, nu în apă cum fusese cea precedentă, ne-am aşezat pe
marginea drumului, aşteptând o ocazie cu care să ieşim din munte. Acolo am
aflat că ruşii intraseră în Cehoslovacia, din gura unui cioban cam ameţit. Şi
tot de la el am aflat, înţelepciunea omului simplu, că ţara noastră este prea
mică să se opună uneia atât de mare, aflată lângă noi şi că doar abilitatea de
a ne strecura printre obstacolele veacurilor, ne-au asigurat existenţa şi
trecerea peste acestea. Când am ajuns acasă, din potopul şi furtuna din munţi,
rămăsese doar amintirea.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Când am intrat
din nou pe meleagurile Parângului, trecuseră ceva ani. Eram acum în anul 1973,
când grupul cu care mergeam nu se afla la prima escapadă montană. Traversasem
Cindrelul, plecând din Păltiniş, trecusem în Şurean şi, în sfârşit, ajunsesem
în Parâng. Ziua fusese frumoasă când plecasem din Poiana Muierii şi chiar când
depăşisem şaua de la Groapa Seacă, locul prin care se strecura şoseaua ce
traversa munţii către Petroşeni. Priveliştea de pe ultimele plaiuri ale
Şureanului, către cetatea alpină a Parângului, a fost mereu în faţa noastră. Ba
şi acum, când urcam panta aspră a muntelui, îndreptându-ne către Şaua
Huluzului, era tot aşa. Doar când am ajuns sus, la plai, după ce am depăşit
şaua amintită, vremea s-a burzuluit şi ceaţa a cuprins locurile necunoscute în
care eram şi, mai ales, pe cele ale Parângului, către care ne îndreptam. Când
am ajuns în şa, totul era cuprins de ceaţă şi doar norocul ne-a scos în cale un
cioban, de la care am obţinut oarecare informaţii despre drumul pretenţios pe
care ni-l propusesem. Şi dacă mă gândesc bine, cele ce ne spusese ciobanul, nu
valorau mare lucru, pentru că ceaţa era deplină şi niciunul dintre noi nu mai
fusese prin aceele locuri. Eu însă eram cel ce-i adusese pe aici şi se chema că
înţelesesem cele spuse de cioban şi ştiam acum pe unde mergeam. În plină ceaţă,
am trecut ca prin vis pe lângă oglinda de apă a lacului Ciobanului. Nici nu va
fi de mirare când peste mulţi ani, trecând pe lângă el, parcă îl vedeam pentru
prima oară. Ne spusese ciobanul că de lângă acest lac, găsim poteca ce ducea
către căldarea Ghereşului. Spun Ghereş acum, când ştiu mai bine locurile,
pentru că atunci, în ghidul cu coperţi de vinilin al lui Nae Popescu ce descria
poteca, se numea Dereş. Oricum am găsit începutul potecii şi am luat-o
voiniceşte printre tufele de jneapăn ce însoţeau laturile strâmturii prin care
mergeam. Aşa am trecut pe sub căldarea Ghereşului, străbătând locuri
necunoscute, ce rareori puteau să-şi arate frumuseţea. Doar când ceaţa se mai
risipea, vedeam unele din ele. Am traversat văi înguste, eternele tufe de
jneapăn, scurte intermezzo-uri de poieni închise, cu ieşiri spre alte
ascunzişuri ale potecii, stâncării cărora atunci nici nu le-am gustat farmecul
şi dintr-odată am ajuns la plai întins, pe maluri de iezer, răsărit dintre
valurile de ceaţă risipite ca prin farmec. Acolo am aflat bordeiul ciobănesc
din căldarea Roşiilor, adăpost întunecos, întruchipat sub steiuri de stâncă. De
acolo, ca de sub pământ, ne-au întâmpinat oamenii peşterilor, aproape
primitivi, dar prietenoşi, minunându-se tare că am venit pe unde venisem şi
izbutisem să străbatem încâlciturile potecii. Ne călăuzise cineva, nesperat,
prin locurile arareori străbătute. Ceaţa se îndepărta cu repeziciune şi
culorile blânde ale apusului, stăpâneau malurile lacului Zănoaga. Ne-au
povestit ciobanii, cum de curând, un avion militar, se zdrobise de peretele
Parângului Mare, care veghea peste frumoasa căldare în care eram şi după
accident şi peste sufletele ce-şi sfârşiseră aici zborul etern. Pe înserate,
obosiţi, ne-am vârât în corturile noastre, liniştea nopţii aşternându-se peste
imensitatea căldării în care ne aflam. Când ne-am trezit dimineaţa, razele
soarelui ne pătrunsese în corturi şi când am ieşit din ele, cerul albastru,
fără nori, făcea să sclipească abruptul vârfului cel mare. Doar un fulg
albicios, alergând zăpăcit, străbătea întinderile albastre. Ne-am strâns tabăra
şi am pornit-o pe acolo pe unde ciobanii ne spuseseră că este lăsătoarea oilor
de pe coasta Sliveiului. Am parcurs lăsătoarea, întoarsă pieziş către nord şi
am ajuns în creasta Sliveiului. De acolo am privit cu nesaţ căldarea
Sliveiului, cu mulţimea ochiurilor de apă, dintre care cea a lacului Verde,
avea pentru mine o atracţie deosebită. N-am mai fi avut mult de mers de aici
până în vârful Slivei, la 2420m şi de acolo până în drumul de creastă al
Parângului, dar eu doream neapărat să ajung pe marginea acestui lac, cu
nuanţele infinite de verde ale adâncurilor sale. Avea să ne coste această
dorinţă nestăpânită. Când am început să urcăm spre creastă, prin locuri fără
potecă, ieşind undeva între Stoeniţa – 2421m – şi Gemănarea – 2426m -, cerul
începea să se acopere de nori pufoşi, iar când am ajuns pe vârful Parângul
Mare, la 2519m, cerul era complet acoperit şi ceaţa stăpânea muntele. Chiar pe
vârf, un cârd de cocori zăpăcit de valurile de ceaţă, ne-au trecut peste
capete, mai-mai să ne atingă. Ne-am speriat noi, daramite păsările. N-a durat
mult de când ne-am despărţit de vârf şi urgie mare avea să se bată asupra
muntelui. O orchestră infernală de tobe, cu răpăiala tunetelor şi fulgerelor,
însoţite de o grindină mare şi deasă, aveau să se abată peste noi. Potopul de
ploaie rece nu avea să întârzie şi de abia scăpaţi de cel de foc abătut peste
coaste de munte, hainele noastre firave, s-au muiat peste măsură. Nu ştiu când
am străbătut drumul de creastă, când am ajuns în şaua Pietrii Tăiate, sau când
am depăşit Setea Mare, ştiu doar că am ratat intrarea către Căldarea Urdelor şi
am ieşit pe întinsul plai al Cărbunelui. Doar Sofi era cu mine înainte şi ştia
că demult nu mai cunoşteam locurile. Se lăsase noaptea şi cei din spatele
nostru erau convinşi că eu cunosc drumul şi nu ne putem rătăci. Noroc cu luna
plină, ce răzbise vitregia furtunii şi lumina locurile. Nu mult după ce ieşisem
la plai, am intersectat drumul alpin. Doar că nu ştiam încotro se află cabana
Rânca, spre care doream acum să ne îndreptăm, atâta eram de zăpăciţi după
aventurile petrecute. Am găsit o bornă kilometrică şi deci direcţia către
cabană. N-am mai fi avut chiar aşa mulţi kilometri de parcurs, doar că aveam de
coborât către Căldarea Urdelor şi de urcat mai departe către pasul Urdelor şi
coasta Păpuşii, după care urma coborârea către cabană. În Căldarea Urdelor
ne-au întâmpinat câini fioroşi, care nu ştiau de năpastele pe care le îndurasem
şi s-au repezit către noi, cei sfârşiţi de furtuna şi lungul drum făcut până
aici. Eram cu toţii terminaţi. Atunci, cu furia ultimelor fapte pe care le-aş
fi realizat, m-am repezit către haita câinilor, înjurând de mama focului şi
agitând pioletul. Câinii, speriaţi de încrâncenarea mea, s-au risipit care
încotro. Am ajuns la cabană, aşa obosiţi cum eram, am băut câte o sticlă de
bere, am luat câte o aspirină şi ne-am prăbuşit în paturi. S-a sfârşit excursia
coborând în Novaci. Am intrat în cofetăria satului – cum era pe atunci -, unde
l-am auzit pe unul din copilandri de pe aici, spunând uneia din fetele ce se
hlizeau pe acolo, “îmbucălato, ai început să te încoşniţezi”. Am ieşit apoi la
drumul mare, la şoseaua naţională, de unde un autobuz ne-a adus la Râmnicu
Vâlcea.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Şi iar au
venit ani lungi, în care nu am mai fost în Parâng. Până’n <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">î</span>ntr-o zi, când pornind dimineaţa din
Râmnic, aşa într-o doară, am urcat cu maşina până la Rânca. Aveam acum o Dacie
1300. Îmi reveniseră simptomele de astm şi tot încercam să mi le astâmpăr cu
mersul la altitudine. Nu ne-am oprit la cabană şi am urcat până sub Păpuşa,
unde m-am dat jos, mi-am lăsat soţia şi fetiţa, Floriana, de ceva mai mult de
un an şi am urcat până pe vârf, încercând să-mi înfrâng criza respiratorie
declanşată de efort. M-am întors şi am continuat drumul spre Obârşia Lotrului.
Când am ajuns în căldarea Urdelor, s-a pus ceaţa. În valuri venea spre noi şi
urcuşul către platoul Cărbunelui, l-am scos la capăt cu greu. Odată ajunşi pe
plai, a trebuit să scot capul pe fereastră ca să pot ţine maşina pe drum şi nu
pe de lături şi tot am ajuns odată pe iarbă. Iar când am început să cobor din
Şaua Ştefanului, drumul era atât de bolovănos, încât nici dacă mi-aş fi
câştigat maşina la loto, nu cred că aş fi băgat-o pe acolo. Totuşi am ajuns la
Obârşia Lotrului. Era în ziua de 3 iulie 1981 şi ţin minte data asta, pentru că
a doua zi, am avut un grav accident în şantier, care putea să-mi fie fatal.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Au trecut ani
buni de când din cauza crizelor de astm, nu mai putusem ieşi pe munte.
Insistenţa bunului meu prieten, doctorul Iliescu, mare umblător pe munte,
izbutise să mă pună pe o linie de plutire. Şi într-o dimineaţă, înainte de a
merge la şantier, i-am spus soţiei, Zoia, mama celor doi copilaşi ai noştri,
Floriana şi Andrei, că după ce mă întorc, plecăm spre Câlcescu. Am înnoptat la
Vidra, încă nepusă în funcţiune şi a doua zi, am plecat spre lac, pe valea
Găuri. Cu maşina am mers până la podul Ştefanului, apoi pe valea amintită până
la capătul ei. Mai departe, am urcat pe un vechi drum de exploatare, în bună
parte podit şi am coborît în valea Lotrului. Am trecut valea destul de uşor, pe
bârne aduse de furia apelor. Am urmat poteca de pe malul stâng al râului, am
continuat până la unirea pâraielor Zănoagei cu cel al Câlcescului, de unde a
început urcuşul adevărat. Poteca pe care o urmasem era o nouă faţă de cea
cunoscută de mine mai demult. Atunci mergeai pe drumul alpin, coborai la stâna
din Cărbunele şi de abia după aceea ajungeai în poteca de acum, ce urca spre
lacul Câlcescu. Poate că acestă poteca era mai bună, deşi ceva mai lungă, dar
evita trecerea Lotrului prin vad şi de cele mai multe ori prin apa puternică şi
deosebit de rece. Acum, după ce depăşisem cele două pâraie, drumul mi-era
cunoscut, de pe vremea furtunii îndurate mai demult. Poteca strecurată printre
tufe de jneapăn, stânci ce trebuiau ocolite şi firişoare de apă, ne-a scos
repede la lacul Câlcescu. Zi liniştită, cu apa uşor vălurită de adierea
vântului de creastă, cu nălucile micilor păstrăvi ce fremătau în apa lacului,
ne-a fost tuturor pe plac. Cel puţin copiilor le-a plăcut foarte mult. Eu m-am
repezit pe pârâul ce alimenta lacul, ieşind sus, la celelate, Vidal, Pencu şi
Păsări. Apoi am ieşit în creastă pe Hornul Lacurilor şi pe platoul de deasupra.
Am urcat vârful Câlcescu şi am găsit loc de coborâre comod până pe malul
Câlcescului, unde mă aştepta întreaga famile. Fiecare din noi îşi găsise
satisfacţia. Soţia şi copiii se lăfăiseră la soare, iar eu mă zbenguisem pe creste.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Nu a trecut
multă vreme şi am dorit să merg din nou la Câlcescu. Cunoscusem cu nu prea
multă vreme în urmă, pe doctorul Retegy, care împreună cu soţia, repartizaţi la
Vâlcea, aleseseră ca loc de practicarea medicinei, şantierul de la Vidra,
unde-şi petrecuseră o nemaipomenită iarnă. Erau tineri, aveau unde să stea
chiar confortabil, căldură şi o mare dragoste de munte. Schiaseră, făcuseră
plimbări prin câte locuri doriseră, munţi erau cât cuprindeai cu ochii şi
entuziasmul lor, dublat de un comportament ireproşabil, făcuseră din ei,
companioni desăvârşiţi. Acum însă se retrăgeau în locuri mai apropiate, erau
din Ardeal, de lângă Oradea şi soţia se pregătea să nască, iar el făcea mereu
drumuri la Vidra, să-şi recupereze lucrurile. Aşa am plecat, împreună, într-o
sâmbătă, din nou la Vidra. De acolo, a doua zi, nu atât de frumoasă ca
cealaltă, am plecat spre Câlcescu. Acum traversarea Lotrului a fost mai grea.
Apa venise vijelioasă şi adusese trunchiuri de copaci învălătuciţi unul peste
altul, iar trecerea apei, făcând exhibiţii peste aceştia, nu a fost deloc
uşoară. Apoi prin pădure, poteca mustea de apă, pe alocuri mlăştinoasă şi
vremea închiondorată nu ne-a oferit belşugul imaginilor însorite ca în
săptămâna care trecuse. Sus pe malul lacului, bătea un vânt rece, care ne-a
gonit cu repeziciune. La întoarcere am comentat cu doctorul Retegy, că
despărţirea de locurile îndrăgite se făcea cu multă părere de rău. Doctorul a
plecat din ţară nu mult după aceea şi cine ştie dacă ne vom mai vedea vreodată.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Parângul a
luat din nou o pauză lungă pentru mine. Alte locuri mi-au stat la îndemână,
până când mi-am convins fiul, Andrei, ajuns acum la 12-13 ani, să meargă cu
mine la Câlcescu şi chiar mai departe, dacă vremea permitea. Era prin anul
1993, când am plecat cu maşina spre Obârşia Lotrului şi mai departe pe valea
Găuri. Am urmat drumul cunoscut, mai întâi am traversat Lotrul, apoi am ajuns
la plai, la confluenţa cu pârâul Zănoaga, pe poteca stâncoasă, printre jnepeni
şi în sfârşit pe malul lacului. Am înconjurat lacul în căutarea celui mai bun
loc de cort. Eram singuri şi ne-am fixat locul de tabără, pe malul vestic,
undeva pe un tăpşan deasupra lacului. De jur împrejur era linişte, doar cerul
era vânturat de nori şi eram îngrijoraţi pentru drumul de a doua zi. Către
seară şi alţi turişti au sosit pe malul lacului şi alte corturi au început să
apară în preajma noastră. A doua zi, ne-am sculat înaintea tuturor şi am plecat
cât am putut de repede. Am ajuns cu bine şi cu speranţa că vremea nu va fi atât
de rea, sus, în Şaua Pietrii Tăiate. Erau semne că ceaţa ne va prinde în
curând. Şi planul nostru de a merge pe muchia Coastei lui Rus, căpăta
dramatismul unei poteci arareori umblate şi încă şi pe vreme de ceaţă. Am găsit
poteca ce ocolea pe sub vârful Piatra Tăiată – 2301m -, apoi pe lângă cel al
Coastei lui Rus – 2299m – şi am găsit în continuare drumul pe muchie, chiar
dacă ceaţa începuse să ne pună probleme. Dacă ne-am fi luat după ultimul ghid,
pe aici ar fi trebuit să fie un marcaj cu dungă albastră. Nu era nimic, aşa că
a trebuit să ne orientăm cum puteam. Am depăşit şaua înierbată de dinaintea
vârfului Găuri – 2244m -, am trecut pe lângă stâncării frumoase – aici ar fi
trebuit să fie Şezătoarea Urşilor - şi am continuat drumul. Nu ştiu când am
trecut pe lângă lacul Ciobanului, poate chiar să ne fi abătut ceva mai la
stânga. Când, în sfârşit, s-a luat ceaţa, nori ameninţători s-au apropiat de
noi. Ajunsesem pe un plai imens, punctat ici-colo cu tufe de jneapoăn şi momâi.
Ne-am luat după ele, am coborât pe o potecă desfăşurată în lungul unui horn şi
ne-am îndreptat spre stâna din apropiere. Ajunsesem la stâna din Coasta lui
Rus, odată cu ciobanii care urcaseră cu caii încărcaţi, venind din valea
Jieţului. Doar ce ne-am apropiat de stână şi s-a pornit o furtună violentă, cu
trăznete dese. Am stat acolo până furia cerului s-a mai potolit, ba chiar am
zărit şi un petec de cer senin. Ne-am agăţat de firul unei poteci ce ne-a scos
în Şaua Huluzului la 1824m. Dar până acolo norii s-au mai descărcat o dată pe
noi şi ne-au făcut ciuciulete. Pe ploaia încă puternică, am coborît la stâna
din Huluzu, unde am cerut adăpost. Până ne-am uscat, a apărut soarele şi ne-am
putut întinde cortul lângă marginea pădurii, nu departe de stână. Am ales locul
uscat, evitând numeroasele ochiuri de apă risipite pe plai. Pe seară, înainte
de culcare, ne-am dus la cascada din spatele stânei, deosebit de frumoasă, să
ne luăm apă. Apoi ne-am culcat. Ne-a trezit o mare hărmălaie de lătrături.
Sigur venise ursul, i-am spus lui Andrei. Dar la scurtă vreme după aceea, am
auzit paşi grei apropiindu-se de pădure, adică de locul unde întinsesem noi
cortul. Paşii însă ne-au ocolit, dar asta nu înseamnă că n-am stat cu sufletul
la gură de teama ursului. Multă vreme după aceea am auzit venind din pădure,
răsuflări greoaie, aşa ca un oftat des. Până la urmă am adormit, deşi cu mare
teamă. A doua zi cerul era senin şi spaima de peste noaptea trecută, dispăruse.
Când am ajuns din nou în Şaua Huluzului, am plecat pe creasta muntelui, către
pasul de la Groapa Seacă. Ajunsesem la graniţa dintre Vâlcea şi Hunedoara, de
unde mai departe am intrat în munţii Şureanului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-o
plimbare ceva mai lungă, am plecat din Petroşeni, împreună cu copiii, Floriana
şi Andrei. Era în toamna lui 1992, pe la începutul lunii septembrie. Am plecat
prin Voineasa, unde aveam oarecari lucrări pe care doream să le văd. De acolo,
peste munte, prin Groapa Seacă, apoi pe lângă o căsuţă pricăjită, în faţa
căreaia un om îi mătura treptele. Era viitoarea cabană de la Groapa Seacă,
astăzi o frumoasă aşezare turistică. Înainte de a intra în Petroşeni, ne-am
îndreptat către cabana lui Rus, după ce am trecut pe lângă staţia de telescaun.
Era destul de dimineaţă şi am continuat drumul propus, adică spre creasta
Parângului. Am ajuns la cabana amintită, atunci când soarele dimineţii acoperea
muntele. Aici a luat sfârşit drumul făcut cu maşina. Mai departe, am plecat pe
picioare. Am parcurs repede pante destul de anoste, printre copaci răzleţi şi
numeroase poteci întretăiate şi am ieşit într-un ochi de poiană, pe deasupra
căreia trecea telefericul, aflat acum în orele de funcţionare. Era aici un fel
de staţie a acestuia şi o cabană pastorală, numită mai frumos decâr arăta:
Căsuţa din Poveşti. Mai departe, am trecut pe la staţia de capăt a
telefericului, pe lângă cabanele IEFS-ului, alte căsuţe de vacanţă risipite pe
coasta muntelui şi deodată urmele civilizaţiei au dispărut şi noi am rămas
singuri. Pante singuratice, plai alpin risipit peste tot, ne înconjura
pretutindeni. Ici-colo instalaţii de baby-schi părăsite. De pe vârful
Parângului Mic se făceau lansări cu parapanta, considerate adevărate noutăţi.
Poteca înfăşurată pe coasta muntelui, urca imperceptibil şi părea, pe plaiul
întins, aproape fără sfârşit. Soarele dogorea puternic şi după multe pauze, am ajuns
la ramificaţia ce ducea, pe potecă nemarcată, spre lacul Mija. Am mai trecut o
spinare de munte, am mai depăşit o şa şi ne-am trezit faţă-n faţă, cu marea
încercare alpină a pantei ce urca spre vârful Cârja. Stăteam la poalele pantei,
privind oamenii ce urcau pe serpentine dese, atât de dese că păreau că nu
înaintează deloc. Se suceau dintr-o parte în cealaltă, fără să câştige în
înălţime mare lucru. Şi pe noi ne aştepta acelaşi lucru şi până sus ne-am scos
sufletul. În special Floriana, care tot întreba cât mai e până acasă! Dar, de abia
de aici, de pe creştetul Cârjei, muntele îşi arăta adevărata frumuseţe. Eram în
cetatea alpină a Parângului. Trecerea printre stânci interesante, pe poteca
întortochiată dintre ele, cu privelişti magnifice către salba de lacuri din
căldarea Sliveiului, dintre care lacul Verde era mai presus decât celelalte.
Îmi rămăsese sufletul acolo, lângă culorile cele frumoase ale sale, lângă
nuanţele infinite ale verdelui, care parcă trădau existenţa marelui templu al
începutului şi sfârşitului iubirilor fulgerătoare. Acolo, pe malurile lui,
pentru mine, un trecător oarecare, se zămisleau iubiri înşelătoare şi patimile
ce urmau. Dar muntele îşi depăna cu repeziciune înlănţuirile de farmec alpin.
Când am ajuns pe Stoeniţa la 2421m – mare minune să nu fi fost aceasta
împietruirea vreunei mari iubiri -, mai apoi peste Gemănarea de 2426m, geamăna
celei dinainte şi am avut în faţă doar panta prelungă a vârfului cel mare şi de
abia atunci am aflat cât de lungă şi anevoioasă este calea Parângului. Acolo pe
panta finală, ne-au ajuns din urmă câţiva tineri, din Câmpulungul adolescenţei
mele, ce vroiau să găsească poteca şi să coboare pe Coasta lui Rus.
Confruntarea aceleeaşi hărţi, precizarea noastră că pe acolo nu este marcajul
menţionat şi urările de drum bun şi tinerii s-au îndepărtat. Noi, obosiţi, mai
aveam ceva drum până la 2519m, înălţimea a şasea dintre mai marii ţării. Am
ajuns sus, acolo unde altădată întâmpinasem furtună mare şi cocorii ne
trecuseră pe deasupra capului, mai-mai să ne atingă. Acum cerul era senin,
amurgul stătea să dea peste noi şi mai aveam cale lungă de făcut. Ne propusesem
să ajungem pe malul Câlcescului. O scurtă odihnă şi la drum, pe panta dură a
coborârii, pe sepentinele pline de grohotiş. Când de sus, am văzut iezerul
Mândrei, am propus să coborâm spre el, unde am fi găsit loc de cort. Cum n-am
fost toţi de acord, am continuat drumul. Speram să ajungem până departe. Când
mi-am dat seama că nici gând de aşa ceva şi oboseala se instalase definitiv în
picioarele copiilor, am ales coborârea directă spre adâncul căldării. Trecusem
de vârful Gruiului, când am luat această hotărâre. Am intrat pe urma unui horn,
fără potecă vizibilă, dar cu hăţaşe ce ne conduceau spre adâncul văii. Am
luat-o înainte, sperând să găsesec loc de cort. Copiii rămăseseră în urmă. Din
când în când, mai trăgeam câte un chiot, ca să ştie pe unde să o ia. Nu ştiu de
ce, pe ei îi enervau strigătele mele, aşa că am încetat. Pe coasta muntelui,
fugară, am întâlnit o capră neagră. Până la urmă, cu ultimele licăriri de
lumină ale înserării, am ajuns la capătul dinspre munte al lacului Lung.
Lanterna, cortul şi sacii de dormit rămăseseră la copii. Ca să fie balamucul
întreg, mi-am lăsat şi bruma de rucsac pe care-l aveam, pe malul lacului şi pe
întuneric, am plecat în întâmpinarea copiilor. De undeva de jos, de pe malul
lacului Roşiile, mi-au răspuns copiii. Când ne-am întâlnit, fetiţa s-a repezit
în braţele mele, fericită pentru că pierduse nădejdea că vom mai fi împreună în
seara aceea. Am ajuns pe malul lacului Lung, acolo unde îmi lăsasem rucsacul.
N-am mai mâncat şi pe la ora 10 seara, am intrat în cort doborîţi de oboseala
şi de emoţiile ultimei părţi a traseului. Prin aceleaşi locuri, am urcat a doua
zi înapoi în creastă. Am urmat drumul de creastă, am trecut prin apropierea
vârfului Pâcleşa – 2335m – şi ne-am abătut pe frumoasa belvedere de pe vârful
Ieşului – 2375m. Am admirat acolo o frumoasă perspectivă a Şureanului, parte
din Retezat şi coamele nordice ale Parângului, în continuarea drumului de creastă.
Am coborât către Şaua Ghereşului, de acolo de unde am admirat luciul sclipitor
al ochiului de apă din căldarea nordică şi pe cele din cea sudică. Tinerii
întâlniţi cu o zi înainte, aici tocmiseră tabăra de noapte. Când noi coboram
către şa, ei tocmai plecau. Dar mi-a fost dat să fiu martorul întâmplător al
dragostei de ziua frumoasă de toamnă a unui cioban tânăr, ce-şi pregătise turma
de plecare de prin aceste meleaguri. Cu măgarii încărcaţi de drum lung, cu
turma strânsă, numai bună de plecat, s-a mai întors odată către creasta cu
soare din belşug şi orizonturi largi, să mai privească odată munţii, pe care
tocmai peste un an avea să-i mai vadă. Noi am continuat drumul peste şaua
Pietrii Tăiate – 2255m -, am coborît pe lângă micuţele ochiuri de apă ale
Zănoagei, am admirat oglinda lacului cel mare cu acelaşi nume şi printre tufe
de jneapăn am trecut pe lângă lăcuţurile Câlcescului şi tocmai la urmă am ajuns
pe malul acestuia din urmă. Ne-am odihnit de nu ne mai venea să plecăm de acolo
şi tot ne-a fost greu la coborîre. Oboseala şi-a spus cuvântul mai ales pe
drumul din valea Găuri, pe care din fericire am întâlnit un microbuz ce ne-a
dus până la Obârşie. Ne-am întins cortul în lunca Lotrului şi a doua zi am
aşteptat maşina ce ne-a dus la Râmnicu Vâlcea.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">A trecut un
an, eram în vara lui 1993, când din nou am plecat cu copiii prin Parâng. Am
parcurs într-o dimineaţă drum lung cu maşina, pe valea Lotrului, apoi pe drumul
alpin până sub Păpuşa. Acolo am coborît şi am mers până în vârful acesteia. Am
privit Mohorul cu pantele sale abrupte ce se sfârşeau în Căldarea Urdelor şi
drumul pe care trebuia să-l parcurgem în continuare printre ultimele înălţimi
ale Parângului. Ne-a fost drumul uşor printre vârfurile Cioara, Galbenu şi
Muşetoaia. Am găsit la locul lui lacul nival din Şaua Muşetoaiei, chiar dacă
eram în plină vară. Dar când am urcat panta aspră a Micăii, mai ales că am
ţinut morţiş să ajungem chiar pe vârf, am obosit de-a binelea. Mai ales
Floriana, care nu mai contenea cu întrebările despre lungimea drumului către
casă şi cum am face să-l scurtăm. Când am trecut de vârful Pristos – 2075m -,
am văzut Curmătura Olteţului şi mai sus, sub vârful Boul, clădirea staţiei
meteo – acum părăsită şi devastată -, unde gândeam că vom înnopta. N-a fost să
fie aşa şi când am intrat în munţii Căpăţânii, ne-am întins cortul în şaua
dinaintea vârfului Turcinu Negovanului, de unde a doua zi aveam să străbatem
zona înaltă a munţilor în care intrasem.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-o zi de
sfârşit de săptămână, am plecat cu doctorul Găvănescu, spre Coasta lui Rus.
După ce am trecut de Obârşia Lotrului, am mers pe valea Găuri, până la cabana
aviatorilor – astăzi are altă destinaţie -, unde am lăsat maşina. S-a luat după
noi un puiandru de căţel bucălat, care ne-a însoţit toată excursia. Am urcat
serpentina drumului, singura de pe întreaga vale şi am urcat pe un drum lateral
spre dreapta, pe o pantă foarte accentuată. În scurtă vreme, am depăşit tăul
dintre brazi al Huluzului, apoi alte mici ochiuri de apă întunecată. Am ajuns
la marginea pădurii, la stâna din Huluzu şi pe plai, până în Şaua Huluzului la
1824m, ar fi trebuit să găsim marcajul bandă albastră, dar nu era nimic.
Astăzi, judecând după indicatoarele de la cabana Groapa Seacă, acesta ar trebui
să fie aplicat. În faţă ne stătea un bord stâncos, pe care l-am ocolit prin
stânga şi n-ar fi trebuit să facem aşa, pentru că poteca bună era pe dreapta.
Am continuat mergând pe o curbă de nivel. Ne-am dat seama de greşeală şi am
încercat să o dregem, luând-o chiar prin jepi. Ne-am încurcat mai rău. Ne-am întors
şi am găsit un fel de potecă ce ne-ar fi scos pe firul unui vâlcel pietros, cu
capătul superior sub vârful Pietrele. Noi însă am luat-o la dreapta, din nou
prin jepi şi s-a întâmplat să ajungem la iezerul Ciobanului. Minunat ochi de
apă, adăpostit de o perdea de jnepeni, din care se desprindea şi poteca bună,
un pic ocolitoare. Noi am luat-o şi de data asta prin jepi şi zgâriaţi oarecum,
am ieşit pe drumul cel bun de pe Coasta lui Rus. Am trecut prin apropierea
vârfului Pietrele – 2155m – şi a vârfului Găuri – 2244m -, cu interesantele
formaţiuni stâncoase, Sfinxul Şezătorii. De aici avem privelişti superbe spre
vârful Parângul Mare, dar şi spre muchii nordice, Slivei şi îndepărtata Mija.
Spre stânga, însorita vale a Găurilor, în care sclipesc numeroase ochiuri de
apă, dar şi formaţiuni calcaroase, cărora ar merita să le pot dedica odată,
doar pentru ele, o anume plimbare. Spre dreapta, căldarea Ghereşului, înăuntru
căreia se află un singur lac, pierdut într-o mare de grohotiş. Trecem apoi prin
Şaua Ţiganului, prelungă şi înierbată, preludiul ultimului urcuş, cel de pe
Coasta lui Rus – 2299m. În şa, ne aştepta demult, căţelandrul care ne însoţise,
obosit nevoie mare, tolănit pe pajişte. Am plecat împreună cu el, am depăşit
vârful amintit, foarte aproape de el şi am urcat pe cel următor, Piatra Tăiată,
cu doar 2m mai înalt. Coborîrea în Şaua Pietrii Tăiate a fost o joacă, chiar
dacă eram destul de obosiţi. Pe poteca ce urca dinspre căldarea Zănoagei, întâlnim
doi turişti din Timişoara, care plecaseră de dimineaţă de la Câlcescu. Noi
coborîm fără potecă, spre lacul Zănoaga Mare. Pe malul apei fremătătoare în
bătaia vântului de creastă, luăm pauza cea mare, pentru masă. Căţelandrul
nostru, obosit peste măsură, se aruncă în lac şi înoată un pic, după care se
întoarce spre noi şi îşi scutură cu nădejde blana, spre indignarea doctorului,
căruia nu-i prea plac patrupezii. Ne-am odihnit după masă şi am luat-o în jos,
de-a lungul pârâului Zănoagei, pe care l-am urmat pe întreg parcursul său până
se contopea cu cel al Câlcescului, de unde mai departe devenea impunătorul râu
al Lotrului. Şi n-avea să devină Lotrul, Lotru adevărat, decât după ce mai jos
se unea cu pâraiele Iezer şi Găuri, alte fire de apă fiind neglijabile. Când
ne-am apropiat de pârâul Câlcescului, cel în lungul căruia se află şi poteca
marcată, doctorul s-a dus către ea. Eu ştiam mai demult o trecere înaltă, pe
deasupra cascadelor frumoase prin care Zănoaga se rostogolea la vale. Un brad
imens, doborât de furtuni, căzut numai bine să alcătuiască o punte, printre
crăcile căruia te strecurai pe malul celălalt. Apoi drumul cunoscut l-am
parcurs cu repeziciune şi când am ajuns la maşină, am realizat că parcursesem
Coasta lui Rus într-o zi în care Parângul, însorit, ne dăruise o zi fără cusur.
Singura deziluzie din acea zi, a fost doar plecarea fără rămas bun a pudelului
nostru ce ne însoţise şi care cum s-a apropiat de locul de unde începuse
excursia, ne-a părăsit. Sau rolul lui fusese doar să ne ocrotească ziua
frumoasă, dăruită de muntele aprig.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am continuat
turele alpine prin Parâng. Una din ele ne- a scos repede, cu jeep-ul, pe drumul
alpin până sub Cărbunele, de unde ne-am îndreptat spre coasta Iezerului. Era
muntele Mohorului însorit şi barometrul acesta ne vestea vreme bună. De aici,
de pe platoul Cărbunelui, se desprinde o potecă până spre lacul Iezerului. Când
depăşim Iezerul – 2157m -, ajungem în şaua acestuia – 2090m -, sub pantele de
început ale primului dintre vârfurile mari ale Parângului. O bucată de drum
urmăm zig-zag-urile dese ale potecii, apoi ne avântăm spre vârf. Ajungem acolo
printre stâncile vineţii cu incrustaţii filigramate de licheni galbeni, pe
platoul vârfului. De acolo privim staţiunea Rânca, întrebându-mă dacă mulţimea
caselor apărute ca ciupercile, erau chiar necesare aici. Privim şi spre
căldarea Iezerului şi apărat de un pinten al muntelui, apare şi lacul pe
malurile căruia sper să ajung odată şi odată. Am admirat îndelung măreţia
înşiruirilor de creste până către Parângul Mare, coama fără sfârşit a munţilor
Lotrului şi semeţia pintenului de corabie al vârfului lui Pătru, din Şurean.
Într-un târziu ne-am rupt din vraja munţilor şi am ajuns în şesul Şeii
Mohorului, la 2260m. Vârful Pleşcoaia, cu câţive metri mai sus, era în stânga
noastră şi mare păcat am fi făcut, de nu ne-am fi repezit până sus, de unde
privirile se lăsau către şesul Olteniei. Mai departe am mers pe drumul de
creastă, până desupra Hornului Lacurilor, care ducea spre Căldarea Dracului,
cea plină de frumuseţea lacurilor Vidal, Pencu şi mulţimea de ochiuri stinghere
suite către creasta Setei Mici, înălţate acolo pe aripi de Păsări, aşa cum le
era şi denumirea. Când am urcat pe panta aspră a vârfului Setea Mare, mai întâi
pe poteca marcată şi apoi abătându-ne spre vârf, grămezi de stânci colţurate,
aruncate acolo de cupa uriaşă a unui escavator nevăzut, m-au însoţit până spre
cupola muntelui, la 2365m. De acolo am mai privit odată piramida stingheră a
Parângului Mare, acum estompată de întunericul unor nori negri, ce nu
prevesteau nimic bun. Începuse să bată vântul dinspre piscurile cele mari şi
ne-au gonit repede de acolo. Coborîrea a durat puţin şi norii s-au dovedit
înşelători. Încă odată s-a adeverit că vântul ce vine dinspre creste nu aduce
decât vreme bună, aşa cum a fost şi cea prin care ne-am întors la maşină. S-a
sfârşit o excursie frumoasă şi meleagurile plaiurilor de dincolo de Ştefanu,
înverzite şi clocotind de viaţa dată de numeroasele pâraie şi de talăngile
oilor, ne-au încântat ochiul şi sufletul până în altă săptămână.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Şi nu ne-am
astâmpărat şi în primele zile ale lui decembrie, pe vreme rece, am plecat din
nou spre Micaia. Când am ajuns în Curmătură, un vânt puternic zguduia maşina cu
care urcasem până aici. Când ne-am dat jos, mai-mai să ne ia pe sus vântul
puternic. Iar când am început să urcăm, muntele a fost darnic cu noi. Soarele
învinsese răceala dimineţii şi vântul tindea să se potolească. Când am depăşit
Pristosul, palele de căldură ne-au făcut să ne scoatem de pe noi ambalajele
anti-vânt şi frig. Şi când am ajuns pe vârf, la cei 2170m ai Micăii, cerul
albastru, senin până aproape de Dumnezeu, paradisul munţilor cât cuprindeai cu
ochii, ni se înfăţişa nouă, ultima oară înaintea mantiei albe, ce urma să se
aştearnă pentru multă vreme de acum încolo. Când ne uitam spre înălţimile
descrescătoare, spre depărtările şesului, munţii stăteau cuminţi în cununi
îngemănate spre marile înălţimi. Mai spre noi, înălţimile mari şi însemnate,
începeau să-şi arate identitatea. Deasupra a ceea ce trebuie să fi fost Semenicul,
apărea spre dreapta, o creastă, acum întunecată, dar mândră. Era lama de calcar
aşezată în calea vânturilor şi furtunilor năpraznice, Oslea cea plină de
legende. Apoi peste ea, apăreau cununile Ţarcului şi Godeanului. Şi ceva mai la
dreapta, măreţul Retezat. Multe erau vârfurile ce se vedeau din aceşti prea
frumoşi munţi, dar unul puteam fi siguri că se vedea de aici. Paloşul
Iorgovanului din poveste, în lupta cu zmeul, tăiase cu putere stânca din vârful
Retezatului, care-l făcea pe acesta să nu poată fi confundat de oriunde l-ai
privi. Mai către noi, alte creste semeţe se lăsau privite cu de-amănuntul. Mai
întâi celelalte înălţimi ale Parângului, dominate de piramida Parângului Mare.
Mohorul, cetate masivă de piatră, domina valea Urdelor. Şi mai spre dreapta,
munţii mai mărunţi ai Latoriţei se lăsau descifraţi pe îndelete. De la marile
sale vârfuri, Ştefanu şi Bora, până către Fratoşteanu, creasta aceasta îşi
arăta toate secretele. Mai înaltă, arătându-şi marile sale înălţimi, munţii
Lotrului îşi desenau creasta uşor pudrată cu albul bătrâneţii căreia îi cam
venise timpul, de la vârful Cristeştilor până la cel al Balindrului şi chiar
mai departe. Printr-o despicătură dintre munţi, piramida martoră a îndârjirii
dacilor şi romanilor, ale căror ziduri le păstra amintirea la poalele sale,
vârful lui Pătru, ne arăta nouă, înălţimile Şureanului. Aşa, cam de la Balindru
şi pestre Negovanu Lotrului, apărea spinarea prelungă a Cindrelului. Înadins am
lăsat privirile să zburde mai la urmă, peste munţii cei mai la îndemâna
noastră: munţii Căpăţânii. Priviţi de aici, Nedeia era primul dintre vârfurile
sale. Dar şi Balota şi Ursu, erau uşor de identificat. Şi mai departe şirul
munţilor se pierdea spre valea Oltului. Buila avea identitatea sa în marele
dans al înălţimilor. Iar Cozia nu putea să lipsească din privirile dăruite cu
dărnicie de ziua frumoasă de care aveam parte. Ne mai învârtim odată cuprinzând
cu ochii darul măreţ al acestei zile şi începem coborârea. Când ajungem în
dreptul Pristosului, ne tragem sub stâncăriile vârfului său şi ne întindem la
soarele cu raze blajine. De aici, spre şesul oltenesc, o pantă pronunţată duce
la plaiul Boierului, în mijlocul căruia străjueşte, minusculă, o stână. Şi
muchia se pierde în adâncul pădurilor de brad. Gândindu-ne la înapoiere, nu
aşteptăm ca răceala dinspre amurg să ne gonească spre casă şi coborâm repede
spre maşina zgâlţâită şi acum de vântoasa din Curmătură. Când plecăm, moleşeala
din maşină, ne leagănă vise pentru alte zile frumoase, pe care iubirea de munte
ni le va dărui din când în când.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">A venit un alt
an şi Parângul continua să-mi trezească dorul de crestele sale. Mi-am convins
băiatul, Andrei, să meargă cu mine. Până în Brezoi, apoi cu ocazii până la Gura
Latoriţei şi Petrimanu şi pe jos, pe scurtătura potecii, am ajuns în Curmătura
Olteţului. Şi aşa de bine s-au însăilat mijloacele de tramsport oficiale şi
ocazionale, că atunci când ne-am dat jos la Petrimanu, din ultimul dintre ele,
am întrebat dacă nu cumva urcă până în Curmătură. Ajunşi aici, într-o zi frumoasă,
am început urcuşul pe pantele Pristosului. N-am avut noroc până la capăt şi
când ne apropiam de căciula Micăii, cerul s-a ascuns după valuri de ceaţă. Am
nimerit totuşi vârful. Mai greu a fost cu coborârea şi dacă undeva mai jos nu
am fi auzit o turmă de oi, cred că n-am mai fi nimerit drumul din prima. Aşa
strigătele noastre au ajuns până la cioban şi acesta ne-a îndrumat pe drumul
cel bun. Am coborît coasta muntelui, printre lespezi de stâncă, de parcă acolo
niciodată n-ar fi fost poteca umblată de ciobani. De abia acum mi-am dat seama
de ce la prima urcare pe acest vârf, mi-am amintit atât de persistent că pe
aici ar fi o îngrămădire de stânci. În josul potecii, nu mult înainte de a
ajunge în Şaua Muşetoaia, un zid de piatră ne-a adăpostit o clipă de vântul
care bătea din vale, cu putere. Apoi, când am ajuns în şa, lângă micuţul lac
nival de aici, am privit locurile cu mai mare atenţie decât în alte
împrejurări. Priveliştea către canionul pârâului Galbenu era magnifică. Brâie
de stânci îngustau despicătura muntelui, care spre plaiul de pe Piciorul
Bălescului, se terminau cu pereţi abrupţi, printre acestea făcându-şi loc, ca
nişte adevărate ornamente alpine, tufe dese de jneapăn. Undeva în acest
vălmăşag, pe dreapta văii, îşi făcuse loc un bordei de mioare. Înspre drumul pe
care-l urmam, se desfăceau alte poteci. Una din ele se înfăşura pe coasta
sudică, pe acolo pe unde căldări glaciare frumoase îşi aveau locul. Alta,
poteca pe care ne avântam, ocolea versantul Muşetoaiei – 2058m – şi continua
drumul spre vârful Galbenu. Am intrat curând din nou în ceaţă. De data asta se
zărea soarele şi căpătam speranţa că în curând vom vedea şi noi câte ceva din
împrejurimi. Am mers în imediata vecinătate a crestei, al cărui contur îl
zăream de departe. Am traversat vâlcele seci, urmate de scurte urcuşuri. Poteca
mergea neabătută înaintea noastră. Am depăşit marea şa a Tidvelor, pe parcursul
căreia am întâlnit un grup de cehi. Veneau din creasta marelui Parâng şi nu
doreau să se oprească prea curând. Înseamnă că partea asta a Parângului şi apoi
creasta Căpăţânii, prezentau interes. Noi ne-am continuat drumul spre şoseaua
alpină. Am lăsat Păpuşa pe stânga, apoi pe cărări prea bătute am ieşit chiar în
şosea, în imediata vecinătate a vârfului Urdelor. Când am văzut multiplele
serpentine ce coborau până la firul văii Urdelor şi iarăşi urcau pe versantul
opus, am luat-o pe panta mare, direct către mica platformă pe care se afla
stâna, acolo unde, cu foarte multă vreme în urmă, în plină noapte, câinii ne
atacaseră din toate părţile. Ajungem repede la firul apei, unde ne potolim
setea şi urcăm poteca strecurată printr-un horn pietros şi scurte paliere de
poieni fermecătoare. Totuşi trebuia să urcăm o diferenţă de nivel apreciabilă
până la platoul Cărbunelui. Mai departe, urmăm drumul alpin şi acolo unde a
fost posibil am tăiat serpentinele. În drum am întâlnit un flăcău cu turma de
oi după el, pe care l-am întrebat dacă vom găsi găzduire la Căşerie, casa care
adăpostea din timpuri vechi, stâna din aceste locuri. Mai tăind serpentinele,
mai pe drumul alpin, am ajuns la noua stână din Căşerie. Casa cea nouă fusese
făcută pentru că celei vechi, de-o generaţie, începuse să i se găurească
acoperişul. Am chiar impresia, dată fiind înfăţişarea acesteia, că slujise pe
vremuri, grănicerilor austro-ungari, cu atât mai mult cu cât sus în creastă,
sub vârful Ştefanului, se văd şi astăzi fundaţii ale unui vechi pichet
grăniceresc. Am găsit la stână o băciţă, din Gorj, mare şefă de stână, energică
şi foarte vorbăreaţă, pe care nu cu mult timp în urmă o întânisem tot prin
aceste locuri. Trecusem pe şoseaua alpină cu o maşină, când băciţa ne-a făcut
semn să oprim şi ne-a întrebat dacă nu avem vreo ţigară. Acum, când am ajuns
acolo, tocmai la mulsul oilor, primul lucru pe care i l-am spus, a fost că
venisem să-i aduc ţigările pe care ni le ceruse. A râs, ne-a oferit găzduire şi
masă îmbelşugată. Au mai fost amănunte interesante. Fata ei, o codană înaltă şi
isteaţă, cam orăşenizată, ne-a arătat într-o gazetă gorjenească, câteva poezii
moderniste, interesante, scrise cu oarecare talent şi publicate acolo. Dar nu
numai asta, dar femeia şi-a adus aminte că în urmă cu 3-4 ani, mai fusesem pe
acolo. Ştia chiar cum mă cheamă – îi lăsasem o carte de vizită, doar prenumele
nu mi-l mai ştia. Ba chiar îşi mai aducea aminte, că şi altă dată mai trecusem
pe acolo, cu amândoi copiii, nu numai cu Andrei şi m-a întrebat ce fac fata şi
soţia. Ba mai mult, aflase, numai ea ştia de unde, că ocupasem pentru o scurtă
şi neinspirată perioadă, funcţia de subprefect la Vâlcea. Şi cam aşa s-a scurs
timpul petrecut la stâna din Căşerie. A doua zi ne-am îndreptat spre Obârşia
Lotrului şi spre casă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Eram intraţi
în secolul XXI şi Andrei era student şi pe deasupra avea şi carnet de conducere
şi cu el mi-am realizat visul de a intra în Căldarea Roşiile, de sub Parângul
Mare. Am sosit după amiaza la cabana Groapa Seacă, acolo unde nu demult zărisem
un om măturând în faţa unei vechi case aproape părăsite. Devenise între timp
cabană în toată regula, cu lume multă, maşini şi mai ales viaţă de cabană.
Şoseaua asfaltată ce unea Obârşia Lotrului de Petroşeni, uşura accesul aici şi
poziţia cabanei, în faţă cu perspectiva vârfurilor mari ale Parângului,
vizibile de aici, erau tot atâtea promisiuni pentru excursii frumoase. Am înnoptat
în cort, în poiana de lângă cabană. Seara am făcut o scurtă plimbare pe poteca
ce părea a face un circuit prin împrejurimile cabanei. Am memorat câteva trasee
marcate şi, printre ele, era unul ce ducea spre Coasta lui Rus, sau cel puţin
până în Şaua Huluzului. Peste noapte s-a dezlănţuit furtuna, cu fulgere,
trăznete şi potop de apă. A doua zi însă, soarele era din nou stăpânul cerului
şi piramidele înalte la locul lor şi la fel de impunătoare. Am plecat dimineaţă
pe un timp frumos, dar cu norişori in fum de ţigară, care fluturau un pic pe
cer şi dispăreau. Am coborât circa 500m pe şosea, către Petroşeni, până la
primul pod, cel peste apa Jieţului. Acolo se desprindea spre inima muntelui, un
drum forestier, pe care am luat-o voiniceşte. Andrei ducea rucsacul, mie revenindu-mi
doar proprii mei bocanci, care dădeau semne că până la sfârşitul zilei aveau
să-mi facă necazuri. Nu cred că drumul a fost mai lung de 4 km şi toţi buni
pentru accesul turismelor. Apoi, până la captarea hidro-, bolovănos şi pe
alocuri mocirlos. De aici înainte, un alt drum, bun doar pentru tractor, cu
făgaşe pline de apă la tot pasul. Când am traversat pe punte apa Ghereşului, nu
ne-a mai stat în faţă decât poteca, marcată cu punct roşu. Aveam de urcat o
pantă accentuată, printr-o pădure cu brazi înalţi, printre stânci ieşite din
pământul umed. Arareori, întâlneai ochiuri de lumină, strecurate printre
crengile brazilor înalţi şi doar acolo erau rotogoale de iarbă şi flori. Parcă
doar aburul trebuia să iasă din pământ, ca să ne aflăm în Lumea Pierdută a
Apusenilor. Urmează un scurt coborâş, trecem pe punte apa în cascade a Jieţului
şi iată-ne pe celălat mal, în faţa unui brad pe care trei puncte roşii orientau
direcţia de mers în tot atâtea locuri. Una din ele ducea la refugiul Agăţat, de
care ne apropiem şi noi. Cocoţat sus pe o stâncă, cu scară de lemn până la
platforma lui şi cu izvor în apropiere, la nici 5m depărtare. Pare mai mult un
refugiu de vânătoare. Dar are ferestre cu geamuri şi în el pare a fi cineva. Nu
ne mai urcăm în el şi plecăm mai departe. Mai întâi pe malul stâng al Jieţului,
apoi ne desprindem de el şi apucăm pe un jgheab umezit din belşug de pâraie.
Când scăpăm de aici, suntem pe o brână, printre stâncile uriaşe ale morenei ce
se sfârşeşte tocmai jos, în apa Jieţului. Coborîm într-o pajişte cu iarbă
verde, sclipind în bătaia soarelui, prin mijlocul căreia curge un fir de apă.
În mijlocul ei, un bolovan uriaş ne serveşte drept masă şi loc de odihnă, mai
mult din cauza bocancului meu care mă roade îngrozitor. În faţă, poteca suie în
serpentine strânse, învingând treapta glaciară. Deasupra acesteia, găsim vechea
şi aparent neutilizata stână din Căldarea Roşiilor. Suntem nu departe de lacul
Zănoaga Stânei, de unde poteci diferite urcă spre creastă. Una din ele,
parcursă de mult, ne scoate pe muchia Sliveiului, alta continuă pe marcajul
punctului roşu, ramura din dreapta şi urcă pe lângă lacul Lung şi iezerul
Mândrei, până spre vârful Parângului. Noi continuăm să mergem pe acelaşi
marcaj, dar pe ramura din stânga, care sfârşeşte în şaua Gruiului. Cam pe aici
ne ajunge din urmă un tinerel, singur, care dormise în refugiu şi se îndrepta
spre Rânca, fără să mai ţină seama de poteci, direct pe coasta muntelui. Îl
urmărim multă vreme, până dispare după nişte tufe de jneapăn. Ne abatem pe muchia
de deasupra lacului Roşiile, de unde avem privelişti deopotrivă spre picioarele
stâncoase ce coboară spre căldare, spre muchiile Sliveiului, sau din cel ale
Gruiului. Lacul liniştit al Roşiilor, înconjurat de grohotişul de pe marginea
lui, oglindeşte conturul marelui abrupt de desupra sa. Pe malul lacului, un
cort minuscul adăposteşte vreo doi pescari, cu undiţele la vedere. Noi mai
zăbovim pe creasta pe care am ajuns, unde dintr-un alt cort, se pregătesc de
plecare alţi turişti, care cred că au o tabără mai lungă pe aceste meleaguri.
Stau de vorbă cu Andrei şi ne aducem aminte de seara când pe coasta muntelui,
pe brâne de capre, printre tufe de jneapăn, am coborât din Şaua Pleşcoaia,
goniţi de înserare şi ne-am reunit după peripeţii, pe malul lacului Lung, unde
am ridicat cortul. Cerul s-a înnourat zdravăn şi sunt semne de ploaie. Bocancul
meu roade cu sete din picior şi neavând încotro, începem coborîrea pe drumul pe
care am venit. După ce trecem de lacul Zănoaga, găsim rămăşiţe ale avionului
căzut aici acum mai bine de 30 de ani. Pe drumul întoarcerii, întâlnim grupuri
numeroase de turişti, care urcă cu toată ameninţarea ploii, dornici să
privească frumuseţile căldării din care veneam. Când ajungem din nou la cabană,
ameninţarea ploii trecuse şi soarele stăpânea munţii, care se lasă priviţi
pentru ultima oară. Ne urcăm în maşină şi plecăm spre casă. Pe drum nu
contenesc să-i povestesc lui Andrei, cum se va desfăşura noua noastră excursie
prin aceste locuri şi nu numai prin căldare, dar şi prin altele, ştiute de mine
mai de demult sau mai de curând şi pe care tare mult aş vrea să le mai văd
odată.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8012789762411985644.post-2432947938811801442022-04-19T21:06:00.001+03:002022-04-21T06:28:27.963+03:00Latorița dragă<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjX3E6sHlraNo6PqHsCeisJRy6STifjsgLzXHu3Gdy9T_ePWZWS6_8Oif6DX93MZ4UBa2k9RTFg0qb3qkUEmPr0aBIBqLP0NadYn0NKenvoBrAK6DzCUk1u0-RL4LsESnO1SlERm7eBx-OVb7g2bV34KcYS51oAqFXP2dRuNgSsLoq6Xg_wuVEY7ZYx/s4798/img168.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4798" data-original-width="3215" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjX3E6sHlraNo6PqHsCeisJRy6STifjsgLzXHu3Gdy9T_ePWZWS6_8Oif6DX93MZ4UBa2k9RTFg0qb3qkUEmPr0aBIBqLP0NadYn0NKenvoBrAK6DzCUk1u0-RL4LsESnO1SlERm7eBx-OVb7g2bV34KcYS51oAqFXP2dRuNgSsLoq6Xg_wuVEY7ZYx/s320/img168.jpg" width="214" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrGLxvfN9sfVlBdyq8eqUbNtUy8-Z8PtJvOR3iPjluYuen4umtg-L7cGwzXNtpuVdyIhjoswu2-MkZFQskV7IgttjiYsVTt9hfWo5LUP7yR7tjWamHqduHBa5SdEPxnMupeCMrYmXmpt9Q8gTfFV37OHOQrjS7AHCOlDvM0yBvRkGg-DjJux_8mc3L/s4320/img307.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2884" data-original-width="4320" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrGLxvfN9sfVlBdyq8eqUbNtUy8-Z8PtJvOR3iPjluYuen4umtg-L7cGwzXNtpuVdyIhjoswu2-MkZFQskV7IgttjiYsVTt9hfWo5LUP7yR7tjWamHqduHBa5SdEPxnMupeCMrYmXmpt9Q8gTfFV37OHOQrjS7AHCOlDvM0yBvRkGg-DjJux_8mc3L/s320/img307.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhb-5pj1H1Vjj1ARQqygcCXGAjXnwCDoCeAItq8WvjWImvAsjKwwIC0LsWgzWWcUjXkLA9f_tT1AecHHFHlSAbGizlMFgur1NZlLdCLO0YthwKGefydkRkOZOLRH1yjvSTDO9LC8X_BayVKh6poHa7bJ-isCD-gCFCJiVRUaW7Z8cmp5e8olKdFt_2t/s3757/img546.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2627" data-original-width="3757" height="224" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhb-5pj1H1Vjj1ARQqygcCXGAjXnwCDoCeAItq8WvjWImvAsjKwwIC0LsWgzWWcUjXkLA9f_tT1AecHHFHlSAbGizlMFgur1NZlLdCLO0YthwKGefydkRkOZOLRH1yjvSTDO9LC8X_BayVKh6poHa7bJ-isCD-gCFCJiVRUaW7Z8cmp5e8olKdFt_2t/s320/img546.jpg" width="320" /></a></div><br /><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br /></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Moto: Şi cum anii te-mpresoară<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">nu se lasă traşi pe sfoară.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Iar apoi să-ţi şteargă scrumul<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">viaţa, numele şi drumul.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i>George Ţărne</i>a<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am descoperit
munţii Latoriţei, fără să ştiu, cu mult înaintea apariţiei ghidului acestora.
Plecasem din Slatina, de pe şantierul fabricii de aluminiu, la care lucram pe
vremea aceea. Era la începutul verii, prin luna iunie 1966. Am plecat către
Râmnicu Vâlcea şi mai departe către Brezoi şi Voineasa. La ramificaţia către
Ciunget, am luat-o la stânga. Am depăşit sătucul şi când am intrat pe Valea
Latoriţei au început să apară oarecari semne de forfotă, datorită începerii
lucrărilor hidroenergetice. Câtăva vreme am mers cu maşina aproape
nestingheriţi, până când, la o traversare peste apa Latoritei, a trebuit să ne
oprim. Se construia podul peste apă – singurul pe care îl întâlnim şi astăzi.
Am coborât, ne-am pregătit de drum şi ne-am luat rămas bun de la Nea Mitică,
şoferul care ne adusese până aici, prietenul bun de mai târziu. Valea era
îngustă, parcă neumblată şi plină de vegetaţie. L-am lăsat pe Nea Mitică un pic
dezorientat. Nu prea îşi pricepea şefii, cum de se încumetă acum în prag de
seară, să umble pe acolo unde doar dracul a înţărcat... Dar dacă aşa voiau ei,
treaba lor… Sani şi cu mine, cei doi curajoşi, care pătrundeau prin locurile
acelea pentru prima oară. Şi ne-am despărţit, urmând ca abia a doua zi să ne
recupereze undeva pe drumul alpin ce trecea peste Parâng. Știam doar, că munţii
aceştia erau tot un Parâng – grupa munţilor dintre Olt şi Jiu -, aşa cum
înţelesesem noi din ghidul sumar ONT, pe care-l aveam la îndemână. Într-un
interval relativ scurt, cei doi buni prieteni, se aflau a doua oară pe
meleaguri apropiate. Prima oară urcasem pe Valea Lotrului şi coborând din
maşină, ne oprisem tot la un pod în construcţie, cel de la Cataracte. Acum eram
pe Valea Latoriţei şi traversam valea pe singurul pod în construcţie, de unde
mai departe doar poteca avea să ne însoţească.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Nu ştiu dacă Nea Mitică s-o mai
fi uitat după noi, dar oricum nu prea avea cum să ne vadă mult timp, pentru că
vegetaţia era atât de densă, încât repede ne-am pierdut înlăuntrul ei. În faţa
noastră era doar o potecuţă firavă, aproape acoperită de ierburi mari. Mergeam
repede, cum le stătea bine celor doi tineri, care deabia de trecuseră de 30 de
ani. Cum valea era îngustă, locurile un pic întunecate şi orele după- amiezii
ceva mai înaintate, eram oarecum îngrijoraţi de cum aveam să ne petrecem
noaptea. Dar râdeam mereu, de parcă nu ne-ar fi păsat de nimic. Drumul pe vale
ni s-a părut scurt, până la locul în care mişunau oameni. Aveam să aflu mai
târziu că parcursesem fără să simţim, cei 10 km de potecă acoperită mare parte
de vegetaţia luxuriantă. Ajunsesem într-un căuş al văii, mai deschis faţă de
cele prin care trecusem până atunci. Era acolo, oarecum în adâncul văii, o casă
forestieră, dacă nu chiar două şi de jur împrejur hărmălaie mare. Ce mai, chef
cu zurgălăi. Nu ştiam pe atunci, dar ajunsesem în ceea ce avea să fie, cuneta
lacului Petrimanu. Era tare veselă învălmăşeala celor veniţi să construiască şi
pădurarilor, şi judecând după miasmele răspândite, cred că ţuica avea un mare
rol. Din noianul chefuitorilor, unul din ei s-a desprins şi ne-a îndrumat paşii
mai departe. Ne-a spus să trecem pe malul stâng al Latoriţei, să urmăm poteca
pe care aveam să o găsim, să trecem pe brâna stâncoasă de pe malul stâng al
apei, cu podeţe peste hornurile coborâte din munte şi să nu ne oprim decât
atunci când vom ajunge la coliba celui care avea grijă de barajul pentru
haituri. Şi oricum să ne grăbim, că noaptea avea să vină repede. L-am ascultat
şi am plecat mai departe. Astăzi ştiu că ne-am îndreptat către viitorul lac
Galbenu. Am mers mai mult pe malul stâng al Latoriţei. De la un timp încolo,
poteca parcă s-a subţiat şi până la urmă s-a agăţat de malul stâng al râului,
pe un versant stâncos şi deosebit de abrupt. Poteca părea una săpată în stâncă
special, dar omul doar beneficiase de ce făurise natura. Din peretele stâncos,
coborau hornuri înguste şi peste ele omul aruncase podeţe. Cam aşa a trebuit să
mergem o bună bucată de drum. Cu Sani, mai avusesem parte de o asemenea potecă,
undeva prin preajma Rucărului, prin complexul de chei ale Dâmboviţei. Acolo
poteca se numea “SCHIDUF” şi tare mult ne plăcuse. Şi asta de aici avea multe
asemănări. S-a terminat schiduful local şi a trebuit să urcăm zdrarvăn prin
pădurea de brad, din ce în ce mai întunecată. Până la urmă am ajuns la bordeiul
păzitorului barajului de haituri. Un bătrân cu barbă albă, ne-a întâmpinat. Am
stat multă vreme de vorbă cu el şi ne-a spus cam cum proceda cu lemnul ce
trebuia cărat la vale. Înainte de a ne retrage fiecare la locul său, noi în
cortul de vreo 9 kg pe care-l căram în spate şi el în bordeiul său, ne-a spus
cam pe unde trebuia să mergem a doua zi. Ne-a mai atras atenţia să ne ferim de
câinii de la stână din munte şi peste noi s-a lăsat noaptea. Multă vreme ne-am
amintit de moşneagul întâlnit şi de povestea lui, de ultim păzitor de haituri.
Odată cu transformările rapide de pe vale, viaţa lui pe acolo, avea să se
sfârşească. Am plecat a doua zi în zori. Bătrânul încă nu se sculase. Am pornit
prin pădure către golul alpin, unde ne-au întâmpinat şi câinii. Am scăpat de ei
şi ciobanii ne-au îndrumat pe mai departe. Mă gândesc că stâna ar fi putut fi
cea a Zănoguţei, foarte aproape de drumul alpin. Ne-au îndreptat ciobanii către
calea făurită în preajma primului război mondial şi n-a fost mare lucru să-i
urmăm firul. Şi astăzi tot acolo e drumul, săpat în coasta muntelui şi într-un
capăt porneşte din Valea Lotrului, de la Valea Măceşului şi în celălalt ajunge
în Şaua Ştefanului, la graniţa cu munţii Parângului. Eram tineri, era vreme
frumoasă şi drumul ni s-a părut scurt. Când am ajuns în şaua amintită, am urmat
calea celuilalt drum alpin, al Regelui, cum i se spunea pe şoptite şi undeva pe
platoul Cărbunelui, ne-am aşezat cortul la marginea drumului, să-l vadă Nea
Mitică, atunci când avea să urce după noi. Din somnul după amiezii, ne-a trezit
claxonul maşinii cu care venise şi de-a binelea, lădiţa cu căpşuni de
Bărbăteşti adusă de el, că doar era sezonul lor. Seara ne-am petrecut-o acasă
la Nea Mitică, la Bărbăteşti şi a doua zi în zori am plecat spre Slatina, unde
la ora 7 eram din nou la activitatea de şantier.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Era în anul
1968. Trecuse mai bine de un an de când lucram pe şantierul combinatului chimic
de la Râmnicu Vâlcea. Îmi făcusem prieteni şi colegi de munte şi cu ei plănuiam
excursii mai deosebite prin munţii de care aici, nu duceam lipsă. Una din
aceste excursii a plecat de la cabana Rânca. Mai plecasem de acolo când străbătusem
creasta estică a Parângului, până în Curmătura Olteţului şi mai departe către
Ciunget. Acum eram însoţit de Sofi şi Grig, multă vreme tovarăşi de nădejde în
escapadele montane prin munţi. În zori de zi, am plecat de la cabană, puţin
după ora 4. Cam somnoroşi aşa cum eram, am avut parte de vreme bună până în
vârful Păpuşii, unde ne propusesem să ajungem. Acolo ne-a ajuns ceaţa deasă şi
planul pe care ni-l făcusem, altul decât cel abordat pe o vreme ca asta, a
trebuit să-l abandonăm. Am coborât pe muchia care ne-a condus peste Dengheru şi
mai apoi în Şaua Urdelor, acolo unde am reîntâlnit drumul alpin. L-am urmat.
Era o cale sigură. Când am ajuns în Şaua Ştefanului, la ramificaţia pe care de
altfel o ştiam, ne-am trezit în faţa drumului din lungul crestei Latoriţei. Am
scos harta pe care o aveam, am citit descrierea drumului pe care-l aveam în
faţă şi le-am propus colegilor să o luăm pe acolo, pe unde sigur aveam să
ajungem la Voineasa. Nu le-am spus însă, că drumul avea 32 km. Ceaţa era tot
aşa de deasă, dar panglica drumului se desfăşura neîntrerupt în faţa noastră.
Eram la începutul lunii iunie şi pe coaste mai sălăşluiau încă, limbi mari de
zăpadă. Unul după altul, aproape tăcuţi, mâncam kilometru după kilometru. Nimic
deosebit nu ne-a ieşit în cale. Doar ceaţa deasă ne întovărăşea peste tot. Nu
vroia să se ridice de loc şi parcă tot era bine că nu ploua. În calea noastră
ne-a ieşit un troian mare de zăpadă, în el cu o tranşee mult mai înaltă decât
noi, făcută recent de lama buldozerului. Pentru noi era doar un amănunt pe care
aveam să-l ţinem minte, nu ştiam că suntem prin preajma cupolei Fratoşteanului.
Am tropăit ceva prin zăpadă, până când am intrat în pădurea de brad,
întunecoasă şi tot cu ceaţă. Am ajuns într-o poiană întinsă şi doar acolo parcă
ceaţa s-a mai îndepărtat, nu prea mult, doar cât să ne lase să vedem că am
ajuns în preajma unei case. În pustietatea aceea, pe o vreme câinoasă,
călătorii pe aceste meleaguri erau un eveniment care, la lătratul câinelui, a
scos în uşa casei, o femeie. Am intrat în vorbă cu ea. Ne-a dat lămuriri despre
drumul pe care-l mai avem de făcut până la Voineasa şi asigurări că vom ajunge
la timp să prindem autobuzul care pleca la ora 7 seara. I-am cerut apă şi ne-am
apropiat de intrarea în casă. Avea pe jos covoare şi părea mult deosebită de
alte case silvice întâlnite. Ne-am arătat miraţi de aşa confort şi atunci
femeia, care parcă atât aştepta, ne-a mărturisit că într-adevăr era o casă
silvică, dar de curând acolo fusese găzduit Paul Niculescu-Mizil. Şi misterul
s-a lămurit pe loc. Cu sfaturile femeii despre drumul până la Voineasa, am
sfârşit excursia cu bine şi pe înserat am prins autobuzul către Vâlcea. Deabia
atunci ne-am dat seama cât suntem de obosiţi. În fond de la Rânca până la Şaua
Ştefanului făcusem aproape 17 km şi până la Voineasa ceilalţi, amintiţi la
început. Eram tineri, aveam picioare zdravene şi mai ales dragostea de munte
care ne mâna fără încetare. A doua zi eram cu toţii la ora începrii programului
şi ceva mai târziu, plănuiam alte frumoase excursii.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Cu doctorul
Iliescu, s-a înfiripat fără să-mi dau seama, o lungă prietenie. A fost la
început doar o colaborare medicala, una rezultată din boala grea, ale căror
simptome îmi reveniseră după ani îndelungaţi. Către sfârşitul anului 1980,
crizele de astm avute cu ani în urmă la Târgu Mureş, îmi reveniseră cu
sălbăticie. Contactul cu lumea medicală, a fost imperios necesară. S-a
întâmplat că am ajuns la cabinetul de alergologie, la doctorul Iliescu.
Probabil că pentru dânsul, eram un personaj cunoscut, cum se întâmplă într-un
oraş de provincie. Soarta mă aruncase la conducerea unor mari lucrări de
investiţii şi mai ales, fenomen singular aproape, mai eram şi umblător pe
munţi, aşa cum era şi personajul cu care aveam să cutreier adesea munţii. S-a
înfiripat o legătură deosebită, atât medicală, cât şi mai ales prietenească.
Cea medicală, a fost una îndelungată, migăloasă şi a continuat ani mulţi. Ce a
fost remarcabil pentru mine, pacient, şi poate şi pentru doctor, este că astmul
violent a fost îmblânzit şi eu am redevenit omul de munte capabil să urce
drumurile spre creste şi, în general, să redevină omul apt de efort, care
fusesem.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Acum, în
această împrejurare, hotărâsem împreună să străbatem drumul de creastă al
masivului Mănăilesei. Niciunul dintre noi nu mai făcuse acest drum, dar pe el
era o potecă, pe care trebuia să o descifrăm. Am ajuns în Voineasa şi am
străbătut comuna până la capătul ei. Era pe atunci, în luna mai a anului 1985,
mult mai puţină animaţie decât astăzi. Pensiuni nu existau, ci doar hotelurile
staţiunii adăposteau turiştii, altfel numeroşi în toate anotimpurile. Pe
marginile drumului erau case modeste, de sat de munte şi pe alocuri grajduri,
unul chiar adăpostea un viţeluş simpatic. Într-una din casele de pe margini
trăise nu de mult un preot, a cărui poveste de om hrăpăreţ, doctorul o
cunoştea, cine ştie de unde. Am trecut pe lângă biserica satului ridicată pe o
culme, pe lângă drumul care ducea spre vârful Săscioare şi mai apoi pe lângă
cel care ducea spre culmea principală a munţilor Latoriţei. Când am ajuns la
ramificaţia şoselelor – una ducea pe valea Mănăilesei, cealaltă pe valea
Lotrului – ne-am agăţat de priporul crestei care ducea spre vârful Runculeţ. Am
străbătut potecă urcătoare, apoi poienile de sub vârful în care era o stână, am
întâlnit un drum care servise celor care construiseră linia de înaltă tensiune
şi cam pe acolo am întâlnit primul semn turistic, o bandă roşie. Avea aceasta
să ne întovărăşească sporadic, pe tot drumul. Drumul amintit se abătea undeva
în afara traseului pe care aveam să-l urmăm, dar noi am găsit continuarea şi
până la urmă am coborât în staţiunea Vidra. Acolo eram aşteptaţi de familia
doctorului Retegy, medici stagiari la şantierul de construcţii aflat acolo.
Ne-au întâmpinat cu bucurie. Pe munte era încă zăpadă pe creste şi doar jos, pe
văi, primăvara începea să apară. Am urcat pe valea Pietrelor şi pe lângă stâna
de sub vârful cu acelaşi nume, am ajuns sus în creasta, în şaua largă de acolo.
Am urcat toţi trei până în vârful Purului, la 2049m. Ne-am retras din vârful
bătut de vânt, undeva sub cel al Zănoguţei. De când stătea acolo, Retegy,
cunoscuse mai bine decât noi locurile, ba chiar le străbătuse pe schiuri. Acum
ne propunea să coborâm pe la stânele din Puru şi apoi pe muchie, până jos, pe
şoseaua de pe malul lacului Vidra. A fost un drum interesant, pe muchia largă,
în prima parte cu privelişti către munţii Lotrului. Doar că pe ultima parte am
avut de traversat numeroase doborâturi de copaci, de-a dreptul încâlciţi. Până
la urmă am ajuns din nou în staţiune. În ziua următoare, tot cu Retegy, care-şi
luase cu el şi schiurile, am ieşit în creastă, undeva în drumul alpin ce
străbătea cununa munţilor Latoriţei. Acolo ne-am despărţit şi noi doi, cei de
la început, am coborât singuri către Voineasa. Drumul a fost însorit tot timpul
şi am avut timp să ne împărtăşim necazurile de zi cu zi. Când ne-am apropiat de
plaiul însorit al Balţurilor, ne-a întâmpinat o postată de flori galbene, care
smălţau poiana proaspăt înverzită. Drumul s-a sfârşit la Voineasa şi la
autobuzul care ne-a dus spre casă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Nu mult mai târziu,
tot în anul acela, 1985 şi tot cu doctorul Iliescu, am umblat din nou pe căile
deschise de Valea Latoriţei. Am ajuns cu maşina aproape de coada lacului
Galbenu, apoi pe jos, am traversat pârâul tumultos al Urdelor – altfel denumit
şi Latoriţa de Jos – şi am intrat pe poteca ce întovărăşea pârâul Muntinului,
ramura de Mijloc a aceleaşi Latoriţe. Doctorul mai fusese pe acolo, ştia
locurile şi chiar de sus, de pe vârful Purului, încercase să-mi arate de acolo,
cam pe unde se afla Iezerul Latoriţei, la care doream să ajungem şi acum. Se
străduise să-mi dea de sus, reperele necesare, dar cum să-l poţi localiza în
peria pădurilor de brad… La început, am mers pe malul înalt al Muntinului, apoi
ne-am abătut la stânga şi am ajuns la potecuţa firavă din coasta muntelui. Pe
ea am mers ceva vreme, mai puţin de o oră şi poteca s-a frânt deodată. Sub noi
clocotea apa Muntinului, ieşită din zăpezile care încă se mai topeau,
frământată de stâncile mari aflate în cale. Până acolo trebuia să coborâm peste
malul abrupt. Erau stâncile umezite de funigeii de apă trimişi de clocot, dar
altă cale nu aveam şi cu atenţie, am ajuns pe malul apei. Apoi am urcat din nou
malul înalt, pe râmătura de poteca ce se însăila mai departe. Când am urcat
malul înalt, am zărit furcitura pâraielor îmbinate sub noi cu zbucium mare.
Aici se întâlneau apele Muntinului cu cele ale Latoriţei cea adevărată. Dar
profesorul Ploaie le denumise pe toate Latoriţa şi pe hartă cele două erau
Latoriţa de Mijloc şi Latoriţa de Sus, cea în care aruncându-ne privirea am
zărit cascada cea frumoasă, a Dracilor, la care de atâtea ori dorisem să ajung.
Am plecat mai departe. Pe malul stâng al apei, se zărea potecuţa care avea să
ne ducă la lacul mult visat. Am traversat pârâul şi scurtă vreme am mers pe
celălalt mal, după care urcând din greu, cu tumultul apei lâng<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă</span> noi, alunecând grăbită către vale, am
ajuns pe malul iezerului. Eram la începutul lunii mai şi pe munte mai erau
multe petice de zăpadă, ba chiar unele consistente. În poiana iezerului, iarba
era încă tăvălită de greul zăpezii îndurat peste iarnă. Pe alocuri, în apa
limpede cu aspectul cristalului verzui, limbi de zăpadă cufundate în unda
lacului, îşi pierdeau înfăţişarea către adâncuri. De jur împrejur era linişte
şi mai sus, foşnetul brazilor, mai risipea tăcerea. Câtăva vreme am rămas
pironit pe malul lacului. Îl vedeam prima oară şi rămăsesem uimit de frumuseţea
locurilor. Ajunsesem în toiul zilei şi în ochiul de poiană care înconjura lacul
şi al noianului pădurilor de brad, eram parcă pe alt tărâm. Mai aveam încă mult
de mers din ce ne propusesem, aşa că ne-am desprins repede din tărâmul
fermecat. Am ajuns din nou pe malul Muntinului şi cu gândul la lacurile
acestuia, la care năzuiam, am pornit mai departe. Acum valea se lărgea, de
parcă n-am fi fost în strâmtoarea muntelui. Dar şi zăpada, pe măsură ce
înaintam, era din ce în ce mai mare. Până la urmă aceasta ne-a învins şi cum
mai aveam şi drumul spre casă de făcut, ne-am întors în locurile mai umblate pe
care le părăsisem. Acasă am ajuns târziu, gândindu-mă mereu la frumuseţile
unice pe care le văzusem.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Mai către
primăvară, am ajuns pe Valea Latoriţei, cu toată familia. Mai rămânea ca acolo
să avem şi unde dormi. Prima noastră opţiune a fost la casa şcolară, aşa cum
era denumită vechea constructie folosită la începuturile ei, pentru cazarea
hidrotehnicienilor. Numai că acolo am dat peste coana Adela, femeie trupeşă, cu
bărbat pirpiriu, care păzea edificiul. Cu chiu cu vai am convins-o să ne
deschidă una din camere. Acolo ne-am odihnit şi a doua zi am ieşit la plimbare.
Doream să ajungem cât mai sus, pe muchia şi poteca ce ducea către vârful
Petrimanului. Vremea ne era potrivnică, cam umedă şi cu multă ceaţă. Dar in
pădurea de fag bătrână, prin care mergeam urmărind marcajul crucii roşii, am
găsit, aninaţi de copaci, o mulţime de bureți. Am cules o bună parte din ei şi
când ne-am întors şi coana Adela a văzut cu ce ne venisem, a fugărit bietul
bărbat pe care-l avea să-i aducă şi ei, măcar cât adusesem noi. Am rămas în
relaţii bune cu coana Adela, mai ales că într-o privinţă soţia mea putea să o
ajute. Ajutorul l-a primit ulterior, dar preopinenta noastră, s-a dovedit
absolut nerecunoscătoare şi altădată ne-a întors spatele şi nu ne-a mai primit.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Înaintea podului
de la coada lacului Vidra, am zărit pe stânga, cum mergi spre Obârşia Lotrului,
o vale şi la gura ei, un punct albastru. Harta pe care o aveam spunea că acolo
curgea pârâul de la Stână. Pe acolo trebuia să se strecoare o potecă, pe care
doream să o cunosc. Puţin după pod, pe un drumeag lateral, exista un canton, cu
oarecare forfotă în incintă. Acolo mi-am lăsat maşina, soţia şi copiii. Mai
întâi am urcat singur. Am găsit repede urmarea punctului albastru ce urca mai
întâi pe valea îngustă, cu arbori doborâţi de timpul care trecuse peste ei.
Astăzi pe acolo s-au abătut defrişări masive şi sigur valea nu mai arată la
fel. Câtăva vreme am urmat valea, apoi poteca s-a abătut pe malul ei stâng,
urcând zdravăn. Apoi panta s-a domolit şi până la urmă am ajuns la stâna din
Mieru. Ciobăniţa de acolo mi-a tot povestit vrute şi nevrute. Printre altele
mi-a spus că soţul crease cu toporul culoar printre jnepeni, care să-l scoată
mai repede la plai, cu turma la păscut. Eu mi-am continuat drumul pe poteca cea
mare care se abătea la stânga şi urca domol către plai. Acolo, printre jnepeni,
poteca a dispărut. Unde am ajuns, era un punct de privelişte deosebit. Se
vedeau crestele Făgăraşilor, creasta principală a Latoriţei şi cea apropiată a
munţilor Lotrului. Am continuat drumul. Eram doar eu şi muntele. Pe creasta pe
care ajunsesem, printre tufe de jneapăn, am mers câtăva vreme, până când am dat
de un fost bordei, aşezat într-o şa. Eram cu vârful înalt al Ştefanului în faţă
şi undeva spre dreapta părea să fie alt vârf înalt. Până aici m-am încumetat să
merg. Nici mult timp nu mai aveam la dispoziţie. M-am întors pe aceeaşi potecă,
până în apropierea stânei, după care am luat-o pe o altă muchie, tot cu potecă
pe ea, care până la urmă m-a condus la şoseaua de pe conturul lacului. În
scurtă vreme am ajuns la cantonul la care îmi lăsasem maşina şi unde mă
aşteptau copiii şi soţia, puţin supăraţi că zăbovisem pe munte, mai mult decât
promisesem.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">În altă
împrejurare, tot în anul 1989, am ajuns la acelaşi canton, dar de data asta eram
doar cu copiii. Am urcat prin aceleaşi locuri, cu un pic de rătăceală, datorită
taierilor care şi pe atunci, doar în anumte locuri, tot sălbatece erau. Până la
urmă am ajuns la aceeaşi stână şi de acolo în locul de privelişte. Bătea vântul
năpraznic. Ne încovoia. Am mai mers pe creastă câtăva vreme, după care m-am
convins că înaintarea era prea grea şi pentru copii şi pentru mine, aşa că
ne-am întors cam prin aceleaşi locuri.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Cercetarea
zonei mi-a dat ghes şi în altă împrejurare, când am urcat împreună cu toată
familia. Maşina tot acolo am lăsat-o. Poteca şi stâna tot acolo le-am găsit,
doar că acum am mers mai departe de locul vechiului bordei. Am înaintat pe
creastă până când am urcat vârful înalt din faţă. Ajunsesem pe vârful Mierului,
unul din cele peste 2000m ale Latoriţei. Am dat de o stână, în uşa căruia am
aflat un puştan care se zgâia la noi. Am cerut oarecari informaţii de la el,
dar stătea în continuare cu degetele în nas şi n-a scos nicio vorbă. De pe
hartă rezulta că pe aici ar fi fost o potecă ce ar fi trebuit să iasă în valea
Lotrului nu departe de cantonul la care trebuia să ne întoarcem. N-am aflat-o
şi atunci am hotărât să coborâm prin pădure, la întâmplare, sperând să ajungem
pe malul Lotrului, de unde mai departe ne-am fi descurcat. Aşa am făcut şi până
la urmă chiar pe malul râului am ieşit, dar n-am găsit trecerea comodă pe care
mi-am închipuit-o. A trebuit să mergem câtăva vreme pe malul râului şi ceva mai
târziu am luat-o prin apă – noroc că ajunsesem aproape de un vad – şi cu copiii
în spate, fiecare câte unul, am traversat apa Lortului. Nu eram prea departe de
cabana de la Obârşia Lotrului şi după un scurt popas, am închis circuitul.
Mi-au trebuit ani mulţi până să ajung din nou pe aceste meleaguri frumoase al
Mierului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Tot în acelaşi
an, că doar stăteam într-unul din hotelurile de la Vidra – pe atunci erau toate
locuibile şi arătau chiar foarte bine – am plecat pe drumul de pe malul lacului
Vidra, cu intenţia să găsesec poteca de pe Pârâul Sec, marcat cu triunghi
galben şi să ajung până în creasta munţilor Latoriţei. Am găsit intrarea pe
poteca dorită şi prin pădurea de brad, am început să urcăm. Era frumoasă
poteca, bine croită în coasta muntelui. Era şi mult umblată, judecând după
stâna aflată la golul muntelui. Când am ajuns la plai, poteca s-a risipit şi în
faţă nu ne mai stătea decât creasta muntelui. Până acolo am ajuns doar cu
Andrei şi de acolo am privit prima oară minunăţiile muntelui care ne stăteau în
faţă. Era una din zilele frumoase din mijlocul lunii septembrie. La Vidra
lăsasem în urmă adunarea lăstunilor, la sfatul cel mare dinaintea părăsirii
meleagurilor care le fuseseră leagăn peste vară. Aici priveam crestele senine
ale munţilor. În zarea ceva mai depărtată stăteau vârfurile semeţe ale
Parângului. În vale, poiana verde din căuşul Latoriţei, de parcă am fi fost în
mijlocul verii, ce întovărăşea malurile pârâului şi undeva, minusculă, stâna
locurilor. Mai departe stătea în calea crestei, Coasta Benghii şi mai departe
cuşma vârfului Bora, decanul acestor munti cu cei 2055m ai săi. Doar până aici
ne-a îngădui timpul pe care-l aveam la dispoziţie, dar mi-a fost suficient să
aflu că pe aici sunt taine pe care mai devreme sau mai târziu aveam să le
descopăr.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">În preajma
sărbătorilor Paştelui din 1988, când de pe munţi încă nu se dusese toată
zăpada, am plecat cu copiii la Voineasa. Ne-am luat şi schiurile, gândind că pe
locurile înalte din preajma staţiunii, aveam să mai găsim zăpadă, cât să schiem
un pic. Atât cât ştiam noi. Într-una din zile am plecat spre Balţuri, plaiul
înalt aflat pe muchia principală a Latoriţei. Acolo pe înaltul plai, se mai
afla încă zăpadă şi speram să putem schia şi să ne bronzăm. Cât ne zbănţuiam
noi de colo-colo, a apărut un om, poate cu ceva treabă pe la sălaşele de pe
plai. Ni se făcuse sete şi omul ne-a învăţat atunci un lucru pe care n-am să-l
uit toată viaţa. Ne-a dus la un pâlc de mesteceni. Într-unul din ei a făcut o
crestătură. Şi din mesteacăn a ţâşnit apă. Din ea am sorbit şi ni s-a părut apa
aceea, ţâşnită din inima mesteacănului, bună ca niciunde. Aşa am învăţat că
mesteacănul plânge primăvara.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Ne făceam un
concediu la Voineasa. Eram doar eu şi copiii. Ne căutam mereu plimbări prin
împrejurimi. Epuizându-le pe cele apropiate staţinuii, vârful Pleaşăi, Chica
Lupului şi Balţuri, Dâlmele, vârful Runculeţului şi cel al Săscioarelor, am
ajuns să ne gândim la una mai depărtată. Ne-am suit în maşină şi am plecat spre
Valea Latoriţei. Am trecut de motelul de astăzi al Petrimanului şi am ajuns la
coada lacului Galbenu. De acolo am plecat pe poteca firavă care urca pe malul
drept al Muntinului. Am ajuns până la locul unde trebuia să ajungem la nivelul
acestuia. Trebuia să coborâm o zonă stâncoasă desupra apei, care la vremea
aceea, era la începutul lunii mai, se dovedea a fi una mai mult decât
învolburată. Teama copiiilor <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">și</span>
pericolul apei care ne putea lua oricând, ne-au făcut să ne întoarcem.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Asta însă nu
ne-a împiedicat ca într-o altă împrejurare, cu ape ceva mai mici şi desigur
într-alt an, când copii mai avansaseră în vârstă, am ajuns tot împreună prin
acele locuri. De data asta am coborât la firul apei, apoi am traversat
Muntinul, nu înainte de a privi minunata privelişte a Cascadei Moara Dracilor,
aflată pe firul apei Latoriţei de sus, Latoriţa cea adevărată (nici acum nu-mi
explic de ce Nae Popescu, autor exeprimentat în alcătuirea ghidurilor şi
articolelor despre munţii din această zonă, în loc să numească cu denumirile
împământenite, Urdele, Muntinul şi Latoriţa, firele care alcătuiesc râul cel
mare al Latoriţei, a preferat să le amintească ca fiind Latoriţa de Sus, de
Mijloc şi de Jos ). De când am părăsit firul apei vijelioase şi acum, am mai
făcut 500 de paşi şi am traversat apa mai liniştită a Muntinului. Înainte de a urca
spre Iezerul Latoriţei, ne-am abătut la dreapta potecii, pe malul apei şi apoi
traversând un picior de munte şi coborându-l, am ajuns la firul Latoriţei, cea
care cobora pe un mal înalt, stâncos, venind de pe plaiurile alpine, transformându-se
în impresionanta cascadă de la Moara Dracilor. Până la ea am străbătut albia cu
stânci multe şi mari şi ne-am apropiat de ea, cât să nu ne ude perdeaua de
stropi coloraţi în bătaia soarelui. Apoi ne-am întors şi am urcat pe poteca
cunoscută care ne-a dus pe malul lacului bine cunoscut, am admirat din nou
zborul lăcustelor, mari şi minunat colorate, cuibăritul raţelor în stufărişul
de pe maluri şi saltul lostriţelor încercând să prindă gâze. Andrei a găsit pe
malul lacului un pet în care oameni răi adunaseră peştişori de lostriţă. Mici,
atunci când îi băgaseră, dar acum deveniţi mari se zbăteau neputincioşi în
încercarea de a ieşi din locul strâmtorat în care fuseseră închişi. Sigur că
le-am dat drumul, să se întoarcă acolo unde le era locul, dar nici acum nu-mi
pot închipui, cam câtă răutate poate încăpea în minţile bolnave ale unor
oameni. Ne-am întors din excursia frumoasă făcută şi mulţumiţi că le făcusem un
bine viitorelor lostriţe din lacul dintre brazi.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am să amintesc
o întâmplare cînd am urcat doar cu Andrei, până în creasta Latoriţei. Am ajuns
în creastă şi am început să urc către vârful stâncos al Mogoşului. Urcam un
horn scurt, uşor, dar atât cât să-i dea lui Andrei senzaţia marilor ascensiuni.
Îi rămseseră în minte povestirle mele despre ascensinuea din Elbrus şi urcând
hornul, mi-a spus că şi el ar vrea să urce aşa cum altădată am urcat eu. Sigur
că m-a impresionat declaraţia lui, dar viitorul a arătat că doar Floriana a
ajuns în locuri înalte, dovedind dragoste nelimitată pentru munte. Şi doar
pentru asta am amintit întâmplarea, sfârşită mai departe pe poteca ce ne-a dus
la stâna din Părănginosu şi mai departe în Curmătura Vidruţei, până unde ne-a
dus o autobasculantă care tocmai adusese materiale pentru îmbunătăţirea
aspectului stânei de acolo. În curând o delegaţie chineză trebuia să viziteze o
stână model şi fusese tocmai asta aleasă!<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am lucrat o
perioadă ca inspector de calitate la Inspectoratul de profil din judeţul
Vâlcea. Ar fi fost frumoasă activitatea, dacă nu aş fi avut de controlat prea
mulţi certaţi cu regulile necesare. Ar fi trebuit mereu să aplic amenzi, atunci
când vorba bună, dezinteresată şi pe alocuri chiar prietenească, nu era
ascultată. Tocmai de aceea nu am putut rămâne în această, aproape nouă profesie
decât o jumătate de an. Mă trăgea aţa tot la şantier, pe care, cu toate
necazurile lui îl îndrăgisem. Aşa că am plecat din nou acolo, la centrala de
constructii din Bucureşti, care pe vremea aceea avea mari lucrări, una dintre
ele fiind staţia de epurare Glina, aflată într-un avansat stadiu fizic. Era în
vara anului 1989 şi vă puteţi gândi chiar la ce termen a putut fi pusă în
funcţie mai apoi. Apoximativ 2010! Dar nu despre asta este vorba. Eram în
ultimele zile de activitate la Inspectorat. Unul din colegi avea de făcut un
control la Vidra. L-am întovărăşit. Ajuns acolo, am cerut permisiunea colegului
să urc pe munte şi i-am promis că în patru ore am să fiu înapoi. Am pornit
într-o cursă contra-cronometru. Am urcat pe capătul de drum forestier de pe
valea Mogoşelului, cel mai apropiat de staţiunea Vidra de unde plecasem. S-a
sfârşit drumul curând şi atunci am început să urc fără potecă, prin pădure,
către creasta pe care o ştiam aproape. Mergeam repede prin pădure, care pe
măsură ce mă apropiam de creastă, se rărea văzând cu ochii. Am ieşit la golul
alpin sub vârful Mogoşului. Ştiam poteca de sub vârful calcaros la a cărui bază
ajunsesem. Prin grohotişul specific locurilor calcaroase, peste cele două fire
de pâraie, pe poteca ce venea dinspre stâna Părănginosului, pe sub stâncăriile
mai înalte ale Boarneşului, am ieşit în drumul alpin ce străbate creasta
munţilor Latoriţei în întregime. Ajuns sub moţoţoiul de calcar al ultimului
vârf calcaros al acesor munţi, vârful Pietrele, am urcat pe unul din hornurile
sale, până pe creastă. Am întâlnit urcând, tufe de bujor de munte, cu atât mai
frumoase, cu cât nu puteam să-mi dau seama când am să mai am ocazia să urc pe
aceşti munţi. Nu-mi făceam multe iluzii că odată ajuns pe şantierele
bucureştene, am să mai am răgaz să-i urc. Am sorbit aerul de munte cu nesaţ. Am
privit către cupola masivă a Purului, aflat nu prea departe, către creasta
înaltă a Căpăţânii unde petrecusem atâtea clipe minunate, sau către masivitatea
celor ai Lotrului, care mai aveau atât de multe să-mi povestească. Cu regret în
suflet, am început o coborâre rapidă. Am trecut pe la stâna din Pietrele, am
urmat aproape alergând poteca marcată cu cruce roşie ce mă scotea pe şoseaua
care înconjura lacul Vidra şi la ieşirea din pădure, într-o şeuţă proapăt
golită de brazi, am hotărât să cobor spre dreapta, către valea Mogoşului. Am
găsit printre brăduți chiar şi o potecuţă şi curând am ajuns la drumul
forestier. De aici nu mi-a mai trebuit mult să ajung la staţiunea Vidra,
minunându-l pe colegul care mă aştepta, de cât de punctual fusesem şi de... cât
de mult drum făcusem. Aveam pe atunci 55 de ani şi pe potecile de munte, încă
îmi puteam lăsa în urmă, tovarăşii de drum!<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Eram în 1990. Schimbasem
o orânduire pe care îndelung o bârfisem pe cărările de munte, acolo unde în mod
sigur nu ne auzea nimeni. Venise una nouă, cu speranţe cât roata carului de
mare. Era epoca efervescentă, a multor idealuri şi mai ales idei pe care în
cursul acelor ani care le frânseseră, aşteptau acum să iasă la iveală. Am ajuns
cu toată familia, din nou la Vidra, acolo unde administratorul Cârstea, ne-a
primit ca de obicei, bine. Am avut o cameră confortabilă, cu spaţii generoase
şi grup sanitar bine echipat, într-unul din hotelurile aflate acum în paragină,
din cauza unui nevolnic, concesionar, care le adusese la dezastru. Dar cu
asemenea atitudini aveam să mă obişnuesc în anii care au urmat anului 1990.
Ne-am instalat confortabil şi ne-am petrecut zilele de concediu cât am putut
mai bine. Într-una din acestea, am încins un foc cu jăratec mult, unde am prăjit
crapul imens, de crescătorie, adus cu mine de la Bucureşti. Într-alta mi-am
lăsat familia să se lăfăie la soare pe malul lacului Vidra şi eu am dat o fugă
către creasta Latoriţei. Am urcat pe valea Pietrelor şi până în Şaua cu acelaşi
nume, am ţinut-o tot într-o fugă. De acolo am urcat pe drumul alpin, până în
şaua care separa vârful Puru, 2049m, de cel al Petrimanului, 1966m. Sus, pe
acesta din urmă, am zărit un cioban. M-am urcat până la el, am aflat că este
din Vaideeni şi am schimbat câteva vorbe. Ştiam că noul prefect urma să fie din
comuna lor şi pe acest amănunt s-a înfiripat o conversaţie, doar că ciobanul nu
s-a arătat prea interesat de schimbările politice din ţară şi poate ştia el
ceva. L-am părăsit curând, am ajuns din nou în şaua amintită şi am urcat coasta
Purului. Pe vârf am stat cât să-mi bucur ochii cu frumseţea munţilor care mă
înconjurau din toate părţile. Făgăraşul îndepărtat mă fascina. Creasta înaltă a
Căpăţânii, cu marile vârfuri ale sale, înşirate de la Ursu până la Nedeia, bine
cunoscute, parcă stăteau să pun mâna pe ele. Cele ale Lotrului, de la vârful
Sterpului până la Piatra Albă, se desenau pe cerul albastru, iar aici, pe unul
din cele mai înalte vârfuri ale Latoriţei, mă simţeam aproape stâpân. N-am zăbovit
totuşi prea mult şi, gândindu-mă la familia lăsată jos, am purces la o coborâre
la fel de rapidă cum îmi fusese urcuşul. Numai că ajuns într-un loc de unde
puteam privi drumul forestier de pe valea Mogoşului, am coborât spre dreapta,
prin desişul brăduților care stăpânea versantul. Dar am ajuns cu bine şi în
scurtă vreme la firul văii, iar drumul de pe ea, m-a scos mult mai aproape se
staţiunea Vidra pe care o părăsisem dimineaţa.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am plecat cu
Andrei într-o excursie care avea să se desfăşoaree după cât timp bun avea să
fie. Am avut mult noroc încă de la început. Era prin vara anului 1993. Era o
perioadă de timp frumos şi muntele îmi făcea cu ochiul. L-am convins pe Andrei
– cam greu dar l-am convins – să meargă cu mine. Am plecat dis-de-dimineaţă cu
un autobuz până la Brezoi. De acolo depindeam de ocaziile pe care trebuia să le
aşteptăm. Ne-a surâs norocul şi doar în câteva minute, un “ia-mă, nene”, a
oprit şi în scurtă vreme am ajuns chiar în Ciunget, acolo unde omul a trebuit
să se oprească. Am luat-o voiniceşte pe lungul drum de pe Valea Latoriţei,
gândindu-ne ce bine ne-ar prinde o maşină care să ne ia din picioare kilometri
cei mulţi până la Petrimanu. Nu ne-a fost aşteptarea lungă şi din urmă
sfârâitul unui motor, a adus lângă noi o dubiţă care ne-a dus pe nesimţite până
la Borogeana Răgăliei, la vechile cabane forestiere ale locului. Până acolo
mergea maşina. Noroacele parcă se ţineau lanţ de noi şi doar ce ne pusesem
rucsacii în spate, că o altă maşină ne-a luat şi ne-a dus până la motelul
Petrimanu. Degeaba am tot sperat noi că maşina avea să treacă peste Curmătura
Olteţului. Norocul zilei aceea, aici se termina. Am urcat apoi spre Curmătură. Mai
întâi pe potecă, apoi din când în când pe drum şi ceva mai mult pe scurtăturile
pe care le ştiam bine. Am ajuns în Curmătură, odată cu ceaţa care învăluise
muntele. Aveam încă drum lung de făcut. Ne propusesem să străbatem ramura
estică a Parângului, să dormim la Căşeria de sub vârful Ştefanului şi apoi să
ne întoarcem pe creasta Latoriţei până în Curmătura Vidruţei, unde urma să ne
aştepte o maşină. Am început urcuşul spre primele înălţimi apreciabile din
Parâng. Am trecut peste vârful Pristos, primul de peste 2000m, peste cel înalt
al Micăii, acolo unde ceaţa s-a îndesit de nu mai ştiam încotro să o luăm.
Noroc cu turma de oi care-şi scutura talăngile prin apropiere şi a ciobanului,
care ne-a arătat drumul până la lăcuţul din Şaua dintre Muşetoaia şi Micaia. De
acolo înainte poteca se desfăşura clar înaintea noastră şi marcajul se vedea
ceva mai bine – câţiva ani mai târziu el a fost refăcut şi drumul nu mai avea
încurcături. Am trecut pe poteca de sub vârful Galbenu – o potecă ce se
desprinde peste muchia Bălescului şi coboară pâna spra lacul hidro Galbenu din
valea Latoriţei –, apoi aproape de cel al Cioarei, unde ne-am întâlnit cu un
grup numeros de cehi, aflaţi într-un lung periplu prin aceşti munţi. Când am
ajuns lângă drumul alpin, soarele s-a arătat milostiv cu noi şi a împrăştiat
ceaţa. O frumuseţede munţi ne stăteau în faţă. Vârfurile cele mari ale
Parângului ni se arătau în toată măreţia lor. Mai aveam însă destul drum în
faţa noastră, dar acum aveam sub picioare o cale bătută şi teama de rătăcire
era exclusă. Am trecut pe deaupra lacurilor Muntinului, pe lângă vârfurile cu
acelaşi nume, pe deasupra căuşului verde al văii Latoriţei şi curând am ajuns
în Şaua Ştefanului. Intrasem pe tărâmul munţilor Latoriţei. Începusem să obosim
şi până la locul de mas peste noapte şi acela ipotetic, mai aveam cale lungă.
Am întâlnit o turmă păzită de un băietan, care ne-a îndrumat către noua stână a
Căşeriei. Ne-a încurajat, spunându-ne că vom fi primiţi bine. Când pe şosea,
când pe scurtături, am ajuns la noua stână. Erau cu toţii la mulsul de seară al
oilor. O femeie gureşă ne-a întâmpinat, potolind avântul câinilor. Ne-am
apropiat şi i-am spus că i-am adus ţigările pe pe care ni le ceruse cu vreo
două săptămâni înainte, când oprise maşina în care eram, îndreptându-ne către
creasta Parângului. “Multumesc, dar dumneavoastră sunteţi domnul Boghez, că
celălalt nume vi l-am uitat! ; - Bine, dar de unde mă cunoaşteţi ?; - Păi de
când aţi rămas o noapte la noi, la vechea Căşerie!”. Şi aşa s-au dezlegat
limbile. Ne-au primit în stâna deabia încropită şi ne-au omenit cu ce aveau la
îndemână şi mai ales femeia ne-a povestit vrute şi nevrute. Avea o fată cu
veleităţi poetice şi versuri publicate într-un ziar gorjan şi să recunosc fata
avea destul talent. Se cunoştea că era de pe melagurile lui Titulescu, e drept
cu alte talente. Şi iar mi-am adus aminte de cele povestite de un unchi care
hălăduise pe aceste melaguri, prin anii ’40, care întâlnise un băietan ce ştia
pe din afară discursuri de ale omului amintit. Apoi ne-a povestit cum se
duseseră la Petroşeni, după cumpărături, mamă şi fiică, îmbrăcate frumos,
orăşeneşte şi într-un magazin, cineva a adulmecat miros de oaie şi se întreba
de unde poate veni. Apoi ne-au povestit de bunica lor, care nu se îndura să
plece din vechea Căşerie, unde îşi petrecuse amar de ani. Stătea acolo chiar şi
când dădea iarna peste ea şi îmi aduc aminte că într-o primăvară, am văzut-o
coborând din munte trecând vechiul pod al Ştefanului. Până ’ntr-o zi, când au
luat-o de acolo cu o motocicletă şi bunica a făcut cale întoarsă spre casă. <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Ș</span>i parcă mi-o închipui cu panaşul
fluturând în vânt, aşa, cam cum arătau soldaţii pe bibiclete din Mark Twain,
din al său Yankeu la curtea refelui Arthur!. Poate să fi fost partea comică a
plecării bătrânei de pe pe meleagurile Căşeriei de la poalele Ştefanului, dacă
în spate nu s-ar fi ascuns drama unui om smuls pentru totdeauna din locurile în
care pe care le îndrăgise atâta. A trecut noaptea – nu chiar aşa comodă – şi
ne-am luat rămas bun în zori, când am început cealaltă parte a excursiei. Aveam
să mai revăd stâna, atunci doar încropită la nevoia vremurilor mai noi, cu dor
de viaţă nouă, dar parfumul vechii Căşerii, din ce în ce mai derăpănată,
pluteşte peste locurile de odinioară.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Hotărâsem, mai
mult eu, să urcăm vârful Ştefanului, dar nu pe şosea şi potecă, ci direct pe
panta cam abruptă a muntelui. N-a fost ceva de speriat, dar nici comodă n-a
fost. În vârful Ştefanului, ultimul bastion înalt al Latoriţei, era soare mult
şi drumul peste crestele pe care ni-l propusesem era incă lung. Dar iarba
plaiurilor strălucea în zorii dimineţii, pe care ici-colo turmele ieşiseră la
păscut. Vârfurile erau însă multe şi calea pe care ni-o propusesem peste ele
era tare lungă. Aproape de noi, turmele de la stânele din Mieru deabia ieşiseră
la plai şi câinii aproape că nici nu ne-au luat în seamă. Crestele Parângului,
la a cărui graniţă ajunsesem, se ridicau semeţe în soare şi în spatele lor,
bănuiam căldările care ascundeau minunea lacurilor încreţite de boarea
dimineţii. Noi ne-am reluat drumul pe creste, am ajuns pe Bora, decan de
înălţime al acestor munţi, cu cei 2055m ai săi. Nu eram prima oară acolo şi
osuarul rămas în urma oamenilor care se războise cu muntele tăindu-i jneapănul
din creastă, lăsase urme adânci şi triste. Dar asta era atunci, în anul 1993,
dar astăzi, în 2012, pe versantul nordic s-a instalat pârtia de schi şi tăierea
desişului verde ce ascundea firul pârâului dătător de viaţă a căzut sub secure
şi parcă bătălia omului cu muntele a fost desăvârşită.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am străbătut Coasta
Benghii, pe care adevărate herghelii de cai – mereu 18, de parcă cineva îi
orânduise cu intenţie-, sălăşluiau nestingheriţi la păscut, până aveau să care
din nou la vale, tărhatul stânelor. Peste Zănoguţa am trecut repede şi drumul
tăiat în coasta Purului l-am făcut în bătaia soarelui de vară, năpraznic, care
parcă ne-a sleit puterile şi nici firişoarele de apă întâlnite în cale nu ni
le-au redat. Pe Puru nu am mai ajuns, deşi cupola lui înaltă ne-ar fi oferit
aceleaşi măreţe privelişti către munţii parcă de pretutindeni. De acolo de sus
privisem de atâtea ori Făgăraşul îndepărtat şi legendele Retezatului, pierdut
în zări. Ne-am mulţumit doar să ajungem în strunga înaltă, străjuită de Puru şi
Petrimanu, de unde drumul cobora către alte locuri de poveste ale munţilor pe
care-i străbăteam. Am lăsat în urmă poteca ce ducea spre căldarea “marelui” pe
care-l lăsasem în urmă şi care ascundea misterul vremurilor uitate, cu iezer
ascuns sub turbării şi am ajuns pe şesul înierbat al Şeii Pietrelor. În faţă ne
stăteau meterezele roase de vânturi ale castelelor închipuite, din calcar
argintiu, din locurilor pe care le străbăteam. Drumul se strecura pe la poalele
lor, pe sub vârfurile Pietrelor, ale Boarneşului, ori ale Mogoşului şi
Noptesei, dar noi ne-am abătut pe poteca firavă, ştiută bine, ce se desprindea
anonimă la stânga, imediat ce treceam de ultimele cleanţuri ale Pietrelor. Eram
sfârşiţi de oboseala drumului făcut prin soarele arzător şi dornici de umbra
pădurii şi mai ales de vreun firişor de apă ce ne-ar fi potolit setea amarnică.
Pădurea cu brazi bătrâni, cu rădăcini ieşite la iveală dintre stâncile care-i
adăpostiseră de-o viaţă lungă, adăpostea poteca aşezată la poalele grohotişului
măcinat din crestele înalte. Când am ieşit din pădure şi am întâlnit primul
firişor de apă, aproape clocit de căldura soarelui, ne-am repezit asupra lui,
de parcă am fi vrut să-l sorbim cu totul. Deabia la stâna din Părănginosu, unde
un şuvoi puternic de apă ţâşnea din inima muntelui, am înţeles din nou care-i
puterea miraculoasă a apei răcoroase ieşită din adâncuri. Mai departe drumul
ne-a condus la stâna din Nopteasa şi mai apoi în Curmătura Vidruţei, acolo unde
eram aşteptaţi cam de multişor.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Cu copiii şi
nu numai ai mei am încercat odată să ajung la Plaiul Poienii. Era vreme de vară
şi timpul era tare schimbător. Am ajuns la Voineasa, după care am urcat direct,
pe o potecă pe care o aflasem nu de prea multă vreme. Printre brazii care
străjuiau staţiunea şi mai apoi pe plai, către conacele risipite pe pajişti.
N-a fost drum uşor şi panta cam mare nu prea s-a acomodat cu cele dorite de
copiii. La unul din conace a trebuit să ne oprim. Ne ajunsese ploaia din urmă.
Am zăbovit aici cam mult, până să se potolească aversa. Apoi am plecat spre
Balţuri şi am intrat repede în lungul drum alpin, străjuit de pădure. Am urcat
cele câteva scurtături, am mai avut locuri de privelişte şi pe înserat am ajuns
la cabana de la Plaiul Poienii. Ne-a înghesuit cabanierul, Săndel, într-o
singură cameră ce-i rămăsese disponibilă. Unii în pat de-a curmezişul, ceilaţi
pe jos, până la urmă a trecut noaptea. Doar că peste noapte, peste munte se
abătuse ploaia mocănească şi în zori nu încetase şi după cât de învolburat era
cerul nici nu dădea semne că ar înceta curând. Orice plan făcut, de ieşiri la
plaiul alpin sau mai sus, erau date peste cap. Nu ne-a mai rămas de făcut decât
să începem lungul drum al coborârii. Cel dinspre Voineasa ni s-a părut prea
lung şi l-am ales pe cel care ne scotea la Ciunget. Pe ploaie am ajuns la drumul
din valea Rudăresei, acolo un camoin încărcat cu lemne stătea să plece la vale.
Ne-a luat cu el şi prin zbiceala ploii care ne bătea în faţă, am ajuns la
casele din Ciunget. Aici şoferul a făcut o pauză lungă la una din case şi după
mult timp şi-a continuat drumul. Noroc că ploaia încetase între timp. Am ajuns
totuşi cu bine la Gura Latoriţei, ba încă am avut de aşteptat o bună bucată de
vreme până la sosirea autobuzului. Nu ştiu câtă plăcere le-a făcut copiilor
care ne-au însoţit, ştiu doar că Floriana m-a turnat maică-sii, că am dus-o
prin ploaie şi nu i-a plăcut deloc.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">O lungă
perioadă de timp mi-am găsit cu greutate tovarăşi de drumeţie. Poate şi pentru
că eu doream mereu drumuri noi. Aşa că în această împrejurare mi-am adus aminte
de locurile cărora întotdeauna le apreciasem frumuseţea. Mi-am luat rucsacul în
spate, m-am urcat în autobuzul de Voineasa – pe atunci exista o cursă direct din
Bucureşti, într-atâta de solicitată era staţiunea -, care intra şi până la
Ciunget. În faţa hidrocentralei mi-am început călătoria. Era prin anul 1998.
Aveam în faţă un drum lung, de 17 km şi şanse să mă ia cineva cu maşina erau
puţine. Rămăsesem singur, doar cu frumuseţile văii în faţă. Pe lângă mine a
trecut doar o motoretă şi aia încărcată. Mergeam singur pe vale şi în curând am
ajuns la podul care altădată se construia. Mai aveam încă 10 km, când din urma
mea a sosit lângă mine o maşină, al cărui şofer m-a poftit înăuntru, doar să am
grijă cum mă aşez, să nu cumva să-i sparg cartoanele de ouă aflate lângă locul
din faţă. Am aflat repede că era cel care avusese ideea, ca dintr-o veche
dinamitieră, să incropească viitorul motel Petrimanu. Până acolo am tot
schimbat vorbe despre frumuseţea locurilor, care doar acestea îl îndemnaseră să
încropească adăpostul din acele locuri. Am ajuns repede şi am avut prilejul să
descopăr casa, cam rudimentară, ce urma să se dezvolte mai apoi. Nu voiam să
rămân acolo şi mi-am căutat loc de dormit la vechea casă a şcolară, acolo unde
femeia-paznic, planturoasa doamnă Adela, mă adăpostise în alte împrejurări. De
data asta n-a vrut şi am fost nevoit să-mi găsesc loc de mas peste noapte la
cantonul silvic de alături. A fost tare bine acolo şi odihna mi-a priit, mai
ales că a doua zi mă aştepta un drum lung şi total necunoscut. Aveam de gând să
urc pe pârâul lui Tocan, să ajung în creasta munţilor Latoriţei şi de acolo la
Voineasa. Locurile nu-mi erau deloc clare şi pe deasupra şi drumul până la
capătul pe care mi-l propusesm, nu era deloc aproape. Am pornit cu noaptea’n
cap, chiar fără să-mi iau rămas bun de la gazde, noroc că-mi achitasem plata
nopţii petrecute la ei. Am trecut pe lângă motel, am traversat pârâul Latoriţei
către coada lacului şi am apucat-o pe drumul de contur al lacului. Frumos, dar
pe alocuri noroios. Am avut de acolo privelişiti minunate către malul pe care-l
părăsisem şi către întunecata oglindă a lacului Petrimanu. Am depăşit marcajul
cu cruce roşie, care ducea către vârful Petrimanului şi mai departe către
staţiunea Vidra şi am intrat în lungul văii, către una din ramificaţiile
lacului. Am trecut pe sub conducta de aducţiune care ducea apa din lacul de mai
sus al Galbenului, către staţia de pompare spre Vidra şi am ajuns într-un loc
cu apă linştită, înnegrită de culoarea brazilor care-o înconjura. Am intrat pe
o podişcă împrovizată şi, pe poteca spre stânga care se însăila am intrat pe
valea adevărată a pârâului lui Tocan. Am sărit apa pârâului pe malul drept şi
m-am angajat pe poteca de brână de deasupra lui. O buna bucată de drum am tot
mers pe malul pârâului. Până într’un loc în care am întâlnit o furcitură de
pâraie. Acolo brazii începeau să se rărească şi poiana stătea să mijească în
spatele lor. Poteca dispăruse şi doar un cal pripăşit la păscut, trăda oarecare
familiaritate locurilor. Au dispărut brazii şi doar întinsul poienii îmi stătea
în faţă. În mijlocul poienii, stavilă parcă între plai şi muntele pietros, era
un bloc mare de stâncă. Acolo, pe tipsia acestuia, mi-am întins masa de prânz.
Deabia mai încolo, cu creştetul muntelui de calcar argintiu deasupra, am găsit
un fir de potecă. Am ajuns la un izvor bogat şi apoi la stâna locurilor, cea
din Boarneş. Înăuntru era doi bătrâni, moşul şi baba lui şi bucuroşi de
oaspeţi, m-au îmbiat la masă cu bunătăţile pe care le aveau. Am luat doar un
pahar de jintiţă – berea ciobanului – şi alături de ei am înfiripat vorbe de
suflet, cu oamenii care-mi ofereau ospeţia. Apoi m-au îndrumat prin locuri bune
de urcat către drumul alpin de deasupra. Mi-au amintit de “bisericuţă”, arcada
străpunsă de vântuiri, din răsăritul soarelui către apusul lui. Şi tot ei mi-au
spus oarecari vorbe despre semnificaţia acesteia. Apoi ne-am despărţit. Am
urcat din greu până la drumul alpin, cel croit prin ’914 şi odată ajuns acolo
nu mi-a mai rămas de făcut decât să-mi zoresc paşii către Voineasa. Am trecut
pe sub Fratoşteanu cel Mare, în faţă cu pâraiele de pe coasta muntelui, pornite
vijelios, acum în parg de vară. Apoi pe lângă cabana de la Plaiul Poienii,
ultimul loc de unde am mai luat ceva informaţii despre drumul pe mai departe.
Când am ajuns în plaiul Balţurilor, panta ce o aveam de urcat mi s-a părut una
infernală şi când am întâlnit stâlpul de înaltă tensiune de care-mi amintise
femeia de la cabană, am ştiut că trebuie să cobor spre Voineasa şi că drumul
meu cel lung, avea să se apropie de sfârşit. Făcusem, străbătând păduri,
plaiuri şi drum lat, poate mai bine de 30 km. Dar cine le ţinea numărul atunci,
în 1997, când abia trecusem de 60 de ani…<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Acum ştiam
bine traseul de pe Valea lui Tocan, aşa că mi-am permis să merg cu copiii prin
locurile acelea. De înnoptat am făcut-o pe malul lacului Petrimanu, acolo unde
altădată fusese colonia de muncitori ai barajului. Printre fundaţiile acestora,
având în faţă oglinda lacului şi casele de pe celălalt mal, am petrecut o după-amiază
cu oarecari reprize de ploaie şi printre ele mult soare. Până a doua zi, timpul
s-a stabilizat şi ne-am pregătit de plecare. Pe drumul de contur al lacului,
tocmai treceau doctorii Iliescu şi Găvănescu, care ca şi noi se îndreptau către
creasta Latoriţei. Câtăva vreme mai târziu am plecat şi noi. Am ajuns tot la
capătul drumului de contur, tot pe sub conducta de aducţiune am trecut şi pe
malul lăcuţului format de captarea pârâului, am zăbovit câtăva vreme. Ştiam de
când fusesem în plimbarea de unul singur, că pe celălalt mal, cel stâng, apărea
o potecă bine conturată. De data asta pe acolo am luat-o. A fost o potecă
frumoasă. Am străbătut pădurea de fag multă vreme, până când aceasta s-a
înfrăţit cu cea de brad. Am trecut prin locuri cu stâncării, prin altele cu
ascunzişuri, de credeai că acu-acu, ţâşneşte din locuri bine pitite, vreun
animăluţ care să ne dea ceva emoţii. Până la urmă pădurea s-a rărit, a apărut
imaginea plaiului, care ne stătea în faţă, dar şi poteca a dispărut ca prin
farmec. Nu aveam mult de ales şi am luat-o la dreapta, urcând spre plaiul
luminos de deasupra. Când l-am depăşit, am ajuns în poiana stânei din Turcinu
Mare. Erau acolo strânse în jurul focului, ciobăniţele, dintre cele tinere şi
din cele care de mulţi ani îşi petreceau zilele verii pe plaiurile întinse ale
munţilor. Au văzut liota de copii pe care-i aveam după mine şi ne-au poftit în
stână şi ne-au ospătat ba cu jintiţă, ba cu urdă proaspătă şi o bună bucată de
vreme, ne-au tot ţinut de vorbă. Până la urmă ne-am luat bagajele în spinare şi
pe poteca ce tăia plaiul Turcinelor, ne-am continuat drumul. Ne-am oprit tocmai
în creasta care ducea spre vârful pietros al Turcinului Mare, până unde mi-am
dus după mine şi copiii. Apoi am plecat către Şaua Fratoşteanului Mic. Era
poteca clară şi tăia coasta muntelui de ziceai că trasarea ei fusese făcută
după vrun proiect bine studiat. Parcă aş fi vrut să urcăm şi către vârful
Repezi, săltat doar cu ceva metri peste 2000m, dar oboseala copiilor şi de ce
nu şi a mea, m-au făcut să renunţ la planul ăsta cam depărtat. Aşa că din şaua
în care ajunsesem, am coborât poteca ce ducea către maulul lacului Negru,
singurul lac activ al Latoriţei. Am coborât până la firul apei Rudăresei care
în lac îşi avea obârşia şi am urcat către serpentinele drumului alpin. Când am
ajuns, eram desupra stânei din Fratoşteanu şi copiii de acolo ne-au simţit şi
parcă ar fi venit spre noi. S-au oprit pînă la urmă, dar odată cu ei şi câinii
cam lătrători şi parcă de ei ne era un pic teamă. Ne-am continuat drumul şi
destul de obosiţi, am ajuns la casa din Plaiul Poienii. Săndel ne-a primit bine
şi obosiţi cum eram ne-am odihnit ca lumea. A doua zi ne aştepta drumul nu prea
lung către Voineasa, unde periplul nostru a luat sfârşit.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Eram pe
creasta munţillor Latoriţei, nici măcar nu îmi aduc aminte de unde veneam.
Poate de la Plaiul Poienii, unde de obicei innoptam. Sigur este că undeva
dincolo de Fratoşteanu, m-am întâlnit cu doctorii Găvănescu şi Iliescu. Pe
vremea aceea mergeau des împreună. Îşi lăsaseră maşina pe valea Latoriţei şi
probabil urcaseră pe Pârâul lui Tocan. Mi-au propus să mă întorc cu ei şi tot
pe unde veniseră. Doar că eu, care ştiam acum potecile, le-am propus să coborâm
pe acolo pe unde urcasem cu copiii. Era toamnă, la stâna din Turcinu Mare, nu
mai era nimeni. Am coborât limba de plai până când am intrat în pădure. Ştiam
că pe acolo poteca nu se vedea deloc. Am continuat să coborâm până când ne-am
convins că ne rătăcisem. Găvănescu, fire mai colerică, era aproape să dea în
clocot. Iliescu avea mai multă răbdare, aşa că împreună am început să urcăm
către plai. Câtăva vreme am mai cercetat locurile, până când însfârşit am dat
de capătul potecii. Era largă, cu serpentine frumoase şi ziua caldă de toamnă
cu frunza copacilor ce-şi începuse viaţa amurgului, ne-a făcut umbletul
mîngâietor şi până jos la lacul captării nici măcar Găvănescu nu a mai avut
nimic de zis. Acolo era maşina cu care urcaseră dimineaţa şi întorsul ne-a fost
scurt până acasă. Îmi mai aduc aminte că atunci, Găvănescu mi-a propus să merg
cu el a doua zi la căbănuţa de la Puturoasa Lotrişorului şi de atunci multă
vreme sfârşitul de săptămână mă găsea cu el sâmbăta pe munţi înalţi şi duminica
la căsuţa aceasta minunată…<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Conduceam
lucrările unui mare ansamblu de locuinţe în Bucureşti şi doar arareori izbuteam
să ajung acasă. Îmi era dor de munte. Aşa că ce puteam face mai bine, decât să
merg la munte. Cu bătrâna şi credincioasa mea Dacie 1300, mi-am urcat familia
în maşină şi amplecat spre valea Latoriţei. Am depăşit motelul deabia înjghebat
şi am ajuns la coafa lacului Galbenu, acolo unde drumul de contur îşi avea
capătul. La stânga, pe valea Urdelor, a Latoriţei de Jos cum i-a spus prof. Gh
Ploaie, mai era un drum, pe care cu puţin timp înainte mai fusesem, până la
cantonul de la capătul lui. Acum am pornit pe poteca bine cunoscută ce ducea pe
valea Muntinului. Am coborât stâncile aninate deasupra vâltorii Latoriţei, am
zărit frumoasa Cascadă a Dracilor şi după încă o bucată de drum, am trecut apa
Muntinului pe celălalt mal. Am căutat începutul potecii ce urca spre iezerul Latoriţei
şi am ajuns curând pe malul său. Era o zi de vară, cu soare mult şi călduri
mari. Aici, pe malul lacului era doar o boare placută. Căldurile lunii august, care
mă chinuiau zi de zi în Bucureşti, aici erau doar o amintire. De jur împrejur
era linişte şi parcă din pădurea de brad care ne înconjura, aşteptam să se
ivească, blana miţoasă a vreunui Moş Martin. Pe lac cuibăriseră raţele şi din
când în când zborul greoi a câte uneia din ele, mai risipiea liniştea. Câte o
lostriţă mai ieşea din oglinda fermecată a lacului, în zbor după vreo insectă
care se apropiase prea mult de luciul apei. Pe mal câte o libelulă, proaspăt
ieşită de la vreun croitor ceresc care tocmai o îmbrăcase în felurite culori,
mai poposea pe malul lacului. Şi peste tot domnea o linişte neobişnuită. Aşa
ne-am petrecut câtăva vreme timpul pe malul lacului. Când am socotit că venise
vremea întorcerii, ne-am desprins cu greu din locurile acelea. Şi vorba aceea a
lui Hogaş Țmare minune să nu fi fost fermecate locurile acelea”. Am ajuns din
nou la maşină şi drumul, altfel lung până acasă, nici nu l-am simţit. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Era în anul
1990, după ce trecusem de evenimentele din decembrie şi parcă totul avea un
parfum al unei libertăţi pe care ne-o doream şi mă stăpânea gândul că de acum
încolo tuturor cunoştinţelor mele acumulate în lungii ani de şantier petrecuţi
în Vâlcea, tocmai le venise vremea. Când am ajuns acasă, am găsit un bilet,
care îmi arăta dorinţa viitorului prefect al judeţului, de a sta de vorbă cu
mine. Şi aşa, pe negândite – fără vreun partid în spate, că doar unul îmi
ajunsese -, am ocupat mai apoi unul din postuile importante ale judeţului.
Mi-am lăsat deoparte pentru o perioadă, meseria mea pe care nu o părăsisem o
viaţă şi m-am apucat de treaba pe care funcţia în care ajunsesem, gândeam că
mi-o cerea. Dar s-a dovedit că toată strădania mea fost degeaba. Hotârât,
postul nu era din acelea în care contează munca şi rezultatele, ci din
celelate, din care atâţia oameni s-au îmbogăţit fără merite profesionale. Şi
parcă e păcat. Lucram acum la prefectură şi timpul nu-mi mai era la dispoziţie.
Aveam, n-aveam treaba, de dimineaţa până seara târziu eram la birou. Nici măcar
duminca nu-mi mai era liberă. Şi totuşi într-o duminică din sfârşitul lunii
octombrie, am plecat pe munte. Eram împreună cu doctorul Iliescu. Cu el am
ajuns la Ciunget, când încă nu se luminase bine de ziuă. Am urcat din greu pe
poteca ce ducea spre castelul de echilibru al hidrocentralei, și de acolo ne-am
avântat în poteca ce trebuia să ne ducă pe vârful Repezi şi mai apoi pe cel al
Fratoşteanullui. După castel, până în dreptul vârfului Vânăta, pe care era
releul tv al comunei, am urmărit un drum, apoi am intrat în lungul unei poteci,
care pe vremea aceea era îndelung umblată de turmele de oi. Pădure era una
întunecoasă şi barzii atât de deşi încât acopereau cerul. Erau şi locuri
neclare, în care doar intuiţia ne-a îndrumat bine. Uneori eram aproape de
creastă, alteori ne îndepărtam de ea şi doar către finalul drumului spre stâna
din Groapă, poteca a devenit una clară. În poiana stânei, am zăbovit o clipă la
poalele stâncii uriaşe din mijlocul ei. Era poiana înconjurată de pădure. Am
apucat pe un intrând printre brazi – doar altădată am găsit poteca cea bună.
Poteca s-a sfârşit repede şi a trebuit să ne chinuim prin încălcişul şi prin
mărăcinişul care a urmat. Părea că nu mai ieşim niciodată la golul alpin. Până
la urmă am ieşit către vârful Părăginosului. Era vreme frumoasă şi nu ne-a fost
greu mai departe să ajungem pe vârful cu stânci pripăşite pe aici, ale
Repezilor, primul sau ultimul din creasta Latoriţei de peste 2000m – 2013m.
Ne-am adăpostit printre stânci şi ne-am făcut un plan pe mai departe. Parcă
nici nu ne dădeam seama căt mai avem de mers. Am coborât în Şaua Lespezilor, pe
o parte cu stâna cu acelaşi nume, pe cealaltă cu cea a Mesei de Piatră. Am
ocolit vârful Fratoşteanu Mic, am depăşit şaua din care un drum mai scurt ne-ar
fi dus pe lângă Lacul Negru şi am urcat panta nu prea lungă către vârful
Fratoşteanului cel Mare. Ne-am privit unul pe altul şi ne-am mărturisit teama
drumului încă lung pe care-l mai aveam de parcurs. Am coborât către drumul
alpin, i-am străbătut pădurea de brad şi o clipă ne-am abătut pe la cabana de
la Plaiul Poienii. Apoi ne-am îndrumat paşii pe drumul ce ne scotea la Ciunget,
acolo unde ne lăsasem maşina. Am trecut pe lângă amenajările hidrotehnice, fără
să ne oprim. Aveam în faţă un drum de 12 km şi ziua scurtă a sfârşitului de
ocombrie ne zorea cu întunericul care se apropia. Pe lângă stâncile care
întruchipau un fragment de chei, am trecut doar aruncându-le o privire, iar
când am intrat în sat, întunericul stăpânea locurile. Pe la cîte-o fereastră
mai zăream lumină, câte un sătean întârziat ne-a mai ieşit în cale. Peste tot
mirosul fumului serilor de toamnă stăpânea locurile. La locul unde ne lăsasem
maşina întunericul era deplin şi chiar ne-am mirat că ajunsesem cu bine acolo.
Acasă am ajuns după ora 22, obosiţi, după tura lungă făcută, poate chiar
dincolo de 30 km.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Veneam,
împreună cu doctorul Iliescu, din Voineasa pe drumul lung de pe creasta
Mănăilesei. Am coborât la Vidra, unde de altfel aveam de făcut un control
asupra calităţii lucrărilor ce se executau la lucrările de alimentare cu apă a
viitoarei staţiuni. Aici, la Vidra, eram aşteptaţi de doctorii staţiunii,
famila Retegy. S-au dovedit gazde primitoare şi nu uit că ne pregătiseră o ladă
cu sticle de vin, pe care noi, le-am refuzat cu oarecare stânjeneală, niciunul
din noi nefiind băutori decât de apă de izvor. Ne-am cazat la hotelurile in
funcţiune, dar din păcate ne-am încălzit peste noapte doar cu un amărât de
calorifer electric. A doua zi am plecat cu doctorul Retegy pe potecile
Latoriţei ştiute bine de el, care le bătuse toată iarna, în ture lungi pe
schiuri. Acum ne-a condus, pentru noi prima oară, pe drumul către Puru. La început
pe poteca marcată cu cruce roşie până în Şaua Pietrelor, apoi scurtă vreme pe
drumul alpin şi apoi direct pe coasta Purului. Ziua frumoasă de primăvară încă
la începutul ei, ne-a prilejuit de pe vârful acesta, privelişti către creasta
Parângului mai ales, dar şi cea a Lotrului, de neuitat. Vârfurile acoperite de
zăpadă, căldările alpine ale Parângului, unde ştiam că stăteau lacuri minunate,
ne-au prilejuit gânduri pentru excursii de tot felul. Multe din acestea, la
vrema verilor ce au venit, le-am admirat oglinzile vălurite, dar din păcate nu
cu doctorul Iliescu, excelent camarad de munte. Pe vârful Purului bătea vântul
tare şi de pe el am coborât către stânele locurilor şi de acolo întoarcerea am
făcut-o pe muchia acestuia şi am ajuns până la urmă pe malul lacului Vidra.
Poteca era largă şi părea una îndelung străbătută, dar din păcate cu foarte
mulţi copaci doborâţi în cale. Am trecut prin apropierea unei frumoase căsuţe
silvice, bine ascunsă în pădure. De pe drum am ajuns din nou la Vidra, cu o
altă noapte petrecută în compania caloriferului electric. A doua zi, ne-a
condus Retegy, pe Valea Mogoşului, multă vreme pe un drum forestier, apoi prin
pădure, până în apropierea drumului alpin cunoscut din alte împrejurări. Ne-am
luat rămas bun de la gazda noastră atât de plăcută şi am început lungul drum
către Voineasa. Am sporovăit multe şi nevrute şi ne-am împărtăşit necazurile
cotidiene izvorâte din orânduirea care nu se mai sfâşea. A venit până la urmă
şi rândul acesteia, dar din nefericire cu alte necazuri, care ne-au risipit
entuziasmul acelor zile. Din lungul drum al crestei, de pe care urmele iernii
încă nu se risipiseră, ne-am trezit în poiana Balţurilor, cu iarbă proaspătă şi
flori galbene de piciorul cocoşului. Era un spectacol surpinzător şi peste anii
de până acum, peisajul acesta nu mi s-a dus din memorie. Într-atâta a fost de
fermecător. Drumul până la Voineasa a fost scurt de aici încolo şi ajunşi la
Voineasa am mai avut de aşteptat până la plecarea autobuzului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">A reprezentat
muntele Fratoşteanu, multă vreme unul din ţelurile excursiilor săptămânale,
unul din locurile cele mai umblate. Fusese de mult, prin anii ’80, unul din
primele locuri în care-mi urcasem copiii. Plecaţi de la Vidra, cu Dacia mea,
obişnuită cu drumuri grele, urcasem până la stâna din Nopteasa, pe drumul acela
ca vai de capul lui. La stână mă oprisem şi pe jos, urcasem pe vârf. Fusese
ceaţă deasă de s-o tai cu cuţitul şi cred că le-a rămas copiilor doar spaima
drumului brutal pe care urcasem. Încolo nicio privelişte.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-altă
împrejurare, era iarnă în toată puterea cuvântului şi am ajuns aproape de fosta
colonie Nopteasa, prin preajma locului numit Despina, cu o maşină ceva mai
elevată. Să fi fost prin anii ’96-97. Eram cu Găvănescu, Edy şi Sandu. Nu prea
ştiam bine pe unde se urcă spre Fratoşteanu, dar ăsta ne era ţelul. Din curba
dinaintea urcării serpentinei ce urma, se desprindea un drum şi mai departe o
potecă ce ducea sus, la cabana de la Plaiul Poienii. Pe acolo am început să
urcăm. Am trecut de punctul hidro, am continuat pe drumul forestier şi am
luat-o la dreapta, pe sub pădurea încă în picioare. Drumeagul de exploatare s-a
terminat repede şi nu ne-a mai rămas de făcut decât să înfruntăm pădurea, în
speranţa că vom ajunge la vechiul drum alpin. Nu prea ştiu ce era în mintea
noastră, ca oameni în toată firea eram, că doar aveam cam o jumătate de secol
în spate, necum că eu trecuse mult şi de aceasta. Bătea vântul tare şi
vârfurile brazilor se cam îndoiau. Funigeii zbuaru prin aer, duşi de vânt sau
chiar aievea căzuţi din cer. O vreme ceţoasă înconjura muntele. Ajunşi la
drumul alpin, am continuat să urcăm pe el, uneori depăşind brazii căzuţi. Până
la urmă am ajuns la golul muntelui şi pe un crac al lui, am început ultimul
urcuş. Nu ştiu câţi km/h o fi avut vântoasa, dar urcam îndoiţi de puterea ei.
Am ajuns pe vârf, printre stâncăriile de acolo, care nici ele nu ne ajutau să
ne ferim de furia viscolului. Ştiu doar că am încercat să ne lăsăm pe spate, în
furia vântului, ca într-un şezlong şi stăteam chiar “comod” pe spătarul lui.
Oricâtă tinereţe mai aveam în noi, până la urmă vântul ne-a gonit la vale şi pe
urmele încă neacoperite, prin pădure, am ajuns din nou la maşină. Nu văzusem
nimc, doar că ne luptasem cu viscolul şi îl învinsesm. Ar mai fi ceva de
adăugat, mai cu iz de legendă. Chiar la intrarea în pădure, scăpaţi întregi din
vitregia viscolului, am făcut vreo două fotografii de grup. La developare, şi
numai pe acestea, au apărut prin preajma noastră, nişte mici pete albe, care
păreau spiriduşi în mişcare iute, căci aveau în spatele lor urmă de coadă
albicioasă. Şi ne-am închipuit mai apoi că sunt legende cu astfel de spirite,
cărora le place apropierea de oameni!<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Dar
Fratoşteanu ne-a oferit în anii care au urmat şi multe zile frumoase, cu cer
albastru şi privelişti depărtate, mai cu deosebire iarna. Atunci cerul era
limpede şi privirile zburdau până spre orizontul depărtat. De era soare cald,
sau cu dinţi, de cele mai multe ori, st<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă</span>team adăpostiţi de stâncile grupate pe vârf, ne scoteam bruma de
mâncare adusă cu noi şi ne delectam privirile cu filmul munţilor care ne
înconjurau. Parângul era alb şi căldările adânci, erau acum bine tencuite de
omătul care părea acolo aşternut pe vecie. Făgăraşul avea creste înalte cu
zimţi ridicaţi până la cer şi din ele mai răzbăteau stânci golaşe. Fiecare
muchie sudică, lungă ca o zi de post, părea înfrăţită cu cerul albastru şi
odată cu el sfârşea în văile adânci. Munţii Căpăţânii şi Lotrului atât de
apropiaţi, cu vârfurile lor cele mari, păreau doar toboganuri uriaşe, pe care
numai bine ai fi alunecat cu schiurile sau vreo săniuţă măiastră. De câte ori
n-am visat aici la crestele Căpăţânii, mai ales, pe care de atâtea ori le
străbătusem iarna, plecând pe doagele fermecate, din poveştile scrise la lumina
lămpii cu gaz din căsuţa de la poalele Romanului. Drumul până pe vârful
Fratoşteanului nu era tocmai uşor iarna, când zăpezile mari trebuiau învinse.
Atunci urcuşul pe vârful Noptesei îl făceam pe o brână uneori sticloasă şi ieşirea
în creasta sa, printr-un horn cu zăpadă până la brâu. Doar sus, după ce treceam
de vârf, pe platoul Părănginosului aveam şi noi clipe de linişte. Iar de
zăpezile iernilor grele, de cum depăşeam stâna din Nopteasa, ce să spun, că ne
luptam cu ele, ajunse până la brâu. Am urcat şi în zile de primăvară, ori de
vară, în care de pe coaste plecau şuvoaie de apă înspumată, când plaiurile erau
acoperite de covor de picioare de cocoş galbene, dar parcă niciodată zilele nu
erau la fel de frumoase ca cele în care ne luptam cu zăpezile mari, deasupra cu
cer albastru, înconjuraţi de munţi înalţi, albiţi de bătrâneţea vremelnic
căzută peste ei. Anii aceia au fost frumoşi, au trecut ca gândul şi doar
amitirile vremurilor de atunci, au rămas neşterse.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Alături de
vârful Fratoşteanului, un alt vârf, aproiat ca altitudine – 2049m -, ne-a
captata atenţia bună bucată de vreme. Doar că vârful Purului, pentru că de
acesta e vorba, ne-ar fi fost greu să-l abordăm la vreme de iarnă, în doar o zi,
cât mergeam noi iarna. Aşa că acest vârf frumos, ne-a fost leagăn de drumuri
din primăvară până în toamna târziu. Îl cunoșteam de ceva ani. Îl urcasem
singur, cu copiii, ba uneori şi cu căţiva câini, veniţi după mine de la Vidra.
Bruno, un câine lup cu laba cam beteagă, unul cu picioare mai scurte şi
căţeluşa credincioasă, Florica, m-au întovărăşit odată până pe vârf. Privisem
vârful acesta înalt, ondulat pe firmamentul cerului albastru ori împovărat de
ceţuri ce-l făceau invizibil, încă din primele zile când ajunsesem la Vidra. Îl
văzusem înroşit, dintr-un foc mocnit, cu jăratec pe coaste şi atunci ştiam că
bujorul înflorise şi coastele sale îmbracă frumuseţea deplină. Dar timpurile
acelea trecuseră şi acum eram într-o echipă cu doctorii Dumitrescu şi Găvănescu
şi nu numai cu ei. Au fost de atunci drumuri multe şi parcă nu-mi vine să-mi
aştern amitirile chiar pe toate şi, de altfel, unele au început să se
contopească.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Erau drumuri
multe către Puru. Cel mai cunoscut dintre ele era pe valea Pietrelor. Altul,
poate chiar foarte lung, venea din Curmătura Vidruţei, acolo unde ne obişnuisem
să lăsăm maşina. Avea acesta din urma farmecul lui. Străbăteam o parte frumoasă
a drumului alpin pe la poalele vârfurilor calcaroase ale Mogoşului, Boarneşului
şi Pietrelor, fiecare dintre acestea având farmecul stâncilor argintii, al
hornurilor care-i brăzdau şi, de ce nu, şi al florilor care le întovărăşeau. Şi
înfârşit mai era şi cel de pe valea Mogoşului. Acesta a stârnit într-una din
zile, o veritabilă dispută, în care doctorul Găvănescu, care nu mai urcase pe
acolo, avea mari îndoieli că vom ajunge până pe vârf. S-a dovedit că nu avea
dreptate şi de atunci încolo ăsta a fost drumul cel mai mult întrebuinţat. Au
fost zile de început de vară, când pe coastele vârfului mai sălăşluiau limbi
mari de zăpadă, dar şi tufe de bujor înflorit, dese de nu ştiai cum să-ţi
aşterni paşii să nu le striveşti inocenţa purpurie. Dar oricare ar fi fost
drumurile pe care le-am fi urmat, tot în şesul Şeii Pitrelor începea urcuşul
către vârf. O bună bucată de timp urmăream drumul alpin, până într-un loc de
unde îl părăseam şi urcam direct pe plai până ajungeam pe vârf. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">O întâmplare
totuşi, avea să-mi rămână agăţată în memorie, mai mult decât celelalte. Urcasem
pe drumul lung, venit din Curmătura Vidruţei. Am urcat pe vârf. Era soare cu
dinţi şi pe vârf bătea vântul tare. Câtăva vreme am rămas în bătaia lui şi
căutând locuri mai ferite, am coborât până aproape de vechile stâne. De acolo
nu mi-a trebuit decât o scânteie, să doresc să cobor pe poteca stânei, până în
căuşul văii, pe care aveam să o traversez şi mai departe să ajung în drumul
alpin. Se cam pierduse poteca şi într-un loc a trebuit să coborâm fără ea până
la firul văii. Îmi amintesc şi acumm spusele pline de humor ale doctorului
Dumitrescu “să vezi ce o să-ţi facă Găvănescu!”. Dar eu ajunsesem la firul văii
şi ce găsisem acolo, mă fermecase, chiar dacă din urma mea ajungeau frânturi
din bodogănelile de care fusesm avertizat. Din înaltul vârfului cobora, mai
mult prăvălindu-se, un torent înspumat. Ajungea în căuşul îngust al văii,
pierdut în moliciunea turbării locului. O întindere în care ţi se afundau paşii
trădau existenţa apei împrăştiată pe postata ce începea să înverzească. Zăpadă
mai era şi din ea ţâşnea covorul de brânduşe gingaşe. Cu siguranţă aici fusese
un lac glaciar, acum colmatat. La capătul de jos al acestuia, peste un prag
înalt, apa sărea o treaptă şi cobora mai apoi pe o albie a ei, strecurată
printre maluri înalte. Până la urmă reveria s-a sfârşit, în goana care a urmat
până la maşină. Am revenit la vreme de vară. Zăpadă nu mai era. Brânduşele
muriseră de mult. Doar torentul înspumat cobora fără încetare pe coastele
abrupte ale muntelui. Cu siguranţă locul acesta din Puru mi-a rămas cel mai
drag.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-o
dimineaţă, plecaţi într-un hai-hui, doar dr Găvănescu şi cu mine, am ajuns, ca
şi în multe alte împrejurări, în Curmătura Vidruţei. Era în ziua de 12 mai
2001. Era vreme frumoasă, chiar dacă norii păreau să ameninţe cerul. Pe vremea
aceea doctorul avea entuziasmul uneia din tinereţi şi eu dorul locurilor pe
care mereu voiam să ajung. Am coborât din maşină şi am luat calea bine ştiută a
înălţimilor. Era soare mult şi vremea fotogenică. Pe lângă stâna din Nopteasa
am trecut ca gândul. Sub vârful Noptesei am găsit poteca de sub creste, după
care, ieşiţi în drumul alpin, am prins ramura de sus a acestuia, până deasupra
căldării lacului Negru. Fratoşteanu cel Mare, l-am ocolit de data asta. După
traversarea coastelor sale, năpădite de tufe de bujor care aveau să le cuprindă
în jăratec peste puţină vreme, trecând peste şuvoaiele care se prăvăleau în oglinda
lacului deabia ieşită de sub zăpezi, am ajuns în şaua care despărţeau fraţii de
cruce ai Fratoşteanului, pe cel Mare, de cel Mic. Pe coasta acestuia din urmă,
ceva mai mezin ca înălţime, am coborât în Şaua Lespezilor şi de acolo am uircat
panta aspră şi lungă, până în vârful cu stâncării risipte pe creastă, al
Repezilor, ultimul bastion de peste 2000m al munţilor Latoriţei. Mult n-am
zăbovit acolo, doar cât să ne povestim câte ceva şi să înfulecăm ce ne adusesem
cu noi. Ne-au gonit de acolo nişte nori negri care tot veneau către noi. Ne-a
fost întoarcerea mai uşoară şi când a fost să ocolim din nou Fratoşteanu cel
Mare, norii cei negri s-au descărcat peste noi. Doar că aveam de a face cu un
fenomen ceva mai rar. Pe partea stângă a potecii, cea înaltă, norii descărcau
peste noi mulţime de funigei iernatici, iar pe dreapta, pe plaiurile deabia
înverzite, soarele se lăfăia ca într-o zi de primăvară frumoasă. Şi cam aşa
ne-a fost ziua de coborâre cât mai rămăsese din ea. La întoarcerea de pe valea
Mănăilesei, mai către Voineasa, ne-am oprit în dreptul uneia din văi. Ştia
doctorul secretul uneia dintre ele. Creşteau pe aici lapiotele, ciuperci
roşcat-maronii şi delicioase când ajungeai să le prepari. Am plecat de acolo cu
o sacoşă plină şi din ele a ieşit o tocăniţi greu de uitat, ca şi ziua de
iarnă-primăvară, pe care o străbătusem.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Doar vreo două-trei săptămâni mai
târziu, prin aceste locuri, muntele avea să se umple de jăratecul florilor de
bujor şi coastele Fratoşteanului, aveau s<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă</span> fie cuprinse de parfumul suav al căpşoarelor rozalii. Gâze de tot
felul cercetau minunile dintâi ale muntelui şi printre tufele cu frunze
proaspete, verzi şi uşor cerate, sălăşluiau genţienele cele mari şi albastrul
lor era îngrămădit în colonii izolate, de parcă aşa se apărau mai bine. Şi
excursia pornită către alte înălţimi, s-a stins printre florile frumoase de
care parcă ne părea rău să ne despărţim.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-o
dimineaţa de vară, poate în 1999, am plecat ca mai întotdeauna sâmbăta, către
munţii mari pe care-i aveam la îndemână. Nu aveam un scop anume, urma ca doar
pe drum să ni-l stabilim. Eram ca deobicei, în maşina doctorului Dumitrescu, cu
Găvănescu alături şi Anda în spate cu mine. Pe drum am început să discutăm
despre locul unde să începem drumul pe jos. Dintr-una într-alta am ajuns la
alte locuri de cât cele obiuşnuite şi până la urmă am căzut de acord să urcăm
Coasta Benghii. Cu o mică hârîială, căci Găvănescu nu prea agrea drumuri pe
care nu le mai făcuse, de parcă n-ar fi fost întotdeauna un început. Am depăşit
Curmătura Vidruţei cea obişnuită drept staţie de coborâre, am ajuns pe malul
lacului Vidra şi până la urmă ne-am oprit în dreptul unui stâlp electric cu
numărul 36 sau 37, acolo unde se afla un semn de marcaj: un triunghi galben. Am
traversat drunul şi am intrat în pădurea de brad. Pe atunci aşa era, dar acum
tăierile masive din zona au transformat locurile. Şi din păcate ele încă nu
s-au oprit. Urmările însă, nu ne vor privi numai pe noi, ci încet, dar sigur,
se vor extinde şi asupra ţării căreia i-a fost încredinţată defrişarea.
Globalizarea nu are limite. Singurul miracol care ar putea diminua acest
fenomen necugetat, ar fi că pe aici se fac şi împăduriri, spre deosebire de
locurile în care le facem doar noi. Acolo barbaria este deplină şi goana doar
după câştig, nelimitată. Dar astea sunt doar gânduri şi excursia de atunci a
urcat mai întâi prin pădure, în lungul pârâului Sec. Deocamdată era drum de
tractor, dar Găvănescu parcă aştepta să intrăm în vreu hăţiş din care să nu ne
mai rămână decât calea întoarcerii. N-a fost să fie aşa şi când am ajuns în locul
în care trebuia să urcăm, drumegul s-a transformat într-o potecă ciobănească de
toată frumuseţea. Pe potecă am urcat continuu, încolăcindu-ne pe coasta
muntelui, până am ajuns la plai. Plaiul era punctat de brazi rari şi până în
creastă şi aceştia au dispărut. Aproape de noi era o stână veche şi ceva mai
departe o turmă de oi liniştită. Cunoşteam locurile. Până în creastă mai
fusesem cu Andrei şi ştiam ce privelişti minunate se deschid de acolo. Aşa s-a
întâmplat şi acum şi cârtitorul nostru de mai înainte, a rămas fremecat de
locurile minunate ce se arătau odată ajunşi sus. Mai ales că peisajele ce se
arătau erau din cele fotogenice, iar el era un fotograf cu un deosebit simţ al
frumosului. Eram pe Coasta Benghii şi nu am pregetat să urcăm mai departe,
dorind să ajungem pe vârful Bora, cel mai înalt loc din întreaga culme a
munţilor Latoriţei. Curând am ajuns pe vârful Bora, cel căutat, 2055m. Se
deschidea de aici un orizont fantastic. În primul rând către munţii Parângului,
ce-şi etalau crestele înalte în minunata zi de vară în care ne aflam. Şi despre
ei nu mai conteneam să ne propunem unul altuia excursii prin locurile îndrăgite
de mult, ale acestora. Lanţul de vârfuri înalte ale Căpăţânii şi Lotrului, erau
atât de aproape, încât parcă doar întindeai pasul şi erai deasupra lor. În
depărtare se iveau Făgăraşii, mai pâcloşi acum către amiază. Iar Valea
Latoriţei, acest minunat căuş înverzit prin mijlocul căruia curgea apa vie a
locurilor, făcea toţi banii. Acolo jos, minuscule, se aflau două stâne şi
băieţandrul cu turma ieşită la păscut ceva mai sus, ne-a tot povestit de
novăceanul David, la care care păstorea el.. Până la urmă am ajuns pe vârful
dorit. Acolo însă ne-a întâmpinat o privelişte dezolantă. Jneapănul era tăiat,
fără putinţă de regenerare. Nu numai că-l tăiaseră, dar luaseră din el doar
crengile şi crăcile rămăseseră pe loc. Acum erau uscate şi te simţeai
dintr-odată în mijlocul unui adevărat osuar risipit pe munte. Îmi venea parcă,
să păstrez un moment de reculegere. Apoi am privit pe versantul nordic. Avea o
căldare glaciară şi după modelul vârfului Puru, parcă aş fi aşteptat să văd
măcar urma unul lac glaciar, cât de mic ar fi fost. Nu era decât un firişor de
apă sclipitoare în bătaia soarelui, strecurat printr-o umbră de poieniţă.
Încolo, perdea compactă de jneapăn. Pierdut mai apoi în pădurea de brad, până
în vale totul era o perie deasă dinăuntrul căreia nu răzbătea niciun sunet. Din
visul montan, ne-a trezit vremea plecării şi pe acelaşi drum, cu aceeaşi
maşină, ne-am întors acasă. Dar ziua aceea, cu istoria trecută a jneapănului în
ochii minţii şi în suflet şi cu întreaga cunună de munţi care ne fermecase, o
vedeam aievea mereu. Până într-o zi din sfârşitul lunii decembrie a anului
2011, când trecând în goană cu maşina pe şoseaua modernizată de pe malul
lacului Vidra, ne-am oprit într-un loc unde utilejele muşcătoare de pământ, trădau
lucrări mari de construcţii. Am căpătat informaţia că aici se desfăşura un mare
complex turistic, cu hoteluri, linii de transport pe cablu şi pârtii de schi.
Curios, am întrebat cam până unde ajunge pârtia şi mi s-a răspuns că până în
vârful Bora. “Bine dar acolo era o mare de jneapăn! – Păi, s-a tăiat toată, că
altfel nu aveam pe unde să ducem linia de telegondolă.” Şi atunci m-a încercat
o umbră de tristeţe. Nu că mi-ar fi trecut tinereţea, că asta o ştiam şi mă
împăcasem cu ce eram astăzi, ci pentru că muntele fusese învins pentru
totdeauna. În ultima sa bătălie.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Dintr-o
perioadă când grupul cu care aveam să merg multă vreme de acum încolo pe munte,
a mai rămas o poveste de spus despre locurile îndrăgite din munţii Latoriţei.
La oraş primăvara se instalase de ceva vreme şi la munte gândeam că va fi la
fel. Era ziua de 10 mai 2003. La Voineasa am ajuns repede şi din maşina care ne
dusese până aici, am coborât după care am trecut podul de lângă biserica
satului. Am străbătutul uliţa din lungul apei Lotrului, după care am urmat
calea de pe lângă ultimul gard al caselor de pe aici. Poteca devenea din ce în
ce mai abruptă şi când am ajuns printre brazii înalţi, aş zice aproape veşnici,
pădurea ne-a fost ca un leagăn de aci înainte. Dar intermezzo-ul brazilor care
înconjoară Voineasa, s-a terminat repede şi curând au apărut fagii, bătrâni şi
ei şi pe alocuri cu trunchiuri încărcate cu bureţi numai buni de mâncat. O aşa
recoltă bogată, a stimulat “fetele”, care s-au repezit, care mai de care, să-şi
facă provizii pentru seara care urma. Panta cea mare şi dură de până atunci s-a
terminat şi a început plaiul cu mesteceni aruncaţi în pâlcuri ici-colo, până
când am ieşit sus pe muchia Balţurilor. Eram în luna mai şi natura se trezea la
viaţă. Prin iarba proaspătă apăruseră florile galbene ale piciorului cocoşului
şi cele mai discrete ale părăluţelor. Mestecenii care mărgineau plaiul
înflorat, căpătaseră frunze proaspete. Cerul era senin şi în pauza de sortare a
bureţilor, am avut răgaz să privim culmea înaltă a munţilor Lotrului, care mai
păstrau cuşma marilor zăpezi. Am pornit la drum şi în cale ne-a apărut atelajul
ciudat al unui cal încărcat zdravăn, pe lângă care mergea un copil şi o femeie.
Veneau din munte şi cum ne-am apropiat am văzut că ne cunoşteam bine, chiar
dacă nu ne mai văzusem de mult. Trecuseră ani de când nu mai fusesem la cabana
de la Plaiul Poienii şi noi de acolo ne cunoşteam. A fost o revedere plăcută, chiar
daca femeia ne-a spus că la cabană nu era nimeni. Am sfârşit repede drumul pe
plai, după care am intrat în umbra pădurii şi nu ne-a părăsit aceasta decât
atunci cănd am ajuns aproape de cabana amintită. Era totuşi o zi călduroasă şi
rezerva mea de apă se isprăvise repede. Femeia avusese dreptate şi la cabană,
acolo unde speram că cineva îmi va putea da un pahar, nu era nimeni. Ştiam că
ceva mai sus se afla sursa de apă a cabanei şi acolo, la izvor, bănuiam că îmi
voi potoli setea. N-a fost să fie aşa. Acolo ajunsese să fie doar o groapă
plină cu apă şi dacă stau să mă gândesc bine, parcă erau şi ceva urme de
broaşte prin încâlcişul ierburilor de pe maluri. Eram totuşi atât de însetat
încât nu am ţinut seama de nimic şi am sorbit din apă, atât cât să-mi amăgesc
puţin setea. Am plecat mai departe, pe drumul bine bătut al vechiului război
din ’916, până când am ieşit la plai, cam acolo unde exista o potecă ce ducea
spre stâna din Fratoşteanu. Numai că, atunci când am ajuns acolo, nu prea
departe de stână, cerul până atunci senin începea să fie acoperit de un nor
aproape negru. Parcă până atunci nu mai văzusem un asemenea balaur care să vină
spre noi. Am grăbit pasul, nu înainte de a-mi potoli setea cu apă proaspătă de
la izvoarele care întovărăşau poteca. Am ajuns repede la stână, acolo unde am
găsit marele săivan, în curs de reconstrucţie şi acoperit cu şiţă nouă, doar pe
jumătatea lui lungă. Aveam aşadar un adăpost doar pe jumătate şi deloc închis
faţă de urgia care se apropia. Am mai apucat să cercetăm o altă casă aflată în
apropiere, dar noroiul din ea era atât de mare, încât tot la stâna găsită la
început ne-am adăpostit. Tocmai la timp, cât să ne prindă sub acoperiş urgia
care s-a abătut peste noi. A fost cumplit. Parcă nicicând nu apucasem în munte
o asemenea dezlăn<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ț</span>uire
cerească. Dintre vălătucii de nori negri, scăpărau fulgere şi trăznete care
luimnau muntele, sfărâmând întunericul care se lăsase peste noi. Din cer veneau
valuri de grindină şi căldura pe care o îndurasem până atunci, s-a risipit ca
prin farmec. În stâna pe jumătate acoperită, aproape că tremuram de frig. Ne-am
aşezat pe una din laviţele stânei – mai mult săivan – şi ne-am scos sacii de
dormit şi aşa parcă am izbutit să ne mai încălzim cât de cât. Noroc că urgia nu
a durat mult şi norii au început să se risipiească şi pe cer, cât mai rămăsese
din el până la apus, a apărut soarele. Afară iarba cea verde era acoperită de
un strat gros de bobiţe albe. Până la izvorul din preajmă, a trebuit mai mult
să alunecăm pe noroiul, lăsat în urmă de grindina apoasă. Am profitat de
soarele care-şi făcuse apariţia şi am urcat coasta spre vârful Fratoşteanului
cel Mare. În căldarea de sub acesta am crezut că vom vedea oglinda lacului
Negru, dar acolo nu era decât zăpada îngrămădită peste iarnă. Când se lăsase
înserarea peste munte, am ajuns din nou la stâna noastră. Peste noapte, din
jumătatea neacoperită a săivanului şi-a aruncat peste noi, lumina ei cea rece,
luna plină, şi bună parte din noapte mi-am petrecut-o admirând jocurile de
lumină şi întuneric şi ale avioanelor care spintecau cerul cu zgomotul şi
sclipiciul luminilor lor. A trecut cu bine noaptea şi la izvorul din apropiere
ne-am înviorat feţele. Afară era încă frig straşnic, aşa că am luat-o la picior
repede, cât de cât să ne încălzim. Am traversat apa Rudăresei şi am început
urcuşul, care de la început ne-a luat tare. Ştiam bine poteca, cea de pe
versantul nordic al Fratoşteanului Mic. Ştiam şi că vom merge, mai întâi către
stâna din Repezi, în lungul izvorului cu şanţ dirijat către aşezarea
ciobănească, aşa că n-am avut nicio teamă că nu vom ajunge unde vroiam. Lăsasem
în urmă căciula înaltă a Fratoşteanului Mare, la care nu ştiu de ce Mioara
ţinea morţiş să mai ajungă şi acum, pe soare, că nu-i ajunseseră priveliştile
din înserat. E drept că de acolo totul era magnific. Până la urmă a trebuit să
se supună majorităţii şi ne-am continuat drumul până desupra stânei din Repezi.
Primăvara ţâşnise din iarna cea lungă şi verdele crud al ierbii proaspete
ieşise la iveală. Din cei trei călători unul a rămas în Şaua Repepezilor, să se
lăfăiască la soare. Şi noi ceilalţi doi am urcat până pe vârful cu stâncării cu
acelaşi nume. Era o zi minunată şi privirile ajungeau până departe spre culmi
încă înzăpezite. Retezatul se vedea undeva în zarea depărtată şi din ele
teşitura vârfului înalt spintecat de săbiile uriaşilor care se luptaseră acolo
în vremuri depărtate. Mai apropiatul Parâng, îşi etala culmea zdrenţuită a
vârfurilor mari, aproape, de să pui mâna pe ele. Cuşma cea albă era bine
aşezată acolo şi nu părea să se ducă curând. Apoi spectacolul crestelor
Făgăraşilor, ale Bucegilor şi Iezerului, dominau partea asta de cer. Peste tot
zăpezile erau incă la ele acasă. Frumuseţea locurilor ne pironise pe creştetul
Repezilor şi poate tocmai de aceea Mioara îşi începuse încă de acum călătoriile
din vară, mai pe toţi munţii pe care-i vedea. Am coborât în Şaua Repezilor,
acolo unde partenera noastră de drum începuse să se plictisească de atâta
aşteptare. Am pornit pe coasta nordică a muntelui, pe poteca bine înfiptă în
munte. Plăcerea asta liniştită, în bătaia soarelui primăvăratec s-a sfârşit
brusc, odată cu apariţia zăpezii dintre brazii pădurii în care intrasem. Eram
cu toţii echipaţi de primăvară, cu ţurloaiele la vederea soarelui care avea să
ne dea culoarea înălţimilor, dar ce avea să urmeze ne-a tăiat pofta de bronz
alpin. Am intrat în nămeţi de zăpadă, până dincolo de genunchi şi fiecare găsea
alt fel de bodogăneli. Cel mai înjurat am fost eu, pentru că adusesem cucoanele
prin locurile acelea. Mai grav însă, era găsirea potecii, prin zăpada asta
mare. Era totul acoperit şi nici urmă de potecă, altfel, la vreme de vară
foarte clară. Poiana stânei din Groapă era una foarte mică şi spaima mea cel
puţin, era că cine ştie unde vom nimeri şi atunci nici poteca pe mai departe nu
puteam să o găsim. S-a întâmplat însă, să nimerim exact acolo unde am găsit
poiana stânei. Sub piatra cea mare din mijlocul ei, pe iarba proaspătă, cu
soare mult care ar fi trebuit să ne mai usuce oleacă, ne-am odihnit. Doamnele
nici nu ştiau bine prin ce miracol ajunsesem unde trebuia. Ne-am odihnit cât de
cât, după care ne-am afundat în pădurea de brad tânăr, pe potecă bună. Numai că
poteca cea bună s-a sfârşit repede şi nu ne-a mai rămas decât să ne strecurăm
printre brazi, unii dintre ei doborâţi. Nu prea era poteca bătută şi doar pe
ici pe colo se mai vedea. Cu admonestări la tot pasul, orientându-ne după
creasta din dreapta, pe lângă care trebuia să mergem, până la urmă am ajuns la
castelul de echilibru al hidrocentralei. În ce mă priveşte, chiar dacă obosisem
mai mult decât trebuia, am fost mulţumit că izbutisem să-mi duc tovarăşele de
drum până într-un loc din care mai departe nu ne mai rătăceam. Le-am dat drumul
să meargă mai repede. Aveau de prins autobuzul de la Gura Latoriţei, iar eu nu
mă simţeam în stare să merg prea repede. Le-am pierdut repede din priviri, aşa
că pe coborâşul râpos, am rămas singur. Nu mai aveam nicio picătură de apă şi
pe soarele năpraznic setea a început repede să mă chinuie. Când oarecum mă
apropiasem de satul Ciunget, undeva ascunsă în pădure, am zărit o gospodărie.
Era atât de ascunsă în pădure şi de jur împrejur nu vedeam vreo sursă de apă
apropiată, încât mi-am continuat drumul. Am mai făcut o bucată bună de drum
până să ajung la casele bine închegate ale satului. Oamenii erau strânşi în
faţa porţilor, pe băncile din faţa caselor. Parcă îmi era ruşine să cer un
pahar de apă. Am trecut de biserica veche a satului – monument istoric – şi
până la urmă am lăsat pudoarea deoparte şi am deschis gura cerând un pahar cu
apă. Femeia dintr-una din porţi tocmai se ridicase să-mi satisfacă dorinţa,
când din mijolcul uliţei, am auzit o voce “lasă că-i dau eu”. S-a dovedit a fi
soţia celui care ne primise de atâtea ori la casele de la Vidra. Nu numai că
mi-a oferit apă cât să-mi potolească setea, dar m-a îmbiat şi la o cană de
cafea. Apoi ne-am depănat amintiri de la zilele petrecute la Vidra şi multe din
necazurile femeii le-am auzit povestite, unele cu durere în glas. Până la urmă
mi-a spus că mă vor lua cu maşina până la Râmnicu Vîlcea, unde tocmai se
pregăteau să plece. Pe lângă autobuzul care-mi ducea partenerele spre casă am
trecut ca gândul şi acasă am ajuns cu bine şi mult mai repede decât ele. Am
sfârşit una din plimbările cele mai pline de întâmplări bune de povestit mai
târziu, din cele multe petrecute în munţii Latoriţei.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Mai sunt multe
alte excursii prin munţii Latoriţei, făcute în alte perioade, când ori
rămăsesem singur călător prin munţi, ori îmi schimbasem partenerii, din motive
pe care nu doresc să mi le mai amintesc. Aşadar, aceasta de acum este din
perioda când străbăteam potecile singur. Era în toamna anului 1996. Plănuisem
să urc spre Plaiul Poienii, cu unul din colegii cu care şi altădată mai
străbătusem poteci vâlcene. Întâmplarea neprevăzută şi mai ales nedorită a fost
organizarea urbană a staţiilor autobuzelor, care tocmai se schimbase, şi mult
şi bine am tot aşteptat autobuzul de Voineasa. Colegul a urcat fără mine şi de abia
mai târziu, cu altul în aceeaşi direcţie, am încercat să-l ajung din urmă.
Bănuiam că şi el ajunsese la cabana Plaiul Poienii şi acolo înnoptase. N-a fost
să fie aşa şi cu toată alergătura mea pe drumul alpin ce trecea prin Plaiul
Balţurilor, nu am izbutit să-l mai ajung. Inserarea cuprinsese muntele şi nu
vroiam să încerc să ajung noaptea la vreuna din stânele din zonă. Aşa că am
rămas în locul păstorit de Săndel, unde camera cu pat bun mi-era bine
cunoscută. Am întrebat pe cei de acolo dacă nu zăriseră vreun călător stingher.
Nici nu este de închipuit că în imensitatea muntelui, cea mai fugară trecere a
vreunui om, este atât de bine observată. Oameni care vremelnic stau prin locuri
aproape neobservate, inregistrează orice umbră care trece prin apropierea lor.
Nu numai de oameni dar şi de animale. Şi nu odată mi-a fost dat să aflu că
trecerea mea prin locuri aproape pustii, fusese remarcată şi chiar amănunte din
acele împrejurări să-mi fie mai apoi povestite cu de-amănuntul. Şi aşa a fost
şi cu Gore, cel cu care ar fi trebuit să urc atunci. Tăietori de lemne şi mai
apoi ciobani de la stâna din Plaiul Poienii, îl observaseră şi ştiau că se
dusese mai departe şi chiar înnoptase la stâna din Fratoşteanu. Ajuns la un loc
cu tăieri de pădure, unul dintre cei de acolo, tatăl lui Săndel, cel care mă
găzduise de atâtea ori la Plaiul Poienii, m-a recunoscut şi mi-a luat din
picioare ultimii 2-3 km până la cabană, ducându-mă cu maşina încărcată cu
lemne. Am întrebat de Gore, care oricum pe aici trebuise să ajungă. Am aflat că
trecuse într-adevăr un călător singuratec, dar nu stătuse de vorbă cu ei. Dar
asta era cam de mult şi nu aveam nicio speranţă de a-l mai putea prinde. Am
rămas la cabană şi mi-am făcut un plan pe a doua zi. Dacă vremea ar fi fost
frumoasă mi-am propus să urc Fratoşteanu Mic, apoi să ajung pe vârful Repezi şi
la întoarcere să ajung şi pe Fratoşteanu Mare, urmând să înnoptez tot aici şi
abia duminică să cobor în Voineasa. Am plecat cât de dimineaţă am putut. Era
vreme frumoasă şi totul arăta că îmi voi duce planul la bun sfârşit. Am urcat
pe drumul alpin până în apropierea săivanului din Fratoşteanu. Apoi, de acolo
am traversat apa Rudăresei şi am ajuns aproape de stâna din Repezi. Nu m-am
putut abţine să nu urc direct prin pădure, până pe vârful Fratoşteanului Mic.
Până acolo am muncit ceva, străbătând pădurea cam încălcită şi doar sus, când
s-a mai rărit un pic, mi s-a luat grija de pe frunte, ajunsesem la capătul
drumului, chiar sus, la cota 1980. Aveam în faţă drumul încă lung către vârful
Repezi, aşa că aici n-am zăbovit mult. Am coborât pe drumeagul pe care veneau
ciobanii cu ARO până la stână şi am ajuns curând în şaua Repezi. Era atâta
iarbă verde pe aici încât nici nu-ţi venea să crezi că erai în toiul toamnei.
Ceva mai jos de şa, era un loc aproape neted şi parcă mai verde decât în restul
locului şi de aceea am bănuit că pe aici trebuie să fi fost vreun vechi iezer
colmatat. N-ar fi fost singurul loc asemănător din munţii Latoriţei şi oricum
prin preajmă mai exista şi lacul Negru, aşa că n-ar fi fost de mirare, ca să fi
fost chiar aşa. În şa, de o parte era stâna din Repezi şi părea bine
gospodărită, judecând cel puţin după strădania ciobanilor de aş fi adus până
aproape izvorul, printr-un şanţ cam lung. Pe cealaltă parte tot o stână trebuia
să fi fost, dar acum era doar o casă părăsită şi locul se numea Masa de Piatră.
Eu mi-am continuat drumul pe urcuşul lung până pe vârful Repezi. Era coama
acestuia, înălţată la cei 2013m ai săi, plină de stâncării. Adăpostit lângă
acestea, am privit cu nesaţ către culmile depărtate ale Parângului. Nu aveam
prea mult timp la dispoziţie şi încă mai aveam de urcat şi pe Fratoşteanul Mare
şi după aceea şi drumul de întoarcere. Am plecat, am urcat vârful pe care mi-l
propusesem, de unde am mai aruncat priviri către munţii din toate zările. Se
vedeau chiar şi vârfuri din Retezat. Stăteau prin preajmă cele înalte din
Căpăţânii, Lotrului, Cindrelului şi Şureanului, dar şi mândreţea de vârfuri
înalte ale Făgăraşilor. Am coborât din vârf pe muchia care m-a scos repede la drumul
alpin. Obosit, dar mulţumit de priveliştile avute, am ajuns din nou la cabană.
A doua zi mi-am luat ziua bună de la gazde şi am coborât prin Plaiul Balţurilor
până la Voineasa.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Mai sunt multe
alte împrejurări când am străbătut cărările acestor munţi. Atât de deosebiţi
prin frumuseţea peisajelor întâlnite, prin altitudinea lor aflată la graniţa
celor mai înalţi care-i străjuiesc, prin flora minunată care le îmbracă
plaiurile şi coastele stâncoase, sau stânele bine închegate din adâmcul văilor
sau pe coastele alpine. Dar acestea, şi sper încă altele, în viitorul care mi-a
mai rămas, le-am înscris şi poate le voi mai înscrie, în texte de sine
stătătoare.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br /></p><p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8012789762411985644.post-23832623608440363542022-04-19T21:03:00.001+03:002022-04-21T06:28:40.924+03:00Muntele necunoscutului: Narăţul<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYE6OzVQgpga3gW16-lVW3IiYleqxD3cLfGxkhfx7MD7T3bm6MitQfZ5IntI1U1fv4ZXDfNp2VIWyo8KLrrpji3xh66osbdZpC6QRAYAv2NvNNyPGIUqgBzr_K9df_0GTYxQQyEqSQZkeVSjxVFbELFXL6Xso-mHMSMvumEBpH9xkuumBFhgAqDy8j/s4798/img497.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4798" data-original-width="3051" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYE6OzVQgpga3gW16-lVW3IiYleqxD3cLfGxkhfx7MD7T3bm6MitQfZ5IntI1U1fv4ZXDfNp2VIWyo8KLrrpji3xh66osbdZpC6QRAYAv2NvNNyPGIUqgBzr_K9df_0GTYxQQyEqSQZkeVSjxVFbELFXL6Xso-mHMSMvumEBpH9xkuumBFhgAqDy8j/s320/img497.jpg" width="203" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiM418XLGlRVHwl_oQbKV8tFiYtCozVUiRSY4PsCt_ygtkB_0JQ0e2Ffbiefm90ThKyuCGEVlKUg6PUe0JGk3ue5c0Loji4Waq-MI0FrZC6wqYzRRLdAMg8Msd2jCLiyk8xDh8tDUvLtfAq49GiC2Gcme2vOZZi9WlCM0weyLQiAy5qS4L4ohwk2rPf/s4320/img195.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4320" data-original-width="2884" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiM418XLGlRVHwl_oQbKV8tFiYtCozVUiRSY4PsCt_ygtkB_0JQ0e2Ffbiefm90ThKyuCGEVlKUg6PUe0JGk3ue5c0Loji4Waq-MI0FrZC6wqYzRRLdAMg8Msd2jCLiyk8xDh8tDUvLtfAq49GiC2Gcme2vOZZi9WlCM0weyLQiAy5qS4L4ohwk2rPf/s320/img195.jpg" width="214" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhA74qnGLVt-QVWf1l3aT1OnoTYzk7IUZ1dyyyMQHnGYkm79odweCYwZ4-hleGw4P5IiR86x8n9mIJdGcB5nqJMrr7FxhkoyYy1Wxjc8yJODqXCAUJcnYHxr9iiyjH56Eezbjzp-Ka9BqlR50yCz6JUgc7M2NVhGkqVQhJogNn5_w3bElghxl-4Kh9-/s4320/img192.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2806" data-original-width="4320" height="208" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhA74qnGLVt-QVWf1l3aT1OnoTYzk7IUZ1dyyyMQHnGYkm79odweCYwZ4-hleGw4P5IiR86x8n9mIJdGcB5nqJMrr7FxhkoyYy1Wxjc8yJODqXCAUJcnYHxr9iiyjH56Eezbjzp-Ka9BqlR50yCz6JUgc7M2NVhGkqVQhJogNn5_w3bElghxl-4Kh9-/s320/img192.jpg" width="320" /></a></div><br /><span style="text-align: justify;"> </span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Moto: C-un muget dă-mi de veste-<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">apoi părăseşte<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">cetatea şi munţii<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">spre pacea pădurii.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i>Lucian Blaga<o:p></o:p></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">Aflasem din
ghidul lui Nae Popescu, de existenţa unui munte în care sălăşluiesc mistere.
Munte cu stânci de tot felul, amestecat cu vegetaţie luxuriantă, pe drumuri
întunecoase, pe văi adânci şi ţancuri bătute de soare. Încercasem în fel şi
chip să aflu cîte ceva despre potecile ce-l străbăteau. Cu multe închipuiri în
loc de detalii, vălul poveştii aruncate peste muntele Narăţului, s-a ridicat
puţin câte puţin. Aşa am aflat că se intră pe Valea Satului – aşa spunea şi
ghidul -, că potecile sunt neclare şi trebuie să te bizui pe propriul tău simţ
de orientare şi că de multe ori vegetaţia, botezată de N.P. drept luxuriantă,
chiar aşa era. Mai niciunul din cei ce puteau da amănunte despre acest
munte-enigmă, nu duceau până la capăt şirul de informaţii trebuitoare. Un
doctor, căruia nu-i reţin decât înfăţişarea, fusese pe acolo, dar unde ajunsese
şi cum erau potecile pe care mersese, nu-mi putea spune. Ba apăruseră şi
romanticii, cărora trebuia să le dau crezare. Cei ce numeau muntele Noruţu sau
Noureţu, denumire rezultată din coroanele de nori ce ar fi sălăşluit pe
ţancurile, nu atât de înalte, cât greu de atins. Dar ceaţă, aici pe Narăţu, nu
am întâlnit decât o singură dată şi aceea în luna decembrie, când nici în vale
vremea nu era mai procopsită.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">Aşadar când
m-am hotărât să-i urc potecile, nu prea ştiam mai nimic despre acest munte.
Doar că trebuie să fie nespus de frumos şi rătăcirile puteau interveni la orice
pas. Îmi aduc aminte că incitasem destui oameni, cât să alcătuiesc un grup
mărişor, cărora le spusesem de vegetaţia luxuriantă, de credeau, bieţii de ei,
că intram direct în junglă. Şi în duminica în care trebuia să urcăm, cu o zi
înainte chiar, s-a lăsat un frig de dârdâiam în casă. Sâmbătă pe înserat, când
am ajuns acasă, am găsit un bilet, băgat pe sub uşă, scris de Toni: “ai milă de
noi şi nu ne lua pe munte, lasă-ne să degerăm acasă!”. Și i-am lăsat, ce era să
fac. Dar la următorul sfârşit de săptămână, tot i-am urnit din casă. Era
într-un 13 octombrie şi ţin minte ziua, pentru că şi astăzi, atunci când
vorbesc de Narăţ, nu uit să adaug că cea mai potrivită zi de urcat pe aici,
trebuie aleasă cu puţin înainte de mijlocul lui octombrie. Când am ajuns în
Brezoi, am început să căutăm începutul de drum. L-am găsit repede, pe uliţa ce
urca pe valea Satului, pe lângă biserica şi liceul oraşului. Tot atât de repede
am ajuns la locul în care începea strâmtoarea văii. A apărut brusc, dar pe
marginea văii şi a pârâului zgomotos, am găsit potecă bună şi uşor de urmărit.
A urcat la început şi curând poteca a început să coboare la firul apei, pe care
apoi tot o traversa. Săritori n-am găsit în cale, doar către început a trebuit
să depăşim una, după ce ne-am încolăcit pe un picior înierbat. Acum pe aici nu
se mai poate trece ca atunci şi locul trebuie ocolit în lungul apei. Mai
departe, drumul era stăpânit de întunecimea pădurii apropiate şi mai ales de
urzicile crescute înalte şi de frunzele de brusture, mari cât o pălărie
mexicană. Din loc în loc apăreau vâlcele şi mai întunecate, între care malurile
stăteau parcă să se atingă. A apărut pe malul stâng al pârâului, o cascadă
despletită, străbătând cu şuviţele ei piatra întunecată. Am traversat de
nenumărate ori apa pârâului, admirând de fiecare dată bulboanele de apă
cristalină. Mai departe am întâlnit, din ce în ce mai dese, îngrămădiri de
aluni, cu fructe numai bune de mâncat. Stăteau tovarăşii mei de drum şi se tot
minunau de frumuseţea pădurii pastelate cu culorile toamnei şi mai rămâneau în
urmă să spargă alunele pe care le culegeau. Apoi locul s-a lărgit şi în faţă
ne-a apărut o stâncă întunecată, pe care se lăsa un şuvoi de apă. Era evident
că pe acolo nu mai puteam înainta. Cum-necum, mi s-a părut că pe malul stâng,
se profila o potecă. Era într-adevăr una şi pe acolo, am urcat câteva
serpentine. Am traversat o muchie, mai mult strungă şi am coborât din nou la
firul apei. Aici valea era de-a dreptul strâmtă şi doar calea unui trunchi de
copac, acoperit de muşchi întunecat, ne-a lăsat să mergem mai departe. De aici
încolo drumul devenea anevoios şi poteca se căţăra pe malul stâng, apoi cobora
la firul apei şi tot aşa, până am ajuns la o furcitură de pâraie. Pe muchia
dintre văi, ni s-a părut că ar fi o potecă. Acolo, pe un fag gros, era
scrijelat caligrafic, un <b><i>N</i></b> mare. Pe acolo am luat-o, dar am urcat
pe muchie şi drumul adevărat se înfăşura pe coasta din dreapta. Am urcat din
greu, până am ajuns pe stâncile crestei şi neputând să le depăşim, am mers
puţin sub acestea, până am dat de o poiană, cu copaci doborâţi şi alţii
mângâindu-ne mersul cu frunzele lor îngălbenite de culorile toamnei. Ceva mai
departe am găsit şi o stână, nu prea grozavă. Ajunsesem în Poiana Târsei. Era presărată
cu stânci golaşe poiana şi priveliştile către Dosul Pământului şi Claia cu
Brazi, erau magnifice. Sub noi, văile aduceau, până sus, zvon din poveştile
întunecate ale Lotrişorului. Dar pe atunci habar nu aveam care sunt vârfurile
pe care le-am înşirat şi nici cum se numeşte valea de sub noi. Cum eram
însetaţi, am căutat izvorul stânei. Prin spatele stânei, parcă se însăila o
potecă. Curând am început să coborâm pe vâlcelul noroios, până la care nici nu
am făcut mult drum. Acolo am găsit un izvor amenajat, la care ne-am potolit
setea. Am revenit şi am început să căutăm drumul pe mai departe. Poteca nu se
vedea mai deloc şi de aici încolo firul amintirilor începe să se piardă. Ştiu
că am ajuns într-un loc cu vizibilitate către casele din Brezoi şi mai ales
către înălţimile Făgăraşilor, la vremea aceea pudrate de întâia zăpadă. Nouă,
imaginile atât de inedite, ni se păreau fantastice. Nu credeam că din locuri
care până atunci fuseseră întunecate şi acoperite cu păduri de nepătruns,
puteam vedea locuri atât de depărtate. Stăteam uimiţi, într-un loc însorit şi
parcă nu mai voiam să plecăm. Pe unde am nimerit, nu ştiu prea bine, dar am
trecut de locul unde o cruce amintea de moartea unui cioban şi mai ales de cel
în care o placă fixată într-un perete de stâncă, purta pe ea o inscripţie care
vorbea despre un om prăbuşit din înălţimile muntelui: “oamenii vin şi pleacă,
munţii rămân”, scris în limba germană. Multă vreme mai târziu, aveam să aflu că
în Narăţ, la cote foarte joase, cresc minunate flori de colţ, mult vânate în
special de sibieni. Grupul cu care eram, Petrică Drosu – a fost una din rarele
lui excursii -, Doina Boşneag, Livia Bănulescu, Sofi, Toni, şi Marius Pop,
începuse să fie îngrijorat, neştiind cum vom nimeri la întoarcere poteca pe
care venisem. N-a fost să fie vreo rătăcire în acea excursie şi am ajuns la
vreme în Brezoi, de unde autobuzul ne-a adus teferi la casele noastre. A fost
însă Narăţul, atunci la vreme de toamnă, un munte-miracol, cu frunze colorate
în toate culorile toamnei, cu vizibilitate către alţi munţi, din cei mari şi cu
voie bună, dincolo de micile neajunsuri ale unui drum necunoscut.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">A venit toamna
rece, cu ceţuri şi frunze coborâte pe poteci. Îmi rămăsese în minte drumul
frumos de pe valea Satului şi am căutat din nou acele locuri. Eram de data asta
doar cu Sofi şi Mariana Laza. Din păcate drumul, la fel de interesant, dar de
data asta cunoscut, nu a mai fost la fel de colorat, ci dimpotrivă, întunecat
şi ceva mai sus chiar înceţoşat. Pe vale urzicile păliseră, dar tot mai aruncau
săgeţi usturătoare şi brusturele îşi pierduse frunzele mari. Apa era la fel de
cristalină şi pe unda ei pluteau adeseori frunze purtate de vânt. Ne era frig
când am ajuns la stâna din Târsa. Ne-am adăpostit sub acoperişul stânei
încercând să ne dăm curaj să mergem mai departe. Am înjghebat chiar un foc, dar
vremea nemiloasă ne-a gonit spre vale. Şi aşa potecile erau încurcate şi n-am
avut curaj să mergem mai departe. Narăţul avea pentru mine în continuare,
mistere care se cereau dezlegate.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">Auzisem că cea
mai frumoasă parte a Nară<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ț</span>ului,
este muchia Vulturesei. Banu, cel care se ocupase de marcarea potecilor de pe
aici, povestea lucruri incitante despre aceste locuri. Poteca exista, dar
rătăcirea era oricând posibilă. Erau pe aici stâncării ciudate şi privelişti
către munţii Făgăraşului. Locurile se cereau cercetate, aşa că am pornit cu cei
câţiva entuziaşti cu care mai fusesem şi în alte împrejurări, prin alte
coclauri. Marius Pop şi Ceani mă întovărăşeau. Trecusem de crucea ciobanului,
acolo unde ar fi trebuit să fie şi un izvor. Apoi am ajuns pe stâncăriile
Verdeşului, pe lespezi înclinate puternic către vale. Aici am considerat noi,
atunci, că ar fi clenciul întregii ture. Găseam mereu poteci, tocmai atunci
când credeam că trebuie să ne întoarcem. O intrare în pădure, ascunsă
privirilor, dar care mai departe se dovedea a fi bine înfiptă în coasta
muntelui, un lăstăriş parcă de nepătruns, ne-a stat în cale de alte câteva ori,
dar de fiecare dată, poteca se strecura prin pădure înaintea noastră. Am ajuns
în dreptul unor stânci care ne-au condus către un vârf, de unde mai departe
părea că totul s-a frânt. Am încercat să coborâm pe o brână, dar ne-a scos
desupra unui abis. Ne-am întors, căutând locul care să ne scoată din impas.
Eram destui ca să nu ne speriem de o înnoptare în pădure, doar că nu prea aveam
apă. Am ajuns din nou la începutul urcării pe stânci şi tot n-am găsit poteca.
Atunci am coborît chiar din vârf, spre stânga, pe acolo unde găsisem un
hornuleţ năpădit de vegetaţie şi... am găsit din nou poteca. Doar puţin am mai
urmărit-o şi am ajuns în faţa unei bariere de piatră, către care se vedeau urme
de potecă. Acolo ne-am căţărat şi când am ajuns deasupra, am constatat că
muntele cel stâncos se termina. De acolo înainte urma o potecă largă, străjuită
pe atunci de o pădurice de brazi. Pe aleea aceasta ne-am dat drumul la picioare
şi ne-am întrecut în alergătură, până într-un loc unde alte şiroiri de poteci,
păreau că ne orientează mersul către Valea Satului. Pe acolo am coborît şi am
ajuns curând între casele din vale. Pe aici urcau caprele sătenilor. Pardon,
ale orăşenilor din Brezoi. Din vale am urcat pe celălat mal şi am intrat în
oraş, pe acelaşi drum pe care începusem urcuşul. Venisem cu primul autobuz şi
plecam acasă cu ultimul.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">Nu ştiu în ce
împrejurare am ajuns cu Chissy în Poiana Târsei. Venisem acolo cu gândul să
coborâm prin ceea ce ştiam noi că era un loc vestit al Narăţului. Căutam atunci
Poiana lui Pavel şi totodată coborârea spre Lotrişor. Ştiam tot de la Banu, că
pe acolo aplicase el un punct roşu. Şi noi căutam această potecă. Ştiu că am
coborît aproape în fugă panta, imediat am depăşit poiana amintită, aruncându-ne
pe muchie în jos. Poiana lui Pavel era doar o pajişte prelungă, cu vizibilitate
spre Cozia mai ales, dar grozavă nu era. Dar într-un munte cu păduri adânci, cu
poteci strecurate printre stânci, o poiană întinsă chiar pe coamă, avea ceva
special. Deşi când am ajuns jos, în valea Lotrişorului, genunchii îmi tremurau,
poteca mi-a plăcut şi am găsit de cuviinţă să mai merg odată pe ea, de data
asta la urcare. Aveam cu noi 3 sau 4 corturi şi gândeam că o să bivuacăm în
Poiana Târsei. Aşa am şi făcut şi după ce am parcurs cheile Lotrişorului, am
început să urcăm. Era greu urcuşul şi grupul destul de neomogen şi până la urmă
traseul a fost anevoios. Am ajuns în Poiana lui Pavel, unde pe vremea aceea era
o stână improvizată, dar avea toate acareturile. Acum pe aici nu se mai vede
nici urmă de stână. E drept că apa puţină şi turmele din ce în ce mai rare, au
făcut să dispară stânele cam de peste tot. Eram însetaţi şi ciobanul ne-a
arătat izvorul, undeva spre dreapta, către ţancurile stâncoase ce se înălţau
deasupra pădurii. De acolo înainte drumul era mai uşor şi am ajuns repede în
Poiana Târsei. Pe drum găsisem ciuperci, parcă hribi după câte îmi aduc aminte
şi seara, în faţa corturilor şi a unui foc zdravăn, a pregătit Chissy o
tocăniţă de ne-am lins degetele. Nu ştiu dacă de atunci încoace, cineva a mai
întins cortul aici, dar ştiu că aspectul taberei era deosebit şi dormitul
într-o pădure neumblată – stâna locurilor dispăruse între timp -, ne-a dat
oarecari fiori. A doua zi ne-am trezit cu soarele pe cort. Ne-am strâns tabăra
şi am început urcuşul către vârful Narăţului. Era către el un alt marcaj, o
dungă roşie. Pe el am început urcuşul. Mai întâi doar pe poteci prin pădure,
apoi printr-un horn şi printre stânci şi... gata, am ajuns pe Narăţ. Nu avea
vârful decât 1510m, dar parcă ajunsesem pe Everest. Era o zi călduroasă şi
ne-am întins la soare, printre stâncile ce-i dominau vârful. Sub noi, cădea
versantul de stâncă, ca un tobogan uriaş. Se sfârşea peretele în crengile
copacilor şi noi, pe alte căi, acolo trebuia să ajungem. Am plecat şi traseul
ne-a rezervat străbaterea unor locuri minunate. Întreg traseul pe care-l aveam
de parcurs, era marcat cu dungă roşie. Desigur în stilul inconfundabil al lui
Banu, care plasa semnele cât mai rar, să se poată rătăci “mazdropii”, spunea
el. Când am izbutit să ajungem la baza pereţilor verticali, a trebuit să
traversăm vreo trei muchii, fiecare din ele cu strunga sa. Mi s-au părut
locurile asemănătoare cu cele din Brâul de Mijloc al Pietrii Craiului – mă
urmăreşte Piatra peste tot. Coboram pe firul unui vâlcel pietros şi urcam pe
malul celălalt, într-o strungă protejată de brazi falnici. Şi asta s-a repetat
de 3 sau 4 ori. Dar frumuseţea s-a terminat repede şi după ce am străbătut
muchiile, am pătruns din nou în păduri de foioase. Poteca aproape dispăruse,
sau poate nu fusese niciodată decât în închipuirea lui Banu, care spunea că pe
aici, scurtau brezoienii drumul către cine ştie unde. Doar semnele, pe atunci
încă proaspete, ne mai dădeau oarecare indicii despre ţinta călătoriei noastre.
Ştiu că la un moment dat, una din coechipiere a alunecat pe panta prăfoasă şi
cum era şi transpirată, s-a făcut tot una de pământ. Câte blesteme oi fi luat
atunci, nu ştiu. Dar şi eu blestemam straşnic, cu atât mai mult cu cât trebuia
să scot grupul la liman. Până la urmă, am ajuns în vârful Clăii cu Brazi, la
1405m, care şi acesta era deosebit de frumos. De acolo până în valea
Lotrişorului, calea era ceva mai uşoară şi până seara am ajuns cu bine acasă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">Ne spusese
Banu că într-o zi, o să ne arate un drum frumos către Poiana lui Pavel, prin
locuri necunoscute nouă, urmând un drum pe versantul stâng al Lotrişorului.
După excursie am fost sigur că habar nu avea de vreo potecă prin acele locuri,
dar singur parcă i-ar fi fost teamă să meargă. Şi ne-a găsit pe noi, adică pe
Ilie şi pe mine. Am urcat din greu de la Gura Lotrişorului către creasta zimţată
ce se profila de jos. Am ajuns şi ne-am dat repede seama că nu puteam să mergem
aşa cum ne-am fi dorit, pe creastă şi trebuia să facem ocoluri lungi, pe la
baza stâncilor întâlnite în cale. Pe deasupra, curând ne-a ajuns ceaţa şi
orientarea a început să fie deosebit de grea. Tot restul zilei nu am avut
norocul să avem niciun pic de vizibilitate. Tot timpul am orbăcăit prin ceaţă.
Urcam şi coboram mereu, ba chiar unul din urcuşuri parcă nu se mai termina.
Apoi ne-a dus Banu printre nişte stânci, care-şi pierdeau contururile prin cea<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ț</span>a deasă. Se vedea pe el că nu prea
mai ştia pe unde suntem. Ne tot încuraja, că mai avem puţin şi ajungem în valea
Lotrişorului, dar să fiu sincer, nu mai speram lucrul acesta. Ne-am lăsat pe
firul unui pârâu, care pe măsură ce coboram, părea să-şi micşoreze panta.
Mergeam de mult pe firul pârâului, când deodată s-a rupt zăpada care-l acoperea
şi m-am trezit cu picioarele în apă. Şi nu era vară, ci începutul lunii
februarie. Ud până la genunchi, m-am repezit în continuare către vale. Noroc că
am ajuns destul de repede la capătul drumului forestier de pe valea
Lotrişorului – avea dreptate săracul Banu -, acolo unde am găsit un dormitor de
muncitori, cu foc în sobă şi m-am putut usca. Altfel cred că n-aş fi scăpat
fără o răceală straşnică. Niciodată de atunci nu am mai mers prin acele locuri.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">Foarfeca
Narăţului, înălţată mult deasupra şoselei de pe valea Oltului, îmi atrăgea
privirile ori de câte ori treceam pe acolo. Ceani, unul din cei cu care
adeseori am mers pe munte, era şi el atras de aceeaşi privelişte. Aşa că nu
mult ne-a trebuit ca într-o dimineaţă să urcăm împreună prin acele locuri.
Aveam în minte să străbatem pe mai departe, drumul către Narăţ. Am ajuns la
ramificaţia drumului către Voineasa şi chiar acolo am început ascensiunea.
Făcuse Banu pe aici, un alt marcaj, o dungă roşie. Marcajul avea un traseu lung
şi întortocheat şi nu mă pot abţine să nu remarc faptul că acest semn era
propriu unei creste principale de munte. Dar şi pe aici era o creastă de munte,
chiar dacă nu era principală. Sau poate el a considerat că acest fragment al
munţilor Căpăţânii, cu o structură geologică atât de diferită, nici nu face
parte din aceşti munţi. Oricum, traseul marcat pleca din şosea, trecea pe lângă
Foarfecă, urmărea creasta care urca la Pietrile Goale, ajungea în Poiana
Târsei, urca în Narăţ, peste vârf şi cobora spre Claia cu Brazi, unde se şi
termina. Era acesta un traseu diabolic prin lungimea sa, dar şi prin încurcăturile
din lungul lui. Am găsit repede drumul şi doar atunci când am depăşit un
vâlcel, am avut ceva probleme de orientare. Mai departe marcajul mergea până
spre creastă, chiar pe muchie. Apoi am traversat alt vâlcel, ne-am strecurat pe
o brână şi în sfârşit ne-am angajat pe un horn care ne-a scos repede în şaua ce
despărţea creasta. Pe stânga era vârful Foarfecii şi spre dreapta drumul spre
Narăţ. Voiam amândoi să ajungem pe vârf, aşa că ne-am angajat pe deasupra unei
spălături de pe care cu uşurinţă ajungeam la baza stâncii înalte pe care o
traversam. Apoi am început urcarea pe un horn deschis, năpădit de vegetaţie
arborescentă şi mai ales ţepoasă. În scurtă vreme, eram în şaua ce despărţea
vârful în două cocoaşe. Una mai periculoasă decât cealaltă. Cea din stânga
părea chiar inaccesibilă, aşa că am abordat urcuşul către dreapta. Aşa am ajuns
pe vârf. Nu fără emoţii, pentru că pe acolo a trebuit să mai străbatem o brână
scurtă şi apoi să ne căţărăm pe o faţă suspendată desupra unei diferenţe de
nivel apreciabile. Nu erau acestea ultimele obstacole, pentru că pe creastă,
dincolo de primul vârf, urma o despicătură şi în sfârşit cea mai mare înălţime
a Foarfecii, 874m! Despicătura dintre cele două vârfuri nu era deloc mică şi
trecerea de pe unul pe altul, a avut pericolele ei. Dar am avut o altă
surpriză, în afara caracterului alpin al vârfului. Pe stâncile pe care
ajunsesem, totul era plin de guano de capră neagră. Acolo stăteau antilopele
negre, când intruşi ca noi nu le deranjau. Ne-am întors pe acelaşi drum, cu
alte precauţii, mai ales că nu luasem cu noi, nici măcar o cordelină. Când am
ajuns din nou în strunga strâmtă a crestei, de unde de abia plecasem, ştiam că
ne angajăm pe un drum încurcat şi care ne supunea la eforturi susţinute. Am
luat-o pe poteca care deocamdată se citea cu uşurinţă, mai ales că marcajul era
relativ proaspăt. Proaspăt dar rar, în stilul inconfundabil al lui Banu şi spun
aşa, nu pentru că aş avea ceva să-i reproşez, dar pornea de la ideia că “mazdropii”,
aşa numea el turiştii ceilalţi în afara lui şi a altor câţiva, trebuie să se
descurce cum or putea, dacă tot au luat-o pe unde pusese el semnele! Am
străbătut brâne pe sub ţancuri înalte, apoi a trebuit să coborâm vâlcele
adânci, ca să putem ocoli locuri altfel inaccesibile şi în sfârşit am ajuns în
pădure, fără stânci prin preajmă. Şi de aici încolo, a urmat un urcuş infernal.
Părea că nu se mai termină. Când tocmai credeam că mai avem puţin şi cerul
părea să se zărească, am constatat că altă pantă ne stătea în faţă. Însfârşit
am ajuns la gol. Poteca se strecura, foarte vizibilă, aproape de vârful stâncos
lângă care ajunsesem. Am urcat pe el şi am avut o largă privelişte către întreg
bazinul Lotrişorului. Noi nu fusesem niciodată prin aceste locuri şi o mare de
vârfuri împădurite se iveau de aici, iar habar nu aveam cum se numesc. Din loc
în loc, ţâşneau ţancuri înalte şi atunci ne-am propus să mergem pe acolo şi să
le descifrăm enigmele. Erau locurile acelea descrise în ghidul lui Nae Popescu,
ca fiind cele din Dosul Pământului, pe unde încercasem să ajung şi mi se
spusese că nu voi nimeri. Am coborât din vârful golaş al Pietrelor Goale şi am
continuat să mergem pe potecă. Se vedea clar de aici înainte. Am ocolit un
vâlcel, pe o brână aproape periculoasă, dar hăţaşul era atât de clar, încât nu
ne-a fost teamă că ne vom rătăci. Am urcat printr-un loc în care pădurea se
dădea la o parte, atâta cât să ne lase pe noi să intrăm în ea. Mai departe
ne-am apropiat de creastă şi parcă locurile erau neumblate, iar de potecă nici
vorbă. Am continuat să mergem pe lângă creastă, privind mereu o potecă de sub
noi şi ne-am închipuit că undeva drumul nostru se va întâlni cu cel pe care-l
vedeam. Aşa a fost şi curând am ajuns într-o şa împădurită, în care stânci
aruncate de-a valma, stăteau risipite prin pădure. Spre stânga o crestuliţă nu
prea înaltă, părea că duce spre un vârf. Am aflat mult mai târziu şi asta
descifrând singur denumiri ale locurilor, că acesta era vârful Sturii lui
Pavel, făcând parte din cele câteva denumiri de Sturi: Sturii Puturoasei,
Sturii Olăneştilor. După o bucată de drum paşnică, strecurată printre fagi
înalţi, oarecum întunecată, dar şi raze de soare care parcă luminau doar
locurile prin care trebuia să mergem, am început să urcăm din nou. De data asta
ne strecuram printre blocuri de stâncă, pe brâne, adeseori pământoase, iar când
am terminat acestă porţiune, am ajuns din nou la pădurea liniştită. Poteca,
destul de clară, urmărea curba de nivel, pe coasta muntelui, vegetaţia parcă
prindea viaţă prin luminişurile din ce în ce mai dese şi curând am ajuns în
şaua Târsa, acolo unde, pe vremea aceea, mai exista clădirea precară a stânei
cu acest nume. Meritam o odihnă mai lungă, după care a urmat coborîrea pe valea
Satului, pe care chiar dacă o ştiam din alte împrejurări, ne-a produs câteva
probleme de orientare.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">Mi se păruse
mie că Foarfeca Narăţului, are în ea un pronunţat caracter alpin şi cum în acel
an pusesem prima oară mâna pe coarda de alpinism, nu puteam să nu-mi ofer
prilejul unei căţărări mai deosebite. Aşa că într-o zi am plecat cu Ilie, să
încercăm să urcăm pe una din muchiile pe care le vedeam din şosea. Am urcat în
poiana de deasupra şoselei şi imediat am intrat în cea mai laterală creastă
care ducea spre vârf, cea dinspre şosea. O bună bucată de drum, nu am avut de a
face decât cu pădurea de fag. Apoi creasta a început să capete aspectul unei
muchii din ce în ce mai înclinate. Au apărut stâncile pe care le-am ocolit nu
fără oarecare greutate. Ne-am agăţat adeseori de trunchiurile fagilor şi doar
în apropierea crestei am avut de a face cu stâncăriile vârfului care se
apropia. Până la urmă vârful stătea în faţa noastră şi nu ne mai rămânea
altceva de făcut, decât să urcăm pe el. De abia atunci ne-am legat în coardă.
Ilie era în faţă şi n-a trecut mult şi am ajuns sus. Ce era mai greu, de abia
de acum încolo a urmat. Vârful cu stânca dezgolită, era despicat în două şi noi
trebuia să trecem peste adevărata crevasă dintre ele. Prea greu nu ne-a fost.
Ilie a trecut primul şi eu, asigurat la coardă de el, am trecut săritoarea
dintre vârfuri. Pe primul, dar mai ales pe cel de al doilea vârf, era un strat
gros de guano de capră neagră. Le plăcea şi lor priveliştea ce se oferea
ochilor, până spre Făgăraş. Probabil aici era adevăratul rai al caprelor, care
ieşeau pe vârf, de unde scrutau împrejurimile. Întoarcerea am făcut-o pe
traseul clasic. Am ocolit muntele pe faţa sudică, pe stânca rugoasă şi puternic
înclinată, am ajuns în strunga din creastă şi am coborît pe traseul care pe
atunci era marcat cu bandă roşie. Am ajuns în aceaşi poiană din care plecasem,
în mai puţin de 4 ore.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">Tot pe
muchiile Forfecii, am urcat într-o după amiază cu Zoia, soţia mea. Eram cu
Floriana, foarte mică pe vremea aceea şi cu bunica ei. Le-am lăsat în poiană şi
noi doi, am început urcarea pe altă muchie care ducea spre vârf. Drumul a fost
asemănător cu celălalt. Tot pădure, tot stâncării în partea mediană şi stâncă
goală în apropierea vârfului. Numai că de data asta, nu a mai trebuit să ne
asigurăm la coardă şi am ajuns direct pe cel de al doilea vârf. De aici am
putut da un chiot către cei de jos, pe care-i vedeam ca o mică pată colorată.
La coborâre am urmat tot drumul marcat. Ne-am suit în maşină şi am ajuns acasă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">Mă apropii de
sfârşitul incursiunilor pe Foarfeci. Am dus într-un anume fel, dorul excursiei
făcute cu Ceani, pe creasta Foarfecii, în drum spre Şaua Târsei. Aşa că într-o
duminică, am pornit cu cel mai matinal tren, către Brezoi. Am făcut drumul din
gară până la poalele muntelui, am trecut prin spatele coloniei TCH şi am
continuat să urc. O potecă m-a condus la captarea izvorului care alimenta
colonia. Apoi am reintrat în potecă. Cu chiu şi vai, am găsit şi marcajul, care
între timp se învechise şi am urcat prin hornul cunoscut, în strunga din
creastă. De aici începea însă marea aventură. Cu Ceani, drumul mi se păruse
uşor şi încâlcelile potecii ni le împărtăşeam unul altuia şi ne venea mai uşor să
le depăşim. Acum însă, singur şi după o lungă perioadă când nu prea mersesem pe
munte, lucrurile stăteau altfel. Am pornit pe brâna pe care se desfăşura
poteca. O vedeam clar în faţă, iar semnele de marcaj vechi, rare, dar le găseam
tocmai când trebuia. Am depăşit astfel două sau trei vâlcele, poate patru şi la
fiecare trebuia să cobor mult şi să urc şi mai mult, până câştigam din nou
înălţimea pierdută. În sfârşit, am traversat ultimul vâlcel şi urcuşul, cel mai
lung din toate, m-a scos într-o şa împădurită. Era acolo o răcoare plăcută,
faţă de arşiţa pe care o îndurasem până atunci. M-am oprit în mijlocul şeii,
lângă o stâncă. De acolo am început să urc cea mai infernală pantă de până
atunci. Urcam şi nu se mai termina. O dată chiar am avut impresia că totul se
termină. Dar de pe micul palier pe care ajunsesem, a urmat altă pantă. Noroc că
asta a fost chiar ultima. Ajunsesem în imediata apropiere a Pietrelor Goale.
Cunoşteam locul şi nu m-am putut abţine să nu urc pe vârf. Cu aceeaşi
încântare, ba poate chiar mai mare, pentru că acum ajunsesem aici singur, am
privit cu nesaţ locurile pe care le vedeam de aici. Doar că acum, după trecerea
anilor, ştiam cum se numesc. Privelişti apropiate către Lotrişor şi Buila, sau
către îndepărtatul Făgăraş, mai estompat de pâcla verii, totul mi se părea
magnific. Sub vârf, către sud, o prăvălitură adâncă, sfârşea în vârfurile
copacilor de sub mine. Am zăbovit puţin, pentru că mai aveam mult de mers. Am
ocolit pe brână vâlcelul care a urmat, am intrat în pădure şi am continuat, cam
fără potecă, drumul pe coasta muntelui. N-am avut suficientă răbdare şi când am
zărit poteca ce venea dinspre Poiana lui Pavel, am coborît pe faţa muntelui
până la ea. N-a prea fost uşoară coborîrea pe panta înclinată, dar am ajuns cu
bine. Aici eram în locuri cunoscute şi până în Şaua Târsei nu m-am mai temut de
rătăciri. Aceeaşi şa stăpânită de stâncării, aruncate altă dată din bătălii
montane, aceleaşi locuri de brână pământoasă şi ultima porţiune pe curba de
nivel, cu sclipiri de soare prin frunzişul pădurii şi mulţimea de flori
răsărite din umbrişul potecii. Am ajuns în Şaua Târsei, unde mi-am permis un
popas. Coborârea spre Brezoi am făcut-o pe valea Satului. Obosit de tura lungă
făcută, valea mi s-a părut din cale afară de grea.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">Tot singur, am
parcurs altă dată drumul spre Poiana lui Pavel. Veneam dinspre refugiul de la
Puturoasa, unde petrecusem noaptea. Îmi lăsasem companionii de peste noapte,
încă dormind. Mi-am făcut rucsacul în linişte, mi-am dat cu apă rece pe faţă şi
am luat-o repede pe creasta Lotrişorului, grăbindu-mă spre valea acestuia.
Trecuse mult timp de când nu mai urcasem pe muchia priporoasă spre Poiana lui
Pavel. Nu mai aflasem nimic despre starea marcajului de pe muchie, dar
presupuneam că încă mai poate fi citit. Era o zi de vară frumoasă, iar răcoarea
pădurii şi liniştea văii Lotrişorului, mângâiată de muzica domoală a apei ce
sclipea în razele soarelui matinal, îmi dădeau speranţa că totul va fi bine. Am
pătruns în desişul pădurii de la poalele muchiei pe care tocmai mă pregăteam să
o urc. M-am împiedicat de ierburile mari dintre primii copaci şi am început să
urc pe diagonala primei coaste. Am ajuns repede pe muchie, de care apoi, nu
m-am mai despărţit multă vreme. Pădurea deasă, liniştea deplină şi stinghereala
unui drum singuratic, mă făceau să fiu atent la fiecare zgomot. După fiecare
copac gândeam că poate apărea un animal. Poate şi pentru că multă vreme nu mai
fusesem pe munte şi mă dezobişnuisem să mai merg singur, multă vreme am urmat
muchia, apoi drumul s-a mai complicat şi uneori am luat-o pe feţe, pe acolo pe
unde mergea poteca şi marcajul, care deşi nu mai era la prima tinereţe, se
vedea totuşi. Am trecut printr-un lăstăriş, apoi prin pădure de fag limpede şi
străbătută de raze de soare şi am ajuns în Poiana lui Pavel. Priveliştea către
lumea largă a Coziei şi iarba mare, înflorată, a poienii, m-au adus înapoi cu
ani mulţi ce trecuseră de la prima întâlnire cu aceste locuri. Apoi am intrat
din nou în lumea pădurii de fag, de data asta presărată mai peste tot cu stânci
multe, unele ciudate, prăvălite de undeva de nu ştiu unde. Apoi am traversat
poieniţa cu coastă înflorată, până undeva în apropierea crestei muntelui. Când
am intrat în şaua largă de sub Sturii lui Pavel, ştiam că nu mai am mult până
în Şaua Târsei. Doar că aici, fagii înalţi – de multe ori acoperiţi cu păstrăvi
de pădure -, florile risipite pe acolo pe unde razele soarelui pătrundeau cu
greutate, dădeau locului liniştea sufletească de care aveam nevoie. O bucată de
drum am mers pe lângă creasta Sturilor, apoi am apucat pe drumul de brână ce se
desfăşura pe coasta cu alte stânci, prin locuri pe care poteca urca şi cobora.
Multe erau locurile cu scurte căţărări şi altele cu coborâşuri, pe care trebuia
să te ajuţi de mâini atunci când le depăşeai, dar până la urmă poteca şi-a
liniştit mersul şi am pătruns în pădurile Târsei. Şi aici erau luminişuri
risipite prin pădure, cu trunchiuri de copaci doborâţi de bătrâneţe, aşa cum
ştiam când păşisem aici prima oară. Zăceau prin pădure relicvele timpului şi
îşi măcinau trunchiul cu fiecare anotimp care trecea pe aici. Erau risipite
prin poiană întruchipări din altă lume şi privite, de cum intrai în poiană,
păreau venite dintr-o pădure cu vrăjitoare. Îndrăznesc să spun, că aceasta era
cea mai frumoasă privelişte de pe aici. Când basmul Târsei se lăsa depănat,
aici sub stâncile Sturilor, înaintea abruptului dinspre Lotrişor şi cu
depărtatrea “coşurilor” înalte ale Narăţului, în zile cu soare şi vizibilitate,
popasul pe care-l făceai vrând-nevrând, te ţintuia locului, cu visele prin preajmă.
Când am ajuns aici am găsit un grup de turişti veniţi dintr-o călătorie de-o
noapte, tocmai de la Sfântu Gheorghe, doar să vadă Narăţul. Şi-au lăsat bagajul
şi au început să-l urce. Câtăva vreme ne-am mai auzit, hăulind peste pădure,
dar apoi eu am început să cobor pe valea Satului şi pe drum, singur, parcă
mi-era din nou teamă. Locurile erau năpădite de vegetaţie pe ici pe colo.
Pădurea se prăvălise pe coastă şi uneori mi-a fost greu să trec peste ea. Pe
văi de torent, încă mai stăteau grămezi de zăpadă acoperite de strat gros, din
frunzele de astă toamnă şi valea părea uneori să fie cuprinsă parcă, de gemete
şi glasuri necunoscute, venite din nicăieriul pădurii. La tot pasul, bulboane
şi cascade care vorbeau şi ele, cu glas când molcom, când şuierător. Poteca
unduia când pe un mal, când pe celălalt, uneori urcând, alteori coborând şi mai
niciodată mergând pe loc drept. Şi totul are un sfârşit şi valea îngustă se dă
la o parte şi lumina zilei, parcă până atunci un pic ascunsă, izbucneşte
dintr-odată. Ajunsesem în Brezoi şi drumul luase sfârşit.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">Mă pregăteam
pentru marea expediţie din Caucaz şi ştiam noi, că un antrenament bun trebuia
să cuprindă trasee lungi sau scurte, dar făcute repede şi de asemenea diferenţe
mari de nivel, făcute în timp cât mai scurt. Pentru asta Muchia Vulturesei ni
se părea, mie şi lui Chissy, unul din locurile cele mai propice pentru aşa
ceva. Pe vremea aceea lucram duminica şi timp prea mult de munte nu aveam. Dar
nu puteam să stăm prea multă vreme fără excursii montane. I-am propus lui
Chissy, ca imediat ce sfârşim programul duminical, să ne urcăm în maşină, chiar
de la şantier şi să mergem în Narăţ. Urma să urcăm pe valea Satului şi apoi să
ajungem pe muchia Vulturesei. Nu cu mult înaintea orei 12, ne-am suit în maşină
şi am plecat spre Brezoi. Am urcat pe uliţa ce ducea spre valea Satului, am
lăsat maşina pe marginea drumului şi am început urcuşul. Eram amândoi bine
antrenaţi şi valea Satului am parcurs-o în goană. Nu ne-am oprit deloc până în
Şaua Târsei. Nici acolo n-am stat mai mult decât să ne tragem sufletul, apoi
goana a continuat. Am depăşit stâncile spălate de sub Verdeş şi am intrat în
labirintul pădurii. Acolo ne-am încurcat din nou, acolo unde o păţisem şi în
altă ocazie. Dar acum ştiam cum să ieşim din încurcătură şi n-am stat prea mult
pe gânduri până să apucăm pe drumul cel bun. Ne-am avântat prin hăţişul coastei
şi am ajuns repede în faţa unor stâncării de care ne-am agăţat şi am ieşit în
strunga bine ştiută de amândoi. De acolo, aspectul muntelui se schimba. Aveam
în faţă o potecă croită printre pini tineri, care urma un coborîş vertiginos.
Curând am ieşit dintre pini şi pe dreapta au apărut şiroirile potecilor de
capre ce duceau spre gospodăriile din vale. Prin grădini şi peste garduri, am
ajuns din nou la firul văii Satului. Acolo ne-am răcorit după atâta alergătură
şi am urcat până la maşină. Când ne-am uitat la ceas, de când plecasem din
şantier şi până când terminasem tura trecuseră aproape 8 ore!<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">Am urcat cu
doctorul Găvănescu de două ori către Şaua Târsei, urmărind drumul către Poiana
lui Pavel. Prima oară a fost într-o toamnă târzie, atunci când, noiembrie
fiind, pe un timp apropiat ninsorii, am urcat din valea Lotrişorului. Era cu
noi şi Sandu, om de munte puternic, pe care te puteai bizui. Din păcate, de
data aceea urcuşul s-a sfârşit repede, pentru că timpul s-a înrăutăţit peste
măsură. Ne-am oprit, am mâncat câte ceva şi neavând încotro, am coborît. Acolo
unde am coborât începuse să ningă. Mai mult lapoviţă. Dar când am ajuns jos, în
valea Lotrişorului, ploua zdravăn. Nu puteam să ne întoarcem aşa de repede
acasă, aşa încât am început să urcăm din greu pe muchia ce ne conducea prin
pădurile Lotrişorului. Sfârşitul excursiei a fost la refugiul Puturoasa, acolo
unde am ajuns după un urcuş făcut prin ploaie. Uzi leoarcă, ne-a mângâiat focul
în căsuţa primitoare, până când ne-am uscat şi odihnit. După care am coborît la
şosea şi ne-am întors acasă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">Am convins-o
pe Floriana să urce cu mine pe valea Satului. Nu doream să merg decât până în
Şaua Târsei şi de acolo să coborâm în Lotrişor. Drumul a fost cel pe care-l
ştiam de mult, doar că de atunci, de când fusesem ultima oară, vegetaţia
luxuriantă, specifică văii, se înmulţise în mod vizibil. Şi poteca parcă nu se
mai vedea ca pe vremuri. Pe vale crescuseră lanuri întregi de urzici, poteca pe
alocuri nu se mai vedea şi prin alte locuri, peste ea căzuseră copaci. Ne-am
chinuit oleacă până am răzbit în Şaua Târsei. Acolo locurile erau la fel de
frumoase. Ne-am odihnit câtăva vreme, după care am început coborîrea către
Poiana lui Pavel. Coborâşul abrupt nu a durat mult, dar jos, în valea
Lotrişorului, am ajuns mai obosit decât Floriana. Apoi drumul prin cheile
Lotrişorului, s-a dovedit obositor, datorită căldurii groaznice a zilei de vară
în care eram. La capătul văii, nişte cunoscuţi, au oprit maşina şi ne-a scos la
autobuzul care ne-a dus acasă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8012789762411985644.post-59522699885349366742022-04-19T20:59:00.008+03:002022-04-21T06:29:21.984+03:00Printre munți înalți - Mănăileasa<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: white;"><b>Moto:</b> Întâlnirile noastre<br />
Sunt de obicei sobre,<br />
Fără entuziasme<br />
De prisos.<br />
<i>Marin Sorescu</i><br />
<br /><br style="mso-special-character: line-break;" />
<!--[endif]--><span style="mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Nu,
n-am lucrat la hidrocentrala de pe Lotru, dar pe cărările munţilor din preajmă,
am simţit suflul aventurii pe care-l trăiau cei care o construiau. La început
timid, pe cărările şi drumurile munţilor, se lăsa zumzetul marilor lucrări. Era
cel pe care de atâtea ori îl simţisem şi eu, ori de câte ori începeam vreo mare
lucrare industrială. Şi am avut şansa să particip la câteva dintre acestea din
urmă, marea majoritate aproape de munţii mei dragi. Am văzut cum peste
năvalnica Latoriţă se construia o punte nouă. Aşa cum am văzut şi primele
cofraje ale noului pod peste Lotru, în punctul numit “Cataracte” – peste ani,
locul spectaculos al acestora a devenit aproape anonim şi vâltoarea apelor
înspumate aproape că trece neobservată. Lumea se schimbă şi odată cu ea şi
muntele şi cred că nu-mi rămâne decât nostalgia anilor care au trecut poate
prea repede.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Aflasem
că la Voineasa, acolo unde exista o colonie consistentă de constructori, se
adunaseră mulţi sibieni, dornici de aventura pe care o reprezenta lucrarea din văi
a hidrocentralei, probabil şi frumuseţea şi tehnicitatea lucrărilor, dar sigur
şi dragostea de munţi şi mai ales cea pentru schi. Descoperiseră aceştia, un
loc în care, la vremea aceea cu ierni şi zăpezi la locul lor, în zilele cu
soare mult, se putea schia cât ţinea seninul cerului deasupra. Era acest loc
unul fermecat, care în timpul liber se umplea de zumzet tineresc. Şi locul
acesta era cuprins în plaiurile de pe coastele Mănăilesei. Dintre cei de
atunci, câtăva vreme am mai întâlnit feţele arse de soare, cu siluete înalte,
zvelte şi blonde, cu zâmbet şi voioşie pe feţe, carora schiul parcă se contopea
în ele. Pe două dintre acestea le-am revăzut în fugă, la fabrica de aluminu din
Slatina şi mereu m-am întrebat cât or fi suferit când viaţa le-a adus pe şesul
fără orizont montan prin apropiere.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Acum
însă eram în iarna de la începutul anului 1970. Eram proaspăt posesor al unei
Dacii 1100 – cine şi-o mai aduce aminte de ea. Am primit cu entuziasm invitaţia
de a merge la Voineasa, de unde o dubă muncitorească avea să ne scoată la schi,
pe pantele Mănăilesei. Eva, Sanda, Toni şi Ducu Zeana, mă întovărăşeau. Nu eram
niciunul mari schiori, dar o zi cu soare mult şi albul pur al zăpezii ne
atrăgeau. Ne-am înghesuit în maşină, cu schiuri cu tot – le aveam cu noi
înăuntrul maşinii – şi am ajuns dimineaţa la Voineasa, la ora întâlnirii. Am
trecut repede din Dacie într-o dubă pregătită să plece şi pe drumul încă de
şantier, am ajuns aproape de locul pe care acum îl cunoaştem ca fiind Curmătura
Vidruţei. Am început să urcăm cu schiurile în spare, aproximativ pe drumul care
acum urcă la releele tv. Curând am depăşit pădurea de brad şi am ajuns în
preajma vârfului cunoscut astăzi drept al “Releului”. De acolo înainte plaiul
nesfârşit, ni se părea nouă, şi-a deschis porţile pentru schi şi voioşie. Era o
zi caldă, cu soare mult şi aproape fără nori. Cât a fost ziua de lungă, ne-am
tot dat pe doagele fermecate. Pentru cei mai puţin pricepuţi şi ceva mai multe
căzături. Dar voioşia s-a ţinut lanţ şi când a venit ora plecării, parcă nu ne
dădeam duşi. Ne-am înghesuit în dubă şi am început drumul întoarcerii. Dintr-o
serpentină, pe stâncăriile din faţă, amzărit un ciopor de capre negre, ieşite
la păscut. Stâncile tot acolo sunt şi astăzi, nu le-a clintit nimeni, doar caprele
nu mai sunt. Le-or fi venit de hac nevolnicii! Ziua s-a încheiat la Voineasa,
cu strângeri de mână şi dorinţa revederii şi s-a sfârşit în cotidianul oraşului
în care locuiam.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Ar fi
ceva comentarii după ziua aceea frumoasă, când mi-au ajuns în mână niscaiva
documente. Erau câteva planşe, puse de altfel în circuitul profesional şi care
prezentau dorinţa de amenajare turistică a întregului bazin turistic al văii
Lotrului, Latoriţei şi chiar coastele Parângului. Asfel erau păstrate multe din
coloniile de cazare ale constructorilor, care urmau să devină capacităţi de
cazare turistică. Desigur nu toate văile trezeau acelaşi interes turistic, dar
viitorul avea să le selecteze. Şi nu le-a selectat pe niciuna! Era în acelaşi
scop creată viitoarea staţiune Vidra, pentru care toate construcţiile aveau să
devină mai apoi capacităţi de cazare. E greu de crezut astăzi, că hotelul rămas
neterminat a fost şi locuit. Erau concepute din această viitoare staţiune,
linii de telescaun, de telecabină ce trecea peste Mănăileasa şi ajungea în zona
lacului Balindru. Erau concepute pârtii de schi pentru toate gradele de
pregătire, linii de saniuţe, de bob, etc. Dar alături de staţiunea Vidra, mai
erau concepute alte două cu acelaşi profil, poate doar puţin diferit. Prima dintre
ele era staţiunea Alba, concepută ca una de altitudine şi care viza bazinul
schiabil al Mănăilesei. Mai era una, cea de pe celălalt mal al Lotrului – al
lacului -, aflată pe un vârf şi astăzi împădurit, la care trebuiau să ajungă
pârtii de schi şi linii de telescaun, utilizând diferenţa de nivel din creasta
Lotrului şi până la această ultimă staţiune. Se chema Mura această ultimă
staţiune. De altfel entuziastul arhitect Dan Oprea, dacă nu mă înşel, concepuse
toate acestea vizând o posibilă Olimpiadă de iarnă ce ar fi putut avea loc pe
aici. Mă întreb şi astăzi, de ce nimic din ceea ce fusese gândit nu s-a
perpetuat peste ani şi au fost necesare alte planuri. Poate doar dorinţa
românului ca viaţa să înceapă mereu de la el încolo, chiar dacă şi înaintaşii
avusesră idei bune.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Dar
cu prilejul ăsta, mi-am adus aminte de unele proiecte concepute într-o perioadă
de bum economic, cea din jurul anilor ’36. Atunci au fost concepute marile
hidrocentrale de la Bicaz, de pe Argeş şi Lotru. Atunci au fost concepute canalele
Dunăre-Marea Neagră şi Bucureşi-Dunăre, ca şi canalul subcarpatic ce urma să
irige Bărăganul. Şi tot atunci, au fost cocepute marile bulevarde ale
Bucureştiului, dintre care Dimitrie Cantemir, Iancului, Pantelimon şi
Colentina, le ştie toată lumea. Metroul bucureştean şi linia CF Vâlcea-Vâlcele
tot atunci au fost concepute. Dar pe atunci metodele de execuţie nu permiteau
realizarea acestora. Şi mă întreb, poate pe drept cuvânt, deşi suntem într-o
orânduire socială similară, de ce traversăm o atât de lungă perioadă de blegie
intelectuală.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">A
urmat o lungă perioadă când alţi munţi mi-au canalizat dorinţa de a-i parcurge.
Iată că după aproape 15 ani, într-o dimineaţă ne-am aflat la Voineasa. Era un
început de primăvară şi urcam împreună cu doctorul Iliescu. Am ajuns la capătul
satului, acolo unde pârâul Mănăilesei se întâlnea cu apele Lotrului. De acolo,
printre case mai întâi, urca abrupt poteca ce ducea la plaiul Runculeţului. Era
acest loc începutul drumului destul de lung, de pe creasta masivului Mănăilesei.
Pantă mare, dar până la urmă am ajuns pe plai. Mai erau aici niscaiva
drumeaguri şi ca să fim siguri pe unde o luăm, am întrebat o femeie care ne-a
ieşit în cale. Ne-a îndrumat bine şi am urmat o bucată de drum, unul care parcă
cobora. Era un vechi drum ce fusese folosit la construirea liniei de înaltă
tensiune. O potecă urca spre stâna din Runculeţ, dar noi am urmat drumul
coborâtor, până când am întâlnit pe un copac, dunga roşie a marcajului potecii
noastre. Un lăstăriş compact închidea poteca pe care trebuia să o urmăm. Am dat
înlături crăci şi lujeri de zmeură sau mure şi când am ajuns pe partea cealaltă
a hăţişului, am reg<span lang="RO">ă</span>sit
potecă. Era una bine înscrisă prin pădure. Multă vreme am urmat-o, până când am
ajuns într-un ochi de poiană. Eram la marginea pădurii, când peste noi, a
trecut în zbor, parcă încetinit, parcă dorind să găsească loc de odihnă, un
stol de păsări mari, greu de identificat de unde eram noi. Câtăva vreme ne-am
tot întrebat ce sunt şi cam ce caută pe aici şi până la urmă s-au pierdut în
zbor. Noi ne-am continuat drumul. Începuse să se arate zvon de primăvară prin
pădure, dar întâlneam şi lungi petece de zăpadă. Un ochi de poiană l-am găsit
frământat de picioare multe, ca într-o bătută dintr-un joc neştiut. Erau urme
de lup şi doar ceva mai târziu aveam să aflu că la vreme de primăvară, aceştia
se întâlnesc în anumite locuri, într-un dans nuntesc, cunoscut sub numele de “urlătoarea
lupilor”. Noi doar am constatat că pe acolo trecuseră lupii, care apoi se
risipiseră care încotro, unii chiar pe poteca pe care o urmam. Ceva mai departe
ne-am apropiat de creasta muntelui, prin apropierea căreia mergea şi poteca
noastră şi ne-am aflat pe marginea abruptului care întovărăşea pădurea. Poate
ajunsesem chiar deasupra stâncăriilor cu capre negre întâlnite cu mulţi ani
înainte. Apoi, poteca s-a înscris pe culmea muntelui, întâlnind adeseori
ochiuri de poiană. Într-unul din acestea am găsit urmele vechii case Oancea.
Ajunsesem la o cotă ceva mai înaltă şi golul alpin al Mănăilesei nu părea prea
departe. Nu a durat mult şi am ieşit la golul muntelui. Destul de aproape de
marginea pădurii, lângă un pâlc de brazi, am întâlnit îngrăditura din fier a
unui mormânt. Era a unui cioban, ce nu-şi dorise altceva decât să rămână veşnic
prin aceste locuri, pe care probabil le îndrăgie nespus. Acum se înfrăţise cu
plaiurile Mănăilesei. Trebuie să fi fost unul important, de vreme ce pe
mormântul acestuia, erau aruncate monede multe, în semn de aducere aminte
poate. Doctorul vroia să urce pe vârful cel mare al Mănăilsei, la 1853m, dar eu
l-am convins să se mulţumească doar cu cea Mică. Eram cam obosit, aşa că după
aceea ne-am îndreptat către vârful releului tv. De acolo, ne-am dus spre
pădure. Am găsit urma potecii şi în calea noastră am găsit cuibărit un cocoş de
munte, care tare s-a speriat de prezenţa noastră. Undeva am luat-o la stângă,
prin locuri prin care poteca părea să se piardă. Dar până la urmă am găsit
calea pe unde am coborât la vilele de la Vidra, unde eram aşteptaţi de familia
doctorulu Retegy, tare bucuroasă de oaspeţi.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Într-una
din şederile noastre la Vidra, am plecat singur către creasta Mănăilesei. S-a
luat după mine Florica, căţeluşa adminstratorului. Am urcat repede, tot vorbind
cu sufletul care mă însoţea. Am trecut de vârful releului şi până la urmă am
ajuns aproape de stâne. Acolo mă aştepta ciobanul. Mă văzuse de departe şi
vroia să mă apere de dulăii lui zdraveni. Lătrau aceştia şi de abia de-i
stăpânea. Asta până am ajuns aproape de ei, cu Florica adăpostită pe după
picioarele mele. Când au simţit căţeluşa, un biet animăluţ în comparaţie cu
monştrii care păzeau stâna, au uitat de prezenţa intrusului pe care-l mârâiau
şi ditamai namilele, au început să se se gudure pe lângă Florica. Mi-a spus
ciobanul că ori cât de fioroşi ar fi dulăii şi oricât de porniţi pe mine ar fi,
dacă ajung la stână cu o căţea, aceştia uită de mine şi se ocupă de musafirul
canin. Am plecat mai departe, am trecut de vârful Mănăilesei Mici, apoi de cel
Mare, cu stâncării decorative pe el şi m-am oprit la intrarea în pădure. Şesul
care-ar fi dus la colonia minei părea imens. Locurile păreau mai st<span lang="RO">â</span>ncoase către lacul Vidrei şi după
ce le-am privit, ca şi crestele Lotrului care-mi defilau prin faţa ochilor, m-am
întins la umbra bradului cel mai apropiat, cu căţeluşa paznic la capul meu. Pe
undeva prin apropiere era una din carierele din care se luau blocurile de
stâncă necesare barajului şi mi-a venit în minte o snoavă a şoferilor: unul
venit din Moldova, i-a scris soţiei că tot timpul şi-l petrece când la Cioara
când la Mioara, cele două cariere, de argilă şi de stâncă şi soţia a venit
furioasă să-l scoată din ghiarele celor două muieri pe care le bănuia. De! Bancuri
de şoferi… Am stat ce-am stat sub brad, gândindu-mă la vrute şi nevrute şi pe acelaşi
drum, acum fără întâlnirea cu câinii de la stână, am ajuns din nou la casele de
la Vidra.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Or
mai fi fost poteci prin clinurile Mănăilesei, cum ar fi fost cea amintită ce
cobora la mina de mică din valea Lotrului şi pe care n-am izbutit să o parcurg
vreodată, dar una din cele încă neparcurse era cea denumită “Poteca Hoţilor”.
Poate era denumită aşa pentru că după ce umbla multă vreme pe coasta muntelui
ieşea direct în faşa vilelor de la Vidra, aproape pe neaşteptate. Mi-a fost dat
să o parcurg cu Andrei, pe când acesta era destul de mic. Veneam din munţii
Latoriţei şi după ce am urcat Mogoşul şi am ajuns la stâna din Părăgionosul
Latoriţei, o basculantă uriaşă ne-a scos în Curmătura Vidruţei. Vroiam să ne
întoarcem la Vidra pe şosea, dar s-a brodit aici un om, care ne-a sfătuit să
apucăm pe Poteca Hoţilor. Era mai scurtă, mergeam doar prin pădure şi eram
scutiţi de întâlnirile cu maşinile, care pe aici goneau nu glumă. Am urcat pe
drumul spre releu şi în scurtă vreme am prins poteca lată amintită. Pe acolo,
mai urcând, mai coborând câte un vâlcel, am ajuns destul de repede la Vidra,
acolo unde eram aşteptaţi. Pe Andrei, obosit după drumul făcut până atunci,
l-am luat în spate. Legănat în ritmul paşilor, în zumzetul brazilor care ne
întovărăşea drumul, până la urmă mi-a adormit în cârcă şi aşa a dus-o până ce
am ajuns acasă.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Am
fost într-o iarnă, doar cu copiii la Voineasa. De acolo într-o zi, am urcat în
poienile de sub vârful Runculeţ, cu schiurile în spate. Am găsit acolo pante
domoale, cât să zburdăm pe schiuri, noi cei începători. Toată ziua, călduţă
parcă şi cu soare mult, n-am făcut altceva decât să ne zbănţuim în sus şi-n
jos, alunecând pe schiuri şi în pauze mai bătându-ne cu câte un bulgăre de
zăpadă. Aşa am aflat că pe plaiul înalt există locuri de schiat minunate.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Să fi
fost prin anul ’93-94. Venisem la Vidra cu copiii, cu vădită intenţie de a
traversa din nou creasta Mănăilesei. Am făcut asta în zorii zilei. Trebuia sa
fim până către prânz la Voineasa, să prindem autobuzul de Vâlcea. Urcuşul spre
vârful cu Releu tv a fost cea mai dificilă parte a traseului. Iarba mare şi mai
ales locul prin care trebuia să traversăm muntele ca să ajungem la poteca clară
ce urca spre creastă, a fost ceva mai greu de parcurs. Până la urmă ne-am
descurcat. Ajunşi lângă releu, nu ne-a rămas decât să urmăm poteca. Am trecut
de stână şi am găsit continuarea potecii. Lângă mormântul din plai, ne-am oprit
o clipă. Mai departe am intrat în pădure. Am trecut prin ochiuri de poiană
cunoscute, într-unul din ele aflându-se şi casa silvică Oancea. Poteca era
clară de acum şi până când am ajuns la drumul de sub Runculeţ. Doar problema
oboselii copiilor a fost de luat în seamă. Dar până la urmă am depăşit-o şi pe
asta şi odată ajunşi la plaiul Runculeţului, nu ne-a mai rămas altceva de f<span lang="RO">ă</span>cut decât să ajungem la staţia de
autobuz şi să mergem acasă.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Ar
mai fi de amintit o împrejurare şi asta mai ales datorită imaginilor neşteptate
ce mi le-a oferit Mănăileasa. Am ajuns în Curmătura Vidruţei într-o dimineaţă
de iarnă, în care muntele nu părea să ne ofere cine ştie ce. În oraş vremea era
închisă. Pe valea Oltului ceaţa stătea agăţată de firul apei, dar desupra ei
era stătea o lumină ciudată. Pe măsură ce înaintam în susul Lotrului cerul avea
să se lumineze şi când ne-am dat jos din maşină în Curmătura Vidruţei, soarele
stăpânea locurile. Pe vremea asta însorită, cu ceţuri pe văi, am început să
urcăm Mănăileasa. Ne obişnuisem să urcăm mai în tot timpul către Fratoşteanul
Latoriţei, astfel că urcuşul către vârfurile alpine ale Mănăilesei, a fost o
noutate. Era frig tare şi urcam din greu. Era şi zăpadă mare. Norocul nostru că
zăpada avea crustă, scrob cum i se spune prin partea locului şi numai arareori
ne mai scăpa piciorul prin vreun loc mai afânat. Când am depăşit pădurea şi
privirile s-au răspândit prin toate părţile, am avut parte de munţi
îndepărtaţi, care de aici, din locurile astea mai joase, ne-au surprins.
Mănăileasa era un munte aflat între cei mari, ai Lotrului şi ai Latoriţei.
Făgăraşul era una din priveliştile la care ne aşteptam. Peste crestele
Latoriţei ne aşteptam să apară şi vârfurile înalte ale Căpăţânii. Şi din Parâng
ne aşteptam să zărim creste înalte şi deopotrivă înzăpezite. Dar în depărtări
aveau să se zărească alte culmi, înalte, la concurenţă cu cele ale Parângului. Erau
cele ale Retezatului, din care vârful cel teşit, cu numele masivului, părea mai
vizibil decât al celorlalte. Asta ne-a surprins mai cu deosebire şi a prilejuit
doctorului Găvănescu poze frumoase. N-am ajuns atunci pe vârfurile mai înalte
ale Mănăilesei, ci doar pe cel al Releului, de unde am cobcorât pe o potecă şi
mai apoi pe un drumeag prilejuit de tăieri de pădure, până în apropiere de
vechea colonie de la Nopteasa, acolo unde locurile se cheamă Despina. Mai greu
ne-a fost cu recuperarea maşinii, lăsată în Curmătura Vidruţei, dar s-a
rezolvat şi asta şi drumul până acasă ne-a fost cu bucurie multă.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">De
atunci am învăţat că Mănăileasa, chiar dacă nu este un masiv înalt care să
îmbie mereu la străbaterea potecilor sale, reprezintă un loc cu privelşti către
munţii înalţi, cu totul deosebit. La vreme senină când vrei să-ţi bucuri ochii
cu priveliştile a cât mai multor munţi înalţi, de pe plaiuri domoale, uneori cu
stâncării risipite pe ele, trebuie să urci pe Mănăileasa.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;"><o:p><span style="color: white;"> </span></o:p></span></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8012789762411985644.post-37387958818674320922022-04-19T20:57:00.002+03:002022-04-21T06:29:32.889+03:00Pe meleagurile Cindrelului<p><span style="text-align: justify;"><br /></span></p><p><span style="text-align: justify;">Moto: În lacul cel verde şi lin,</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Răsfrânge-se cerul senin.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i>Mihai Eminescu</i><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Printre munţii
dintre Olt şi Jiu, ceva mai depărtaţi de baza călătoriilor mele, Râmnicu
Vâlcea, munţii Cindrelului, rămăseseră necercetaţi. Totul era să-mi găsesc
tovarăşi de drumeţie în acest masiv, în care fragment din drumul de creastă,
purta numele îngrijorător de Platoul Diavolului. Ce mai ştiam despre aceşti
munţi, era că aveau înălţimi de peste 2000m, că ceţurile erau frecvente, că
existau lacuri alpine şi undeva către mijlocul drumului de creastă, se afla un
canton silvic ce putea oferi găzduire.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Cum în prejma
zilei de 23 august, pe vremea aceea – 1968 -, mai puteam adăuga la aceasta încă
2-3 zile, mi-am găsit tovarăş de drum, pentru excursia în muntele căruia nu
ştiam potecile. Am plecat din Tălmaciu, prin Tălmăcel şi cabana Prejba, a cărei
înfăţişare nu ştiu de ce nu ne-o fi convenit şi am coborât peste vârful cu
acelaşi nume, în valea Sadului. Nici măcar nu ştiam lungimea şoselei forestiere
din valea Sadului, altfel poate nu ne-am fi aventurat pe aici, mai ales că
doream să ajungem în aceeaşi seară la cabana Gâtul Berbecului. Dar cum la barza
chioară face Dumnezeu cuib, aşa şi nouă ne-a surâs norocul şi un camion ieşit
în cale, ne-a scutit de cei 20km ce ne despărţeau de cabana la care vroiam să
înnoptăm. Era încă devreme când am ajuns la cabană, care ne-a primit cu
ospitalitate şi locuri de dormit ferite de tumultul serii zgomotoase de aici.
Am plecat dis-de dimineaţă, în continuare pe drumul forestier de pe valea
Sadului, către locurile unde pe harta pe care o aveam - ghidul cuplului
Mujicicov - figura casa Rozdeşti. Din preajma acesteia, în susul unei muchii,
urca o potecă nemarcată, despre care ni se dăduseră oarecari informaţii la
Gâtul Berbecului. Poteca aceasta trebuia să urce spre alt aşezământ silvic,
Cânaia, de unde mai departe vom afla informaţii despre restul traseului. Nici
măcar nu cunoşteam lungimea traseului pe care ne angajasem. Am ajuns la Casa
Rozdeşti, am depăşit-o şi am început urcuşul. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Acum nu-mi
aduc aminte bine dacă am ajuns şi la casele forestiere de la valea Conţului sau
am găsit începutul potecii lângă pârâul Şerbănei – astăzi poteca este marcată
cu punct albastru -, dar am început urcuşul către casa Cânaia. Către ora prânzului
am ajuns, am găsit un pădurar, care ne-a descris în linii mari, drumul pe mai
departe. Norocul nostru a fost că la sfatul acestuia, am urmat o potecă
nemarcată – astăzi pe aici există o potecă marcata –, ce se strecura pe pantele
sudice ale vârfului Cânaia şi am ajuns repede în şaua de dinaintea vârfului
Cindrel. Ajunşi aici, prin locuri stăpânite de jneapăn, pe un timp însorit, nu
ne-a mai rămas decât urcuşul pe vârf, către îngrămădirea stâncilor aruncate
de-a valma aici, la 2244m. Mai departe ne aştepta Platoul Diavolului şi în
continuare Drumul Turiştilor. Am izbutit să privim către iezerele aflate în
căldările nordice şi am continuat pe drumul fără sfârşit, spre cabana Oaşa.
Oboseala de atunci, cu siguranţă, dar şi trecerea anilor, au şters amintirile
drumului lung pe care l-am făcut. Ştiu doar, că spre orele 8 seara, după mai
bine de 12 ore de mers, am ajuns la cabana Oaşa, nu cea de astăzi ci cea veche.
Aici pe malul Frumoasei, locurile păstrau nostalgia vremurilor povestirilor lui
Sadoveanu, alături de cabana cea veche, parcă mărturie a timpurilor trecute. În
altă zi, drumurile noastre aveau insă sa se sfârşească la Obârşia Lotrului, la
cabana încă păstorită pe atunci, de legendarul Ghişe, descendent al familiei
ce-şi legase numele de aceste locuri. Locurile străbătute prin Cindrel,
lăsaseră amintiri frumoase, poate un pic romantice dacă mă gândesc la cea care
mă întovărăşise atunci şi-mi doream alte drumuri pe aceste meleaguri. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Un grup mai
numeros – eram acum șase tovarăşi de drumeţie -, cu cortul în spate, ne-am
propus un traseu ambiţios. Sofi, Livia şi Florica, fiecare cu aspiraţiile sale,
alcătuiau osatura feminină a grupului nostru. De la Păltiniş, peste Cindrel,
Şurean, cu intrare în Parâng şi chiar străbaterea crestei munţilor Căpăţânii, acesta
era drumul traseului propus. Am plecat din Râmnicu Vâlcea cu trenul până la
Sibiu. Doar că eu am constatat la gară că mi-am uitat cortul acasă. Am fost
nevoit să mă întorc să-l iau şi să-I ajung din urmă la gara din Sibiu. Şi să nu
fiu superstiţios la întorsul din drum şi la timpul nu numai schimbător pe care
l-am avut în continuare. Ne-am reunit la Sibiu şi am plecat spre creasta
Cindrelului. Când am ajuns la Păltiniş, timpul umed şi noros, nu prevestea
nimic bun. Am plecat cu încrederea că vremea se va ameliora pe parcurs. Am avut
ceva soare când am trecut prin Poiana Găujoara, apoi pe la izvoarele din Şaua
Bătrânei. Când am început să urcăm coasta Beşineului, norii au pus stăpânire pe
cer şi s-au apropiat ameninţător de noi. Iar în Şaua Şerbănei, s-a pus ploaia
de-a binelea. N-am mai continuat drumul de creastă şi ne-am retras către casa
Cânaia. Pe atunci doar poteca pe care apucasem speram să ne ducă la adăpostul
căutat, marcaj încă nu exista. Drumul până acolo nu trebuia să dureze mai mult
de ½ oră, dar pe ploaia torenţială ce se dezl<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă</span>nţuise, nouă ni s-a părut o veşnicie. Când am ajuns la Cânaia şi am
intrat în camera pădurarului, încălzită de soba încinsă, ploaia pătrunsese prin
hanoracele noastre şi frigul lăsat peste munte ne pătrunsese până la oase.
Ne-am uscat, ne-am încălzit, am mai tăifăsuit cu pădurarul despre drumul din
cealaltă zi pe care o bănuiam mai generoasă şi ne-am dus în încăperea destinată
turiştilor. Ne-am întins sacii pe stratul de fân aflat aici, ne-am spălat la
izvorul puternic din faţa casei şi ne-am pregătit de somn. Camera aceasta avea
să dăinuiască peste ani, atunci când va deveni refugiul Cânaia, chiar o mică
cabană, rămânând deschisă tot anul. A doua zi ne-am reluat drumul, urcând pe
coasta vârfului Cânaia, pe drumul cunoscut, către şaua cu acelaşi nume. Numai
că de data asta am urcat pe ceaţă, fără nicio privelişte către locurile
frumoase pe lângă care treceam. Sus, pe vârful Cindrelului, am făcut o pauză
mai lungă, încercând să străpungem ceaţa. Am urmat poteca şi pe atunci slab
marcată. Pe plaiul prelung de sub creastă, rarii stâlpi de marcaj au izbutit să
ne călăuzească. Până către vârful Frumoasei, am mers aproape pe curba de nivel
şi doar când am coborât către vârful Şerbotei, am simţit că am părăsit zona
înaltă. Ceaţa persista şi nu prea ştiam noi pe unde ne aflăm. Nu prea departe
de începutul pădurii, al cărui contur începeam să-l vedem prin ceaţă, am auzit
lătrături venind dinspre stâna Domnilor şi am ştiut că suntem pe drumul cu
acelaşi nume. Am intrat curând în pădure, am trecut prin poiana din vârful Oaşa
Mare şi am urmat poteca ce cobora spre valea Frumoasei. Am găsit acolo cabana
Oaşa aşa cum o ştiam. Forfota maşinilor de prin preajmă, trădau începerea
lucrărilor hidrotehnice de pe aceste locuri, care până la urmă aveau să trimită
sub apa adâncă a unui mare lac, locurile în care era aşezată cabana şi mai ales
farmecul locurilor sadoveniene. Când am plecat a doua zi către cabana Șurean,
în dimineaţa unei zile însorite, aveam să ne bucurăm pentru ultima oară de unda
zglobie a râului şi mai ales de farmecul malului verde de aici. Când am părăsit
valea, vânzoleala basculantelor şi praful stârnit de acestea, aveau să ne arate
ce înseamnă mâna omului, prin locuri altădată stăpânite doar de liniştea
pădurilor de brad.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Atât de mult
mi-au plăcut munţii Cindrelului, încât mi-am propus chiar să petrec la cabana
Gâtul Berbecului, o noapte de An Nou. Şi am izbutit, găsind amatori pentru o
astfel de petrecere, cât pentru un autobuz întreg. Pe zăpada iernii, din belşug
aşternută, am făcut de la cabană, excursii interesante. Ba pe vale în sus, până
spre frumosul canton Rozdeşti, ba trecând barajul şi urcând pe poteca cu zăpadă
până la brâu, spre coastele Negovanului din munţii Lotrului. Am ajuns atunci,
până la cantonul cu numele vârfului amintit, unde am găsit turişti
petrecându-şi anul nou, în condiţii aproape de bivuac. Ceea ce mi-a stimulat
avântul multor zile de iarnă, mai apoi, petrecute în locuri similare în munţii
Căpăţânii.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-una din
excursiile de sfârşit de săptămână, mi-a fost dor să traversez creasta munţilor
Cindrel, venind din cei ai Lotrului. După o noapte de odihnă la Castelul
Dobrun, am urcat în drumul de creastă al Lotrului, apoi în Şaua Ştefleşti, am
coborît în Valea Sadului, de unde cu un camion am ajuns la cabana de la Gâtul
Berbecului. A doua zi, printr-un drum greu de uitat datorită frumoaselor
ochiuri de poiană prin care trecea poteca, am ajuns la capătul de sus al
telescaunului de la Păltiniş, în lungul căruia am coborât până la staţia de
autobuz.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Mi-a fost dat
să mai străbat odată Cindrelul, de asemenea venind din munţii Lotrului. Chissy
şi cu mine, ne pregăteam pentru expediţia din Caucaz. Hotărâsem să urcăm la
Castelul de vânătoare Dobrun şi a doua zi până în creasta munţilor Lotrului.
Apoi prin Şaua Ştefleşti să coborâm în cumpăna de ape dintre Frumoasa şi Sadu
şi să continuăm spre Cindrel şi până la ora 5 pm, să ajungem la Păltiniş. Zis
şi făcut, dar pe parcurs, multe s-au schimbat. Am dorit să ne abatem peste
coama Balindrului, am întârziat mult admirând de departe coastele Cindrelului
înroşite de bujor aflat în plină floare şi timpul a trecut peste măsură. Când
ne-am dat seama că am întârziat, am decis să mergem prin căldarea Jujbei, fără
să ştim că acolo se află o potecă, pe care însă n-am găsit-o. Intre timp, nori
negri s-au apropiat de Cindrel şi când i-am atins creasta, undeva între
vârfurile Cânaia şi Niculeşti, o furtună năpraznică s-a năpustit peste întreg
muntele. O grindină deasă a acoperit muntele şi trăznetele se ţineau lanţ.
Înaintea noastră un grup numeros cobora şi el repede. Noi însă coboram în
trombă şi repede i-am depăşit pe cei mai mulţi. În faţă rămăseseră doar vreo
doi, când pe lângă noi am simţit că trec cei pe care îi depăşisem de mult. De
abia atunci mi-am dat seama că cei aproape 50 km făcuţi în acea zi, işi spuneau
cuvântul şi eu mai repede nu puteam să merg. Am ajuns cu chiu cu vai în
Păltiniş şi în apropiere de staţia de autobuz, am rugat-o pe Chissy să meragă
înainte şi să încerce să mai întârzie un pic autobuzul. Nu a fost nevoie,
pentru că am ajuns la timp. A mai fost doar un singur incident, petrecut în
sala de aşteptare a gării din Sibiu. Luasem bilete de clasa I-a, ca să fim
scutiţi de înghesuială. Ne-am urcat în sala de aşteptare aferentă şi acolo am
început să ne schimbăm hainele şi chiar să ne stoarcem ciorapii, deveniţi
aproape cârpe scoase din ligheanul cu lături. Un aşa comportament la oameni de
clasa I-a, nu mai apucaseră să vadă controlorii din gară şi unul din ei a dorit
să ne controleze biletele de drum. Cu asta s-a încheiat un episod interesant al
trecerii mele prin munţii Cindrelului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Era prin 1993,
aproape 15 ani de când nu mai străbătusem cărările Cindrelului. E drept că
trecusem cu maşina pe şoseaua ce leagă Obărşia Lotrului de Sebeş, fie într-un
sens fie în celălat şi eram la curent cu marile transformări petrecute prin
aceste locuri. Barajul de pe valea Frumoasei şi lacul de acumulare de aici,
făcuseră locurile de nerecunoscut. Vechea cabană de la Oaşa dispăruse şi în
locul ei era una ceva mai modernă. Drumul era asfaltat pe sensul Sebeşului şi
depăşea Oaşa către Obârşie, cu vreo 7 km. Nostalgia locurilor puţin umblate, pe
care mâna omului îşi lăsase amprenta, dispăruse. Se simţea mîna neiertătoare a
civilizaţeie, care deşi făcuse lucruri folositoare, anulase farmecul
descoperirilor primordiale. Acum însă îmi propusesem o excursie solitară. Era
către sfârşitul lunii septembrie, atunci când natura este darnică, oferindu-ţi
zilele frumoase de toamnă, vizibilitate maximă şi ultima căldură molcomă a
soarelui. Intrasem prin Poiana Muierii, important loc de răscruce din munţii
Şureanului, cu intenţia de a străbate zona înaltă a acestor munţi şi de a face
apoi o traversare a Cindrelului. Plecat dimineaţa în jurul orei 8, am ajuns
după 12 ore, aproape epuizat, la cabana Oaşa, după ce am parcurs numeroasele
meandre ale drumului de pe malul Lacului. Lucru rar pentru mine, la cabană am
băut o sticlă de bere. M-am spălat la grupul sanitar al cabanei şi am încercat
să mă odihnesc, în urma unui asemenea efort, făcut după o perioadă lungă de
inactivitate montană. Cu noaptea-cap, m-am trezit cu gândul că voi pleca
repede. Nu am izbutit din cauza cabanierului care s-a sculat cu greutate.
Oricum înainte de ora 6, am intrat în pădure, încă întunecată. Să fiu sincer
nu-mi era chiar la îndemână, prin locurile întunecate prin care treceam. Am
urcat cu repeziciune serpentinele dese ale potecii şi după ceva mai mult de 1
oră, am ajuns în poiana care marca vârful aplatizat al Oaşei Mari, 1731m. Am
continuat drumul, la început tot prin pădure, apoi pe lâgă aceasta şi din nou
am intrat, pentru o scurtă perioadă, printre brazi. Când am ieşit din pădure,
am zărit în dreapta, stâna Domnilor, de la care, altădată, auzisem doar
lătrăturile câinilor. Am ajuns la golul alpin şi am urcat în lungul potecii
desfăşurate pe lângă firişoare de apă, de la care nu odată, mi-am astâmpărat
setea. Tot urcând pe Drumul Turiştilor, încălzit acum de soarele tomnatec, am
ajuns lângă vârful Şerbota Mare, primul de peste 2000m-2009m. Mai departe, m-am
îndreptat către un alt vârf înalt, despre care am crezut că ar fi chiar al
Cindrelului. Şi asta pentru că oboseala acumulată pe drumul făcut în cele două
zile îşi spunea cuvântul. În drum spre creasta din faţă, am trecut pe lângă
vârful Gungurezul şi el de peste 2000m-2133m, apoi pe lângă alte stâncării,
cele ale Şerbotei de 2136m. Mă aştepta în continuare drumul lung de pe Platoul
Diavolului. Simţeam că mă sfârşesc, privind poteca până acolo unde privirile nu
o mai puteau ajunge şi tot nu vedeam sfârşitul ei, sus, pe vârful Cindrelului.
Până la urmă, obosit peste măsută, am ajuns, printre stâncile caracteristice
ale vârfului pe care atâta dorisem să-l ating. Până atunci vremea frumoasă
ţinuse cu mine şi nu dădea semne că s-ar schimba. Ajunsesem pe vârf pe la ora
2pm şi mai aveam 4 ore de mers până la staţia de telescaum din Păltiniş, unde
trebuia ca la ora 6pm, să mă aştepte o maşină cu care trebuia să mă întorc la
Râmnicu Vâlcea. Mă pregăteam să mănânc câte ceva, chiar dacă efortul învinsese
foamea, când, ghemuiţi sub stâncile între care mă aflam, am văzut alţi doi
turişti. Am luat de la ei informaţii despre durata drumului până la Păltiniş.
Când mi-au spus că ar mai fi doar 2 ore, mi-am zis că acestea, chiar
prelungite, mi-ar permite să ajung la timp la locul de întâlnire. Am plecat cât
am putut de repede, lăsându-i pe cei doi turişti să mai contemple frumuseţea
locurilor. Am urmat drumul de creastă, am trecut pe lângă vârfurile Cânaia şi
Niculeşti, apoi pe lângă Şaua Şerbănei şi când mă odihneam sub vârful Rozdeşti,
am privit în urmă şi i-am zărit pe cei doi venind cu mare repeziciune. Am
plecat şi am constatat, nu că ei ar fi mers în goană, dar că eu, de abia mă
târam. Au trecut repede pe lângă mine, tocmai când urcam panta, de altfel
uşoară, către Poiana Găujoarei. I-am pierdut repede din ochi pe cei doi şi
privind la ceas, am început să cobor pe lungile serpentine ale potecii
strecurate prin pădurea de brad, până către adâncul firului văii Dăneasa. O
altă pantă, ce mi s-a părut infernală, am urcat-o cu greutate, până la drumul
ce avea să mă scoată repede la staţia de telescaun, unde am ajuns fix la ora
stabilită. Am revenit acasă, fără să mă mai pot da jos din maşină decât atunci
când am ajuns şi atunci cu mare greutate. Am constatat a doua zi, cât de mare
îmi fusese norocul, pentru că după ce am plecat din munte, vremea rea s-a
aşternut peste toată ţara.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Îmi revenise
pofta de mari înălţimi şi Cindrelul era numai bun de aşa ceva. Am propus
copiilor, care ajunseseră la vârsta întâielor mele ascensiuni pe munţi înalţi,
să mergem în Şurean şi Cindrel. Mai de gura mea, mai că voiau şi ei să guste
farmecul munţilor, atâta cântat de mine, că până la urmă au acceptat. Şureanul
l-am parcurs tot din Poiana Muierii şi coborîrea la Oaşa am făcut-o tot pe
lungul drum pe pe malul lacului, dar de petrecut noaptea, am petrecut-o în casa
silvică din împrejurimi, cabana fiind plină ochi. A doua zi am plecat nu chiar
de dimineaţă, copiii fiind mai somnoroşi, dar drumul până spre vârful Oaşa
Mare, a fost tot pe drumul din pădurea cea întunecată de brad. Soarele se
ridicase destul de sus, când am ajuns în poiana din vârf şi verdele ierbii
sclipea de mama focului în bătaia razelor sale. Drumul pe lângă stâna Domnilor,
lipsită de viaţă, deşi eram în toiul verii, îmi stârneşte doar nedumerirea
dispariţiei neverosimile a activităţii pastorale. Mai departe drumul îmi este
cunoscut, ştiu cât este de lung, dar încerc să-mi amăgesc copiii, spunându-le
că nu mai avem mult până în vârful Cindrelului. Când sfârşim calea lungă până
acolo, ne aflăm în interiorul acestui veritabil crater, mărginit de stânci
înnegurate. Începem coborîrea sub ameninţarea ceţii care se apropia. Iar când
ajungem în şaua dinaintea vârfului Cânaia, volbura a cuprins muntele. Undeva de
pe coasta vârfului amintit, se aude zvon de glas omenesc. Ciobanii nu întârzie
să apară şi odată cu ei priveliştea fugară a Iezerului Mare, unul din lacurile
glaciare ascunse în căldările nordice. Suntem la răscrucea de drumuri către
refugiul Cânaia, pe care ne hotărâm să apucăm. Drumul ne pare lung, după oboseala
trecerii dintr-un munte într-altul, mai ales că plutim încă în ceaţă. Curând
aceasta se risipeşte. Poteca strecurată printre tufele de jneapăn şi apropierea
refugiului Cânaia, unde începem să vedem forfota oamenilor, ne dau energia
sfârşitului de etapă şi momentului de odihnă aşteptat. Intrăm în camerele mai
pricăjite ale refugiului, acolo unde se aflau şi ceilalţi turişti, care se
necăjeau in jurul unei sobiţe încăpăţânate să dea mai mult fum decât foc. Are
refugiul şi camere mai dichisite, dar desigur şi mai scumpe. Acestea unde
intrasem sunt deschise permanent, chiar atunci când iarna goneşte pe cei ce au
grijă de acest adăpost. Vechea casă silvică, iată, prin strădania cine ştie
căror oameni de munte şi puterea altora de a-i înţelege pe primii, a devenit
cabană în toată regula. Înnoptăm liniştiţi, mai ales copiii, care ştiu că a
doua zi ajungem acasă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">A fost anul
2001, unul cu destule excursii frumoase. Acum, în toamna zilelor de sfârşit de
octombrie, dupa cele câteva cu mohoreala norilor încărcaţi de umezeală, am
riscat o excursie de mai lungă durată. Fără sa vreau să asociez imaginea
muntelui cu alt eveniment, trebuie să spun că ne aflam la începutul unui
conflict armat şi cerul nopţilor era brăzdat de avioane străine ce-şi lăsau
încărcătura ce curma viaţa oamenilor în locuri cu alte mentalităţi, cu altă
cultură şi mai ales cu munţi care ar fi trebuit să incite la bucurii.
Evenimentele de după acest conflict aveau să-mi întărească gândul, că toate
acestea alcătuiau un plan, nu menit să aducă linişte, să înlăture răul, ci doar
dorinţa de cuceriri, demne mai curând de hoardele lui Attila sau Gingis Han. Mă
rog, zilele frumoase ce urmau se desfăşurau sub egida atacului american din
Afganistanul, pe care noi, europenii, nu-l vom înţelege niciodată. Acum despre
munte. Cu acceleratul de noapte, plecăm din Râmnicu Vâlcea până la Sibiu. Nu
aşteptăm mult până la plecarea autobuzului de Păltiniş. Se luminează de ziuă şi
pândim cu înfrigurare cum se învârt norii către crestele munţilor către care ne
îndreptăm. Se rostogolesc gogoloaie albicioase către plaiurile alpine, din ce
în ce mai sus, din ce în ce mai asemănătoare cu pânzele de păianjăn, lăsând
razele soarelui să dăruiască muntelui ziua bună pe care o aşteptam. Coborâm din
autobuz, la ramificaşia drumului ce ne conduce spre Poiana Muncelului. Aici
lângă un frumos canton silvic, poteca marcată cu dungă roşie, se desprinde spre
dreapta, intrând în pădure. Ieşim repede la golul alpin, care ne va întovărăşi
mereu, până la sfârşitul primei zile de munte. De la ieşirea din pădure,
privirile zburdă spre înaltul Cindrel, spre căldările Jujbei şi spre primele
formaţiuni stâncoase ce vor caracteriza toate vârfurile ce le vom întâlni de
acum încolo. Primul dintre ele, cel al Bătrânei – 1911m -, ne face să ne urcăm
pe el, să-i admirăm stâncile curioase. Mai departe, admirăm înfăţişarea altora,
dar mergem liniştiţi pe potecă. Luăm apă de la izvoarele din Şaua Bătrânei,
apoi urcăm panta aspră a Beşineului. Trecem pe lângă vârful Rozdeşti – 1952m-
şi când ajungem în Şaua Şerbănei, renunţăm să coborâm la refugiul Cânaia. Mai
departe trecem pe lângă vârful Niculeşti-2025m-, pe poteca ce-i îmbrăţişează
coasta, printre tufe de jneapăn, coborâm şi depăşim cele două vârfuri Cânaia –
2932m şi 2051m. Poposim în Şaua Cânaia, acolo unde drumul de creastă întâlneşte
altă potecă de coborîre spre refugiu. Întindem masa şi luăm o pauză mare. Când
ne ridicăm, panta prelungă spre Cindrel ni se pare nesfârşită. După cum ne ţin
puterile, grupul se risipeşte în urcuşul vârfului Cindrelului. Când ajungem
sus, era ora 4pm şi soarele scăpătase binişor. Umbre prelungi se lăsau peste
munte, iar stâncile ce încojurau vârful, îţi dădeau impresii bizare. Parcă eram
într-un roman de Jules Verne, când “umbra lui Scartaris vine să mângâie
craterul lui Sneffels”. Mă desprind cu greu din fantezia gândurilor mele, din
locul unde doar cerul senin şi crestele celorlalţi munţi, ai Lotrului către
care ne îndreptăm, începeau să fie tivite cu luminile asfinţitului. Coborâm
panta muntelui către Şaua Ştefleşti, acolo unde spinarea unui drum alpin se
arcuia între valea Frumoasei şi apa Sadului. Începe să ne preocupe locul unde
vom rămâne peste noapte, acum că tot hotărâsem să evităm refugiul Cânaia.
Undeva în josul pantei se zăreşte un acoperiş. Când ajungem acolo, constatăm că
este doar scheletul unei foste stâne, ajunsă în prag de dispariţie. Spune
cineva că s-ar putea acoperi cu crăci de brad. Şi dacă plouă? Merg mai departe
pe potecă. Constat că nici măcar nu atinsesem drumul ce urca din valea Sadului,
iar sus, pe celălalt versant, al Lotrului, se zăreau două mici acoperişuri. Mă
întorc, conving repede grupul şi poposim lângă bordeiul stânei din Ştefleşti,
nu mult mai confortabil, dar măcar avem un acoperiş deasupra. Găsim izvorul,
aşternem cetină şi ne pregătim de culcare. Pe cerul portocaliu, aflat acum la
îngemănarea cu noaptea, crestele munţilor din preajmă sunt tivite cu aur şi
brăzdate de avioane duduitoare. Fără să vreau, asemui zgomotul cu al acelora ce
aduseseră moarte şi spaimă, în primăvara ultimului an din războiul mondial
trecut. Prin munţii înalţi ai Afganistanului, câtă spaimă şi moarte aveau să
lase în urmă. A doua zi cerul senin avea să ne încânte cu frumuseţile munţilor
Lotrului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8012789762411985644.post-27335127133972300602022-04-19T20:56:00.001+03:002022-04-21T06:29:41.630+03:00Cetatea dacică<p> </p><p><span style="text-align: justify;">Moto: Niciodată nu e</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>prea tîrziu să cadă<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>peste fruntea noastră<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>ultima zăpadă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><i>George Țărnea</i><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">A fost odată
ca și niciodată, o excursie prin munți, pornită mai ales dintr-o greu explicabilă
expansiune sentimentală. Zisă așa, pentru că partenera mea nu avea nici cine
știe ce dragoste de munte și cât privește cea de natură umană, nici atâta. Asta
însă nu are de a face cu trăirile personale, de pe meleagurile pe care nu mai
fusesem niciodată. De când coborâsem în gara Tălmaciului, anexa asta montană a
munților Lotrului, îmi adusese surprizele muntelui prin care nu mai fusesem. La
cabana din Prejba poposisem cât să nu spunem că n-am trecut pe acolo.
Interiorul, răcoros la propriu, întunecat, parcă a unei hrube, m-a strâns în
spate. Și sigur de aceea am zăbovit acolo doar cât să mâncăm pe fugă și să luăm
câteva informații despre drumul pe mai departe. La cabana Gâtul Berbecului,
până la care mai era un drum măsurat în kilometri mulți, am avut norocul
aproape chior, să-l facem cu o basculantă, ieșită în calea noastră odată cu
clipa când ajungeam la drumul de pe valea Sebeșului. Seara am petrecut-o acolo,
la cabana Gâtul Berbecului, cu priveliști către marele lac. Drumul spre
Rozdești, urcând spre cantonul – pastoral pe atunci – Cânaia și peste munte
până pe malul stâng al râului Sebeș, la cabana de acolo, l-am străbătut aproape
fără amintiri de luat în seamă. Doar îmi aduc aminte că, pe atunci, lucrările
hidrocentralei încă nu începuseră și noaptea ne-am petrecut-o într-o anexă a
cabanei pe niște saltele înșirate pe jos.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">Drumul către
Obârșia Lotrului, pe la poalele munților Șureanului, l-am făcut mai întâi pe
Valea Frumoasei și apoi peste pasul Tărtărău. De unde am coborât la vechea
cabană de la Obârșia Lotrului, gospodărită din tată-n fiu, de familia Ghișe, o
celebritate a locurilor pe atunci. De acolo am plecat către casă, la Râmnicu
Vâlcea. Și cam ăsta a fost primul meu contact cu munții Șureanului, petrecut în
luna August a anului 1967!<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Au
trecut ani mulți, aproape 30, până când, tot de la Râmnicu Vâlcea, într-o zi de
început de toamnă, am plecat din nou către meleagurile Șureanului. Pornită
matinal, parcurgerea văii Oltului și mai apoi cea a Lotrului, până la Obârșie,
mi s-a părut lungă, în așteptarea locului de de unde aveam să intru pe meleagul
Șureanului. Urcarea cam grea, cu pante aspre și o serpentină în ac de păr pe
drumul vechi, pe atunci nemodernizat, m-a dus până într-o curbă, din care se
desprindea un drumeag, care avea să ajungă până la stâna din Poiana Muierii. O
scurtă despărțire de șoferul pe care-l chinuisem pe drumul prost de până
atunci, câteva cuvinte de locul din Păltiniș unde aveam să ne întâlnim câteva
zile mai tîrziu și iată-mă singur în fața drumului care trebuia să mă ducă
peste creasta înaltă a Șureanului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">Eram în zilele
unui septembrie cald și însorit. Stâna din Poiana Muierii stătea stingheră în
apropierea drumului pe care venisem. Nu mai era folosită de ceva vreme, de când
turmele părăsiseră muntele. Am găsit firavul început de poteca și marcajul cu
bandă albastră pe urma căruia aveam să merg multă vreme. Sub pădurea către care
mă îndreptam, am găsit un izvor puternic de la care mi-am luat rezerva de apă,
pe care a trebuit multă vreme să mi-o drămuiesc. Poteca firavă, dar clară, m-a
condus în marea poiană a Smidei și, mai apoi, cea a Sălanelor. Mai departe
deasupra acesteia din urmă începea pădurea de brad. Sigur, eram grăbit, aveam
încă mult drum de făcut, așa că n-am stat pe gânduri în căutarea potecii în
continuare. Am găsit urme de potecă în față și m-am avântat într-acolo. Curând
mi-am dat seama că pe acolo orice urmă de potecă dispăruse și marcajul nu-l mai
aveam în față de multă vreme. Am căutat ca cel puțin să nu pierd din înălțimea
la care ajunsesem, dar totuși să-mi urmez drumul înainte. De ceva vreme,
rătăcisem poteca și aici, în locuri prin care nu mai fusesem, iar întâmplarea
putea să fie gravă. Până la urmă în față mi-a apărut un drumeag forestier. Am
rezistat tentației de a-l coborî și poate de a ajunge la locuri cu ceva urme
omenești. Așa că am început să urc drumul, până când am ajuns la o așezare
pastorală, aceea de la Gura Potecului. N-am găsit vreun semn de marcaj pe care
să pot continua drumul cel bun și oarecum îngrijorat am hotărât să urc panta
dură a vârfului ce se ițea din apropierea stânelor. Printre tufe de ienupăr,
mai apoi de jneapăn și mai sus cele de bujor, am urcat din greu panta aspră a
vârfului lui Pătru, la cei 2130m ai săi. Sus, pe platoul vârfului care mă
storsese de vlagă până atunci, am avut o priveliște magnifică. Către locurile
apropiate, către cele ale Parângului impresionante și către plaiurile molcome
ale munților Lotrului. Peste pădurile de brad de la poalele vârfului am zărit
un acoperiș de țiglă roșie și m-am bucurat, gândind că acela este cel al
cabanei Șurean, pe care trebuia să o întâlnesc în drumul pe care mi-l
propusesem. Am mai zărit însă ceva. Un val de pământ cu contur închis, ivit pe
coasta muntelui. Ridicătura asta de pământ era cea a unui castru roman, pe care
ghidul pe care îl aveam cu mine nu mi-l semnalase.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">Am găsit urma
de marcaj – aceeași dungă albastră ca și acum -, am ajuns la firul unui
adevărat pârâu, la care mi-am potolit setea și mi-am continuat drumul. Până la
cabana cu acoperiș roșu a mai fost însă cale lungă. Acolo, în curtea cabanei
Șurean, erau două clădiri, a cabanei vechi și cea a celei noi, cea cu
acoperișul văzut de sus. Până la urmă m-am hotărât și am intrat în clădirea cea
nouă, a cărei ușe părea deschisă. Am găsit acolo masa întinsă, cu vreo doi
soldați în jurul ei și o fată. Am spus bună ziua și m-am îndreptat la ceea ce
îmi părea a fi un ghișeu de la care ași fi putut obține mâncare. Fata de la
masă mi-a adresat întrebarea curioasă de ce căutam pe acolo. I-am spus că
doresc să mănânc ceva și amabilă, m-a invitat la masa lor. Doar că la sfârșit,
atunci când am vrut să plătesc, mi-a spus că nu datorez nimic, masa fiind doar
din partea lor. Le-am mulțumit frumos și le-am adresat întrebarea despre drumul
pe care încă îl maI aveam de parcurs. Unul din soldați mi-a arătat drumul prin
pădurea de brad și oarecum m-a liniștit, spunându-mi că el, până la cabana din
Oașa, face doar 2 ore!<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">Am ajuns
repede la o casă stingheră în plaiul imens care mi se arăta în față. Era casa
de la Poarta Raiului, existentă și astăzi. Am străbătut plaiul nesfârșit de la
Luncile Prigoanei. Am trecut nu departe de o colonie de copii și în sfârșit am
ajuns pe drumul de contur al lacului Oașa.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">Ei… și de aici
a început chinul. Se acumulase ceva oboseală de cînd tot străbătusem plaiuri,
păduri și trecusem peste vârfuri. Pe lângă mine au trecut vreo două mașini
încărcate cu lemne, dar niciuna nu a catadicsit să oprească. Cabana la care
doream să ajung, o vedeam pe malul celălalt al lacului, dar eu trebuia să
parcurg meandrele multe ale drumului. Până la urmă, aproape pe înserat, am
trecut peste baraj și aproape târându-mă, am deschis ușa cabanei. Era înăuntru
hărmălaia oamenilor puși pe băutură și cu mare greutate l-am găsit pe șeful
cabanei, de la care am obținut cheia camerei unde aveam să mă odihnesc și o
sticlă cu bere. Înviorarea cu apa rece de la spălătorul cabanei, berea băută pe
nerăsuflate, m-au îndemnat la un somn adânc. M-am trezit cât mai devreme cu
putință, că doar mai aveam încă drum lung de făcut în traversarea Cindrelului
și nu numai atât, dar la Păltiniș trebuia să ajung la oră fixă. Doar că
socoteala mea nu s-a potrivit cu cea a cabanierului. Obosit după noaptea
petrecută pe lângă cheflii, l-a făcut să se trezească cam târziu și în loc de
ora 5 propusă, am plecat de abia o oră mai târziu. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">În anul acela
plecasem din Sibiu și parcursesem creasta Cindrelului. După un popas la vechea
cabană Oașa, iată-ne într-o dimineață cu soare mult, trecând apa Sebeșului și
începând drumul către cabana Șureanului. Eram un grup omogen. Pe atunci făcusem
an după an, excursii frumoase împreună. Acum aveam un plan foarte ambițios.
Vroiam să străbatem creasta Cindrelului, apoi să ajungem la cabana Șurean, să
străbatem creasta acestor munți și mai apoi să intrăm în Parâng. Și chiar așa am
făcut, doar că finalul traversării Parângului, l-am făcut în condiții aproape
dramatice, pe o furtună cu trăznete la tot pasul. Dar ne-a ferit Dumnezeu de
lucrurile rele care ne-au pândit la tot pasul.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">După o noapte
liniștită petrecută la cabana Șurean, am pornit la drum. Plaiul muntelui până
dincolo de stâna de la Gura Potecului, am parcurs-o repede. După locul amintit,
am pătruns în întunecimea pădurii de brad, după care iar am intrat în locuri
însorite. Cele de la Smida și Sălanele. De aici și până în Poiana Muierii a mai
fost doar un pas, unde, obosiți după un așa drum lung, am întins corturile, că
doar de aceea le purtasem amar de drum până aici. După-amiaza liniștită, poiana
frumoasă pe care ne-o alesesem drept final de etapă și, mai ales, apropierea stânei
de la care ne-am alimentat cu ceva produse caracteristice, ne-au făcut șederea
plăcută. A trecut și noaptea, una liniștită, căreia ceva mai târziu, la
trecerea peste vârful Parângului Mare, aveam să-i ducem dorul, și în zorii
zilei, am pornit-o la drum.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">Avea să fie o
zi liniștită, cu soare mult și drum strecurat printre vârfurile din cale. Pe
atunci, în prima întâlnire cu locurile acelea, parcă nici nu remarcam vârfurile
printre care mergeam. Erau locurile cam golașe, bătute de soare și din spinările
noastre bine încărcate, a răzbătut oboseala celor câteva zile petrecute până
atunci prin munți. Și așa, pe negândite, aveam să ajungem în pasul Groapa
Seacă. Aici intersectam șoseaua alpină ce leagă Vâlcea de Hunedoara. Pe atunci
era doar un drum pietruit cu mult praf. Acolo, atunci când am ajuns, tocmai
soseau mașinile partidului, cel din Vâlcea și cel din Hunedoara, din care
tocmai coborau ceva oficialități care își luau rămas bun. Îmi era teamă că am
să fiu recunoscut și după aceea aveam să îndur multă vreme sarcasmul vorbelor
lor. Dar, din cei prezenți nici unul nu a catadicsit măcar să ne dea vreo
atenție. Străbătusem munții Șureanului și în față ne stătea necunoscutul
potecilor Parângului, prin locuri nemarcate și doar însăilate în ghidul lui Nae
Popescu, pe care speram să le străbatem cu bine.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">Mi se păruse
interesantă excursia pornită din Poiana Muierii și nici prea greu drumul până
la cabana Șurean, și oricum din acelea care pot fi făcute cu copiii, aflați
încă la vremea anilor când nu trebuia să le pun rezistența fizică la încercare.
Tocmai de aceea am pornit tot din locul în care ajungeam repede cu mașina, cel
din Poiana Muierii, care mai prezenta avantajul că avea și oarecare altitudine.
Am străbătut locurile împădurite cu priveliști către creasta Parângului, ce se
lăfăia în ziua însorită, pe cerul albastru de august, de câte ori ne întorceam
să privim coastele împietrite, sclipind în lumina soarelui.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">De data asta
am prins poteca cea bună și pădurea prin care orbăcăisem până să ies din
încurcătură, o lăsasem undeva sub noi. Drumul marcat, găsit atât de ușor, că mă
întrebam cum de nu-l gasisem când pe aici fusesem de unul sigur, urca prin
pădurea de brad. E drept că prin pădurea deasă era aproape întuneric, dar din
ea am ieșit până la urmă tocmai la stânele de la Gura Potecului. De acolo mai
departe marcajul ne-a condus pe la poalele vârfului lui Pătru și mai departe pe
sub cel al Aușelului. De aici încolo, deși drumul până la cabană era unul încă
lung, poteca bine marcată și clară, ne-a condus la cabana Șurean. Era cam
aglomerată cabana, dar locuri ne-am găsit. Numai că era în camera cea mare de
la parterul cabanei și lume era cam multă. Am ajuns și la ghișeul la care o
fătucă vindea din produsele pe care le avea. După ce ne-am făcut cumpărăturile,
fata m-a întrebat, așa, dintr-o dată, dacă nu cumva mai fusesem vreodată la
cabană, cândva acum vreo câțiva ani, într-o zi frumoasă de toamnă. Avea fata
ceva memorie!<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">Seara ne-am
plimbat pe drumul pe care venisem și Andrei nu s-a lăsat până nu a înjghebat un
foc, așa în chipul unuia de tabără și tare s-a supărat când a trebuit să-l
părăsim pentru odihna nocturnă. Și acum îmi pare rău că nu am întârziat câtă
vreme ar fi dorit el. Mereu m-am gândit la lucruri pe care ezitasem să le fac
și al căror inedit nu s-a mai repetat nici odată. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">Am plecat în
zori și am luat-o voinicește către cabana Oașa. Am străbătut poienile întinse,
am trecut pe lângă casa de la Poarta Raiului, ceva mai jos pe lângă tabăra de
copii și când am ajuns pe malul lacului de la Oașa, am luat în picioare drumul
lung, ocolind toate meandrele acestuia. Obosiți peste măsură am poposit la
cabana Oașa, ne-am ospătat și am cerut oarecari informații despre locuri de
dormit. Erau toate ocupate și am fost îndrumați către o casă a pădurarilor –
astăzi cred ca este și ea loc de odihnă privat -, unde era posibil să găsim
locuri de cazare. Așa s-au petrecut lucrurile și peste noapte ne-am odihnit ca
lumea. Eram, la cabana unde obținusem locurile de dormit, la poalele munților
Cindrelului, pe potecile căruia aveam să urcăm în ziua următoare.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;">Avea să fie
cea mai scurtă incursiune în munții Șureanului. Coborâsem din Parâng pe Coasta
lui Rus. Eram doar cu Andrei. Avusesem o zi cu ceață și până la urmă trecusem
de partea cealaltă a pasului de la Groapa Seacă. Intrasem de-a binelea în
munții Șureanului. Am trecut peste vârful Scovarda, prin șaua adâncă de sub
vârful Capra și ne-am continuat drumul de creastă al munților. După ce am
trecut de vârful Buha, cum-necum, am rătăcit poteca și ne-am trezit orbăcăind
pe versantul sudic, doar arareori punctat de brazi risipiți pe coasta muntelui.
Ne stătea în cale vârful Pravăț, pe care l-am urcat. Am prins o potecă ce părea
oarecum umblată, tot pe același versant. Când am sfârșit-o, am găsit și poteca
cea bună și în curând am ajuns în Poiana Muierii. Eram în plină vară și stâna
era populată. Ne-am lăsat rucsacii lângă izvor, ne-am luat la vorbă cu băcița
și când ne-am îndreptat către ei, am găsit pe lângă ei, porcii stânei care
Dumnezeu știe cum, îi desfăcuseră, scoseseră din ei toată pâinea pe care o
aveam pentru restul excursiei și acum se înfruptau din ea. Așa de tare m-am
supărat, încât am hotărât să întrerupem excursia și să coborâm la Obârșia
Lotrului. Așa am făcut și odată ajunși acolo, am găsit repede un mijloc de
transport care ne-a scos din inima munților în care ajunsesem.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8012789762411985644.post-8350125545741425852022-04-19T20:55:00.000+03:002022-04-21T06:29:52.642+03:00Povestitor de veșnicii<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3sWkgSHnw20RU0TstOgRIueRR5lMfdCwrkUcq1vX4N4nw1LJMBjelF5_F6d6xI-3WqW7KDfV_AO6m4N-iRZ5ox6qVbt-M31R2gmYyMEvCjzRZm3m8QKNE_mScMnt6SUUsyh7Ay_myC20GQykxSnfTUmlunkiDUbKpb6V-fgAG_sxZKfyvJfGdZeog/s4798/img214.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3342" data-original-width="4798" height="223" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3sWkgSHnw20RU0TstOgRIueRR5lMfdCwrkUcq1vX4N4nw1LJMBjelF5_F6d6xI-3WqW7KDfV_AO6m4N-iRZ5ox6qVbt-M31R2gmYyMEvCjzRZm3m8QKNE_mScMnt6SUUsyh7Ay_myC20GQykxSnfTUmlunkiDUbKpb6V-fgAG_sxZKfyvJfGdZeog/s320/img214.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdrldYu5x3pJ52XxZvUP-cZPgVZANkP3lz3RfWGtK0rMwt8WH3RheJ1xiZ7U2fgMBC0UZYdo3Xafh0Qdtv_UfV_xBlNlHUGLE4GCFa1PUxa7UYEr42I71Pk4S_J6pC8tjsyLRS574SAGUFy7_36hhXgA13r1HGUFNuet47b9hn1JXy87r504dFKSOr/s4799/img215.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3283" data-original-width="4799" height="219" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdrldYu5x3pJ52XxZvUP-cZPgVZANkP3lz3RfWGtK0rMwt8WH3RheJ1xiZ7U2fgMBC0UZYdo3Xafh0Qdtv_UfV_xBlNlHUGLE4GCFa1PUxa7UYEr42I71Pk4S_J6pC8tjsyLRS574SAGUFy7_36hhXgA13r1HGUFNuet47b9hn1JXy87r504dFKSOr/s320/img215.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1ysTA-WHRyMEMugN-kJaB62jQTh_GQoL_IfBp_9Pj8FIkM1EKSupWyDUu3D9i4Xs_P458SUGBrQdTgEkSLDkDAtUptqUL9fRHzQ4v3H7O-AwzAfJwJzZfMKWH_da75Z4niuubR8hivn836SJLyLwTeiPBO6hTmE1wiXwpeP4yU_PCthifd08qGwA-/s4798/img247.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3261" data-original-width="4798" height="217" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1ysTA-WHRyMEMugN-kJaB62jQTh_GQoL_IfBp_9Pj8FIkM1EKSupWyDUu3D9i4Xs_P458SUGBrQdTgEkSLDkDAtUptqUL9fRHzQ4v3H7O-AwzAfJwJzZfMKWH_da75Z4niuubR8hivn836SJLyLwTeiPBO6hTmE1wiXwpeP4yU_PCthifd08qGwA-/s320/img247.jpg" width="320" /></a></div><br /><p><br /></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p>Moto: Cine ține minte</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>locul unde este<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>îngropată-n taină<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>cea dintâi poveste?<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><i>George Țărnea</i><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Terminasem
anul IV. Venise timpul practicii și în avizierul facultății, se afișaseră în
care localități o puteam face. Ceva locuri prin București, pentru care era
bătaie mare, ceva prin localități mai apropiate și doar patru locuri într-o
localitate de care nu auzise nimeni: Rușchița. Numai că localitatea era prin apropierea
munților Retezat. Cei patru colegi, Radu Pop, Puiu Carabin, Puiu Sanițchi și
subsemnatul, aflasem că locul acesta de la dracu-n praznic, era prin apropierea
munților Retezat. Așa că pentru acesta am optat.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am mers prin
Caransebeș, către Oțelul Roșu sau cum i-o zice astăzi, pe calea ferată, până ce
a trebuit să coborâm în stația, parcă Borlova, de unde am ajuns la Rușchița,
acolo unde trebuia să facem practica anului IV. I-am găsit repede pe cei care
aveau să ne îndrume și ne-am cazat la una din casele, arătoase altfel, unde am
stat pe toată durata practicii. Îmi amintesc din zilele acelea, de locul de
făcut baie și mai ales de fata cea mare a gazdei, frumoasă foc. Cât privește
practica, a rămas pe planul doi. Cu acordul celor la care făceam practică, am
lăsat de-o parte calea ferată îngustă ce se construia și ne-am învoit pentru
cele câteva zile cât aveam să străbatem cărările Retezatului, pentru care
bătusem atâta cale până aici.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Câteva zile
mai târziu, echipați pe cât se putea, cu ceva mâncare la noi și rucsaci în
spate am plecat spre Retezat. Cu noi a mai fost și Adina, colega noastră cu un
an mai mică, venită doar cu puțină vreme în urma noastră. Am călătorit pe calea
ferată cu cremalieră, cât să înfrângă panta mare a drumului ce-l avea de parcurs
până la Subcetate. Nu mai știu cât am mai mers și pe unde anume am intrat pe
valea Râului Mare. Știu doar că am trecut pe la Sarmisegetuza, pe la oficiul
poștal de acolo, de unde mi-am recuperat scrisoarea postrestant, trimisă unde
destinatara, trecând pe acolo, ar fi trebuit să o ridice. N-a fost nimic, am
ridicat-o eu! Apoi ,am urcat drumul pe șoseaua din lungul tumultosului Râu Mare
și spre seară am ajuns la cabana de la Gura Zlata.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am plecat cât
de dimineață am putut. Am trecut râul, ne-am desprins de poteca ce urca spre
casa celor ce studiau științific miracolul Retezatului și ne-am îndreptata spre
lacul Zănoaga. Acolo am zăbovit mult. Era o zi însorită și apa călduță a
lacului ne-a îndemnat la o bălăceală prelungită. Târziu, ne-am dat seama că mai
avem încă drum lung de făcut și pentru seara care se apropia, mai aveam de
găsit și locul în care trebuia să înnoptăm. Nu știu cum am făcut, poate om fi
fost mai grăbiți, poate ceilalți or fi mers mai încet, dar Radu și cu mine,
ne-am trezit singuri, în muntele pe care nu-l cunoșteam deloc. Aproape pe
înserat, am găsit grota de lângă lacul Bucura în care ne propusesem să dormim.
Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă afară ar fi plouat, probabil piatra asta
înclinată nu ar mai fi folosit la nimic. Dar noi am fost fericiți că am găsit-o.
Înăuntru, ne-am înghesuit cât am putut mai bine și pătura pe care o aveam cu
noi a trebuit peste noapte să ne acopere pe amândoi. Nu mai spun că pe
întunericul care venise peste noi, ne-am acoperit cam cu diagonala păturii, iar
piatra de sub noi, numai cald nu ne-a ținut. La colegii noștri care nu mai
ajunseseră aici, nici nu am mai avut timp să ne gândim.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Dimineața,
așteptată cu nerăbdare toată noaptea, pînă la urmă a venit. Ne tot uitam în
lungul potecii pe care venisem, sperând că pe acolo vor sosi și colegii de care
fără să vrem ne despărțisem. Până la urmă ne-am întâlnit. Veneau agale pe
poteca pe care venisem și noi. Sperau ca și noi, într-o întâlnire, chiar dacă
imensitatea muntelui, le cam risipea speranța. Fiecare ne-am povestit
peripețiile unei nopți petrecute cu acoperiș nesigur, în noaptea în care
acoperământ ne fusese doar pătura cărată deasupra rucsacului și cu spaima că
orice ploaie ne lăsa fără nici o pavăză în mijlocul imensității muntelui. O
fotografie făcută de unul din colegi, ne-a arătat, pro memoria, acoperișul din
crăci de brad oarecum împletite, sub care se adăpostiseră. Așa că ce avusesem
noi deasupra capului fusese cel al unui adevărat palat. Am stat la povești,
despre ce pățisem fiecare, ne-am ospătat cu ce adusesem în rucsaci și ne-am
îndreptat către cabana Pietrele. Aveam să ne bucurăm acolo de adăpostul unui
acoperământ omenesc și de ceva mâncare, cât ne permitea buzunarul fiecăruia.
Îmi aduc aminte, de comanda făcută de colegi, care cuprindea și niște macaroane.
Eu, care trăiam cu spaima în suflet că am să rămân fără bani, m-am opus cu
vehemență la macaroanele care ne împlineau meniul, stârnind aproape un început
de scandal.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Ultima noastră
zi în munții Retezatului, ne-am petrecut-o în drum spre Ohaba, halta de unde
aveam să luăm trenul întoarcerii. Prin Subcetate, apoi pe calea ferată cu
cremalieră, până la Borlova și în sfârșit acasă la Rușchița. Și ca să fie
excursia bine pigmentată cu întâmplări care aveau să facă deliciul poveștilor
de vacanță, pe Adina, colega noastră, au ros-o bocancii și drumul de la cabană
până la halta de unde am luat trenul, l-a făcut în ciorapii care până la capăt
s-au făcut ferfeniță! Așa s-a sfârșit prima noastră excursie în Retezat.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am plănuit din
nou o excursie în munții Retezatului. De data asta, eram patru. Mai întâi Toni,
tovarăș de multe excursii făcute împreună prin munți. Apoi Sofi, colegă într-un
fel pe platforma noului combinat vâlcean ce începea să se profileze. Împreună
cu ea și Toni, străbătusem multe din potecile munților vâlceni. Și mai apoi
Angela, moldoveancă ajunsă prin repartiție, tot la combinat, printre oltenii pe
care cu greu îi digera. Așadar, cam ăștia eram cei patru care într-o dimineața,
am plecat în munți. Am ajuns în Herculane și undeva la începutul Văii Lui Ivan,
în preajma unui restaurant, ne-am oprit să mâncăm. Ni s-a propus să mâncăm un
pui pe care cei de acolo aveau să-l prindă din cotețul propriu. Dar până să-l
și frigă, ni s-au lungit urechile. Ne-a fost servit de una din fetele de acolo,
recunoscută mai mult după transparența halatului cam nespălat pe care doar pe
el îl purta și ce se vedea pe dedesubt, numai poftă de mîncare nu ne-a stârnit.
În sfârșit, am terminat de mâncat și ne-am luat picioarele la spinare. Într-un
târziu, am ajuns la barăcile încă nepopulate, ale viitorului șantier al
hidrocentralei ce urma să se construiască. Barăcile, unele terminate, erau
evident goale și într-una din ele, pe jos, în sacii de dormit, ne-am petrecut
noaptea. Dimineața ne-am plimbat printre barăci și într-una din ele, pe
fereastră, am constatat că nu eram chiar singuri. Priveliștea zărită atunci,
era aceea a unui amor matinal, pe care noi, cu curiozitatea de afla ce se mai
construia pe acolo, l-am deranjat fără să vrem.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am plecat mai
departe pe drumul lung pe care ni-l propusesem. În satul Cerna, din munte a
coborât peste noi o ploaie măruntă, dar deasă. Ne-a făcut repede ciuciulete și
ca să ne demonstreze că nu-i mai păsa de nimic și pe el nu mai exista bucățică
încă nepătrunsă de ploaie, Toni a luat-o direct prin apa Cernei, amintindu-ne
mereu că dacă ajungem în seara aceea la cabana Buta, unde doream, el își pune
părul pe moațe. Până la urmă, tot urcând noi pe vale în sus, undeva mai la
altitudine, am găsit casa unei stâne. Acolo ne-am aciuiat. Am făcut focul și am
început să ne uscăm toate cele ce aveam pe noi. Din unul din rucsaci am scos
sticla cu licoare de prună, dăruită nouă de nea’ Mitică, șoferul care se
ostenise cu noi să ne aducă aproape de munte. Am golit-o repede și parcă n-am
mai simțit udătura pe care o luasem de la ploaia de până atunci. Dar nici
pișcăturile de purici ai stânei, cărora tocmai le dădusem de lucru, nu le-am
simțit.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Dimineața,
când ne-am trezit în palatul care tocmai ne găzduise, afară era un soare
generos. De acolo am ajuns repede pe creasta munților de deasupra stânei,
aflată la poalele munților Godeanu, în care nu mai fusesem niciodată. Am găsit
poteca de creastă, pe care mai mersesem într-o altă împrejurare. Prin locurile
astea pline de soare și frumuseți, am ajuns la spectaculoasa formațiune
stâncoasă a Pietrii lui Iorgovan. De acolo într-adevăr, până la cabana Buta am
ajuns destul de repede. Acolo ne-am petrecut noaptea și bănuiesc că purecii pe
care-i purtasem până aici, se simțeau mai bine în locul ăsta nou, pentru că de
aici încolo nu ne-au mai deranjat. Dimineața am urcat în Șaua Plaiului Mic și
de acolo ne-am îndreptat către lacul Bucura. Ne-am bucurat de toată înșiruirea
salbei de lacuri de pe valea Bucurei. Ana, Viorica și Florica ne-au ținut
tovărășie până la lacul cel mare al Bucurei. Ne-am căutat adăpostul pentru
noaptea ce urma, la steiul pe care pe atunci mulți îl căutau pentru a se
adăposti acolo. Doar că noaptea, acolo la peste 2000m, cu patul pietros de sub
noi și în sacii de dormit nu cine știe ce, orele nocturne nu ne-au prea priit.
Poate de aceea, Angela, cam neobișnuită cu munții, a doua zi ne-a întrebat care
este cea mai apropiată cabană, aflată prin locurile pe care aveam să le coborâm
și... dusă a fost!<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Pentru noi,
cei rămași să ne ducem excursia la bun sfârșit, în ziua asta frumoasă care
începuse, nu ne-a rămas decât să ne îndreptăm către lacul Gemenele, aflat în
rezervație și pentru care aveam un fel de autorizație de a pătrunde acolo, unde
domnea un regim sever. E drept că noi aveam un fel de adresă luată de la
primăria din Râmnicu Vâlcea, precum că aveam voie să pătrundem în rezervație,
dar desigur nu știam cum aveau să fie impresionați paznicii de acolo. Dar
oricum, frumusețea lacului lângă care ajunsesem, flora neobișnuită de pe malul
său și mai ales liniștea care ne înconjura, ne-a entuziasmat pe deplin. Necum
că zărisem ceva mai departe și Tăul Negru și parcă și al Știrbului. Ne-am
întors la poteca marcată și pe valea Stânișoarei, și aceea cu lac alpin, am
coborât către cabana Pietrele. Ne-am întâlnit acolo colega care ne părăsise. Se
acomodase foarte bine și <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">î</span>și
găsise parteneri de o partidă de cărți și părea foarte mulțumită de noua sa
îndeletnicire. Peste noapte ne-am adăpostit în cabana Pietrele, de unde a doua
zi ne-am îndreptat către stația cf de la Ohaba. Am admirat în fugă cascada de
la Lolaia și cam asta ne-a fost excursia din Retezat. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Ceva mai
târziu, l-am cunoscut pe Mircea Florian. Fusese detașat pentru a vreme la ONT Râmnicu
Vâlcea. Ani buni de atunci încolo, cu el am plecat în numeroase excursii în
special în Piatra Craiului. De data asta însă, el a organizat o plimbare scurtă
în munții Retezatului. Eram un grup destul de mare, unii chiar mai străini de
munți, dar principalul era că noi, cei atrași de frumusețile acestora eram
hotărâți să parcurgem locuri frumoase și unele din ele și necunoscute încă.
Eram în luna mai și zăpezile din munți nu se duseseră încă în întregime. Dar
asta era încă un punct de atracție. După ce ne-am cazat la cabana Pietrele, am
plecat cât mai de dimineață. Aveam cale lungă de bătut în ziua aceea.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Pe vremea
aceea, pe valea Galeșului, nu cred că fusese aplicat vreun marcaj, dar poteca
bună, avea să ne călăuzească pașii cu siguranță. Am trecut pe lângă Tăul dintre
Brazi și am ajuns la Tăul Galeșului, ieșit primăvara de sub zăpezile cele mari.
Fără să mai stăm pe gânduri am luat coasta vârfului, cu același nume, la urcat
voinicește. Pe vârf n-am zăbovit mult și când l-am coborât am urmat poteca atenționată
ca fiind cam periculoasă, cea de pe Porțile Închise. Cred că Mircea Florian cu
alți câțiva nu mai urcaseră pe Galeșu și acum rămăsesem doar eu și Chissy, cea
cu care am alergat ani mulți pe munți, până când viața și-a urmat căile sale și
a sa chiar s-a terminat pentru totdeauna într-una din zile, prea devreme. Acum
ne străduiam să ne ajungem grupul din urmă și am gonit aproape prin Porțile
Închise în dorința de a-i ajunge din urmă. Pe deasupra Tăului Țapului am trecut
în goană și doar am privit țapul de capră neagră ce se zbenguia pe întinsul
lacului cu zăpada încă nedusă în totalitate. Peste culmea de deasupra Tăurilor
din Valea Rea, cu zăpada încă netopită am trecut doar ghicindu-le locurile.
Până în Valea Pietrilor, apoi pe lângă tăul Stânișoarei, nu ne-am mai oprit. De
acolo de unde ne-am întâlnit cu Mircea Florian și ceilalți care l-au urmat,
până la cabana Pietrele am mers împreună, de unde în ziua următoare am coborât
până la microbuzul care ne aștepta în parcarea dinaintea intrării în parcul Retezat.
Veseli și arși de soarele încă primăvăratec am plecat spre casă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Plănuisem de
multă vreme o excursie cu adevărat mare prin munții Retezatului. De data asta
doream să umblu cât oi putea de mult prin cotloane încă necercetate ale prea
frumosului masiv Retezat. Pe de altă parte, doream să le arăt copiilor cât de
frumoase pot fi cărările munților. Cu o mașină am străbătut drumul prin Obârșia
Lotrului, apoi prin pasul Groapa Seacă am coborât în Petroșeni. E drept că
ultima parte a drumului a fost infernală. Era tot vechiul drum din beton de pe
vremea construirii hidrocentralelor, numai că acum plăci întregi ale drumului
îmbătrânit, se urcaseră unele peste altele și prin unele locuri, aproape că
nu-ți venea să crezi că pe acolo se poate strecura o mașină. Îmi aduc aminte că
undeva mai spre vale, acolo unde era o baracă veche, un om mătura de zor în
pragul ușii. De câte ori am mai trecut pe acolo, chiar când locul era acum
ocupat de noua așezare turistică de la Groapa Seacă, m-am tot întrebat daca
vechea casă, n-o fi fost embrionul celei noi. Am trecut prin Petroșeni, mai
către începuturile sale, apoi am urmat drumul spre Lupeni și mai departe. La Valea
cu Pești am poposit pentru masa de prânz. Mai departe, acolo unde drumul auto
părea să se termine, am coborât din mașină și ne-am îndreptat catre cabana
Buta. Nu înainte de a stabili data la care ne vom întâlni din nou în locul în
care ne despărțisem. La cabana Buta am ajuns repede, dar nu aveam de gând decât
să facem aici un scurt popas. După care ne-am continuat drumul către Șaua
Plaiului Mic. Acolo ne-am întins cortul și am putut spune că am luat contact cu
marele Retezat aflat în fața ochilor ca o întinsă panoramă. A trecut noaptea,
în vechiul meu cort polonez de două persoane. Dar copii erau încă mici și până
la urmă am încăput.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Ne-am sculat
dimineața cu măreția crestelor în fața ochilor. Așa în mare le-am arătat
copiilor locurile prin care vom trece. Nu le-am putut da amănunte pentru că
nici eu nu mai fusesem pe acolo. Am trecut peste vârful Custurii, primul vârf
cu altitudine de peste 2400 pe care ajungeau copii. Am privit lacurile Custurii
și ale Ciumfului, am trecut peste vârfurile Păpușii, înalte și ele și am
coborât către Tăul Ghimpelui. Pe iarba grasă și moale ne-am întins cortul. De
unde era să știm noi că intrasem în rezervație unde nu aveam voie să campăm.
Dar ne-am simțit bine și copii au coborât până pe malul Tăului Ghimpele. A doua
zi am urcat fără potecă marcată până în vârful cel mare al Pelegii la 2508m.
Era primul al copiilor de altitudinea asta și pentru mine o premieră. Am
coborât către Tăul Bucurei, tot fără potecă marcată. Pe acolo, în urma multor
șuierături auzite, Andrei ne-a strigat spunându-ne: uite ce șobolan mare! Era
prima noastră marmotă! Apoi am ajuns pe malul lacului Bucura, acolo unde ne-am
întins cortul. Asta până a venit un salvamontist care ne-a atras atenția că în
rezervație, totul trebuie să fie sub control. Mai mult târându-ne cortul încă
nestrâns, am ajuns în tabăra de corturi de pe malul Bucurei, în locul admis
pentru campare. Noaptea a fost una liniștită și de a doua zi ne-am început
peregrinările.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am luat-o
către vârful Judele printre Turnurile acestuia, unde chiar a fost nevoie să-mi
împing copii de la spate la propriu. Apoi toată creasta parcursă nu a fost
deloc ușoară și le-am dus grija copiilor, care însă s-au descurcat de minune.
Am coborât la Tăul Porții, pe malul căruia ne-am minunat de limpezimea
acestuia. Pe malul lui am zăbovit multă vreme până a ne întoarce la cortul
nostru care ne aștepta tot acolo unde-l lăsasem.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">A venit altă
zi și de data asta am plecat de unul singur. Vroiam să urc vârful Bucura pe
direct, fără potecă. Și așa am și făcut. Sigur că pe alocuri urcușul a fost mai
delicat, trebuind să ocolesc țancuri, să merg printre stânci aninate peste
hăuri, dar pe vârf am ajuns cu bine. Am găsit sus, câțiva oameni care mirați,
m-au întrebat pe unde venisem și tot așa au rămas când le-am spus că urcasem pe
muchia Bucurei până pe vârf. Ajunsesem la 2433m. De coborât am făcut-o tot așa,
mai mult pe direct, fără să urmăresc vreun marcaj. Am ajuns prin locurile unde
un pârâiaș cu apă cristalină, mi-a mângâiat pașii până către lacul Bucurei.
Acolo mi-am găsit copii care toată ziua se zbenguiseră pe malul lacului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Ne-a
întâmpinat o seară cu vânt năpraznic și cu invitația celor din refugiul de pe
malul lacului să intrăm la ei. Am rezistat cu cerbicie o noapte cu vântoasă
mare, dar a doua zi soarele și cerul senin ne-a arătat o nouă zi minunată. Am
strâns cortul și am început coborârea. Pe poteca de pe malul pârâului Bucurei,
prin Poiana Pelegii până la drumul care încă de pe atunci era profilat. De aici
a început chinul urcușului până în Șaua Plaiului Mic. Când am ajuns sus,
încheiasem un circuit de zile mari. Străbătusem poate cele mai frumoase locuri
din întregul masiv. Obosiți am coborât la cabana Buta, acolo unde ne-am
stabilit ultimul loc de odihna. Și asta pentru că mai aveam de gând să
străbatem și alte locuri, de data asta din Retezatul Mic.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am plecat a
doua zi către vârful Drăgșanului. Mi-am lăsat copiii la poalele vârfului.
Știind că pe acolo urcușul nu este prea comod. Numai că peste puțină vreme,
m-am trezit cu ei pe urmele mele, cățărându-se cum puteau. După dojana pe care
le-am adresat-o, am urcat împreună până pe vârful Piule, după care ne-am întors
la cabană.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">A venit ultima
zi de ședere în Retezat. Ne-am luat rucsacii în spate și ne-am îndreptat către
locul de întâlnire, același de unde ne începusem marea noastră excursie din
Retezat. Până astăzi n-am mai izbutit să ajung prin locurile acelea.
Întotdeauna mi-au stat altele în față, pe unde nu mai fusesem și a căror
cunoaștere, mă chema într-una.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8012789762411985644.post-58900943756758595602022-04-19T20:52:00.001+03:002022-04-21T06:29:59.579+03:00Piatra fermecată, Piatra Craiului (cum am indrăgit muntele de argint)<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgl7cRY8AHguQmErUzKxCteV3wccCjLz9ckfgn8guA2rER3pX_Bj1zImJ7wYuMX4lXev7Hj8063Dcb3YtUhatPj-OX3xKBdj3bw5P5D-w20jt4hpW5_8Mp6NBGjEA00KHg8D70LfRY_Sl__Nys1o6scc0NDm0egB-Dt_h5-A80o1Cn4UQmKpBbZQgQS/s4799/img647.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3125" data-original-width="4799" height="208" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgl7cRY8AHguQmErUzKxCteV3wccCjLz9ckfgn8guA2rER3pX_Bj1zImJ7wYuMX4lXev7Hj8063Dcb3YtUhatPj-OX3xKBdj3bw5P5D-w20jt4hpW5_8Mp6NBGjEA00KHg8D70LfRY_Sl__Nys1o6scc0NDm0egB-Dt_h5-A80o1Cn4UQmKpBbZQgQS/s320/img647.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPR1TNl5z7xPlOQ6t_avBe9Ty8Q4dZZlmzr1Q3yu0L-Mxq_jqrx5ti-t3k6L7OnT9a4KcX951t8z2erJPwzynyNiAmTRMk0IaHP94h4JNOYpmeOL_si_YUn_88O1ggj7qiZUUF2ucxEiHva6RePUuEVMKPA2iPQW-jFwBB8qHNiV0AfNDoHvVlGwCb/s4799/img506.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3086" data-original-width="4799" height="206" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPR1TNl5z7xPlOQ6t_avBe9Ty8Q4dZZlmzr1Q3yu0L-Mxq_jqrx5ti-t3k6L7OnT9a4KcX951t8z2erJPwzynyNiAmTRMk0IaHP94h4JNOYpmeOL_si_YUn_88O1ggj7qiZUUF2ucxEiHva6RePUuEVMKPA2iPQW-jFwBB8qHNiV0AfNDoHvVlGwCb/s320/img506.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhvwRonAV8yK_F24P-Vb0QVNU1hjZsxFPo3rpQiTSw3wBRPY4lY5In5cuw-0iJxHOJgGiLQBNdzrXAFaqPiRSSJFq2ca61_NbwP-WlI3JrOW2XL6W0G81LiY3-lpJwTDAbxs6uAbofz0Mlmkhr4CFG0PoMuZpnnrWBrCPdvgBl3j9uf42Y2XUk4APU/s4798/img415.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4798" data-original-width="3228" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhvwRonAV8yK_F24P-Vb0QVNU1hjZsxFPo3rpQiTSw3wBRPY4lY5In5cuw-0iJxHOJgGiLQBNdzrXAFaqPiRSSJFq2ca61_NbwP-WlI3JrOW2XL6W0G81LiY3-lpJwTDAbxs6uAbofz0Mlmkhr4CFG0PoMuZpnnrWBrCPdvgBl3j9uf42Y2XUk4APU/s320/img415.jpg" width="215" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Moto: Cocioaba sufletului
de-atuncea însă-i plină</p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">De soare, de slavă şi de lumină.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i>Vasile Voiculescu</i><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Întotdeauna
jinduisem dupa munţi înalţi şi, mai ales, după cei care reprezentau câte-o
aventură pe crestele lor. Nu era nimic deosebit în dorinţele unui adolescent,
acela care eram pe vremea aceea şi, desigur, şi astăzi tot aşa gândesc. Doar
felul tipului de aventuri dorite, s-a schimbat radical. Pe atunci, îmi doream
munţi cât mai înalţi, cer albastru, stânci de tot felul şi jinduiam după
acestea cam toată perioada iernii, petrecute în Bucureşti. Avusesem norocul să
găsesc în casa unui unchi, hărţi vechi, ale lui Ionescu-Dunăreanu – Piatra
Craiului, Făgăraş şi Iezer-Păpuşa -, editate prin anii ’47.<span style="color: red;"> </span>Le copiasem pe calc, cu
multă migală şi visam deasupra lor câte-un an întreg. Despre Piatra Craiului nu
ştiam mai nimic, nici măcar că e muntele de calcar argintiu, care strălucea în
bătaia soarelui, atunci când îl privisem prima oară într-un apus, de pe prispa
refugiului din Iezer. Era atunci august 1948 şi la refugiu ajunsesem cu unchiul
meu, care aplica punctul albastru, al marcajului pe valea Căţunului şi avea în
rucsac yala pe care a montat-o acolo. Pe vremea aceea, cine vroia să înnopteze
la refugiul de lângă lac, lua cheia de jos, de la vechea cabană Voina, de la
nea Petrică Jderarul.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Primul meu
drum în Piatra Craiului, este aşa de vechi de de abia îmi aduc aminte. Era prin
anul... 1955! Terminasem anul III al facultaţii şi îmi doream nespus o excursie
în munţi. Cât mai lungă. Aceasta pe care mi-o îngăduisem, cu ajutorul bănesc al
părinţilor, viza un drum care trebuia să înceapă din Bucegi, începând în
Sinaia, să ajungă la cabana Omu, pe un drum ceva mai întortochiat şi să
continue în Piatra Craiului, sfârşind la Câmpulung, la casa bunicilor.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Eram singur, dar asta n-a durat
mult. Odată ajuns la vechea cabana Piatra Arsă, mi-am găsit un partener, ceva
mai în vârstă, cu care am ajuns la cabana Omu, după ce mai întâi am poposit la
cea de la Peştera. A doua zi, am urcat pe drumul din preajma cascadei
Ialomiţei. Când am ajuns la cabană, vremea era înceţoşată şi doar după amiaza
am avut parte de ceva soare, atunci când am privit prima oară abrupturile
dinspre Bucşoiul. Ce privelişti erau pe vremea aceea şi cu câtă dorinţă în ochi
le admiram! Nu mai ştiu cum arăta cabana pe atunci, dar îmi închipui că
schimbări majore nu aveau cum să se producă. A fost o seară liniştită, cu
turişti puţini, dar printre ei câţiva tineri de vârstă apropiată, care doreau
să coboare în Bran şi de acolo să ajungă în Piatra Craiului. Nimic mai bun
pentru mine. Nici ei, nici eu, nu ştiam nimic despre Piatra Craiului. Ba chiar
eu aveam un avantaj. Unchiul din Câmpulung, cu vechi state de mers prin munţi,
îmi alcătuise un fel de plan al excursiei, aşa că măcar aveam idee pe unde
vroiam să apuc. Am luat drumul Clincii, tot pe ceaţă şi despre cum arăta
drumul, cum am trecut printre turnurile Ţigăneştilor, nu-mi aduc aminte deloc.
Ştiu doar că am ajuns în Bran şi pe un drum ceva mai scurt am ajuns în Zărneşti
şi mai departe am poposit la cabana Gura Râului. Am simţit atunci cabana cam
rece şi cam depărtată de ceea ce vroiam eu de la ea. Apoi am plecat spre
Curmatură. O fi fost în ajunul unui weekend sau poate în plin sezon şi de aceea
n-am găsit locuri de cazare. Aşa că am fost cazaţi într-o dependinţă, o magazie
de fapt, cu pături, dar pe jos. Şi mai ştiu că magazia era cunoscută drept “la
măgăreaţă”. Toată noaptea a plouat şi doua zi tot ploua şi orice om cu oarecare
experienţă nu pleca pe creastă pe o astfel de vreme. Dar noi ne-am luat câte un
bidon de apă, mic, cum erau pe vremea aceea – un recipient de aluminiu care
amintea de forma celor militare de pe vremuri - şi am plecat. Toată ziua a
burniţat. Apa s-a terminat repede şi norocul nostru a fost cu crengile de
jneapăn, pline de picături de apă, pe care le sorbeam mereu şi oarecum ne muiam
buzele în ele. Piatra udă putea să ne joace feste, dar nu s-a întâmplat nimic rău.
Poate şi din cauză că de jur împrejur era ceaţă deasă şi noi de abia de ne
zăream unul pe altul şi marcajul din faţă. Despre cum arăta minunata creastă a
Pietrii, nici vorbă să vedem ceva. Aşa că, una peste alta, n-am aflat nimic din
creasta asta minunată. Doar jnepenii ce mi-au rămas în memorie. De coborât, am
coborât la Brusturet şi nici acolo n-am stat prea mult. Ne-am continuat drumul
până la şoseaua principală, care pe vremea aceea era încă neasfaltată. Om fi
găsit vreun mijloc de transport, pentru că în aceeaşi zi am ajuns la Câmpulung.
Colegii de tură şi-au continuat drumul spre gara oraşului şi eu m-am oprit la
bunici. Unchiului, dornic de amănunte montane, nu i-am putut spune despre
Piatra Craiului, decât de pe câţi jnepeni luasem picăturile de apă şi cam cum
arăta piatra dinaintea mea. Să fi fost tura asta un eşec, sau dimpotrivă,
succesul unei mici aventuri?!<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Un an mai
târziu, cu unul din colegii de facultate, bunul meu prieten Radu, am mai făcut
o incursiune în Piatra Craiului. Am intrat tot prin Zărneşti, pe lângă cabana
de la Gura Râului şi mai apoi am intrat în Prăpăstiile Zărneştilor. De acolo,
pe un drum marcat am ajuns în creastă. Era vreme frumoasă şi caldă şi în
condiţiile acestea am putut vedea şi eu frumuseţile deosebite ale crestei muntelui
de argint. Eram spre toamna anului 1964, înaintea începerii facultăţii. Am
ajuns la vechiul refugiu din lemn din creastă, botezat pe atunci 7 noiembrie –
ce avea revoluţia rusă din ’917 cu Piatra Craiului, nu am putut înţelege
niciodată. Dar ce îmi aduc aminte foarte bine, este inscripţia pusă pe peretele
refugiului, de unul Vlad zis şi Vlaicu, care îşi descria noaptea friguroasă
petrecută singur în refugiu “cu hârtie băgată în chip de fular şi cu ţuică de
Piteşti, dar era sortit morţii lente, pentru că mâine... reîncepeau cursurile!
”. Am notat textul integral pe una din coperţile ghidului pe care îl aveam. O
aşa memorie chiar nu aveam, încât să-l reţin după atâta amar de ani. Apoi
coborârea am făcut-o pe la cabana Curmătura şi întoarcrea în Bucureşti, prin
Zărneşti.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Era în vara
anului 1965. Suferisem de o afecţiune care îmi decimase forţele şi mai mult,
îmi diminuase capacitatea psihică. Lucram pe şantierul combinatului chimic de
la Târgu Mureş şi nişte crize violente de astm, mă chinuiseră multă vreme.
Căutam mijloace care să mă redea vieţii normale. Cele medicale nu prea dădeau
rezultate, deşi umblam cu ele după mine. Aproape disperat de posibilitatea de a
purta după mine toată viaţa acest handicap, de abia aveam 30 de ani, mi-am
găsit tovarăşi de drum, mi-am luat rucsacul în spate, cortul şi sacul de
dormit, pompiţa şi picăturile de Novodrin cu care-mi preveneam crizele de astm
şi... am plecat prin munţi. Mai întâi la Voina, la poalele Iezerului. Mi-am
povestit amintirile de acolo, când a venit rândul acestui masiv. Doar atât am
să precizez, pentru a lega între ele amintirile acelei excursii, că după ce am
coborât din vârful Păpuşii, pe culmea Dracsinului, am ajuns în valea Dâmboviţei
şi de acolo, după ceva căutări, am intrat pe poteca de pe Plaiul Turcilor,
marcată pe atunci – poate şi astăzi – cu triunghi galben. Îmi aduc aminte că
poteca avea o înclinare deosebită, dintre acelea despre care eu spun că o urci
cu genunchii la gură. Aveam cu mine un cort unguresc, dintre primele apărute la
noi şi care cântărea 9 kg. Am să mai adaug şi sacul cehoslovac, umplut cu ceva
lână şi el de vreo 3 kg şi ceva, mâncarea şi ce mai aveam prin rucsac, aşa că
urcuşul a fost un chin. Cu toţi anii mei, cam puţini la vremea aceea, dar şi ei
atinşi de flagelul care mă lovise, am ajuns la stâna din Tămăşel istovit de-a
binelea. Era vară şi afară căldura era una infernală. La stâna amintită,
părăsită pe vremea aceea, ne-am refăcut rezerva de apă şi am plecat mai
departe. Am ajuns la Marele Grohotiş. Oboseala îşi spunea cuvântul şi poteca
până aici, dar şi de acolo înainte, m-a obosit. Margareta, colega de drumeţie
care mă însoţea, nu avea cine ştie ce experienţă montană, dar cel puţin era
teafără, medical vorbind. Am ajuns până la urmă pe hornul care ne scotea în
creastă, în Şaua Funduri. Până acolo mai mult m-am târât decât am păşit în
picioare. Nici poteca nu mi se părea prea uşoară şi Margareta a avut atâta
răbdare, cât să meargă în urma mea şi să mă încurajeze mereu. Ne chinuia pe
amândoi o sete turbată, apa terminându-se de mult. Când, în sfârşit am dat de
creastă, ceva mai jos am întâlnit bordeiul de sterpe, păzit de un băietan
ciobănaş. Avea în bordei o căldare cu apă şi ne-am repezit asupra ei, de nu ştiu
ce i-a mai rămas şi lui. Ne-a lăsat băietanul să dormim în bordeiul lui, cam
mic, dar ne-am ghemuit cât am putut şi n-am mai ieşit de acolo decât în zorii
zilei. A doua zi am pornit pe sub munte, către cabana Curmătura. Până lângă
cantonul sivic din Funduri poteca ne-a prilejuit un drum frumos pe sub
seninările Pietrii, dar mai apoi a trebuit să străbatem pădurea de brad,
doborâtă de curând de o furtună năpraznică. La cabană ne-am odihnit ca lumea şi
ne-a dat cabanierul câte o porţie de ochiuri la capac, atât de bune de parcă nu
mai mâncasem niciodată aşa ceva. Odihniţi, am urcat Turnul Pietrii Craiului şi
Piatra Mică şi ceea ce a fost pentru mine deosebit, când am ajuns în Braşov, am
uitat de medicamentul pe care-l purtam cu mine. Devenisem din nou om întreg!<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-o
împrejurare, din vara anului 1967, am plecat din nou în Piatra Craiului. Eram
însoţit de o bună prietenă, iubitoare de munte, spunea ea, care şi-a luat cu ea
o verişoară aproape copilă. Şi poate nu aş fi reţinut excursia asta, dacă
Silvia, prietena care mă însoţea, nu-mi spunea în chiar mijlocul crestei
nordice, că vara sa suferă de inimă. Mă întreb astăzi, de unde luasem atâta
curaj să continui drumul până pe vârful La Om. Dar mai întâi am ajuns la
refugiul Diana, aşa cum arăta în anii aceea. Apoi am urcat pe una din cele două
cărări existente spre creastă, pe Brâna Caprelor. De acolo, am continuat drumul
pe creasta nordică, căruia şi atunci i-am admirat priveliştile desfăşurate de
jur împrejur, seninările pe care trebuia să le traversăm şi flora discretă,
atât de deosebită pe care o întâlneam în cale. Până la urmă am coborât şi
pentru că eram obosiţi, am înnoptat la stâna din Funduri. Îmi aduc aminte că pe
lângă noi a trecut un pădurar care ne-a atras atenţia să nu lăsăm focul aprins.
De dormit am dormit zdravăn şi doar a doua zi dimineaţa, am constatat că
împrejurul stânei, mistreţii avusesră mult de lucru, scormonind peste noapte
toată pajiştea. Apoi am sfârşit excursia, fără incidentele medicale de care
mi-a fost teamă, la cabana din Curmătură.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Începusem să
prind gustul Pietrii Craiului. Ghidul lui Ionescu-Dunăreanu, romantic în felul
său şi mai apoi cel al lui Emilian Cristea, îmi înfăţişau căi deosbite de
pătrundere în inima masivului. Unul din primele trasee pe care le-am
identificat ca a-mi fi accesibile, cu un oarecare grad alpin, un pic de
căţărătură, care pe mine mă atrăgea în mod deosebit, a fost cel care parcurgea
Vâlcelul cu Fereastră. Am ajuns în apropierea acestuia, urcând de la cabana
Plaiul Foii, pe la Izvorul lui Orlovschi. Am depăşit săritoarea de la baza
traseului, lângă care am stat câtăva vreme până să ne dumirim cam cum să o
abordăm. Nici drumul mai departe nu ni s-a părut prea uşor, dar abordabil, mai
ales că în cale aveam rădăcinile brazilor care ne-au uşurat urcuşul. Am trecut
pe lângă Adăpătoarea Caprelor, am continuat urcuşul şi, până la urmă, am
descoperit Cabana Acunsă, pe care ne-o doream atâta. Era cabănuţa asta un fel
de simbol al Pietrii Craiului, pe care, aşa cum spunea Ionescu-Dunăreanu, “fiecare
a descoperit-o cum a putut”. Aşezată printre brazii înălţimilor, bine ascunsă,
cam umedă datorită soarelui care nu prea ajungea până la ea, dar cu loc de
dormit pentru 3-4 oameni. Aveam oricum un acoperiş deasupra capului. Odată
descoperită această emblemă a Pietrii, mai rămânea ca a doua zi să ajungem la
Vâlcelul cu Fereastră şi mai ales să-l urcăm. După noaptea petrecută în Cabana
Acunsă, am pornit pe poteca Brâului Ciorânga, căutând întrarea în Vâlcel. Am
găsit-o repede şi pe grohotişul vâlcelului am început să urcăm. Sigur, sunt ani
mulţi de atunci – era prin anul 1972 – şi aş minţi dacă aş spune că acum, îmi
aduc aminte toate amănuntele acestei prime ascensiuni, dar unele fapte mi-au
rămas în memorie. Mai întâi cei trei buni prieteni de munte: Toni, Grig şi
subsemnatul. Mai apoi frânghia de rufe, pe care Grig o adusese cu el în chip de
coardă de alpinism, cu care bănuiam că avem să ne ajutăm în locurile mai
dificile, pe care le vom întâlni. Surplomba amintită de Cristea, hornul,
săritorile nu ne speriau de loc. Săritoarea surplombată cu jneapăn, am trecut-o
cu uşurinţă, ca şi celelalte locuri. Am trecut prin arcada Vâlcelului şi nu
ne-am oprit decât pe iarba mătăsoasă din locul “La Amvon”, amintit în ghid. Nu
era o vreme prea senină, dar nici teamă de ploaie nu ne era. Ceva flori
specifice zonei de abrupt a Pietrii erau răspândite prin oaza de verdeaţă
dintre stâncile argintii. A venit şi coborâşul şi ăsta nu a mai fost atât de
uşor. Sub fereastră au venit locurile dificile şi cel mai ager dintre noi, Grig
– nu cred că şi-ar închipui volumul său de astăzi strecurat prin locurile
înguste pe care le aveam de străbătut -, le-a depăşit pe toate, cu uşurinţă, ba
ne-a mai şi ajutat şi chiar încurajat să le coborâm şi noi, că doar nu era să
rămânem acolo. Până la Plaiul Foii am urmat acelaşi drum pe care venisem.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Începusem cu
prilejul acesta să intrăm în secretele Pietrii Craiului. Eram doar la început
şi aveam să ne lămurim în anii care au urmat, că acestea sunt atât de multe că
nu le puteam cunoaşte niciodată îndeajuns. Şi era vorba doar de cele ale căror
aspecte alpine puteau fi depăşite de noi fără să fim „de meserie”.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Grig mi-a fost
multă vreme coleg de ture interesante şi, nu numai, în Piatra Craiului. Citeam
mereu in ghidurile pe care le aveam la îndemână, seara, când veneam de la
şantier şi găseam în ele ture cu grad alpin scăzut pe care mi le doream a le
realiza. Printre acestea a fost şi Padina Lăncii. Cu maşina venind din Vâlcea,
luându-l pe Grig de la Curtea de Argeş unde aveam unul din şantiere şi, dacă mă
ţine bine memoria, pe la cabana de la Plaiul Foii, am ajuns în Şaua
Tămăşelului. Avea Grig un cort, aproape o raritate pe vremea aceea. În el am
înnoptat în şa. Vorba vine că am înnoptat, că mai mult am stat treaz, Grig
sforăind într-un asemenea fel încât chiar dacă pe aici ar fi fost ceva animale,
de spaima zgomotului, nu s-ar fi apropiat de noi. Am găsit lesne intrarea pe
firul Padinei, că doar fusese însemnat cu vopsea de Emilian Cristea. Primele
săritori le-am depăşit cu uşurinţă. Doar una dintre ele ne-a produs oarecare
emoţie. Aveam cu noi frânghia de rufe a lui Grig şi eram legaţi în coarda asta
efemeră. Nu ştiam deloc ce fel de noduri se fac şi făcusem în jurul mijlocului
fiecăruia unul clasic, ca la o frânghie de rufe ce era. La una din săritori, îl
asiguram pe Grig şi când acesta se ridica pe stâncă, am văzut cum unul din
firele frânghiei s-a rupt şi parcă şi celelalte nu erau prea departe. Şi Grig
era asigurat în sfoara asta care se destrăma. A ajuns totuşi cu bine lângă
mine. Săritorile le-am depăşit una după alta, cu destulă uşurinţă, doar în faţa
uneia ne-am împiedicat. Stăteam înaintea ei neştiind cum să urcăm mai departe.
Din spate au venit doi indivizi. Scurtă vreme au stat în spatele nostru,
sperând să ne vadă urcaţi mai repede, fără să ştie că noi habar n-aveam cum să
depăşim săritoarea. Până la urmă ne-au cerut voie să treacă înaintea noastră.
Au pus câte o mână, câte un picior şi Dumnezeu ştie cum, într-o clipă au fost
deasupra. Ne-au lăsat cu gura căscată. Apoi cu încetul, am făcut şi noi ceea ce
făcuseră ei, dar cu mare atenţie şi oarecum mai greu. Până la urmă am trecut.
Spălătura de deasupra săritorii, puţin înainte de a ajunge la hăţaşul Brâului
de Mijloc şi mai departe la Poiana Închisă, nu ni s-a părut mai grea. Coborârea
am făcut-o prin Marele Grohotiş, după care ne-am strâns cortul şi am coborât la
maşina cu care am ajuns acasă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Căpătasem
curaj şi echipa făcută cu Grig era una de foarte mare încredere. De la Padina
Lăncii, acum vroiam să parcurg traseul Umerilor Pietrii Craiului. Nu ştiam
nimic despre traseu, dar din aproape în aproape, în afara celor scrise în ghiduri,
am aflat un nume, parcă Lupaşcu, şi numărul de telefon al acestuia. El
parcursese de curând traseul şi îmi putea da oarecare informaţii. I-am dat
telefon, mi-a spus cam ce ştia despre aceste locuri, aproape mai nimic despre
indiciile care mi-ar putea fi fe folos şi aşa am purces către locurile
apreciate de Ionescu-Dunăreanu şi Emilian Cristea, de o frumuseţe deosebită,
iar dificultatea fiind doar una ce părea accesibilă, de gradul 2A. L-am luat pe
Grig de la Curtea de Argeş şi am plecat spre Plaiul Foii, acolo de unde aveam
să ne începem aventura. Acum eram înarmaţi cam cu tot ce ne-ar fi fost de
folos. Grig făcuse rost de la vânătorii de munte din Curtea de Argeş de corzi,
eu venisem cu scăriţe, pitoane şi ciocan şi ceea ce era mai important, ambii
învăţasem câte ceva – foarte puţin – din tainele alpinismului. Un destoinic
alpinist, cu câteva trasee de gradul VI la activ, ne dăduse câteva lecţii care
speram să ne fie de folos. Mici măcar nu ne dădea prin minte, că dacă ar fi
fost nevoie să aplicăm ceeace ne învăţase Titi Pandiu, ne-am fi desprins de
stâncă înainte de a ne agăţa de ea. Am ajuns repede în Şaua Tămăşelului şi de
acolo pe creasta muchiei, chiar lângă ascuţişul peretelui. Ne aşteptam să găsim
acolo indicii despre traseul pe care ni-l doream. Negăsindu-l, am coborât puţin
pe lângă perete, către Marele Grohotiş. Am găsit aproape imediat intrarea în
traseu. De altfel ştiam că Emilian Cistea, care pe vremea aceea cutreierase Piatra
Craiului în lung şi lat, scosese ghidul acesteia, unul complet şi cred, încă
neegalat, și însemnase intrarea în traseu. Aceasta era sub nişte tufe de
jneapăn şi până la ele nu ne-a fost greu să ajungem. Ne-am agăţat de jneapăn şi
am intrat în traseu aproape imediat. Se vedea printre stâncile albe, hăţaşul
înşirat pe creasta îngustă. Numai că peste munte s-a lăsat ceaţa, din ce în ce
mai deasă. Aşa ceva nu avusesem în vedere. Nici când plecasem de la Plaiul
Foii, vremea nu era prea frumoasă şi pe cer stăteau nori destul de încărcaţi şi
şanse ca în ziua aceea să mai şi plouă, erau destule. Dar nicio clipă nu ne-a
dat prin minte să ne întoarcem. Hăţaş înaintea noastră era, materiale alpine
aveam destule cu noi, iar entuziasmul era la cote mari. Zăngănitul fiarelor
agăţate de gâtul nostru, se auzeau în toată Piatra şi conversaţiile noastre,
vădit încurcate de necunoscutul în care ne avântam, se auzeau până către poteca
din vale. Ceaţa era deplină şi acustica Pietrii răspândea zvonul încercării
noastre până departe. De aceea la un moment dat, de undeva din potecă, o voce
şugubeaţă ne-a strigat “ţin-te de pălărie”. Poate că n-ar fi fost rău să îi
urmăm sfatul, dar noi de abia aveam pe cap nişte căciuliţe! Pe măsură ce
înaintam, constatam că nu ne e greu deloc şi pasaje deosebite nu am întâlnit în
cale. Desigur am întâlnit câteva săritori, dar pentru tinereţea noastră de
atunci – de abia de mă apropiam de 40 de ani şi Grig nici atâta -, acestea nici
nu contau. Ştiam că undeva înaintea noastră trebuia să găsim poteca Brâului de
Mijloc şi că pe aici trebuie să găsim şi momâi, dar indicii despre locul acesta
chiar nu aveam. Mai ştiam că undeva sub ultimul abrupt, trebuie să întâlnim o
piatră ca un acoperiş de casă şi pe asta o căutam noi din priviri. Ajunsesem
într-un fel de covată a muntelui, deasupra căruia se înălţau seninările
Pietrii. Multe ni se păreau acoperişuri de casă, dar niciunul nu ne dădea
siguranţa că este cel căutat. Până la urmă ne-am decis şi l-am ales pe unul
dintre ele ca fiind cel căutat. Ceaţa se mai risipise şi acum tot vedeam ceva
de jur împrejur. Lângă o stâncă mare, prăvălită din înaltul muntelui, începea
un horn, al cărui final ar fi putut fi în creastă. Am mizat pe el şi ne-am
avântat în susul lui, sperând că vom izbuti să-i învingem săritorile. S-a
dovedit hornul mai lesnicios decât ne aşteptam şi l-am străbătut doar cu
atenţia de a nu ne arunca în cap unul altuia, ceva pietre întâlnite în
echilibrul instabil al grohotişului mişcător. Până sus în creastă s-a dovedit
că nu aveam drum lung de parcurs şi curând am ajuns într-o strungă foarte
îngustă din creastă. Eram de felicitat. Parcursesem primul nostru traseu alpin,
în premieră, pe ceaţă şi izbutisem să ajungem sus şi fără “să ne ţinem de
pălărie”. Acum nu aveam decât să ne hotărâm încotro o luăm. Spre stânga nu
aveam decât să ajungem pe vârful “La Om”, iar spre dreapta urmam creasta sudică
şi am fi încercat să găsim coborârea în Poiana Închisă. De abia de ieşisem în
strunga din creastă, că lângă noi au apărut doi oameni şi nu ne-a venit să
credem când am constatat că cei doi ne erau bine cunoscuţi. Din slujba noastră
cea de toate zilele. Am schimbat câteva cuvinte şi ne-am despărţit. Ei urmau
drumul peste vârful cel mare şi coborau pe drumul lui Deubel şi noi o luam pe
creasta sudică, să încercăm să găsim intrarea către Poiana Închisă. Am admirat
în fugă frumuseţea crestei şi pe alocuri şi îngustimea sa şi am găsit până la
urmă, intrarea către locurile pe care ni le doream. Erau însemnate cu vopsea
albastră, cam aruncată inestetic, cu bidineaua pe peretele alb, dar era bine că
se afla acolo. Aşa am început coborârea pe hornul îngust, cu destule prize pe
el, care să ne permită să coborâm spre locurile dorite. Ne-am legat în coardă
şi am început coborârea, dar prea mult de ea nu ne-am folosit. După ce am
trecut de horn, am mai coborât puţin şi ne-am lăsat cu atenţie pe lespezile
înclinate, până când am dat de grohotişul ce ne-a scos pe covorul verde,
mătăsos, al Poienii. Am găsit izvorul, am admirat seninările care înconjurau
poiana şi am început coborârea pe Padina Lăncii. Acum ştiam clenciurile ei,
ştiam cum să le depăşim, dar tot ne-am foit oleacă până să trecem de săritoarea
cea mare, un pic surplombată, care mai demult ne făcuse să stăm mult în faţa
ei. Până la Plaiul Foii am dus-o tot într-o veselie, după atâta succes cât
avusesem în ziua aceea, mai ales că, uitasem să spun, odată ajunşi în creastă,
cerul deasupra noastră a fost tot restul zilei senin.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">De 1 mai 1974,
când izbuteam să adunăm mai multe zile libere, am plecat din nou în Piatră.
N-am găsit locuri la cabană, în schimb am găsit la cantonul forestier aşezat pe
un dâmb deasupra văii Bârsei. Până la urmă şi acolo s-au epuizat locurile, dar
noi, întâii sosiţi le aveam pe ale noastre ocupate din timp. Vremea nu ne-a
fost prielnică şi incursiunea noastră pe una din potecile marcate - nici nu-mi
mai bat capul să identific pe cea pe care urcasem – s-a izbit de ceaţa şi
zăpada care acopereau încă seninările Pietrii. Nu s-a dovedit prea inspirată
plimbarea noastră.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Eram dornic de
a cunoaşte Piatra Craiului în multele sale locuri încă neştiute de mine. Visam
adeseori cu ghidul lui Emilian Cristea în faţă, în seri lungi de iarnă, la
locurile pe care vroiam să le cunosc, dincolo de cele marcate, nici acelea
îndeajuns cercetate de mine. Era tărâmul fermecat al locurilor prin care
dorinţa mea de aventură şi mai ales “dragostea fulgerătoare”, născută de acest
munte prea frumos. “În copilăria minţii îţi priveam măreaţa creastă” şi cam aşa
gândeam eu despre traseele încă necunoscute pe care de abia aşteptam să le
străbat. De când ajunsesem pe meleagurile vâlcene, apucasem să străbat cărările
fără sfârşit ale munţilor din preajmă, de multe ori singur. Prin preajma mea
mai apucaseră să se strângă câţiva iubitori ai muntelui. Unul dintre ei era
Grig, de care am mai pomenit, altul era Ilie, bucovinean zdravăn şi iubitor de
drumuri aventuroase şi, peste toţi aceştia, era Sofi. O excelentă camaradă şi
pe deasupra, femeia-suveică, ce nu obosea niciodată. Mai era Toni, un tovarăş
de drumuri, elevat, cu o înţelegere deosebită pentru frumuseţile montane, dar
şi cu multe toane, mai târziu justificate de o năpraznică afecţiune psihică.
Acum, în împrejurarea care urmează, de prin anul 1972, doar primii trei îşi
aveau rolul lor.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Hotărâsem să
urcăm în Piatra Craiului, pe trasee întortochiate. Trebuia să pornim din valea
Bârsei şi asta pentru că eu nu puteam pleca din şantier atunci când aş fi vrut.
Ilie şi o prietenă a sa, cam nedusă pe munte, plecau mai devreme şi urma să ne
întâlnim undeva pe valea amintită. Ne-am întâlnit într-o dimineaţă însorită,
fără pic de nor pe cer, chiar în locul pe care-l stabilisem. De acolo am
început să urcăm. Am depăşit plaiul şi am intrat pe Valea Crăpăturii. Nu ne-a
fost prea uşor. Aveam rucsaci zdravăn încărcaţi. Valea însă, dincolo de urcuşul
dificil, uneori pe grohotiş mişcător, s-a dovedit a fi una minunată, iar
turnurile zvelte pe lângă care treceam, unele de neuitat. Ajunşi în creastă, nu
ne-am putut abţine să nu ne mai avântăm odată pe Turnul Pietrii. Apoi ne-am
întors, am continuat drumul pe creastă, până la coborârea pe Brâna Caprelor. Am
ajuns oarecum repede la refugiul Diana. Era pe atunci o casă de lemn, în
preajmă cu o poiană strălucind în bătaia soarelui dimineţii din care am plecat
mai departe. De urcat, am urcat pe Padina Popii. Doream să prindem intrarea în
Brâul Ciorângăi. Cam pe acolo pe unde intuiam că ar fi începutul brâului, era o
mare de jneapăn. Nu vedeam niciun început de potecă şi imprudent, cum am mai
făcut-o şi în alte împrejurări, am propus să intrăm prin marea de jneapăn. O
bună bucată de vreme am orbăcăit prin încâlcişul jneapănului. Ştiam că pe
undeva trebuie să găsim o scară de lemn şi ea nu dădea semne că ne-ar răsări în
cale, aşa, dintr-odată. Într-un luminiş am căzut cu toţii leşinaţi de oboseala
străbaterii junglei în care intrasem. Doar Grig şi-a luat inima în dinţi şi a
continuat să mergă mai departe. S-a întors curând şi ne-a spus că ceva mai
departe a găsit o scară de lemn, întrebându-se dacă nu cumva este cea căutată.
Ne-am repezit ca nebunii, fără să mai ţinem seama de oboseala şi spaima care
intrase în noi. Am coborât scara şi am intrat pe hăţaşul de pe Brâul Ciorânga
Mare. Coborând am dat de Izvorul din Găvan. Eram desigur însetaţi. Am băut cu
nesaţ apa pură picurată din stâncă şi ne-am refăcut rezerva de apă. Ilie însă,
s-a dezbrăcat până la brâu şi a început să se spele. Pe lângă noi a trecut un
om, înalt, cu siluetă aproape fragilă, brunet şi cu o coardă aninată de gât. A
trecut pe lângă noi mormăind, dar suficient de tare ca să-l auzim bine: “am
apucat veri când pe aici se făcea coadă la un pahar de apă”. Doar atât şi a
plecat mai departe. Ilie s-a îmbrăcat repede şi ruşinaţi am plecat şi noi. Am
ajuns după aceea la Cabana Ascunsă. Am avut atâta timp cât să coborâm la
Izvorul lui Orlovschi de unde ne-am refăcut rezerva de apă, cât să ne ajungă de
băut. Cât despre spălat, nici vorbă. Am urcat în ziua următoare Vâlcelul cu
Fereastră. Desigur dintre fete, Sofi nu a lipsit. Dar spre seară, Ilie şi fata
cu care venise, ne-au spus că s-au hotărât să coboare şi au făcut-o imediat,
chiar dacă ziua trecuse de miezul ei. Am rămas la cabană doar noi trei. A doua
zi ne-am trezit cu o ceaţă de s-o tai cu cuţitul. Nu vedeai nici la doi paşi.
Sofi s-a îndepărtat până lângă o stâncă nu prea depărtată. Am auzit un mic
ţipăt şi ne-a spus când a revenit, că în timpul îndeletnicirii fiziologice, o
capră neagră îi sărise peste cap, de abia izbutind biata de ea – capra -, să o
ferească, după care a dispărut în ceaţa văii. Dar asta a fost singura
întâmplare care ne-a umplut ziua ceţoasă în care eram. Către după amiază, când
soarele umpluse din nou cerul, acelaşi bărbat singuratec, a trecut din nou pe
aici, tot cu coarda aninată în bandulieră şi a stat de vorbă cu noi. I-am spus
că aveam de gând să străbatem Brâul de Mijloc, dar că habar n-aveam de drumul
pe acolo. Ne-a spus că pe hăţaş, aplicată discret, se află o cruciuliţă verde,
o pusă din loc în loc nu de mult, împreună cu un bun prieten şi ea ne va
călăuzi până spre Lanţuri. După ziua cam închiondorată, dimineaţa care a urmat
părea una promiţătoare. Ilie şi fata lui se retrăseseră, spunând că lor le
ajunge câtă Piatra Craiului văzuseră, aşa că am rămas numai noi trei. Împreună
cu Grig şi Sofi, am coborât scara de fier şi am intrat pe hăţaşul Brâului de
Mijloc. Am găsit repede prima cruciuliţă verde şi chiar momâile din piatră care
ne-au punctat din loc în loc drumul pe care ni-l alesesem. Poate astăzi, Brâul
ăsta frumos e bătut mai mult şi înfăţişarea lui o fi devenit mai comercială,
dar atunci, era un fel de “terra incognito”, pe care începeam să păşim cu
sfială şi un pic de teamă. Pentru noi, cei veniti aici pentru prima oară,
minunăţiile întâlnite în cale, erau cu totul deosebite. Locurile aflate “în
mâna noastră”, in filele extrase din ghidul lui Emilian Cristea, ne făceau doar
să ghicim cam pe unde suntem. Dar cred că intuiţia şi descrierea s-au cam
potrivit de cele mai multe ori. Intrările în “amfiteatrele alpine”, cu grad
mare de dificultate, ne-a făcut să visăm la ceea ce niciodată nu aveam să
ajungem. Dar şi obstacolele întâlnite în cale ne-au satisfăcut pe deplin.
Astfel, am identificat cu siguranţă inconfundabila “Trecătoare Termopile”, apoi
“Săritoarea cu Bolovan”, hăţaşul de coborâre prin pădurea de brad apropiată,
către Plaiul Foii, care chiar ne-a tentat pentru o clipă. Doar ziua frumoasă pe
care o prinsesem şi gândul că cine ştie când vom mai ajunge pe aici, ne-a oprit
din drum. şi ne-am bucurat din nou cu dantelăriile Pietrii întâlnite în cale.
Ba cruciuliţa verde, ba momâile întânite în cale, ba frumoasele şi aproape
ritmicile treceri pe hăţaşe înverzite, talonate de tufe compacte de jneapăn,
peste crestele coborâte din înaltul argintiu, până la urmă am întâlnit Grota “La
Ulcior”. Acolo ne-am odihnit, am băut apă din cutiile aşezate sub picăturile
strânse din tavanul grotei şi ne-am bucurat de priveliştea către masivul Iezerului
şi a mai apropiatei Păpuşa, pe care le ştiam din copilărie. Mai departe ne-am
îndreptata către “Lanţuri” şi, pe alocuri, am traversat cu mare atenţie – parcă
n-aş zice teamă – trecerile pe brânele înguste aşezate sub seninări înalte şi
deasupra unor hăuri ale căror adâncuri nu doream să le atingem. Totul a decurs
normal, doar buricele degetelor noastre s-au cam bătucit. Mai aveam o temere,
că atunci când vom ajunge să traversăm “Lanţurile”, nu vom găsi continuarea
drumului. Banda roşie a coborârii pe faimosul horn, am găsit-o repede şi de asemenea
şi continuarea hăţaşului. Numai că acum nu ne mai întovărăşea cruciulţa verde,
de care ne pomenise “omul de la cabana Ascunsă”. Şi pentru că a venit din nou
vorba de personajul amintit, peste ani, când am avut prilejul unei întâlniri
directe, într-o tură din Stogul munţilor Căpăţânii, silueta de atunci s-a
transformat dintr-odată în cel ce a fost şi va mai fi, marele montaniard,
alpinist şi deosebit cunoscător şi iubitor al Pietrii Craiului, Dinu Mititeanu.
Între timp trecuseră cam 15 ani. După ce ieşisem din clinciurile Brâului de
până la “Lanţuri”, acum trebuia să găsim drumul cel bun, prin locuri prin care
nici măcar cruciuliţa verde nu mai exista. Brâul devenise o adevărată junglă şi
noi, novicii Pietrii, mergeam mereu, străduindu-ne să găsim drumul cel bun.
Poate că astăzi calea încâlcită a Brâului să fie mai desluşită şi momâi mai
multe – zvonuri spun că rangerii parcului, le-ar fi distrus - decât cele găsite
de noi, să puncteze mai bine drumul, dar pe atunci, fără alte indicii decât
cele din ghid şi cele spuse de Dinu Mititeanu, totul era o aventură în care ne
avântasem cu capul înainte. Pe această a doua parte a Brâului, muchiile pe care
trebuia să le depăşim se înmulţiseră. Se depănau una după alta acestea şi
pentru fiecare dintre ele trebuia să urcăm pe hăţaşul firav dintre jnepeni,
uneori dând la o parte crengile mătăsoase şi alteori cam dure, să găsim sus în
creastă câte o momâie şi apoi să coborâm. De câte ori om fi făcut asta, nu prea
am ţinut seama. Ştiam doar că trebuie să-l străbatem. Am întâlnit în cale şi
pereţi înalţi, cu grohotiş la poalele lor, cam instabil ni se părea nouă, cu
brână îngustă la poalele lor şi sub noi cu abis, nu de nepătruns, dar deloc
ademenitor. Am traversat toate acestea cu bine şi asta mai ales datorită
sfintei noastre inconştienţe tinereşti. Eu eram cel mai în vârstă, aveam
aproape 38 de ani şi ceilalţi aproape de 30 de ani, dar entuziasmul nostru avea
atunci cotele cele mai înalte. Până la urmă am ajuns în Poiana Închisă. Am
găsit izvorul şi ne-am odihnit cât să prindem puteri pentru ce ne aştepta în
continuare. Am găsit poteca de coborâre către Marele Grohotiş. Sub peretele
imens de deasupra noastră, am găsit o firidă în perete, cu câteva flori şi o
lumânare stinsă. Acolo era locul de aducere aminte al tragediei, de abia
sfârşită, a lui Anghelide, căzut de puţină vreme dintr-unul din traseele alpine
nu chiar atâtât de dificile din preajmă. Fusese îndelung frământată tragedia,
care deşi se petrecuse cu unul din alpinştii buni din vremea aceea, făcuse
multă vâlvă. Circulau tot felul de legende, poate doar zvonuri. Cum că cei din
Zărneşti ar fi încercat recuperarea corpului aninat în coardă şi, din invidie,
că răposatul cunoştea mai bine Piatra decât ei, l-au prăbuşit intenţionat în
prăpastie, parcă dorind să-l omoare încă odată. Şi, în sfârşit, cei din
Câmpulung – dr. Popa - l-au recuperat şi cât decât au încercat să-l cârpească.
Pe deasupra, Anghelide era unul din cei mai buni fotografi ai muntelui, ale
căror poze am avut prilejul să le privesc. Am continuat drumul în urcuş brutal,
pe hăţaşul Brâului Roşu. Printre jnepeni, urcând şi coborând muchii abrupte,
dar năpădite de flora deosebită a Pietrii Craiului, parcă aici mai bogată ca în
alte părţi, traversând vâlcele interesante, dintre care Valea lui Ivan mi s-a
părut mai deosebită decât celelalte, am ajuns din nou în creastă. De acolo am
prins poteca marcată şi am coborât spre Brusturet. Nu uit întâlnirea cu un
turist cu mers agale, cam pantofar dânsul, care ne-a întrebat dacă am făcut
creasta. Când a auzit că n-am fost pe ea, a dat din mână a dispreţ total.
Ajunşi la cabană primul gând a fost să facem o baie şi cred că pentru o clipă
am infestat pârâul. Ne-am întins cortul, am suportat sforăiturile lui Grig care
au inundat locurile şi a doua zi ne-am indreptat spre Câmpulung, trecand pe la
peştera Dâmbovicioarei. Cred că asta a fost cea mai reusită excursie din Piatra
Craiului şi oricum cea mai complexă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">A fost odată o
fată, Marta, pe care cu foarte mulţi ani în urmă o cunoscusem la Suceava,
oraşul în care îmi petrecusem trei ani de şantier. Nu-mi reţinuse vreodată
atenţia, în anii aceia, dar acum în iarna anului 1976, o reîntâlnisem la... Piteşti,
în acelaşi trust în care lucram şi eu. Sigur, nu eu am fost cel care a
recunoscut-o, ci ea, aducându-mi aminte de locuri şi fapte care prin anii ’60,
îmi fuseseră leagăn de tinereţe. Acum am schimbat câteva cuvinte şi nu ne-a
trebuit prea mult să închipuim întâlniri, care până la urmă s-au întruchipat în
frumoase excursii montane. Au început acestea cu una prin Cozia, prin
februarie, când pe acolo domnea iarna din plin şi subsemnatul de abia îşi
scosese gipsul de la glezna care tocmai suferise o entorsă gravă. Dar acum,
vara, excursiile se ţineau lanţ şi una dintre ele a fost în Piatra Craiului.
Citisem despre Padina lui Călineţ, lucruri incitante, atât în Dunăreanu, cât se
poate de romanţate, cât şi în Emilian Cristea, de data asta absolut tehnice.
Gândeam că va fi un traseu frumos, cu mici aventuri alpine şi tocmai de aceea
mi-l doream atâta. Am ajuns la Plaiul Foii cu Marta şi Grig. Pe el mă bizuiam
mai mult, atunci când peste săritori aveam să trec împreună cu Marta. Am ajuns
la Plaiul Foii, am urcat pe la Izvorul lui Orlovschi până la Cabana Ascunsă şi
ne-am bucurat de ziua frumoasă ce ne mai rămăsese. A doua zi, cât mai de
dimineaţă, am coborât Scara de Fier şi ne-am început ascensiunea. Noi, cei doi
bărbaţi, păşeam cu siguranţă. Marta ne urma fără să crâcnească, deşi era
evident că era un pic înfricoşată şi nici încălţările nu erau cine ştie ce. Dar
trebuie să spun că echipamentul acelei vremi, era unul de care parcă mi-ar fi
ruşine astăzi. După ce am depăşit hăţaşul Brâului de Mijloc, am început
ascensiunea pe grohotişul hornului pe care eram. De data asta aveam cu noi o
cordă veritabilă, pe care Grig o obţinuse de la unitatea de vânători de munte
din Curtea de Argeş. N-a fost totuşi nevoie de ea până la capătul ascensiunii.
Urcam pe hornul îngust, minunându-ne de frumuseţile pe care ni le oferea
Piatra. Am depăşit săritorile – unele mai lungi, altele mai scurte, depăşite
relativ uşor -, aflate acolo unde ne spunea monografia lui Emilian Cristea.
Surplomba de care amintea acesta, nici n-am simţit-o şi după aproape 3 ore de
încordare, petrecute printre pereţii înguşti ai hornului, uneori şi cu petice
de zăpadă, am ajuns la limanul înverzit care ne-a scos în creasta Pietrii
Craiului. Odihna şi felicitările, ni le-am ţinut lanţ. Peste creasta nordică a
Pietrii, cât mai rămăsese din ea, am trecut fluierând, ca şi coborârea pe la
Lanţuri. Când am sosit în Şaua Tămăşelului, eram tot aşa de fericiţi, doar
făcusem unul din cele mai interesante trasee alpine ale Pietrii. Ne-am întins
corturile cu gândul să ne odihnim, dar sforăitul vestit al lui Grig, nu ne-a
prea lăsat să dormim. Ne-am reîntors la maşina lăsată la Plaiul Foii şi de
acolo acasă, după ce pe Marta am lăsat-o în Piteşti.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Îl cunoscusem
de puţină vreme pe Mircea Florian. Aflasem că în oraş, poposise de ceva vreme
un mare iubitor al Pietrii Craiului. Cum-necum, am luat legătura cu el şi
într-un sfârşit de săptămână, l-am aşteptat la mine acasă. Acolo ne-am depănat
amintiri din muntele îndrăgit. Eu, cu poveştile mele de începător într-ale
Pietrii, el, pe cele ale unui statornic pribeag pe meleagurile ei. Atunci, în
după-amiaza acelei zile, cei doi rătăciţi de pe meleagurile capitalei, am pus
de-o prietenie care a durat atâta vreme, cât firul de viaţă al unuia dintre noi
s-a răsucit în noianul zilelor petrecute cu harul muntelui deasupra noastră.
Atunci ne-am mărturisit dragostea pentru muntele de argint, cel care nu ne-a
înşelat niciodată. Şi cam tot atunci am aflat că suntem de aceeaşi vârstă şi că
viaţa ne oferise cam aceleaşi încercări sufleteşti.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Peretele
central din Marele Grohotiş, devenise o mare atracţie pentru mine. Vroiam să-l
urc ,iar aprecierea lui ca fiind doar de gradul II A, mă făcea să cred că am
să-l pot urca. Prima oară i-am încercat năbădăile într-un sfârşit de
septembrie, când am ajuns la cabana din Valea lui Ivan. De acolo, am pornit să
facem prima incursiune pe Peretele Central. Chissy, Grig şi doctorul Văcaru mă
însoţeau. Am plecat cu toţii spre Crucea Grănicerului şi, mai departe, prin
Marele Grohotiş, până la baza peretelui râvnit. Eram înarmaţi cu corzi, scăriţe
şi pitoane şi, pe deasupra, ascensiunea o pornisem după-amiaza. Am întins
corzile şi am început urcarea. Cel mai neobişnuit cu căţărările pe stâncă, era
doctorul. Am parcurs două lungimi de coardă şi am ajuns într-un punct de unde
mai departe nu vedeam cum am mai putea înainta. Pe deasupra ora era înaintată,
aşa că am hotărât coborârea. Din locul acela, coborârea nu o puteam face decât
în rapel. Din grup, singurul care nu mai făcuse o astfel de coborâre era
doctorul. Speriat, ne-a mărturisit că el de acolo nu mai coboară. Între timp noi
bătusem pitonul de rapel şi ne pregăteam de coborâre. Până la urmă, doctorul
s-a hotârât să coboare, dar ne-a întrebat cât de siguri suntem pe pitonul
bătut. Noi l-am asigurat că “poate ţine”. I-am dat coarda în mână şi ca să fim
mai siguri, l-am legat şi cu o cordelină pe care o aveam cu noi. Doctorul,
crispat de groază, a coborat pe stânca verticală. Îl auzeam vorbind pe când
cobora, spunând mereu “aoleo ce frică-mi e”. Până jos am, ajuns cu toţi teferi.
Atunci ne-am dat seama că peretele, nu face de noi şi urcarea lui trebuie
făcută împreună cu unul cunoscător într-ale alpinsmului. Când ne-am strâns
lucrurile, la cabană, în preajma plecării, am constatat că pierdusem una din
scăriţe şi tare mi-a părut rău.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Cu Mircea
Florian aveam să punem la cale excursii memorabile pentru mine. Cred că prima
dintre ele avea să mă ducă în “sanctuarul” pe care grupul acestuia, din care
făceau parte Dinu Mititeanu, Stoica şi un alt personaj al cărui nume nu îl mai
reţin, au construit cu migală şi sacrificii, refugiul Castelul Crăiţei. Îmi
povestise cum au cărat în spate materialele, cum au dormit nopţi întregi sub
cerul liber, până au reuşit să încropească refugiul. Cu mare grijă şi
rugămintea să nu care-cumva să dezvăluim locul unde se află refugiul, ne-a
promis să ne conducă până la locul fermecat. L-am luat de la Curtea de Arges pe
Grig şi împreună am ajuns la Plaiul Foii. De acolo, pe la Izvorul lui
Orlovschi, când peste munte se lăsase noaptea, am urcat la Cabana Ascunsă. Am
străbătut poiana locurilor, la lumina lunii pline, ascultând cu oarecare teamă,
grohăiturile porcilor mistreţi care îşi făceau de lucru prin pădurea care
mărginea poiana. Mai mult, la lumina de sus, am depăşit săritoarea de la
începutul care avea să ne poarte până sus şi nu arareori ne-am folosit de
rădăcinile brazilor ca să putem înainta. Norocul nostru că ştiam poteca bine.
Am înnoptat acolo, la căbănuţa bine cunoscută, unde a doua zi ne-am lăsat
rucsacii. Şi am început alergătura prin Piatră. Am urcat Vâlcelul cu Fereastră
şi am ajuns la Amvon. Am parcurs Brâul Soarelui până deasupra Hornului Închis,
pe care, de altfel, am şi coborât. Era aici, cam înclinată panta pe care
ajunsesem la un moment dat. Eram înaintea lui Grig, când dintr-odată, au
început să-mi tremure genunchii. Mă apucase “maşina de scris” şi speriat i-am
strigat lui Grig să-mi arunce coarda. Mi-am revenit repede şi am continuat
coborârea, rămasă astfel fără urmări neplăcute. Dar aşa am învăţat şi eu ce
înseamnă acest fenomen. Am ajuns la Cabana Ascunsă unde ne-am luat rucsacii şi
am pormit mai departe. Am plecat pe Brâul de Mijloc, urmărind cruciuliţa verde.
Am depăşit toate punctele importante pe care le memorasem în prima vizită
făcută acestor prea frumoase locuri. Am ajuns la Grota “La Ulcior” şi doar
scurtă vreme am mai urmat hăţaşul Brâului. Am trecut pe lângă locul de cort
Elis sau Ela, găsit acolo de Dinu Mititeanu şi denumit astfel după numele primei
lui soţii, răpusă de o boală nemiloasă. Eram destul de obosiţi şi atunci nici
n-am memorat drumul de coborâre pe care l-am urmat. Eram totuşi pe un hăţaş şi
pe el am ajuns lângă Castelul Crăiţei. Deşi eram obosiţi, locul m-a impresionat
peste măsură. Era o căsuţă din poveşti. Totul înăuntru era miniatural.
Priciurile în care cu bunăvoinţă puteau încăpea 4 oameni, sobiţa care răspândea
căldura de care aveai nevoie şi masa cu băncuţă la care pe rând, puteai mânca.
Apoi, merindea lăsată de înaintaşi şi caietul în care trecătorii, puţini pe
vremea aceea, îşi lăsau impresiile şi, mai ales, unul altuia mesajele pe care
vroiau să şi le transmită. Afară, un loc de foc, ascuns bine de ochii celor de
la Şpirla, care cu niciun preţ nu trebuiau să identifice locul refugiului. În
altă împrejurare am aflat şi de ce trebuia să fie ferit locul de năbădăile cu
accente golăneşti ale celor care urcau la Şpirla, pe vremea aceea. Poteca ce
ducea la Castel, era una pe marginea unui repeziş, mărginit de brazi falnici.
Între doi dintre ei, cu crăci tăiate de care să te ţii zdravăn deasupra pantei,
era amenajat... wc-ul. În susul muntelui, pe margini prăpăstioase, pe alocuri
cu veritabile mânere naturale aflate în perete, accesibile totuşi, se ţesea
hăţaşul care duce la “vac ”, locul în care un căuş în stâncă, sclivisit cu
ciment, prevăzut cu prea plin şi o sticlă la capătul lui, asigura celor de le
refugiu rezerva de apă necesară. Mereu adunai de acolo doi litri de apă. Unul
din căuş şi celălalt din sticla care peste timp, se umplea. A urmat o noapte
liniştită, cu sforăieli totuşi şi o dimineaţă frumoasă. Aşteptam alţi
cunoscători ai locului. Printre ei Stoica, cel care lucrând la fabrica de
avioane, adusese la refugiu pe vremea când se construise, o ferestruică de
avion, bine etanşată, care asigura lumina înăuntru. Au sosit aceştia şi cu ei
am parcurs alte locuri minunate din Piatră. Alergam ca nebunii şi printre
altele am urcat un horn care îmi aduc aminte că se numea al Vulturului. Sau
poate mă înşel. Am escaladat locuri prin care nu mi-aş fi închipuit că am să
ajung şi până la urmă a trebuit să coborâm. De la Plaiul Foii am plecat spre
casă. Pe Mircea Florian l-am lăsat la Braşov. Mi-a povestit că în gară l-a
întâlnit pe Emilian Cristea, căruia i-a povestit pe unde am fost în puţinele
zile cât stătusem în Piatră. Ne-a gratulat nea Cristea cu epitetul de nebuni şi
poate chiar fusesem. În două zile şi un pic, străbătusem poteci mule şi rar
umblate ale Pietrii Craiului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Nu mult mai
târziu, în acelaşi an, am urcat din nou la Cabana Ascunsă. Am ajuns într-o după
amiază la Plaiul Foii. De acolo am început urcuşul prin Padina lui Râie. Ne-am
strecurat prrintre jnepeni, ne-am agăţat de ei şi spre seară am poposit la
Cabana Ascunsă. A doua zi am pornit altă alergătură. Am început mai întâi cu
ascensiunea Vâlcelului cu Fereastră, până sus, la Amvon. Am străbătut Brâul Soarelui
şi pe cel al Florilor şi ne-am aşezat la odihnă pe pajiştea întâlnită în cale.
Am coborât pe Hornul Închis şi pe poteca Brâului Ciorânga, ne-am abătut pe
despicătura monumentală a Canionului Ciorânga, până în locul în care
cunoştinţele noastre alpine şi mijloacele avute la îndemână, ne-au convins că e
mai bine să ne întoarcem. După-amiază am urcat până la Brâul Răchiţii şi de
acolo am ajuns în Padina lui Călineţ. Am urcat pe hornul îngust până la locul
în care ne-am abătut spre Creasta Frmoasă. Aveam cu noi corzi şi pitoane pentru
eventualitatea că ne-am fi încurcat. Ştiam că traseul este de gradul 3A şi, cel
puţin mie, îmi era un pic de teamă. Dar totul a decurs normal, fără să fie
nevoie să întindem coarda şi poate cel mai dificil loc a fost acela în care
trebuia să ne strecurăm prin strânsoarea stâncilor întâlnite în cale şi printre
care nu încăpeai decât dacă aveai o anumită talie. Când am ajuns sus, osteniţi
şi fericiţi, ne-am odihnit în ochiul de pajişte alpină. Din josul pereţilor
care ne înconjurau, veneau voci şi zăngănit de fiare. Sub noi era unul din
traseele cu adevărat de alpinism, cel al Piticului. Curând vocile au ajuns
lângă noi şi din ele a răsărit silueta lui Dinu Mititeanu. Atunci mi-am dat
seama că îl mai întâlnisem pe Brâul Ciorângăi, la izvorul din Găvan şi la
Cabana Ascunsă, când ne dăduse informaţii despre Brâul de Mijloc şi crucuiliţa
verde ce-l întovărăşea.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">În acelaşi an,
a organizat Mircea Florian, o excursie în Piatra Craiului, cu un grup mare.
Erau printre ei Grig Prunescu, Chissy, Eva Vass şi alţi câţiva. Ştiu doar că am
ajuns la Plaiul Foii şi eu cu Dacia mea. Cu ce-or fi ajuns şi ceilalţi chiar nu
ştiu. De acolo am pleacat spre refugiul Şpirla, aşa cum arăta el în anii ’70.
Ne-am aprovizionat cu apă de la izvorul dinaintea refugiului şi am fost
fericiţi când ajungând acolo, nu am găsit pe nimeni. Era înăuntrul refugiului
un miros groaznic şi a trecut ceva vreme până când să ne dumirim de unde venea.
Cineva agăţase de un cui din perete, o pereche de strampi. Nu ştiu de când or
fi fost acolo, dar răspândeau în refugiu o adevărată duhoare. Eu, oricum, mă
hotărâsem să dorm în pod şi “parfumul” de jos, nu mă prea deranja. Mai pe seară
a urcat un turist. Singuratec individ şi paşnic după câte părea. N-a durat mult
şi alţii l-au urmat. De data asta cam zurbagii. S-au arătat indignaţi că aici
ajunseseră şi alţii – că doar ei construiseră refugiul - şi nici măcar din zona
apropiată a Zărneştilor. Aveau printre ei o fată, un fel de vivandieră, un pic
grăsuţă şi cu gura mare. Asta n-ar fi fost nimic, dar s-au pus pe băut şi până
la urmă chiar s-au îmbătat. Pe vremea aceea, echipele de fotbal din Braşov şi
Râmnicu Vâlcea, erau rivale mari şi cum aflaseră de unde veneam, au început
strigături injurioase, doar-doar om riposta. Gândeau că poate aşa vor deschide
ostillităţi nedorite. Am fost cuminţi şi aşa am scăpat de vreo bătaie plănuită,
care ne-ar fi gonit din refugiu. Când ne-am sculat în zori, beţivii noştri
dormeau buştean. Când am părăsit refugiul, am scos câteva răcnete de trezeam şi
muntele din somn, dar de la ei n-am căpătat decât vreo câteva mormăieli. Aşa am
scăpat de huligani. Apoi ne-am îndreptata spre Şaua Tămăşelului şi de acolo am
început ascensiunea pe Umerii Pietrii Craiului. Nu chiar toţi am dorit să
ajungem pe Umeri, dar cei ce hotărâsem să urcăm, eram din cei obişnuiţi cu
dificultăţile Pietrii şi ascensiunea a durat chiar puţin. Urcuşul nu a fost ca
primul prin aceste locuri, când traseul ne era necunoscut şi pe deasupra mai
era şi ceaţă. Acum nu era ceaţă şi am ajuns repede în creastă şi de acolo un
pic pe vârful La Om şi mai departe pe drumul lui Deubel, am ajuns din nou la
Plaiul Foii unde ne aşteptau şi ceilalţi, care nu urcaseră cu noi.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">În toamna
târzie a aceluiaşi an, am încercat din nou să urc în Peretele Central. Eram cu
Mircea Florian şi acum aveam ceva mai multă speranţă că am putea sfârşi
ascensiunea. Aveam tot materialul alpin necasar. Era o zi de toamnă, cam
mohorâtă. Intrasem în Piatră tot pe la cabana din Valea lui Ivan. Trecuseră de
la prima încercare prin aceste locuri, cam doi ani. Am ajuns pe marele Grohotiş
şi am început repede ascensiunea. Pe una din primele prispe întâlnite în cale,
spre marea mea surprindere, am găsit intactă, scăriţa pierdută de mult.
Trecuseră peste ea două ierni. O mai am şi acum acasă. Am continuat să urcăm şi
pe înlănţuirea hornurilor din cale, să tot fi urcat 2-3 lungimi de coardă.
Între timp venise peste noi ceaţa şi pe muchia despărţitoare a două hornuri, am
hotărât întoarcerea. Nu prea aveam multe pitoane şi când Mircea a găsit unul de
rapel, înfipt în stâncă, am hotărât coborârea pe acolo. Pe Grig l-a apucat
stomacul şi s-a retras ceva mai încolo. Grijuliu, a făcut în urmă o grămăjoară
de pietre, dar aflată într-un echilibru instabil, s-a dărâmat spre hăul unui
din hormuri. Am auzit zgomotu pietrelor căzânde şi era chiar locul în care
găsisem pitonul de rapel. Pe acolo a făcut rapelul Mircea Florian şi tot timpul
l-am auzit blestemându-l pe Grig, cum că “infestase” Piatra Craiului. Dar jos
am ajuns cu toţii bine şi până la urmă întâmplarea a avut şi oarecare humor.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">La începutul
verii şi îmi aduc bine aminte localizarea în timp a excursiei, pentru că
apăruseră păstrăvii de fag, am ajuns la Garofiţa şi după-amiaza, am urcat în
Şaua Tămăşelului, unde ne-am întins corturile. Ne-am aşezat tabăra şi am
petrecut o seară minunată, la un foculeţ de tabără şi la fript bunătatea de
păstrăvi, nu înainte de a face o vizită izvorului din vale, de la care ne-am
luat rezerva de apă, chiar şi pentru a doua zi. Şi tot atunci, în seara aceea
minunată, s-a pus la cale sfârşitul burlăciei mele. Dimineaţa, doar o parte din
noi, am început urcuşul pe Umeri. Îl învăţasem bine şi cei cu care eram, s-au
dovedit toţi oameni destoinici, cu care am urcat cu bine până sus. Unul din noi
o luase cu paşi mari, mult înaintea celorlalţi şi de abia sus în creastă l-am
reîntâlnit. Atunci ne-a mărturisit, că puţin înaintea sa, din seninările
muntelui, s-a desprins un imens bloc de stâncă, ce s-a prăbuşit în adâncuri,
din fericire fără nepălceri pentru el şi întregul grup. Noi, cei din urmă nici
măcar zgomotul, care trebuie să fi fost apreciabil, nu l-am perceput. Am ajuns
cu bine în creastă, mai apoi şi pe vârful La Om, după care a urmat o coborâre
pe drumul lui Deubel, pe la Lanţuri. Am trecut pe lângă stâncile Zaplazului,
din nou pe la izvor şi la corturi ne-am întâlnit cu cei care doar se plimbaseră
pe ici pe colo. Când am ajuns din nou la Garofiţa, excursia noastră luase
sfârşit.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Eram în anul
pregătirilor pentru Caucaz şi căutam locuri în care urcuşul să fie cât mai
accentuat. Aşa am ajuns, împreună cu Zoe şi Chissy, într-un sfârşit de
săptămână, la cabana Plaiul Foii, de unde ne-am îndreptat pe calea cunoscută,
către Poiana lui Orlovschi. De la izvorul de acolo ne-am luat apa trebuincioasă
şi am ajuns la treapta stâncoasă pe care trebuia să o învingem. Ne-am ajutat
unul pe celălalt şi am depăşit-o cu bine. Mai agăţându-ne de câte o rădăcină de
brad scoasă la iveală de munte, mai împingând vârtos în picioare, în lungul
traseului frumos pe care-l ştiam bine, am ajuns la Cabana Ascunsă. Pe atunci se
ridicase alături şi noul refugiu sferic, dar noi tot în cel vechi am înnoptat.
Era o vreme numai bună de stat la soare, cât mai rămăsese din el. A doua zi am
urcat prin Vâlcelul cu Fereastră, până sus, la “Amvon”, după care a urmat
coborîrea şi întoarcerea către casă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Dacă tot ne
năimisem la abruptul nordic al Pietrii, de ce n-am fi încercat o ascensiune
către Castelul Crăiţei, acolo unde ar fi trebuit să ajungă şi Mircea Florian.
Tot cu maşina şi tot la Plaiul Foii am ajuns. O inspiraţie de moment, m-a
îndemnat să parchez maşina la cabana forestieră aşezată pe dâmbul de peste apa
Bârsei. Era o vreme splendidă şi pe valea Vlăduşcăi şi mai apoi pe coastă, cu
ceva opinteli în săritorile pe care le-am înfruntat – o luasem pe varianta mai
scurtă şi mai stâncoasă – am ajuns la “Castel”. Eram acolo singurii călători şi
ne-am bucurat de câtă singurătate ne doream. Doar că peste noapte s-a
dezlănţuit o furtună îngrozitoare, cu potop de apă revărsat şi noian de
trăznete peste munte, care se zguduia la fiecare nouă bubuială cerească.
Dimineaţa, furtuna s-a potolit de-abinelea şi petecele de cer senin revărsate
peste seninări, ne-au îngăduit să urcăm repezişul coastei, cu multe săritori
depăşite cu ştiinţa altor împrejurări şi tufele de bujor aflate în plină
floare. Am ajuns repede până la poteca Brâului de Mijloc. Ne-am întors fericiţi
de întorsătura vremii care ne îngăduiseră să ne isprăvim cu bine tura propusă.
La coborâre, am întâlnit urcând, doi turişti. O clipă am crezut că era Mircea
Florian. Nu era el. Ne-am salutat şi niciunul dintre noi nu ne-am mărturisit de
unde şi încotro mergem, deşi fiecare ştia bine locul pe care ni-l alesesem. Pe
atunci secretul refugiului era bine păstrat şi nu-l ştiau decât cei iniţiaţi.
Când am ajuns jos, pe malul Bârsei, am constatat că apa revărsată, măturase
parcarea din faţa cabanei. Nu ştiu dacă luase cu ea vreuna din maşinile parcate
cu o zi înainte, acum aici nu mai era niciuna, dar m-am felicitat că avusesm inspiraţia
să mi-o urc la cantonul de deasupra văii. Cu încă un vis împlinit, am ajuns cu
bine acasă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Anul 1979 a
fost cel in care excursiile făcute au avut şi un apreciabil rol de antrenament.
Urma să plec într-o veritabilă expediţie în Caucaz şi rolul plimbărilor montane
îl îndeplinea şi pe cel amintit. Însoţit de soţia mea şi de Chissy, dar mai
ales de Titi Pandiu, alpinist cu mare experienţă, am plecat să cucerim Peretele
Central din Piatră. Mai întâi pe valea Dâmboviţei, mai apoi pe cea a
Dragoslăvenilor si pana la urma la cabana Garofiţa Pietrii Craiului, unde am şi
înnoptat. În zori am plecat spre Marele Grohotiş, pe care l-am urcat până sub
perete, cam acolo pe unde se afla firida cu flori de munte şi lumânărică, în
memoria lui Anghelide, cel sfârşit în tura de pe Muchia Roşie. Acolo ne-am
despărţit. Fetele urmau să urce în Poiana Închisă şi mai apoi în creastă, unde
aveam să ne întâlnim. Noi ne-am legat în coardă şi am început să urcăm. Titi în
cap de coardă, experimentat şi mai ales mult mai tânăr şi eu după el. Peretele
era, privit din poalele sale, unul înspăimântîtor. Ştiam despre el doar că
traseul are treisprezece lungimi de coardă şi deci o apreciabila diferenţă de
nivel, de circa 500m. Mă aşteptam că urcarea să fie una alpină, cu pitoane
găsite pe traseu sau bătute de noi şi pe ici pecolo să mai întrebuinţăm şi
scăriţe. Eram înarmaţi cu toate cele trebuincioase şi în ce mă priveşte
adusesem cu mine şi ceva curaj. Spre surprinderea mea, aproape că nu a trebuit
să folosim asigurarea la coardă şi în aproape toate lungimile am urcat aproape
concomitent. Doar de una dintre lungimi, aveam să îmi aduc aminte multă vreme.
Urcam printr-un horn, destul de îngust. Titi a urcat până la regruparea de
deasupra lui şi a început filajul. Eu am pus mâna pe piatra cam cât o jantă de
autoturism şi m-am tras zdravăn de ea. S-a desprins imediat şi mi-a căzut pe
partea superioară a piciorului. Am crezut că mi-a secţionat muşchiul şi chiar
am scos un strigăt de durere. Titi, de sus, m-a întrebat ce am păţit. I-am spus
la repezeală ce păţisem, dar după câteva momente de odihnă, mi-am revenit şi am
început urcuşul pe hornul la baza căruia eram. Doar că hornul se lărgea
apreciabil până sus. Câtăva vreme am ramonat cu bine marginile lui, iar sus, am
ajuns aproape în poziţie orizontală şi doar cu ajutorul lui Titi, m-am
rostogolit în regrupare. Am povestit ce păţisem şi chiar m-am arătat mirat,
pentru că de bolovanul de care mă agaţasem, doar îl văzusem şi peTiti făcând la
fel. “Da, dar eu doar m-am sprijint şi tu chiar te-ai agăţat de el” a venit
prompt răspunsul. De aici încolo panta traseului s-a domolit, în curând am
păşit pe iarbă şi până sus în creastă, n-am mai avut mult. Ne-am întâlnit în
creastă cu fetele, oarecum speriate de zgomotele produse de piatra care-mi
făcuse necazuri. Îmi ajunseseră ochii în fundul capului, dar îmi sticleau de
fericire. Învinsesem peretele la care jinduisem atâta vreme şi căpătasem
încredere că am să pot învinge Elbrusul pe care aveam să fiu peste puţină
vreme. Împreună am mers pe creastă până la coborârea sudică spre Poiana
Închisă. Am coborât hornul acesteia şi când l-am sfârşit, am aruncat coarda pe
petecul de iarbă pe care ajunsesem, înaintea celeilalte coborâri spre Poiană.
Când am privit spre iarbă ochiurile corzii, am zărit printre acestea, lujerul
firav al unei stinghere flori de “sângele voinicului”. A fost surpriza zilei,
aproape la fel de mare cu cea a traseului pe care tocmai îl sfârşisem. Am
trecut şi de spălăturile din urmă ce aveau să ne scoată în curând în Poiana cu
izvor, din care ne-am potolit setea ce ne stăpânea. Am ales coborârea până în
Grohotiş, pe brâna Brâului de Mijloc şi mai apoi direct prin pădurea de la
poalele acestuia, până la Garofiţă. Ne-am mărturisit isprava, povestindui-o lui
Bălan, omul cu cei doi câini ciobăneşti impresionanţi, cabanierul de atunci. Un
pic de odihnă, ne-am suit în maşină şi ne-am îndreptat către casă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Mai aveam
puţine zile până la plecarea în Caucaz şi nu m-am putut abţine să nu urc din
nou în Piatră. Ne adunasem în două maşini, vreo patru colegi de drumeţie. Cu ei
aveam să ajung din nou la Garofiţa Pietrii Craiului. A fost o seară minunată,
iar apusul soarelui arunca culorile sale pe abruptul Pietrii. Sclipea în razele
sale Ceardacul Stranciului şi petecul verde al Poienii Închise. Erau locurile
către care vroiam să ne îndreptăm a doua zi. Doar că dimineaţa, cerul se
învolburase. Am plecat totuşi şi până la Marele Grohotiş, am ajuns cu bine.
Acolo însă ceaţa a coborât peste munte şi curând, picurii de ploaie au ajuns
peste noi. Nu ne-a rămas altceva de făcut decât să coborâm. Ne-am luat maşinile
şi până ce am trecut de Piteşti, cam pe la Valea Ursului, nu ne-am oprit. Acolo
a urmat despărţirea, cu îmbrăţişări de rămas bun, că doar Chissy şi cu mine,
urma să urcăm în Caucaz şi cine ştie... dacă ne-om mai vedea.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Mă întorsesem
din Caucaz şi încă îmi ardea de excursii importante, in locuri cât mai
excentrice. Aşa s-a născut ideea de a merge în Piatra Craiului, pe traseul din
Umerii acesteia. Chissy s-a ocupat de procurarea unui microbuz de la ONT, dar
în care trebuia să ne adunăm cam 17 inşi, cât era capacitatea acestuia. Nu
agream atunci şi nici astăzi, o excursie cu un grup aşa mare, dar excursia era
tentantă. Chiar şi aşa, deşi costurile erau mici, nu am fost în stare să ne
adunăm cei care trebuia să epuizăm capacitatea microbuzului, şi, până la urmă,
am mai adunat şi vreo câţiva de pe stradă, unii absolut necunoscători, erau
chiar în pantofi de stradă. Dar printre ei erau şi oameni zdraveni, cunoscători
ai muntelui - poate mai puţin al Pietrii Craiului – şi printre ei Ilie Juravle,
Eva Vass, Doina-Felicia, parcă se detaşau. Era în octombrie şi vremea, în plină
zi era chiar caldă, dar când am intrat pe valea Dragoslăvenilor, se făcuse
întuneric şi curând am ajuns la bariara care ne-a închis drumul. A trebuit să
urcăm pe jos cei 4 km până la cabană, să-l aducem pe cabanier cu cheia şi de abia
după aceea am izbutit să ajungem la locul de odihnă. Era cabana unul din
locurile frumoase pe care le ştiam şi unul îndeobşte aşteptat de mine în toate
împrejurările când gândeam la ture în Piatră. La cabana nu era lume multă, dar
toţi erau cunoscători ai muntelui şi unul dintre ei, arhitectul Peculea a dorit
să ne întovărăşească a doua zi. Era fiul unui mare fizician atomist, clujean,
ajuns mai apoi secretar al Academiei Române şi cu care colaborasem fructuos la
construirea pilonului de apa grea de la Râmnicu Vâlcea. Atunci, băiatul era un
tânăr entuziast şi tovărăşia lui ne-a făcut chiar multă plăcere. Din nefericire,
viaţa lui s-a stins mult prea devreme şi doar amintirea tatălui mi-a rămas
întipărită în minte. Dimineaţa, toţi cei 17 care ne adunasem, am pornit spre
Şaua Tămăşelului. Ne-am înşirat cam dezordonat în lungul potecii şi, cu unele
destul de mari întârzieri, am ajuns la locul de intrare în traseul Umerilor.
Judec acum, ca şi atunci când am purces la drum, că nu ştiu chiar ce ne apucase
să cărăm după noi atâta lume, prea puţin obişnuită cu obstacolele Pietrii
Craiului. Dar lucrul era făcut şi acum trebuia doar să-l ducem la capăt. Mă
bizuiam pe experienţa lui Ilie, Chissy, Evei şi Doinei, aveam cu noi două corzi
de câte 40 m şi speram să ajungem sus cu bine. Intrarea în traseu am sfârşit-o
mai agăţându-ne de jnepeni, mai împingând în picioare şi trăgându-i de mână pe
unii, am ajuns cu bine pe hăţaşul cu jnepeni care avea să ne conducă bună parte
din drum. Doar că locurile nu erau chiar paşnice şi abrupturile laterale, ba
chiar şi seninările de deasupra noastră, pe vremea senină de octombrie, au cam
stins enuziasmul câtorva dintre noi. Am trecut cele câteva săritori, mai greu
cu unii dintre noi, dar când panta a început să fie mai accentuată, au apărut
primele greutăţi. Era cu noi familia Mercea, amândoi ingineri la combinat şi
uzina de apă grea. El, un excepţional fotograf şi sper să-i fi rămas pasiunea
asta şi astăzi. La un moment dat, soţia lui s-a apropiat de mine şi pe şoptite
mi-a spus că soţul ei are rău de înălţime. Asta-mi mai trebuia! Am linişit-o, spunându-i
că am să-l leg în coardă şi am să-l duc în siguranţă până sus. Doar că puţină
vreme după aceea, am văzut-o şi pe dânsa, mergând de-a buşilea pe hăţaş “-Ce
faceţi doamnă, că aşa nu mai ajungem sus nici la noapte şi ne apucă frigul pe
coastă! -Aşa merg eu mai bine!”. L-am căutat din ochi pe Ilie, dar plecase
teleleu cu una din corzi şi Dumnezeu ştie pe unde dorea el să ajungă în
creastă. N-am avut încotro şi mi-am trecut unica coardă peste gât, ca un fel de
jug, atârnându-i pe cei doi soţi de fiecare capăt. Şi pe atunci erau doar
rucsaci cu cadru! Eram înjugat ca boul la plug! Le-am spus doar celor doi, că
trebuie să meargă în ritmul meu şi, pe atunci, proaspăt sosit din Caucaz şi pe
deasupra şi mult mai tânăr ca astăzi, mergeam zdravăn. Eram gonit şi de timpul
care se scurgea peste măsură de repede. Soţul mergea liniştit, dar soaţa
devenise aproape violentă şi înjurăturile dintre cele cu sfinţi şi amănunte
fizioşogice uzuale, m-au întovărăşit până sus. Doar într-o împrejurare când
doamna depăşise oarecare limite, pentru care soţul i-a tras vreo două palme, că
prea devenise isterică, i-am replicat că “poate să înjure oricât, că până în
creastă o duc ca pe un pachet, chiar târâş, dacă nu se poate altfel”. Pe
ultimul horn, a mai scâncit doar, la fiecre săritoare pe care o depăşeam, dar
i-am adus pe amândoi până sus. Acasă doar aveam, să-mi admir urma jugului pe
gât. Când am ajuns în poteca de creastă, am răsuflat uşurat şi sătul, le-am spus
colegilor “luaţi-i de pe mine şi faceţi ce vreţi cu ei”. I-a luat în primire
Chissy şi mai apoi şi Ilie care apăruse de undeva. I-a dus cu bine până la
hornul de coborâre, dar eu o luasem înainte şi aveam de cine să am grijă până
jos. Am ajuns în Poiana Închisă, am coborât Marele Grohotiş şi la intrarea în
pădure eram cu toţii aproape împreună. Ne despărţeau doar câţiva metri. Se
apropia întunericul şi până la cabană trebuia să trecem prin pădurea care
atrăgea noaptea mai repede. I-am dat drumul la picioare şi cei cinci cu care
eram împreună au înţeles bine că trebuie să se grăbească. La cabană am ajuns pe
ultima geană de lumină. Şi a început aşteptarea celorlaţi pe care parcă îi
inghiţise întunericul. Niciunul nu avea lanternă şi destui din ei erau sperioşi.
Mă bizuiam doar pe Chissy, Eva şi Ilie, care rămăsesră cu ei şi, pe luna plină,
care mai arunca ceva lumină prin desişul pădurii. Am pornit cu cabanierul,
însoţit de cei doi ciobăneşti. Am parcurs bună parte din cele două poteci
posibile şi ei nu apăreau deloc. De data asta, am început eu să înjur cât mă
ţineau bojocii. Şi, slavă Domnului, ştiam să o fac ca lumea. Îmi era teamă, că
într-un anume fel îi aveam în grijă. Până la urmă au ajuns, cam răvăşiţi şi
oarecum tăcuţi de spaima drumului prin pădure şi rupţi de oboseală. În maşină,
am întrebat unul din personajele întârziate, de ce nu au răspuns la strigătele
mele. Poate nu mă auziseră. Ba da, mă auziseră foarte bine şi nici astăzi nu
ştiu cum mi-au primit înjurăturile. Una peste alta, către miezul nopţii am
ajuna acasă. Pe mulţi din cei de atunci nu i-am mai întâlnit. Şi de la unii a
răms doar amintirea, pe care ne-om împărtăşi-o pe celălat tărâm.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">A mai fost în
anul acela o ieşire întârziată, în prag de iarnă, cu brumă groasă pe jos, cu
urme de zăpadă pe alocuri şi tot de la Garofiţa am pornit. Numai că de data
asta eram doar cu Chissy şi Mircea Florian. Excursia nu avea vreun ţel anume şi
doar Piatra ne-a fascinat tot timpul. Era frig, era brumă groasă şi doar
constatarea că Mircea şi-a pierdut căciuliţa, agăţată de creanga vreunui copac,
a fost evenimentul mai deosebit. Şi parcă nu aş fi amintit de această
întâmplare, dacă un an mai târziu, urcând cu Chissy prin aceleaşi locuri, nu am
fi găsit căciuliţa, agăţată chiar de craca care-o smulsese. Era intactă şi bună
de folosit în continuare!<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Era în vara
anului 1980, cam prin luna august, când am pătruns din nou pe potecile Pietrii
Craiului. Dintre traseele cu oarecare caracter alpin, care puteau fi abordate
cu cunoştinţele mele de alpinsm, Valea lui Ivan îmi stăruia în minte. Cu maşina
am străbătut frumosul drum prin Câmpulung, unde am zăbovit puţină vreme la
unchiul meu, Moşu, un bun cunoscător al zonei montane apropiate, apoi prin
Dragoslavele şi Rucăr. Am coborât serpentinele drumului către valea Dâmboviţei
şi ne-am abătut pe drumul ce-i întovărăşa cursul. Traversând după o bună bucată
de drum apa, pe valea Dragoslăvenilor, am ajuns cu oarecari peripeţii rutiere
şi am poposit la cabana Garofiţa Pietrii Craiului, unde eram aşteptaţi. A fost
o seară plăcută, ca de altfel şi celelalte pe care le-am petrecut aici.
Cabanierul ne era bine cunoscut şi reprezentativi pentru el, erau cei doi
imenşi câini ciobăneşti. Eram însoţit de soţia mea şi cu ea, cât mai de
dimineaţă cu putinţă, am început să urcăm către Marele Grohotiş. Poate acum
potecile sunt marcate, dar pe atunci erau doar hăţaşe prin pădure şi doar
intuiţia te scotea pe drumul cel bun. Noi nu am ales drumul pe vale, care ne-ar
fi scos mai întâi în Şaua Tămăşelului, de unde am fi purces pe poteca de sub
abruptul Pietrii, ci pe cel care aborda muchia care ne scotea mult mai repede
chiar la poalele Marelui Grohotiş. Mai dur, dar mult mai direct. Am ajuns
destul de repede la poalele grohotişului atât de caracteristic pentru Piatra
Craiului. Am urmat poteca spre dreapta, urmărind apariţia vârfului ascuţit,
atât de caracteristic intrării pe Valea lui Ivan. Curajoşi am intrat pe hornul
văii, la început destul de îngust. Nu ni s-a părut nimic greu şi Săritoarea
Prelucie, amintită de Dunăreanu şi Emilian Cristea, am ocolit-o fără greutate.
Nici celelalte săritori întâlnite în cale nu ne-au produs bătăi de cap. Mie
traseul îmi plăcea mult, dar nu ştiu dacă soţia mea îmi împărtăşea opiniile. La
un moment dat, când căpătasem înălţime nu glumă, am crezut că ne-am împotmolit.
Or fi dat ghidurile amintite ceva detalii, dar niciunul nu părea să ne poată
îndruma paşii. În stânga noastră cum urcam, sub pereţi verticali impresionanţi,
la baza lor, aşa ca un semn încurajator, se afla o cruce, amintind tragedia
unui tânăr călărăşan, sfârşit prin locurile acestea. Poate căzuse de sus, poate
încercase escaladarea pereţilor sub care era crucea, cine putea să ştie. De
aici, căutând locuri prin care să ne strecurăm, am continuat să urcăm. Am găsit
ceva brâne subţiratice, am depăşit câteva praguri nu prea înalte, asigurându-mi
de fiecare dată soţia cu coarda pe care o aveam cu noi. S-a întâmplat că am
ajuns până la urmă în poteca de creastă. Era vreme însorită. În cale, ne-au
ieşit doi oameni. Am schimbat câteva cuvinte. Erau din Piteşti şi când ne-au
spus cum îi cheamă, mi-am adus aminte că măcar unul dintre ei, ar fi trebuit,
cu un an în urmă, să ne întovărăşească pe Elbrus. S-au înfiripat discuţii,
multe pornid de la excursia aceasta. Până la urmă ne-am despărţit, fiecare
urmându-şi drumul. Ei continuând drumul către vârful “La Om” şi noi către locul
din care coboram în Poiana Închisă. Am coborât destul de uşor pe hornul care ne
ducea în Poiană. De acolo, am coborât pe poteca Brâului de Mijloc până în
Marele Grohotiş şi am prins repede hăţaşul pe care urcasem dimineaţa. Am ajuns
din nou la Garofiţa, de unde ne-am luat rămas bun de la cabanier, promiţându-i
că ne vom revedea cât de curând.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Prin anul
1987, mi-am dus copiii prin Piatra mea dragă. Poate îşi vor aduce aminte peste
ani de plimbarea asta dintâi, pe muntele de argint. Excursia nu a fost una
deosebită. Am înnoptat la Garofiţa, am urcat până sub Peretele Central,
înfruntând grohotişul şi admonestările Florianei, care tare dorea să ajungă mai
repede acasă. Poate peste ani îşi va aduce aminte de nazurile pe care le făcea
atunci, poate când o urca vârfuri înalte din alţi munţi, mai depărtaţi. Sau
poate când o fi fost pe Aconcagua sau Elbrus şi-o fi amintit de perioada aceea.
Atunci am urcat din Grohotiş în Poiana Închisă. La izvor am zăbovit câtăva
vreme şi prin aceleaşi locuri am coborât la cabană.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Era în vara
anului 1985. Cu câţiva amatori de drumeţii, nici experimenaţi, nici prea
binecunoscuţi, am ajuns din nou în Piatră şi tot pe la Garofiţa. Am înnoptat şi
dimineaţa am urcat în Şaua Tămăşelului. În cei câţiva ani cât poposisem de pe
aici, aş putea spune, lucrurile nu se schimbaseră deloc. Am urcat până sub
pereţi, acolo unde începea traseul din Umeri. Drumul, foarte binecunoscut, a
fost acelaşi ca întotdeauna şi l-am parcurs, alături de ceilalţi, de parcă aş
fi fost în ziua dintâi. Din creastă, am ajuns La Om şi am început coborârea pe
la Lanţuri. O bucată de drum totul a fost în regulă, dar spre mijlocul
traseului, criza de astm m-a cuprins din nou. Orice am încercat nu a dat roade,
aşa că a trebuit să o înfrunt până la capăt. Unul din tovarăşii mei a rămas cu
mine şi oarecum mi-a fost un reazim moral. Cât priveşte sprijinul fizic nu prea
avea cum să mi-l dea. Am coborât, am urcat în Şaua Tămăşelului şi de abia jos,
în vale, când nu prea mai aveam mult până la cabană, s-a hotărât şi criza să mă
părăsească. Am fost de atunci mai prudent şi am căutat medicamente mai
puternice, care folosite să-şi facă efectul cu repeziciune, cel puţin până când
efectele nedorite ale bolii să-şi fi încetat atacurile.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">În vara şi
toamna anului 1985, am întreprins o excursie în Piatră, cu plecare tot de la
Garofiţa. Am petrecut o seară cam zbuciumată în cabana care era plină ochi.
Eram cu doctorul Iliescu, medicul meu curant, aş putea spune, şi în orice caz
cel care mi-a făcut să depăşesc vicisitudinile bolii şi să-mi redea încrederea
în forţele mele. Deşi ştia ce boală mă macină, a avut mereu curajul să umble pe
munţi înalţi împreună cu mine. Îi sunt toată viaţa recunoscător. Am stat acolo
până s-a mai potolit hărmălaia şi de abia atunci ne-am dus la culcare. Asta nu
ne-a împiedicat să ne sculăm printre primii şi să pornim la drum. Am ales
drumul cel mai direct către Şaua Tămăşelului şi ajunşi acolo ne-am îndreptat
către Padina Lăncii. O cunoşteam bine, aşa că obstacolul care m-a făcut în altă
împrejurare, să zăbovesc în faţa lui ceva vreme, acum l-am depăşit uşor. Am
ajuns în Poiana Închisă, la izvor, am admirat o capră neagră cu iedul ei şi
ne-am întors la hăţaşul Brâului de Mijloc. M-a încântat acesta, ca şi prima
oară, şi până la grota La Ulcior n-am mai contenit cu exclamări de admiraţie
pentru frumuseţea şi sălbăticia locurilor. La grotă, am zăbovit ceva vreme,
admirând şi panorama desăvârşită a masivului Iezer şi în special a Păpuşii, primul
dintre vârfurile acestuia care ne stătea în faţă. De la grotă, am găsit repede
hăţaşul care ne-a condus la “Castelul Crăiţei”, doar că acum l-am găsit aproape
transformat. Era mai întunecat. Îl descoperiseră mulţi alţii şi se vedea că nu
toţi aceştia erau bine chitiţi pe dragostea de munte şi respectarea muncii
altora. Prin preajmă şi înăuntru mai erau oameni, aşa că n-am zăbovit mult. Am
coborât la hăţaşul Brâului de Jos şi pe el am ajuns la găvanul izvorului de sub
Şaua Tămăşelului. Am mai admirat odată seninările Umerilor şi am coborât la
cabana Garofiţa, de unde ne-am strâns lucrurile, ne-am urcat în maşină şi am
părăsit meleagurile Pietrii Craiului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">A urmat o nouă
ieşire prin aceleaşi meleguri. De data asta eram tot noi cei doi dinainte, dar
şi fiul acestuia, devenit ani mai tărziu, un important neurochirurg. Acum
doream să urcăm direct în Şaua Tămăşelului şi adusesem cu noi corturile
necesare. Curând după ce am plecat de la Garofiţa, am avut una din crizele mele
aproape violente. S-a remediat cu o injecţie făcută acolo, pe potecă, dar până
să-mi revin cu totul, rucsacul meu şi cortul au fost luate de cei doi prieteni
şi aşa, aproape pe întuneric, am ajuns în Şaua Tămăşelului. Ne-am întins
corturile şi până la ziuă, nu ne-am mai trezit. În zori am plecat spre hornul
din Padina Lăncii, pe care am urcat aproape cu sprinteneală, mai ales eu, care
cu ceva mai mult de 12 ore înainte, deabia mă mişcam. Pe drum, după ce am
depăşit săritoarea ştiută, băiatul doctorului, Adrian, a luat-o pe de lături şi
a urcat vârful ce mărginea Poiana Închisă. Ca şi altă dată, la izvor, ne-am
odihnit. Am urcat în creastă prin ieşirea sudică, am parcurs creasta până la
coborârea Drumului lui Deubel şi pe sub frumoasele sfredelituri în stâncă de la
Zaplaz, am ajuns la izvor şi mai departe în Şaua Tămăşelului. Corturile ne
aşteptau cuminţi şi nimeni nu avusese măcar intenţia să le cerceteze.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Ca lucrurile
să fie într-o ordine oarecum cronologică, trebuie să amintesc că într-o
dimineaţă mohorâtă de noiembrie, m-a sunat Ică Giurgiu, cel ce se ocupa pe
atunci de interesanta revistă de turism “Munţii Carpaţi”. Aveam cu el o
colaborare, care avea să dăinuiască vreme îndelungată. Tocmai de aceea
telefonul său, ajuns într-o dimineaţă, nu m-a surprins. Doar că anunţul unei
veşti proaste m-a descumpănit. Mă gândeam că nu va mai apărea revista şi
sincer, mi-ar fi părut rău. Nu m-am gândit o clipă că–mi va aduce la
cunoştiinţă dispariţia lui Mircea Florian, datorată unei boli necruţătoare, pe
care nu mi-aş fi închipuit-o. Câteva clipe am rămas fără cuvinte şi la telefon
cu greu mi-am păstrat cumpătul. Am închis telefonul şi îndurerat, pentru că
nu-l văzusem de mult, iar ultima lui imagine fusese cea rămasă din Piatra
Craiului, atât de îndrăgită de el, m-am aplecat peste hârtie şi i-am adresat
postum, cuvintele smulse din suflet:<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i>In memoriam</i>,<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Tic-tacul timpului pe care nu-l
auzim,<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">a făcut să plece dintre noi,<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Mircea Florian.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Piatra Craiului, în clipa
despărţirii,<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">îşi va fi pierdut un îndrăgostit
statornic.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Castelul Crăiţei, al cărui
fondator a fost,<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">va fi o clipă îndoliat.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Brâul Soarelui, o clipă,<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">va păstra pe fruntea lui un nor.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Creasta Frumoasă, va avea pentru
o clipă,<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">lacrimi de rouă mai multe ca
oricând.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Prietenii de munte<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">care te-au cunoscut şi iubit,<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">pentru tot ce le-ai dăruit,<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">nu te vor uita niciodată.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">După ce te-ai întors din Caucaz,
ai scris:<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">„ Cândva, ... undeva,...<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Acolo sus, totul se termină”.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Nu poţi fi uitat, MIRCEA FLORIAN.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Ai dăruit mai mult decât ai
primit.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Nu adio, ci la revedere prietene!<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Iată că a
venit şi vremea ultimului moment petrecut în Piatra Craiului. Era in vara
anului 1998. eram proaspătul posesor al unei Dacii Nova, de abia apărută pe
piaţa românească. Acum îmi permiteam să fac o excursie ceva mai depărtată. Şi
ce mi-a venit la îndemână decât o excusie în Piatra Craiului. Cu doi buni
prieteni iubitori de munte, din Slatina, am purces la drum. Ne-am întâlnit în
gara Râmnicului şi de acolo prin Curtea de Argeş, Câmpulung şi Rucăr am ajuns
pe Valea Dâmboviţei, unde eram la un pas de Piatra Craiului. Drumul, pe valea
Dragoslăvenilor, mi s-a părut mai rău decât ultima oară de când îl urcasem cu
maşina. E drept că de atunci trecuseră 13 ani şi chiar şi orânduirea socială
suferise transformări mari. Cabana era păstorită tot de vechiul cabanier, doar
câinii păreau mai bătrâni. Dacă or fi fost tot aceia. A fost o seară plăcută şi
cei doi prieteni de munte din Slatina, au fost deosebit de agreabili, iar eu
eram într-o adevărată stare de exuberanţă. Bucuira de fi din nou în Piatra
Craiului era una deosebită. Am urcat dimineaţa în Şaua Tămăşelului. Vremea nu
era una grozavă, dar promitea o zi liniştită. Din şaua amintită, am ajuns
repede la locul din care se intra în traseul Umerilor. M-am apucat de crengile
jnepenilor, aşa cum făcusem întotdeauna. Dar surpriză! N-a mai mers ca pe
vremuri. Trecuseră totuşi 13 ani de când pe aici zburdasem fără grijă. Aveam
acuma 64 de ani şi poate tocmai de aceea adusesem cu mine corzile necesare. Pe
parcursul hăţaşului au mai apărut câteva săritori şi la una dintre ele, pe care
mereu o depăşisem cu uşurinţă, acum am avut nevoie de o mână întinsă ca să o
depăşesc. Era un fapt fără doar şi poate petrecut. Începusem să îmbătrânesc! Am
ajuns cu bine sus în creastă şi tot cu bine am coborât prin intrarea sudică, în
Poiana Închisă. Izvorul părea amenajat de curând şi, ca de obicei acolo am luat
masa de prânz. Nu prea eram hotărât pe unde să coborîm. Optasem iniţial pentru
cea care ne-ar fi scos în Marele Grohotiş. Acum însă mă gândeam că celor doi
preieteni, mai rar ajunşi prin locurile acestea ascunse ale Pietrii, Aurică şi
Vali, aş putea să le ofer o coborâre prin Padina Lăncii. Spălătura de început
am trecut-o cu bine. Chiar şi săritoarea înaltă, de mai jos, la care a trebuit
să mă asigur în coardă. A urmat partea uşoară. Mergeam pe partea stângă a
hornului, pe unde chiar era un hăţaş, care vădit era întrebuinţat. Eram în luna
iunie şi pe firul hornului mai erau încă troiene de zăpadă întărită. Pe unul
din ele l-am traversat sau mai bine zis am încercat să-l traversez. Ce a urmat
a fost începutul unei posibile drame. Făcându-mi loc în zăpada întărită cu
tocul bocancilor de vânător de munte pe care îi aveam în picioare, la un moment
dat acesta n-a prins, iar eu am început să alunec la vale. Disperat am scos un
strigăt: am luat-o la valeeee! Cu ultimele puteri, m-am azvârlit către peretele
din dreapta al hornului, acolo unde zăpada se topise şi lăsase un spaţiu îngust
până la stâncă. Acolo m-am înţepenit. Sigur aveam cîteva zgârieturi, câteva
vânătăi, dar scăpasem cu viaţă. Ceva sîngerări am avut tot drumul şi chiar la
cabană încă mai erau active, dar principalul era că scăpasem cu viaţă. La Curtea
de Argeş ne-am despărţit. A fost să fie aceasta ultima mea aventură pe
seninările Pietrii, sau poate chiar la anii ăştia mai pot spera la măcar încă
una?...<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8012789762411985644.post-21345878192207440932022-04-19T20:49:00.002+03:002022-04-21T06:30:29.810+03:00Momentul adevărului<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgT_WcZLL6_X5tX9pGk5sWlPnvIEJM8tX1tXF5kd6lju9Ex2LinBU6xiJ_qZf_-O6RspUW0oR7mNu-rOpUiKXIKBkHrQzApDJnBTpWrTOLhzVBekMMCFzJHQ6jSoP7jqQY-8Zdu9maoBkr7q6cxVBUPz-SKfOzcgygonR8KVwCDyB1hyg83lpC2TjDM/s4799/img579.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3163" data-original-width="4799" height="211" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgT_WcZLL6_X5tX9pGk5sWlPnvIEJM8tX1tXF5kd6lju9Ex2LinBU6xiJ_qZf_-O6RspUW0oR7mNu-rOpUiKXIKBkHrQzApDJnBTpWrTOLhzVBekMMCFzJHQ6jSoP7jqQY-8Zdu9maoBkr7q6cxVBUPz-SKfOzcgygonR8KVwCDyB1hyg83lpC2TjDM/s320/img579.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJjbnuqMdHnotHdFK4X5sOMNVth3qBDfKkDdWaPqNXse79OlOY42-bSlKszZSc56-ZsVSnB5BAjkza5IECK2y-FWXKBaXhb4jQQHwMozc_n7oVWHXE0r8UOSUJ4GRAJKIyPu8Cg7BD-g7VCuAW7UJMaI59NbXLwTksj15akx7hcqAeES900TMmjtEq/s4800/img241.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3070" data-original-width="4800" height="205" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJjbnuqMdHnotHdFK4X5sOMNVth3qBDfKkDdWaPqNXse79OlOY42-bSlKszZSc56-ZsVSnB5BAjkza5IECK2y-FWXKBaXhb4jQQHwMozc_n7oVWHXE0r8UOSUJ4GRAJKIyPu8Cg7BD-g7VCuAW7UJMaI59NbXLwTksj15akx7hcqAeES900TMmjtEq/s320/img241.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPKMPAPTgJ-R_1cl6fAqNKCOyl2oRKcOEbyrX1W1O1FXCvMJkxZjkRNs7cBACBdulehf1Ev1jjYloLy-97Ow_y5VbwEiIWh48enIVXE3j-5I1L7QEsKp7qZGFJ8Rh52VNV1zfiHa4eXVEJhwlYm_UmHF7leeD3T6GGLK4k0i-vSuDIP2C1JxVj-XZl/s4320/img189.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2838" data-original-width="4320" height="210" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPKMPAPTgJ-R_1cl6fAqNKCOyl2oRKcOEbyrX1W1O1FXCvMJkxZjkRNs7cBACBdulehf1Ev1jjYloLy-97Ow_y5VbwEiIWh48enIVXE3j-5I1L7QEsKp7qZGFJ8Rh52VNV1zfiHa4eXVEJhwlYm_UmHF7leeD3T6GGLK4k0i-vSuDIP2C1JxVj-XZl/s320/img189.jpg" width="320" /></a></div><br /><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Moto:<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>.........nici eu nici altul<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>n-o să poată să-ţi ajungă tot
seninul şi înaltul.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Nicolae
Labiş<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am aflat
despre munţii Făgăraşului, în vacanţele copilăriei, petrecute la Câmpulungul
Muscelului. Acolo, într-un loc numit “La tei”, unchiul meu Moşu, mi-a arătat
panorama acestor munţi îndepărtaţi, întruchipaţi într-o succesiuine de creste
înalte, având în ele chemarea depărtărilor. Am găsit tot atunci, o hartă veche,
poate a lui Ionescu-Dunăreanu, cu puţine detalii, dar care avea trasate şi
curbe de nivel. Am avut atâta răbdare încât am copiat-o pe calc şi în serile
lungi de iarnă, în Bucureştiul copilăriei mele, departe de munţii pe care-i
îndrăgisem, am visat adeseori drumuri pe creastă şi seri la cabanele înşirate
în lungul ei, care pe vremea aceea mi se păreau oaze de fericire. Visam cu
ochii deschişi, aşteptând cu nerăbdare copilărească, ziua când voi ajunge prin
locuri pe care oarecum, spiritul de aventură îl dorea.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Era la
sfârşitul studenţiei, în anul 1957. Plănuisem cu Radu, bunul meu prieten din
acei ani, să facem împreună o traversare a întregii creste a Făgăraşului.
Vroiam să ajungem apoi în Iezer şi mai departe în Piatra Craiului. Era o tură
pe cinste şi după ce terminasem examenul de stat, doar de asta discutam. Am
mers mai întâi la mare, să ne lăfăim pe nisipul fierbine. Acolo pe plajă,
stabileam amănuntele. Un trăznet a picat din senin. Radu şi-a pierdut buletinul
şi fără el nu-l primeau la cabană. A plecat repede la Bucureşti să încerce să
şi-l scoată cât mai curând. Am mai rămas pe plajă, dar îngrijorat mă gândeam
cum aş face să plec singur pe munte. Nu-mi era la îndemână, mai ales că pe vremea
aceea în munţi se dădeau bătălii adevărate cu aşa-zişii partizani, despre care
se care se povesteau lucruri de care te puteai teme. Atacuri la stână, la
cabane chiar. Şi Făgăraşul era unul din masivii bântuiţi de astfel de fantome.
De abia acum, în anii de după ’90, am aflat intenţia lor cea bună şi eroismul
ce se ascundea în spatele zvonurilor răspândite larg. Când am ajuns în
Bucureşti, primul lucru a fost să mă întâlnesc cu Radu. Aranjase lucrurile,
dar, spunea el, va mai dura vreo două zile până să-şi recapete buletinul. M-am
hotărât să plec singur, urmând să ne întâlnim la cabana Bâlea-Lac. Am plecat cu
un tren de noapte şi încă pe întuneric, m-am dat jos în halta Sebeşul de Jos.
Nu avea nici atunci altă înfăţişare decât astăzi. Am găsit pe cineva care mi-a
îndrumat paşii. Am nimerit o zi ploioasă şi mai ales ceţoasă. Urcam prin pădure
singur şi temător. Aveam la mine un cuţitaş, a cărui lamă cu greu depăşea 5 cm.
Aveam pe mine hanoracul şi în mâneca acestuia ascundeam cuţitaşul. Chipurile,
dacă mă acosta vreun partizan, aveam cu ce să mă apăr. Mersesem pe munte, dar
niciodată singur. Acum străbăteam Făgăraşul pe ploaie, ceaţă şi singur printre “partizani”.
Nu-mi amintesc prea multe lucruri din acel prim contact cu Făgăraşul. Din
imaginile întâlnite nu puteam să reţin nimic, mai ales că, mai mult decât
celălalt marcaj din faţă nici nu vedeam. Moşu, unchiul meu, îmi spusese câte
ceva despre aceşti munţi şi de abia aşteptam să ajung la cabana Suru, către
care mă îndreptam. Până la urmă, am ajuns. Eram ud şi obosit după o noapte
petrecută în tren. Auzisem că atunci când ajungi la cabană, mai ales dacă erai
înfrigurat, trebuia să te duci la cabanier şi să-i ceri ceva de băut. Şi aşa am
şi făcut. M-am repezit la bufet şi am cerut un... rom. Cabana era plină şi am
intrat uşor în vorbă cu grupurile de turişti de acolo. Era printre ei unul care
vroia să facă traseul de creastă şi de aceea mă interesa mai mult. Altora, din
Braşov, în care erau şi salariaţi ai secţiei L5 de întreţinere a căii ferate
din acest oraş, le-am mărturisit că sunt repartizat la ei şi din toamnă urmează
să ajung acolo. A fost o seară de cabană deosebită, petrecută la lumina lămpii
cu gaz, dar veselă şi cu multe cântece de munte. Unul mai ales, era considerat
un fel de imn al Făgăraşului. Fiecare cabană avea strofa lui. Despre Negoi se
spunea “la cabana la Negoi ne-a plouat ca vai de noi”. Despre cabana Bâlea-Lac,
cam deplasată exprimarea, “la cabana Bâlea-Lac, am venit ca să mă...” şi aşa
mai departe. Apoi dimineaţa la ora fixată de cu seară, am plecat cu grupul spre
cabana Negoiu. Era o vreme urâtă şi mare lucru nu-mi aduc aminte, doar că după
noi s-a luat un câine maroniu, un pic de rasă, cu picioare scurte, pe care
grupul l-a adoptat numaidecât. Câinele era obişnuit să facă ture lungi pe munte,
alăturându-se grupurilor care-l purtau de la o cabană la alta, dar şi înapoi. A
ajuns cu bine la cabană. Era pe atunci cabana cea veche, nu hotelul de astăzi.
Ar mai fi de spus că la cabană am ajuns pe drumul care cobora înainte de a
traversa Custura Sărăţii, încă de atunci anunţată ca fiind un drum pentru
turişi experimentaţi. Mi se părea normal să merg pe acolo. Doar fusesem pe
Iezer şi chiar pe alţi munţi. Niciodată nu m-am gândit că experienţa montană
reprezintă multe excursii, multe întâmplări chiar dificile, iar obişnuinţa cu
stânca se obţinea cu timpul. Am plecat şi de aici. Către cabana Bâlea, acolo
unde ar fi trebuit să mă întâlnesc cu Radu. Am plecat însă tot cu câinele după
noi. Nu ştiu cum s-o fi strecurat printre stâncile Acelor Cleopatrei sau cum o
fi urcat hornul care ducea spre vârful Negoiului, ştiu doar că a ajuns pe vârf.
Pentru mine locurile prin care treceam deveneau unice şi aşa au rămas toată
viaţa. Îngrămădirea haotică de stânci din preajma acelor, m-a impresoinat peste
măsură. De coborât din vârf, am coborât prin Strunga Dracului, pe acolo pe unde
mâinile şi picioarele erau întrebuinţate din plin. Iar câinele scâncea neputând
trece. Atunci conducătorul grupului, poate cel mai cu experienţă făgărăşană,
l-a luat pur şi simplu în braţe şi aşa a coborât până acolo unde a putut merge
din nou singur. Nu mai ştiu alte amănunte, doar că atunci când coboram din Şaua
Paltinului către cabana Bâlea, silueta firavă a lui Radu, mi-a ieşit în
întâmpinare. Sigur, pentru mine întâlnirea a fost una entuziastă, ca şi pentru
Radu. Aveam fiecare de povestit câte ceva şi mai ales locurile prin care
trecusem. Când i-am spus că am urcat Negoiul, Radu mi-a mărturisit că şi el
vrea să facă acelaşi lucru. De dimineaţă fiecare dintre noi am pornit pe
drumuri diferite. El spre Negoiu şi eu spre Vânătoarea lui Buteanu. De bine de
rău, vremea se stabilizase şi oricum nu mai era ceaţă. Am pornit hotărât spre
Văiuga, valea care mă scotea în strunga cu acelaşi nume. Valea a fost
impresionantă, cu bolovani uriaşi aruncaţi peste tot. Punctul albastru al
marcajului era destul de rar şi de potecă, prin haosul stâncos al acelor
locuri, nici nu putea fi vorba. Am ajuns la strunga din creastă şi a trebuit să
mă caţăr puţin. Apoi urcuşul pe Vânătoare a fost şi acela riscant, cum mi se
pare şi astăzi. De acolo, cine ştie ce vizibilitate nu am avut, doar că mai
urcasem un vârf de peste 2500m, în condiţii de puţină căţărare. De ajuns înapoi
la cabană, am ajuns pe la lacul Cpra, unde mi-am aşteptat prietenul. A venit
mult mai târziu, dar fericit că a urcat Negoiul. Nu cred că de atunci încolo a
mai urcat vreodată pe vârf. Mi-a povestit un fapt amuzant până la un punct.
Ajunsese pe vârf, evident urcând pe Strunga Dracului. Din urmă auzea mereu
mormăieli, dar şi cuvinte care se legau oarecum, de tipul: “nu puteai să rămâi
acasă”, “ţi-a trebuit Negoiul” şi altele de genul acesta, ba chiar şi
înjurături. Şi totul de la o singură voce, a unui bărbat. A presupus că cineva
îşi blestema zilele pentru că avusese ideea să urce până aici. Când colo, când
în sfârşit ajunsese pe vârf, a văzut un bărbat care urca cu un câine în braţe.
Era căţelul care venise cu noi de la Suru şi acum căuta pe cineva să-l ducă
înapoi. L-a adus cu el înapoi, dar la cabana Bâlea. Mai departe, nu mai ştiu ce
s-a întâmplat cu căţelul, poate o fi găsit pe cineva să-l ducă înapoi, sau
poate s-o fi prăpădit pe coclaurile Făgăraşilor, încercând să se întoarcă
singur. Cine ştie?! În ziua următoare am plecat spre Podragu, luând drumul prin
căldările Arpaşului. Pe malul Podrăgelului am zăbovit o clipă, cât un veac şi
aceasta mi-a rămas amintirea cea mai pregnantă din excursia făcut<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă</span> atunci, demult, cu Radu. Vremea părea să
se fi schimbat în bine şi noi am ajuns obosiţi, dar fericiţi de priveliştile pe
care le vedeam pentru prima oară. Şi de aici am plecat mai departe. Am ajuns pe
Viştea şi de acolo pe Moldoveanu. Aici însă vremea ne-a fost potrivnică. Ceaţa
domnea pretutindeni. Şi chiar dacă nu vedeam nimic, eram mulţumiţi că ajunsesem
pe cel mai înalt vârf al ţării. Mai departe, tot pe ceaţă am mers şi nici măcar
nu am coborât la cabana din Valea Sâmbetei, ci am mers direct la cea de la
Urlea. Nu ne-a prea încântat cabana, mai ales că nişte localnici, au benchetuit
toată noaptea, mimând o nuntă, la care vroiau să ne atragă şi pe noi. De abia
către ziuă s-au potolit. Fericiţi că am scăpat de pseudo-nuntaşi, după o noapte
cam fără somn, am plecat spre cealaltă etapă, spre refugiul din Iezer. Vremea
fără ceaţă dar cu nori întunecaţi, ne-a rezervat o surpriză neplăcută. Curând
văile s-au umplut de zgomotul nesfârşit al tunetelor şi relativul întuneric
revărsat peste munte, a început să fie sfâşiat de limbile de foc ale
fulgerelor. Cu inconştienţa vârstei, în loc să ne întoarcem, am plecat mai
departe. De abia când peste noi s-a abătut potopul ploii, ne-am gândit încotro
să o luăm. Nu prea ştiu ce-o fi fost în mintea noastră, dar atunci când am
găsit un indicator care ne arăta drumul spre cabana din valea Sâmbetei, pe
acolo am luat-o. Ne-am îndepărtat mult de Iezer, dar am ajuns la cabană teferi
şi... muraţi. Am nimerit într-o cameră cu 16 paturi, de pe care am luat toate
păturile şi le-am pus pe noi. Nu ne-am mai sculat decât când ne-a răzbit
foamea. Afară vremea nu se îmbunătăţise deloc. Doar peste noapte ploaia a
încetat şi muntele s-a acoperit de ceaţă. Pe o astfel de vreme, am plecat
dimineaţa. O potecă marcată încă de pe atunci cu punct roşu, ne scurta drumul
spre creastă şi deci spre Iezer. Pe acolo am luat-o. Nu vedeam nimic de jur
împrejur, dar ştiam că peste 12 ore trebuia să ajungem la refugiul din Iezer.
Poteca clară şi drumul marcat bine, ne-au uşurat alegătura. Şi spun alergătură,
pentru că pe drum am întâlnit un cioban, care a vrut să ne conducă o bucată de
drum, dar a renunţat repede, neputând să se ţină după noi. Chiar şi masa am
luat-o din mers, fiecare scoţând din rucsacul celuilalt, câte ceva de mâncare.
Şi asta fără să ne oprim din mers. Am mai făcut de atunci încoace drumul
Iezerului şi de fiecare dată am găsit poteca, pe alocuri neclară, dar atunci
n-am greşit drumul nici măcar cu un pas. Am ajuns în Curmătura Oticului – nu
prea ştiam noi cum li se spune locurilor, pentru că nu aveam cu noi nici măcar
o hartă -, de unde, mai departe, ceaţa s-a ridicat şi drumul până în vârful
Roşu, ne-a fost uşor. Nici de vârful Roşu nu ştiam şi credeam că am ajuns pe
cel al Iezerului. Am mai mers puţin şi de sus am zărit refugiul. Ştiam, de când
fusesem cu Moşu, că puteam coborî direct, ba chiar acesta pusese pe pietre un
punct alb, pe care atunci l-am mai găsit şi astfel drumul până la refugiu ne-a
fost mai scurt. Făcusem până aici 10 ore. L-am găsit acolo pe nea
Petrică-Jderarul, cel care avea în grijă refugiul. Ne-a găzduit şi chiar dacă
paturile erau cam tari, aici era cald şi nu a trebuit să ne uscăm hainele, cum
făcusem la Sâmbăta, băgându-le sub noi. Eram leşinaţi de oboseală după drumul
făcut până aici şi am dormit duşi. A doua zi am hotărât să renunţăm la Piatra
Craiului şi am coborât la Câmpulung, la bunicii mei, unde prima mea traversare
a crestei Făgăraşului a luat sfârşit.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Aproape 20 de
ani mi-au trebuit până când am făcut din nou o traversare a crestei
Făgăraşului. Acum eram în Râmnicu Vâlcea şi împreună cu o minunată camaradă de
munte, Chissy, am hotărât să facem drumul de creastă al acestor munţi. De data
asta am început drumul chiar de la capătul lor. Am pornit de la Turnu Roşu. Pe
vremea primei traversări, satul se chema Porceşti. Am coborât din tren, tot
într-o zi întunecată şi curând, când am început să ne depărtăm de sat, muntele
a fost cuprins de ceaţă. Înaintea noastră am zărit un personaj îmbrăcat cam
bizar, dar cu rucsac în spate. Nu ne puteam da seama dacă este turist sau
vreunul din săteni. Avea pe el haine kaki, parcă de militar, iar pe cap o pânză
albă, ca un fel de burnuz. Curând l-am ajuns şi ciudăţeniile personajului au
continuat. Avea la brâu, fixate pe centura chiar de miltar, înşirate o grămadă
de obiecte. Un cuţit, un bidon cu apă, unul cu lapte bătut şi asta nu era tot.
Ne-a spus că făcuse un pariu cu nişte prieteni, că va străbate creasta
Făgăraşului, fără să se abată pe la cabane. Era din Ploieşti şi era marinar. A
continuat drumul cu noi. Înainte de a ajunge la golul alpin, ceaţa nu ne-a mai
dat voie să vedem mai departe de câţiva paşi. Undeva ne-au lătrat nişte câini,
în alta ne-am oprit să mâncăm. Locurile aveau desigur nume, pe care astăzi
le-aş recunoaşte în orice condiţii meteo, dar atunci ştiam doar că suntem în Făgăraş.
Poate eram pe la Chica Fedeleşului sau către vârful Tătarului, mai apoi pe la
vârful Moaşei şi, dacă nu era ceaţă, pentru că acum aveam hartă, le-am fi
identificat. Între timp începuse o ploaie măruntă, care încet dar sigur ne
pătrundea hainele de pe noi. Când am întâlnit triunghiul albastru către cabana
Suru, n-am mai stat pe gânduri şi am coborât spre ea. Cu marinarul nostru după
noi am ajuns la Suru. În acest fel, parcă, şi-a ratat pariul. Dar cine stătea
să-l controleze. La cabană, mulţime de turişti îşi întindeau echipamentul,
aflat cam aşa cum am ajuns şi noi aici. Adică muraţi zdravăn. A doua zi, am
plecat mai departe. Am ajuns cu bine la lacul Avrig, unde ne-am întâlnit cu doi
braşoveni, care se întrebau dacă să-şi strângă cortul sau nu. Doreau să plece
mai departe. Am intrat în vorbă cu ei şi am constatat că ne cunoşteau,
dovedindu-se până la urmă, că de fapt erau amândoi din Vâlcea şi doar de puţină
vreme stabiliţi în Braşov. Stătea să plouă şi n-am mai stat mult pe gânduri şi
ne-am întins cortul. Marinarul însă a plecat mai departe. Curând, am rămas
singuri pe malul lacului. Şi a urmat infernul. O furtună năpraznică a coborât
peste căldarea Avrigului, cu întreg cortegiul după ea. Fulgere <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ș</span>i trăznete, urmate de o ploaie torenţială.
Nu a trecut mult şi apa a început să pătrundă în cort. La un moment dat, totul
s-a potolit. Curios, am îndrăznit să scot capul din cort. Afară nu mai ploua şi
ceaţa stăpânea locurile. Pe oglinda lacului însă, apăreau cercuri, dovadă că pe
apă cădeau stropi de apă. Nu era apă, ci doar fulgi de zăpadă. Şi era doar 9
august. Totul în jur era acoperit de un strat subţire de nea. Înfrigurat, am
intrat din nou în cort. Mai către după-amiază, ceaţa s-a ridicat şi am ieşit
amândoi din cort, gândindu-ne cam ce vom face mai departe. Dacă vremea va
continua tot aşa, am hotărât că vom coborî la Bârcaciu. N-a durat mult vremea
ceva mai bună, că iar a început canonada cerească şi cu ea şi potopul revărsat
din cer. Când s-a făcut ziuă şi am ieşit din cort, am constatat că fusesem prizonierii
lui, din cauza furtunii, nu mai puţin de 19 ore. Ne-am făcut repede rucsacii,
am strâns cortul şi cu gândul la coborârea la Bârcaciu..., ne-am continuat
drumul spre Negoiu. Vântul începuse să bată dinspre creastă şi asta pentru noi
însemna că vremea se va îmbunătăţi. Ceaţa stăpânea muntele şi de abia desluşeam
poteca şi semnele de marcaj. Trecusem de vârful Scara, când în faţa noastră a
apărut o siluetă care venea spre noi. Îi flutura în jurul capului un fel de
burnuz. Era marinarul nostru. L-am întrebat încotro merge şi ne-a răspuns că se
îndreaptă spre vârful Negoiu. Era năucit de tot. Stătuse toată noaptea
adăpostit sub o stâncă. Era ud leoarcă şi dezorientat total. A mers după aceea
cu noi mai departe. Am trecut de Custura Sărăţii şi am coborât împreună pe
Strunga Dracului. Pe hornul strungii, zăpada căzută cu o zi înainte se topea în
forţă. Apa şiroia pe horn şi, bineînţeles, ne uda din belşug. Am ajuns pe malul
lacului Călţun şi am intrat în refugiul de acolo. Marinarul a plecat mai
departe spre Bâlea şi credeam că nu vom mai auzi de el. Era frig în refugiu,
dar noaptea ni s-a părut fericită, în comparaţie cu ceea ce îndurasem pe malul
lacului Avrig. Numai că toată noaptea, vântul ce bătea dinspre vârful
Negoiului, aducea până la noi pietricele ce băteau darabana pe acoperişul
refugiului. Când ne-am sculat în dimineaţa următoare, cerul era de un albastrui
neverosimil pentru câtă ceaţă şi ploaie îndurasem până atunci. De sus începeau
să coboare grupuri de turişti şi primul care a ajuns lângă noi, a fost unul din
Bulgaria. Ne-am pregătit de plecare, dar nu ne mai săturam de imaginea
desăvârşită a Negoiulul, profilat pe cerul albastru. Până la urmă am plecat şi
am străbătut noianul de vârfuri înalte peste care am trecut. Lăiţa, Lăiţelul,
ne-au prilejuit alte imagini de neuitat. Dar mai ales alte vârfuri pe care le
vedeam profilate pe cerul albastru, cu cununi de norişori, agăţate undeva sus,
pe înaltul lor, ne-au încântat ochii. Când am sfârşit de coborât de pe Iezerul
Caprei şi am ajuns pe malul lacului cu acest nume, ne-am întins din nou cortul.
Acolo am găsit şi pe vâlcenii mascaţi în braşoveni, pe care-i întâlnisem pe
malul Avrigului. A fost o zi caldă, cu cer senin, în care am lenevit mult,
scoţându-ne pârleala de timpul rău de care avusesem parte. Când am plecat în
cealaltă zi, pe cer apăruseră norişori albicioşi, din aceia care se risipeau pe
înaltul cerului ca fumul de ţigară. Era semn că timpul avea să se strice din
nou şi alte ploi aveau să se abată peste noi. Ne-am grăbit cât am putut, nu fără
a admira frumuseţile crestelor pe lângă care am trecut. Apoi am ajuns la locul
numit “La trei paşi de moarte” şi nimic nu ne-a înspăimântat. Când am ajuns la
Monumentul Nerlinger, aproape de vârful Arpaşului Mic, nu ne-am putut abţine să
nu urcăm pe el. Şi de aici, la aproape 2500m, am privit un spectacol aproape
unic. Am zărit pe coasta sudică a lui, o adevărată turmă de capre negre, care
păşteau liniştite. Din vale urca o turmă de oi. Şi amândouă turmele păreau că
doresc să se contopească. Numai că n-a fost aşa şi câinii turmei de oi, s-au
năpustit în întâmpinarea caprelor negre, care s-au risipit pe coasta muntelui.
Am continuat drumul, trecând peste vârful Mircii şi pe lângă lacul Podul
Giurgiului. Am început să ne grăbim cât puteam, pentru că norii începuseră să
se adune pe cer. Când am ajuns în Şaua Podragului, ploaia stătea să cadă şi
când am intrat pe uşa cabanei, primii stropi au căzut pe oglinda lacului din
căldare. Au urmat trei zile chinuitoare, în care am stat ţintuiţi în cabană.
Dar tot a avut o parte bună, pentru că acolo ne-am întâlnit din nou cu grupul
de bulgari, de la care am luat informaţii despre munţii Pirin, de la ei din
ţară, pe care aveam intenţia să-i vizităm. Oamenii erau din Gabrovo, ba chiar
ne-au dat adresa lor de acolo, ca eventual să le facem o vizită, atunci când
vom face excursia plănuită. Excursia am făcut-o, dar pe la ei n-am mai dat.
Până la urmă ploaia s-a sfârşit şi noi am izbutit să plecăm mai departe. Am
urcat din greu din Şaua Orzănelei până pe Viştea Mare şi am dat o fugă pe
Moldoveanu. Trebuia să ne scoatem timpul pierdut şi nu vroiam nici să ne mai
întindem cortul, nici să ne mai oprim la vreo cabană. Aşa că vârfurile treceau
unul după altul şi doar din mers furam cu coada ochiului, câte ceva din
imaginile întâlnite în cale. Timpul era frumos şi doar pentru scurtă vreme, am
întâlnit unul din fenomenele din aceşti munţi. Dinspre versantul sudic, veneau
spre creastă, vălătuci de ceaţă. Odată ajunşi lângă poteca noastră, se
întorceau de unde veniseră. A durat o bucată de drum acest interesant fenomen.
Am trecut şi de Curmătura Zârnei – pe atunci nu era ridicat refugiul, cel
sferic – şi de vârful Ludişorului şi am ajuns în Curmătura Brătilei. Am zărit
spre vale un bordei şi către el ne-am îndreptat. Nu mai vroiam să întindem din
nou cortul. Ne ajunsese experienţa de la Avrig. Doar că atunci când am ajuns la
bordei, ne-a întâmpinat un câine fioros. De câte ori dam să ne apropiem de
bordei, câinele făcea şi el un pas spre noi. N-am avut altceva de făcut, decât
să aşteptăm să vină ciobanul. N-a întârziat prea mult şi dinspre vale, pe
potecă, urca un om care mâna un măgar încărcat cu desagi. Era un bătrân
venerabil. Aveam să aflăm mai târziu că avea pe atunci 75 de ani. A ajuns lângă
noi şi ne-a poftit în bordei. Aveam unde să dormim, pentru că el oricum stătea
noaptea între oi. Ceva mai târziu, a mai venit un alt cioban. Un munte de om,
care când a intrat în bordei, a umplut toată uşa şi s-a făcut întuneric
înăuntru. Mai pe seara, după ce a tras un gât de ţuică, la care ne-a invitat şi
pe noi, ne-a istorisit câte ceva din întâmplarea petrecută prin aceste locuri.
Urcase cu mioarele la munte, peste care, la vreme de vară, s-a năpustit un
viscol ca în toiul iernii. A început să coboare de la bordeiul în care eram
acum, către stână, trecând oile una câte una peste un pârâu devenit torent
năpraznic. El stătea cu picioarele în apă şi lua în braţe câte o oaie. A mai
apucat să ajungă la stâna care şi ea era părăsită de spaima viscolului. De abia
peste trei zile l-au găsit ortacii, zăcând în stână cu picioarele degerate.
L-au dus la spital şi acum, stătea în faţa noastră, povestindu-ne amarul de
întâmplare care era să-l răpună. Ne-am simţit obligaţi să-i povestim şi noi
câte ceva. Şi le-am spus de marinarul nostru, pe care nu-l mai văzusem de la
Călţun. Şi bătrânul ne-a spus că pe la ei trecuse un individ ciudat, care
făcuse pariu pe o sticlă de şampanie, cu nişte prieteni din Ploieşti, că va
străbate creasta Făgăraşilor. El era, am exclamat noi veseli nevoie mare, că
aflasem veşti de la marinarul nostru. A doua zi, am plecat mai departe spre
Iezer şi tot într-o goană am ţinut-o. Plaiul întins, cu vreme bună pe cer, nu
ne-a dat bătaie de cap cu orientarea. Doar urcuşul pe vârful Roşu ne-a dat de
furcă. Eram obosiţi şi simţeam urcuşul din plin. Pe vârf s-a apropiat din nou
furtuna şi, de departe, ajungeau până la noi zgomote de tunet. Precipitaţi, am
coborât direct de pe vârf, în căldarea de sub noi. Bănuiam că aceea era
căldarea Iezerului. Ne-am trezit cu tufe de jneapăn de jur împrejur, iar
căldarea Iezerului era cheală de tot. Dacă am mai fi scotocit căldarea în care
intrasem, aveam să descoperim şi lacurile Boarcăşului, pentru că acolo
nimerisem. Cu spaima furtunii în spate, am urcat din nou pe vârful Roşu, apoi
pe pe potecă, ne-am îndreptat către vârful Iezerului Mare şi mai departe către
refugiul de lângă lac. În cealaltă zi, ultima din această excursie, am făcut
potcoava Iezerului, până peste Păpuşa şi am coborât la Voina.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Prinsesem
gustul Făgăraşului şi cum aveam în Chissy o tovarăşă de nădejde, am plănuit un
urcuş inedit pentru noi, dar ceva mai greu de atins. Vroiam să ajungem pe
Negoiu, urcând pe valea Topologului. Am plecat cu maşina, Dacia mea 1300, cu
Chissy şi Zoia. Am rămas peste noapte într-un amărât de dormitor de tăietori de
lemne, aflat undeva în afara drumului de pe Topolog. A doua zi, am ajuns la
poiana în care se uneau pâraiele Scara cu Izvorul Negoiului. Pe acesta din urmă
am urcat. Pentru noi, acest drum era cu totul nou şi frumuseţea locului ne-a
fermecat. Cât era de fermecător drumul, atât eram eu de fermecat de Zoia, care
avea să-mi devină soţie. Drumul curgea fără să simt efortul urcuşului. De
departe, se vedea o cascadă prelungă şi pe primul cioban întâlnit, l-am
întrebat cam pe unde era drumul. Şi ne-a arătat, luând reper “pişătoarea”, cum
îi spunea el. Pe dreapta ei, cum urcam, am mers şi am ajuns în căldarea
Negoiului. Marcajul era relativ bun şi urcuşul din căldare l-am nimerit uşor.
Şi tot uşor am ajuns pe vârful Negoiului. Acolo ne-am întâlnit cu Ceani, Eva şi
alţii, cunoştinţe din Vâlcea, care urcaseră de la Bârcaciu şi se îndreptau spre
Bâlea. Ne-am despărţit, fiecare luând-o pe drumul său. Noi am urmat creasta,
dorind să coborâm pe pârâul Scara. Am ajuns la Custura Sărăţii şi când am
depăşit vârful Şerbotei, a venit de undeva, de nu ştiu unde, un vânt năpraznic,
aşa cum nu mai apucasem. Cel puţin pe Zoia, vântul ar fi zburat-o dacă nu o
ţineam de mână. Cele vreo 50 de kilograme pe care le avea ea, nu reprezentau
vreo problemă pentru vântul din creastă. Am ales să coborâm pe coasta muntelui,
fără potecă. Aşa am scăpat de vânt. Am trecut pe lângă stâna din Scara, unde am
găsit ciobani din Băbeni, am ajuns la confluenţa cu Izvorul Negoiului şi la
maşina care ne aştepta cuminte. Drumul până acasă s-a scurs repede. Era vremea
cireşelor şi undeva pe drum ne-am oprit să cumpărăm câteva. Peste noapte am
căzut într-un somn adânc, care m-a făcut să nu aud furtuna care s-a abătut
peste oraş. A smuls copaci din rădăcini şi acoperişuri de casă, dar eu nu am
auzit nimic.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Aveam în
Piteşti cunoştinţe bune, la cercul România Pitorească, cu care adeseori ne
povesteam amintiri din munţii prin care trecusem. Soţii Mizof, pentru că de ei
era vorba, ne-au invitat să mergem cu un grup mare, într-o excursie al cărei
ţel era urcuşul pe Moldoveanu. Am plecat din Râmnicu Vâlcea cu două maşini.
Într-una Costin, Chissy şi Gabriela Mastacan. În cealaltă Zoia şi cu mine.
Ne-am urcat la Piteşti într-un autobuz nou-nouţ şi am pornit către Valea Rea.
Când am ajuns la ramificaţia către valea Cernatului, am început să urcăm pe
acolo. Am parcurs cheile minunate ale acestui pârâu şi, mai departe, când valea
s-a lărgit, serpentinele spectaculoase ale drumului, ne-au scos la cantonul
Maliţa, la mai bine de 1900m. Eram cu toţii vreo 50 şi am încăput fără
probleme. Diminea<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ț</span>a era
superbă şi cu toţii ne-am avântat spre Moldoveanu. Era drum de vreo 3-4 ore.
Plecam de la o cotă înaltă şi nu era prea mare oboseala. Pe drum ne-am răsfirat
rău de tot, aşa că nici nu ştiu dacă toţi om fi ajuns pe vârf. Pe drumul marcat
cu un triunghi albastru, ne opream adeseori să admirăm crestele adiacente. Când
am ajuns pe vârful Scărişoarei, de sus, am privit îndelung lacul cu acelaşi
nume – astăzi ştiu bine ca acesta făcea parte din lacurile cele multe ale
Galbenei. Splendid ochi de apă albastru, cuibărit într-o căldare adâncă. Apoi
am urcat vârful Roşu şi de abia după aceea l-am zărit pe cel al Moldoveanului,
atunci parcă invadat de mulţime de oameni. Când am ajuns pe vârf, aglomeraşia
nu se sfârşise şi pacă n-am gustat înălţimea aşa cum se cuvenea. N-am stat mult
şi am început drumul întoarcerii. Pe drum am întâlnit grupuri care abia urcau.
Noi i-am depăşit repede şi bine am făcut, pentru că peste munte s-a abătut o
ploaie torenţială, însoţită de fulgere şi trăznete. Mergeam şi ne închinam
repede de fiecare dată când cerul era brăzdat de o limbă de foc. Am ajuns la
canton uzi leoarcă. Ne-am strecurat în pat ca să ne încălzim. Şi am avut tot
timpul, până când ultimul grup s-a întors după munte. Târziu, după alte ropote
de ploaie, ne-am urcat în autobuz şi am început coborârea. Când am ajuns în
vale, la firul apei, a apărut primul obstacol. Din munte aluncase spre vale o
viitură care acoperise drumul, făcând pe el o gâlmă, peste care dacă trecea
autobuzul, ar fi rămas suspendat. A trebuit să o îndepărtăm mai mult cu mâinile
şi abia apoi să plecăm mai departe. Nu mult mai încolo, roata din spate a
maşinii, a alunecat într-o groapă şi a trebuit cu un mangealâc improvizat, să o
săltăm, să punem pietre sub ea, ca să putem pleca mai departe. Şi toate
operaţiunile acestea le-am făcut afară, sub o ploaie torenţială care nu mai
contenea. Şi a venit obstacolul cel mare. Când am ajuns în chei, apa umflată a
pârâului, se opintise într-un zăgaz, format din trunchiuri de copaci aduşi de
toernt. Drumul era inundat de vreo 30-40 cm de apă, ba poate chiar mai mult.
Doar câţiva au rămas în maşină, ceilalţi au coborât. Am pus pe marginea apei un
fel de bordură din copaci smulşi din torent, care să ghideze şoferul. Maşina a
izbutit să treacă, dar şi-a spart radiatorul. Cu el spart, umplându-l la fiecare
fântână, am ajuns la Piteşti. Dincolo de miezul nopţii am ajuns la Râmnicu
Vâlcea.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Nu ne-am
potolit şi, la următoarea invitaţie, am plecat din nou, tot cu soţii Mizof şi
tot către Moldoveanu. De data asta, pe altă cale şi cu alt autobuz. Până la
Piteşti am ajuns tot cu Dacia mea. De data asta, alături de Zoia a mers şi
Iancu. Autobuzul era altul, ieşit din reparaţia capitală unde i se schimbase motorul.
Fără niciun fel de rodaj, a plecat cu noi la munte. În autobuz era înghesuială
mare şi pe deasupra mergea şi încet. Ba pe drum, la cea mai mică pantă, trebuia
să ne dăm jos ca să poată să urce. Şi până la urmă, pe Valea Rea, s-a terminat
cutia de viteze. N-am ştiut când am plecat de lângă el ce defecţiune avea, aşa
că veseli ne-am îndreptat către Nisipuri – locul nu era departe -, pentru că la
casele de acolo vroiam să înnoptăm. A doua zi, dimineaţa ne-a întâmpinat cu
ploaie. Excursia era ratată. Am încercat totuşi să urcăm. Am depăşit stâna din
Buduri şi am început să urcăm pe coasta muntelui. Ploaia nu contenea, aşa că
ne-am întors. Despre autobuz nu mai ştiam nimic, aşa că spre prânz ne-am făcut
rucsacii şi am luat drumul întoarcerii. Atunci nu ştiam, că până la capătul
drumului era 40 km. Dar oricum, altă variantă nu aveam. Când am ajuns la
maşină, de abia atunci ne-am convins că autobuzul nu mai putea să se urnească
din loc. Am mers pe drum, pe jos, până spre capătul lui şi atunci ne-a ajuns
din urmă un convoi auto ciudat. Un tractor remorcase autobuzul şi venea spre
vale cu el. Ne-am urcat şi am ajuns cu toţii la tabăra de pionieri de la
Slatina. Acolo altă dandana. Era aproape noapte şi nu mai aveam autobuz decât a
doua zi dimineaţa. Noroc cu una dintre fetele care erau cu noi şi ai cărei
părinţi, anunţaţi telefonic au venit să o ia şi, Zoia şi cu mine, ne-am aciuiat
pe lângă ei. Am ajuns la Piteşti dincolo de miezul nopţii. Ne-am luat maşina şi
am ajuns la Vâlcea.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">În anul
următor mi s-a năzărit să urc muchiile nordice ale Făgăraşului. Citisem în
monografia lui Cristea, că sunt câteva din ele cu grad alpin minor şi deci
accesibile nouă, căţărători de oazie. Prima dintre ele a fost Muchia Drăguşului.
Cu mine a venit Ceani. Am depăşit mânăstirea Sâmbăta şi, în dreptul uneia din
vechile cabane de atunci, ne-am lăsat maşina. Am început să urcăm pe valea
Sâmbetei. Când ne-am dat seama că nu prea găsim poteca care să ne conducă pe
muchia Drăguşului, ne-am hotărât să o luăm direct pe versant. Sus, pe muchie,
trebuia să găsim poteca ciobănească. Aşa a fost, numai că până acolo am ostenit
din greu. Dar când am ajuns sus, am găsit poteca lată, îndelung bătută pe care
am urmat-o fără grija rătăcirii. Nu eram departe de golul alpin, când ne-a
ajuns la nări miros de fum. Am bănuit că vine de la casa de vânătoare amintită
de Cristea. Aşa a fost. Numai că acolo am găsit un grup de 6-7 tineri din
Mediaş, care ocupaseră întregul refugiu. Ne-au făcut loc şi am intrat în vorbă
cu ei. Aveau cu ei o fată, care până la urmă şi-a luat inima în dinţi şi m-a
întrebat dacă nu cumva am fost de curând în Caucaz. Sigur, aşa era, dar de unde
ştia. M-a lămurit că fusese la un simpozion turistic la Vâlcea, unde eu
prezentasem diapozitive din Caucaz. Ba mai mult, în acele zile îi condusesem pe
Stogu, pe un traseu cu veleităţi alpine. Aşa că ne cunoşteam. Mi-au arătat că
aveau cu ei o frânghie, cu un ochete metalic la capăt, cu care sperau să treacă
de locurile dificile. Noi aveam cu noi o coardă, scăriţe, carabiniere şi câteva
pitoane. Inarmaţi cum spuneam, am plecat dimineţa pe creasta Drăguşului. Cu cât
înaintam, locurile erau din ce în ce mai frumoase. Spre căldarea din stânga,
cea a Răcorelelor, păştea o turmă de oi şi pe fundul văii sclipeau ochiuri de
apă. Ne-a fost puţin mai greu la coborârea către Curmătura Răcorelelor, dar am
trecut cu toţii cu bine. Urma urcuşul către vârful Gălăşescu Mare, la 2470m.
Aceasta era partea dificilă a traseului, sau cel puţin la asta ne aşteptam.
Ne-am legat în coardă eu şi Ceani. Au urmat porţiuni de grohotiş, scurte
căţărări pe stâncă, fără pericol, sau mici hornuri pe care le-am depăşit cu
uşurinţă. Apoi panta s-a îndulcit, a apărut zona de plai şi curând am ajuns pe
vârf. Nu cred că am făcut trei ore până sus. Trebuia să ne întoarcem la cabana
Valea Sâmbetei, pe drumul de creastă. Am ajuns în dreptul unei Ferestre, pe
care grupul de tineri a început să coboare. Spuneau că au mai coborât pe aici
şi ştiau drumul foarte bine. Le-am spus că nu asta-i Fereastra pe care trebuiau
să coboare, dar... ne-am luat după ei. Hornul pe care ne aflam, la început avea
o pantă acceptabilă, dar pe măsură ce coboram, devenea din ce în ce mai dură.
Nu ne mai venea să ne întoarcem. Acum ştiu că nimerisem pe Hornul Mare al
Răcorelelor şi că este clasificat ca fiind unul de gradul 2A. Curând a trebuit
să întindem coarda. Mai întâi doar pentru asigurări, apoi pentru 2-3 rapeluri.
A trebuit să bat pitoane la fiecare rapel. Cel mai greu am coborât eu, nu
pentru că am făcut rapelurile amintite, dar pentru că aveam un rucsac cu cadru
şi coarda îmi trecea peste gât ca un fel de jug, şi multă vreme am avut pe gât
o dungă de parcă aş fi tras la plug, cu jugul pe gât. Până la urmă am ajuns la
baza peretelui pe care coborâsem, într-o pajişte presărată cu jnepeni. Apoi la
masa din faţa cabanei, le-am arătat medieşenilor, peretele pe care coborîsem şi
care, de aici, ştiind că am coborât pe el, părea înspăimântător. Am coborât
apoi împreună şi, jos, la maşină, ne-am despărţit, cu schimb de adrese şi
telefoane. Nu ne-am mai văzut de atunci. Ce ne-am fi făcut dacă nu aveam la noi
coarda şi pitoanele şi ar fi trebuit să ne bizuim doar pe frânghia cu ochete a
tinerilor!<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Următoarea
muchie pe care am urcat, a fost cea a Viştei. Am plecat cu Toni şi cu Traian
Costin, cu corturi, să facem muchia amintită. Am ajuns la Victoria şi apoi la
casa silvică de pe valea Viştei. Casa Verde cum i se spune şi asta pentru că
este într-adevăr vopsită în verde şi atunci, în 1980, dar şi acum în 2004, când
am văzut-o ultima oară. Acolo am lăsat maşina. Am început să urcăm prin locuri
prin care nu mai fusesem. Am terminat drumul forestier şi ne-am angajat pe
poteca necunoscută, dar marcată cu triunghi roşu. Pe drum am întâlnit un izvor
puternic, ce izvora de sub o stâncă. M-a impresionat atunci, dar şi de câte ori
l-am mai revăzut. Se însera cu repeziciune. Curând am ajuns în dreptul unor
ruine. Aici fusese cândva casa de vânătoare amintită de Cristea în monografia
sa. Nu a mai durat mult până să ajungem la stâna din Viştea, aflată pe malul
stâng al apei. Am întins corturile şi până dimineaţa nu ne-am mai trezit. Stâna
era în dreptul unei hoage plină de grohotiş, dar pe care ni se părea că vom
ajunge repede în creastă. Ne-am cam chinuit noi prin grohotişul mişcător, dar
până la urmă am ajuns în creastă. Priveliştile către crestele nai apropiate sau
mai depărtate erau magnifice. Dar cele spre creastă, în ziua frumoasă în care
eram, întreceau aştept<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă</span>rile.
Eram cu Viştea Mare în faţă, cu peretele Ucişoarei şi privirile zburdau până
spre Podragu. Am parcurs creasta fără nicio greutate. Am coborât în curmătura
adâncă, ce ne despărţea de peretele vertical, umed şi negru, al Ucişoarei. Urma
coborârea pe valea pe care o părăsisem, pe un horn despre care Cristea spunea
că are pe el mai tot timpul, zăpadă întărită şi pe care orice pas trebuie făcut
cu atenţie. Am găsit zăpada. Spunea Cristea, că pentru a evita alunecarea, să
săpăm cu atenţie şi fără grabă, trepte pentru picior. Da’ de unde! Traian a
luat-o înainte şi deodată l-am văzut cum am luat-o la vale. Am înmărmurit.
Într-un târziu, de jos, au ajuns până la noi, vorbele lui Traian: sunt teafăr.
Prea teafăr nu era el, pentru că fundul îi era făcut ferfeniţă şi la înapoiere,
numai el a ştiut cum a stat în maşină. Toni şi cu mine am fost atenţi, am făcut
trepte şi am ajuns jos cu bine. Apoi împreună am ajuns la corturi şi la maşină.
Plimbarea noastră putea să se sfârşească rău.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">În vara aceea
am mai încercat să ajung în valea Viştei şi, de acolo, pe muchia cu acelaşi
nume. Cu Chissy şi cu Iancu. Am lăsat maşina în acelaşi loc şi am pornit pe
vale. Ne-a apucat ploaia şi ne-am adăpostit sub o stâncă. Un băieţandru care urca
spre stână şi pe care îl cunoşteam din cealalată împrejurare, a trecut pe lângă
noi şi ne-a aruncat din fugă “cin-ne udă, ne şi uscă”. Noi însă n-am avut
curajul să-i încercăm previziunea, ne-am întors şi ne-am îndreptat spre Piatra
Craiului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Asta nu înseamnă
că în acel an, nu am mai încercat alte ascensiuni pe muchiile nordice ale
Făgăraşului. Aşa a fost încercarea, reuşită până la un punct, făcută pe muchia
Zănoagei. A fost, de departe, cea mai grea dintre muchiile a căror urcare am
încercat-o. Am plecat cu maşina prin Victoria, pe care am lăsat-o tot la Casa
Verde, cantonul silvic de la gura văii Viştea. Eram de data asta cu Ceani şi
Ilie. Eram în plină toamnă, după ce turmele părăsiseră muntele. Am ajuns la
stână când întunericul stăpânea muntele. De data asta, am plecat fără cort, cu
inten<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ț</span>ia de a ne adăposti
peste noapte în stână. Atunci am intrat prima oară în stână, cea veche şi am
constatat că avea în utilizare, apropierea unei stânci, ba chiar laviţele erau
pe un fel de prispă naturală, pe care chiar mi-am întins sacul de dormit. A
doua zi am plecat să urcăm pe muchia Viştei. Eram destul de sus pe vale şi
astfel am încercat să găsim un loc de urcare pe coasta muntelui, cât mai
comodă. N-a fost deloc uşor, panta fiind foarte mare şi, pe unde am urcat,
nefiind niciun hăţaş. S-ar putea spune că am urcat cam de-a ’n boulea. Am ajuns
pe creastă şi, nu mult mai sus, am întâlnit vârful Zănoaga – 2378m -, unde spre
uimirea noastră, am găsit doborâtă o imensă cruce metalică. Asta pentru noi a
însemnat că pe aici ar fi putut fi chiar o potecă marcată sau măcar umblată
timp îndelungat. Câtăva vreme ne-am plimbat pe creastă. Ştiam că vom ajunge în
Spintecătura Zănoagei, după care ne vom mai gândi dacă Peretele Gălbenelelor,
este sau nu de nasul nostru. Am coborât la liber în Spintecătură, deşi partea
nordică era de fapt un perete, chiar dacă avea numeroase prize. De fapt,
datorită lor am putut coborî. Aveam la noi o coardă, pitoane, carabiniere şi
scăriţe şi când am ajuns în Spintecătură, o clipă am crezut că ne putem urca în
continuare. De aici, traseul nu părea prea dificil pentru cât alpinism ştiam
noi. O fisură cu multe prize, un horn destul de expus, păreau locuri tentante.
Un minim de prudenţă ne-a îndemnat să renunţam. Altfel, ar fi stat lucrurile
dacă am fi avut un cap de coardă experimentat! Privind spre valea Viştişoarei,
acolo unde se afla micuţul lac al căldării, am observat că un horn estic, comod
chiar, ne-ar fi permis cu uşurinţă să ajungem acolo. Noi însă ne-am hotărât să
coborâm, cu atât mai mult cu cât colegul Ilie, ne părăsise şi nu-l mai vedeam
deloc. Îl ştiam imprudent, cu mult mai mult decât eram noi. O luase de capul
lui, ba mai mult îl pierdusem din vedere de mult timp. Îl bombăneam mereu, cu
atât mai mult cu cât privind înaintea noastră, vedeam cât de dificilă era
înaintarea prin aceste locuri. Parcă ne-ar fi dus mintea că ar fi încercat să
ajungă pe Moldoveanu, de care chiar ne pomenise. Dar priveam coastele muntelui
şi vedeam că pe acolo locurile erau destul de periculoase. Am emis ideea că ar
fi putut să cadă de pe o stâncă, ba chiar ni s-a părut că jos, la baza
peretelui Gălbinelelor, în parttea vestică, s-ar vedea o pată neagră, aşa cum
era el îmbrăcat şi care semăna cu trupul unui om căzut. Nici nu ştiam ce puteam
face. Deocamdată am hotărât să coborâm pe versantul vestic, dar nici pe acesta
nu era prea uşor. La început am avut de coborât prin locuri asemănătoare cu
cele pe care le întâlnisem când coborîsem în Spintecătură şi de abia după aceea
prin grohotişul instabil. Până la urmă am ajuns spre vale, în locuri mai
domestice. Pe măsură ce coboram, pata întunecată pe care o văzusem de sus, nu
mai semăna atât de mult cu a unui om căzut şi asta ne dădea oarecari speranţe.
Totuşi Ilie nu venea şi timpul trecea, mai ales că Ceani trebuia să ajungă în
Vâlcea devreme, pentru că în acea noapte să plece cu trenul într-o delegaţie.
Am mâncat, ne-am strâns lucrurile şi Ilie nu venea. Într-un târziu, l-am văzut
coborând pe potecă şi curând a ajuns lângă noi. Sigur că ne-am cam dat drumul
la gură şi l-am beştelit, dar el, inocent, ne-a spus că prea era aproape de
Moldoveanu ca să nu încerce să ajungă acolo. Aşa a făcut, dar ne-a produs o
mare întârziere.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Multă vreme o
boală nemiloasă, dar nedreaptă cu mine, m-a ţinut departe de munte. Efortul de
genul unui urcuş montan fiindu-mi nu interzis, dar imposibil. Crize prelungite
de astm, m-au transformat, cel puţin pentru munte, într-un veritabil invalid.
Au trecut aproape 5 ani, până când am putut din nou să fac ascensiuni. Poate
printre primele şi, în orice caz în Făgăraş, chiar aşa a fost, am încercat să
urcăm muchia Podeanului, începând din valea Topologului. Am plecat cu Zoia,
soţia mea între timp, cu doctorul Iliescu şi fiul acestuia. Intenţia mea, era
să încerc, pe aici, să ajung pe vârful Călţunului. Era acest vârf un vis mai
vechi şi bănuiam că odată ajunşi în preajma abruptului, vom găsi o cale de
acces. Noroc cu ploaia care ne-a prins când eram pe la începutul muchiei
Podeanului şi a trebuit să ne întoarcem. Am ajuns în poiana de la confluenţa
Scării cu Izvorul Negoiului şi, de acolo, ne-am îndreptat către un canton
silvic, de pe versantul estic al văii. Până acolo am întâlnit o turmă de oi
păzită de un cioban. Nimic deosebit. Numai că întrebându-l pe acesta ce face la
stână, ne-a spus foarte mândru, că este... şef de cârd. Avea omul mania şefiei!
Noi ne-am continuat drumul urcând pe o potecă foarte clară, care doar la gol a
început să se estompeze. Când am ajuns pe o muchie foarte clară care părea să
ducă spre abruptul Călţunului, a început ploaia. Am mai apucat să vedem un drum
alpin lung, încolăcit pe munte şi care cobora foarte lent. Ploaia s-a înteţit
şi noi ne-am întors, adăpostindu-ne o vreme, până când ploaia s-a mai domolit.
Între timp a coborât şi ceaţa, aşa că plănuita acsensiune pe muchia Podeanului
a eşuat. Mi-au trebuit ani buni până când am reuţit în sfârşit să urc
Călţunul.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Tot în anul acela,
dar toamna târziu, prin sfârşitul lui octombrie, am avut o idee care chiar mi-a
reuşit. Tot cu Zoia şi doctorul Iliescu, am plănuit să urcăm, pe Brâul Darei.
Sfârşitul lunii avea timp frumos şi excepţional de cald, ni se părea nouă,
judecând după cel de la oraş. Cum doctorului nu trebuia să-i propui ceva cu cât
de puţină excentricitate, că era imediat de acord – ne potriveam în privinţa
asta perfect -, excursia a fost ca şi făcută. Am plecat sâmbăta, atunci când în
ziua următoare nu aveam voie să circulăm, pentru că aveam număr nepotrivit. Aşa
era pe vremea aceea. Nu aveam decât sacii de dormit la noi, contând că vom găsi
vreo casă forestieră care să ne primească. Mult timp am mers pe Valea Rea, fără
să întâlnim casa la care am fi putut s<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă</span> ne aciuim şi noi. Până la urmă, când seara se lăsase peste munte,
am găsit ce căutam. Din casa care era luminată slab de o lampă cu gaz, a apărut
un om. Era paznicul casei – un dormitor de muncitori forestieri -, cel care
ne-a ieşit în întâmpinare, şi ne-a poftit înăuntru. Nu ne-a prea plăcut cum
arăta casa pe dinăuntru, dar nu aveam ce face. Paturile păreau mult
întrebuinţate şi nu prea des curăţate. Am gândit că peste păturile de-a dreptul
jegoase, ne punem sacii de dormit şi noaptea va trece într-un fel. Mai guraliv,
doctorul a intrat în vorbă cu nea Onuţan, aşa îl chema pe paznicul cantonului.
Ştia doctorul că pe aici, un inginer silvic, la o vânătoare prezidenţială,
fusese omorât de urs şi l-a întrebat dacă ştie ceva despre această întâmplare.
Ştia. Şi ne-a spus că inginerul se aflase printre gonaci, că ursul îi ieşise în
faţă şi-l gherăise până îl omorâse. “Bine, dar n-avea puşcă?”, l-a întrebat
doctorul. “N-avea, că le era frică că-l împuşcă!”- pe el, pe Ceauşescu. Era
întuneric în cabană, dar l-am simţit cum se bate peste gură, gândind că prea
vorbise mult şi nici nu ştia cu cine sta de vorbă. Şi replica finală a venit
repede: “Dar cine să-l împuşte?”. După care liniştea s-a aşternut în cabană şi
am adormit cu toţii. A doua zi cum s-a luminat de ziuă, ne-am dus la maşină şi
ne-am pregătit de drum. Pe parbrizul maşinii era pojghiţă de gheaţă şi afară
era frig straşnic. Nea Onuţan ne-a spus cum să trecem puntea la Balta Pojarnei
şi am pornit la drum. Am ajuns la punte, am traversat-o şi am prins potecuţa
clară de pe marginea apei. Câtăva vreme am mers siguri pe poteca din faţă. Apoi
am început să urcăm şi undeva mai sus, n-am mai găsit-o. În faţă era doar un
mal râpos şi nici urmă de potecă. Cam pe aici a început una din crizele mele de
astm şi a trebuit să-i dau rucsacul lui Zoe. Am urcat câtăva vreme fără potecă
şi tocmai sus, lângă nişte brazi bătrâni, am regăsit poteca şi odată cu ea,
urmele apropiatei stâne din Dara. Acolo, sub cerul senin al toamnei frumoase în
care ne aflam, am început să ne întrebăm care e drumul mai departe, pentru că
deasupra era un vârf cu jneapăn compact care nu ne dădea prea mari speranţe
să-l străbatem. Stâna arăta grozav şi demult nu mai găsisem una la fel de
curată şi ordonată. Ba mai mult, pe uşa stânei, la interior, se afla posterul lui
Burebista. De aici, de la stână, aveam privelişti largi. Către Iezer şi creste
făgărăşene până spre Moldoveanu. Spre muchia împădurită a Boureţului, iar spre
vest, până spre muchia Scărişoarei. Spre surprinderea noastră, doar am urcat
puţin către pădurea de jneapăn şi am găsit poteca strecurată printre
împăienjenişul de care ne era teamă. Apoi, multă vreme, poteca s-a desfăşurat
pe coasta dinspre Valea Rea şi după aceea s-a ridicat pe creastă. Aici, pe
vremea însorită şi caldă care a urmat dimineţii reci, ne-am bucurat nu numai de
spectacolul munţilor, ci şi de unul dat de vietăţile de pe aici. Înaintea lui
Zoe, zburda o capră neagră şi deasupra ei, în bolte spectaculoase, plutea un
corb. Îi venise corbului chef de joacă cu căpriţa şi se hârjoneau de mama focului.
Către Valea Darei, în căldarea ei, sclipeau ochiuri de apă, despre care nici
atunci, nici acum, nu ştiu cum le cheamă. Poate acum, după ce am fost în
căldarea Leaotei, să mai merg odată pe creastă şi să-mi dau seama care din
lacurile de acolo le-oi fi văzut atunci. Creasta era destul de îngustă şi poate
că îşi merita numele de Brâul Darei. Nu se urca prea mult, deşi acum eram cu
destul peste 2000m. Din păcate, criza de astm nu vroia să treacă cu una cu
două. Apoi am dat de un platou, pe care înaintarea era uşoară. A urmat un alt
vârf şi o nouă şa. Urma vârful Darei, pe care doar doctorul Iliescu a plecat să
urce. Eu eram doborât de efortul făcut până aici. Doctorul s-a urcat pe Dara,
apoi s-a dus pe vârful Fundul Bândei, de unde s-a întors cu imaginea lacului
Urlea în priviri. N-am mai vrut să ne întoarcem pe acelaşi drum şi am început
un coborâş prelung către firul văii Bândea, presupunând că pe acolo vom ajunge
în Valea Rea, nu prea departe de locul unde lăsasem maşina. N-a fost prea
uşoară coborârea printre clonţanii stâncoşi ai văii, dar ne-am bucurat de
imagini inedite. Nu cu oricine şi nu oricând, ai prilejul să mergi prin acele
locuri. Iarba verde de pe lângă apa care sărea din cascadă în cascadă,
imaginile dinspre creastă, luminate de soarele aflat către apus, totul era
parcă din altă lume. Cu încetul, pe firul apei s-a însăilat o potecă, cea a oilor,
care pe aici se îndreptau spre păşune. Curând am ajuns la stâna din căldarea
Bândei, aflată pe o ridicătură a muntelui. Am intrat în ea şi am rămas uimit de
curăţenia desăvârşită pe care o lăsaseră ciobanii. Ba chiar şi lemne tăiate şi
frumos aranjate, erau în stână, ca şi cum oaspeţi stăteau să vină. De acolo am
intrat în pădurea de brad şi de abia atunci mi-a revenit respiraţia la normal
şi m-am putut şi eu bucura din plin de locurile pe lângă care treceam. Când am
ajuns în vale, am constatat că eram la Nisipuri, unde cu câţiva ani mai
înainte, fusesem cu soţii Mizof şi piteştenii. Am trecut pe lângă casa de
acolo, astăzi devenită bază salvamont şi când întunericul se lăsase peste vale,
am ajuns la maşină. Nea Onuţan ne rugase să-l luăm şi pe el la vale şi ca să
fie sigur că nu-l uităm, pusese peste drum un trunchi de brad. Trebuia să
oprim. L-am prins când mânca nişte cârnaţi cu mult usturoi, judecând după
miros. Vroia să vină cu noi, dar nici de cârnaţi nu vroia să se despartă. Până
la urmă a ieşit din canton şi am plecat. O grămadă de lucruri ne-a povestit
paznicul, despre el şi rudele sale, uneori urmărite de vreun miliţian zelos sau
despre cele petrecute pe aici pe vremea colectivizării şi cum scăpaseră de
această campanie. A văzut şmecherul numărul maşinii şi a ştiut că nu avem voie
să circulăm, aşa că ne-a dus pe un drum ocolit, chipurile să scăpăm de
miliţianul cel rău din Domneşti. De fapt ne-a dus pe drumul care-l lăsa pe el
la poarta casei. Ne-am amuzat tot drumul de isteţimea lui. Acasă am ajuns fără
să avem incidente cu miliţieni.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Anul 1979 a
fost pentru mine unul de excepţie. Atunci am făcut cea mai frumoasă excursie
din viaţa mea. Am urcat în Caucaz şi asta m-a marcat pentru tot restul vieţii.
Şi tot pentru tot restul vieţii, m-a marcat de asemenea finalul anului, când
m-am căsătirit cu Zoia. Cu ea, dar şi cu Titi Pandiu, alpinist de performanţă,
am fost, după ce am venit din Caucaz, de două ori la Bâlea. Prima oară am ajuns
acolo cu intenţia de a face cu Titi creasta Arpăşelului. N-am avut noroc.
Dimineaţa se lăsase ceaţa şi nu ne-a mai rămas altceva de făcut decât să ne
întoarcem. A rămas doar frumuseţea Transfăgărăşanului, pe care l-am făcut în
întregime, mergând din Cârţişoara până la Curtea de Argeş. La întoarcerea spre
sud, am constatat că numai pe versantul nordic era ceaţă, aşa că cel puţin
ne-am bucurat de soare. A doua oară, timpul ne-a ajutat şi ne-am putut duce
planul la bun sfârşit. Acum, după amiaza când am ajuns la cabana Bâlea Lac, pe
timp mai mult decât frumos, după o noapte liniştită, am plecat cu Chissy, Zoia
şi Titi, să urcăm mai întâi Vânătoarea lui Buteanu. Am urcat pe la lacul Capra
şi apoi pe traseul clasic marcat cu cruce albastră. Am depăşit Şaua Văiugii şi
am ajuns la Spintecătura Buteanului. Am trecut cu toţii peretele ce ne
despărţea de vârf şi am avut de acolo privelişti către puzderia de vârfuri şi
coame ale Făgăraşilor şi a altora până spre Iezer şi Bucegi. Ne-am întors cu
toţii peste vârful Capra şi el înalt de 2494m şi de acolo ne-am despărţit.
Fetele s-au întors la cabană, urmând să ne aştepte acolo, deşi Chissy cred că a
făcut-o cu mare greutate, iar cu Titi, ne-am îndreptat către creasta
Arpăşelului. Am ajuns în Spintecătura Caprei, unde este un horn pe care se
poate coborî în valea Arpăşelului, fără dificultate, dar cu grija să nu dizloci
pietre şi grohotiş în capul celor mai de jos. Am ajuns în faţa unui perete
înalt, aproape negru şi mai ales umed. Ne-am pregătit materialul pentru
căţărare şi ne-am legat în coardă. Când a pornit Titi, evident cap de coardă,
îngrijorat l-am întrebat “Titi, dar cum mă urc? Păi vii după mine!” şi a
dispărut, căţărându-se repede pe peretele care mă înspăimânta. L-am aşteptat
până a ajuns la prima regrupare, după care am pornit şi eu. Nu era grea
ascensiunea, mai ales când te ştiai asigurat de sus. La un moment dat am ajuns
sub o surplombă, unde m-am oprit să mă odihnesc. Era deasupra mea un piton şi
mi-am, scos de la brâu o scăriţă. Titi a auzit zdrăngănitul scăriţei şi mi-a
strigat de sus “dom’ Boghez, e păcat, se poate trece şi fără scăriţă! ”. Şi
chiar aşa a fost, am depăşit surplomba fără ajutorul scăriţei. De acolo
înainte, traseul mi s-a părut uşor şi mai niciodată nu am recurs la asigurare.
De aceea, durata parcurgerii traseului a fost scurtă, mai întotdeauna mergând
în paralel. Am trecut şi peste Urechile de Iepure cu uşurinţă, dar şi de alte
porţiuni de urcuş sau de coborâş, uneori pe stâncă înclinată dar lipsită de prize,
doar prin aderenţă. Am depăşit creasta Arpăşelului şi am ajuns la cea a
Vârtopelului. Mi s-a părut doar înierbată, fără dificultăţi alpine. Din păcate,
când am ajuns la capătul ei, ne-a cuprins ceaţa. Am stat puţin sperând că
lumina sorelui de deasupra ceţii o va învinge şi noi vom putea coborî fără
probleme de orientare, mai ales că ştiam că sub noi trebuie să întâlnim poteca
marcată cu dungă roşie a traseului de creastă. Nu s-a ridicat ceaţa şi noi am
început să coborâm. Mergeam repede şi pe măsură ce coboram panta, începea să se
ridice ceaţa. În curând am început să vedem pădurea de brad şi ne-am dat
seamacă o luasem spre nord, probabil către valea Arpăşelului sau Albotei.
Speriaţi, am început să urcăm înapoi, am depăşit din nou creasta, am coborât pe
celălalt versant şi am ajuns repede la monumentul alpiniştilor de lângă lacul
Capra. Cam pe acolo, ne-am întâlnit cu fetele, care speriate că întârziem
atâta, ne-au ieşit în întâmpinare. Ne-am întors la cabană, de unde am plecat
spre casă. Coborând tot pe Transfăgărăşan, dar pe latura sudică, prin Curtea de
Argeş.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">În acelaşi an,
dar aproape spre iarnă, mi-am mai satisfăcut o toană. Încă de când bivuacasem
pe malul lacului Avrig, pe furtuna năpraznică pe care o înfruntasem acolo,
abruptul Ciortei mă impresionase atât de mult, încât doream să încerc să urc pe
el. Era către mijlocul lunii noiembrie, mai era puţin şi zăpada urma să acopre
crestele Făgăraşilor. Am plecat cu Zoia, Chissy şi Ceani, către cabana de la
Suru. Am fost singuri în cabană şi tocmai de aceea seara a fost una deosebită.
Cât mai de dimineaţă, cu tot materialul de alpinism în spate, am pornit spre
Ciortea. Căzuse prima zăpadăşi un strat subţire acoperea valea Moaşei. Urcam
repede şi curând am ajuns la golul alpin. Pe întinderea albă, în faţa noastră
se jucau câteva din caprele negre ale locului. Am ajuns în Şaua Surului, am
urcat panta repede a Budislavului şi am coborât în Portiţa Avrigului. Era vreme
călduţă cu tot stratul de zăpadă. Aici, în Portiţă, iarna parcă nu venise ca pe
meleagurile Surului. Zoia a rămas să ne aştepte, ascunzându-se cumva de
răcoarea muntelui, iar noi ne-am grăbit să ajungem către grohotişul de sub
peretele Ciortei. Am căutat cu privirea, încă din Portiţa Avrigului, locul din
care aveam de gând să ne căţărăm. Când am, ajuns acolo ne-am legat în coardă,
unul dintre noi fiind legat la două corzi şi am început ascensiunea. Pe alocuri
zăpada se topea cu repeziciune, pe altele umezeala era destul de mare sau chiar
şiroia. Înaintarea nu era deloc dificilă şi niciodată nu a trebuit să batem
vreun piton sau să ne asigurăm unul pe celălalt. Doar din când în când, ca să
evităm căderea pietrelor, ne regrupam în câte un loc mai comod. Evident, nici
noi nu căutam verticala absolută, ci ne strecuram prin locurile care ni se
păreau mai uşor accesibile. N-a durat mult urcuşul, doar ceva mai mult de 1 ½
oră. Am ajuns pe creasta Ciortei, cam între vârful de 2427m şi cel de 2422m. Eram
pe Ciortea şi eram fericiţi. Apoi am luat-o grăbiţi pe creastă. Nici pe aici nu
ne-a părut a fi greu, doar că uneori a trebuit să depăşim câteva stânci, de pe
unele chiar a trebuit să coborâm cu ceva prudenţă. Apoi ultima parte am făcut-o
pe plai, după care am ajuns în Şaua Gârbovei. Fleac ni s-a părut coborârea la
lacul Avrig, iar urcuşul până în Portiţă, nici nu l-am simţit. Când am ajuns în
Portiţă, am găsit-o pe Zoia aproape îngheţată, aşa că alergătura până la cabana
Suru, ne-a prins bine la toţi. Când am ajuns la cabană, doar ce ne-am strâns
lucrurile şi am început coborârea. Când am ajuns la capătul satului, acolo unde
lăsasem maşina, întunericul ne ajunsese din urmă. La Vâlcea am ajuns pe
întuneric, obosiţi dar cu ochii sclipind de bucurie. Erau Chissy şi Ceani, dar
mai ales ea, printre cei mai buni tovarăşi de drumeţie pe care-i avusesem
vreodată.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">S-a întâmplat
ca în anul acela, 23 august să pice în aşa fel încât să avem trei zile libere.
Nu puteam să scap prilejul să fac o excursie serioasă. Aşa că am propus să
urcăm muchia Albotei. Zoia, Chissy şi Traian, au acceptat provocarea. Nu vroiam
să urcăm numai muchia aminitiă, dar doream să ajungem la cabana Podragu şi de
acolo să coborâm. Am ajuns la cabana Arpaş sau pe numele ei mai alintat, Fata
Pădurii – acum a rămas doar o amintire –, cam pe la ora prânzului, pe ploaie.
Aşa cum era timpul, dar tot am plecat mai departe. Nu aveam multe informaţii
despre traseu, doar ce citisem în revista România Pitorească. Am prins bucata
de drum forestier de pe valea Arpaşului, apoi drumul de căruţă care ne-a scos
în pădure şi de abia mai târziu am ajuns către golul alpin. În pădure, pe un
fag, am avut surpriza plăcută să găsim o adevărată colonie de bureţi. Am luat
cât am putut, asigurându-ne o masă de seară copioasă. O bună bucată de drum am
mers printr-o zonă defrişată, apoi printr-una cu ierburi mari. Cam de pe aici
am putut privi până către cabana Turnuri. Pe celălalt versant, cel dinspre
valea Arpăşelului, suia pe munte, mai-mai să se apropie de noi, un drum
forestier. Noi am mers mai departe, până când, spre orele serii, am ajuns sub
un vârf înalt. Eram la Furca Albotei, înalt de 1941m. Acolo am hotărât să punem
corturile. Am izbutit să facem un foc din crengi de ienupăr, la care am fript
bureţii luaţi mai jos. Apă nu aveam prin prejmă, aşa încât a trebuit să o
economisim pe cea pe care o aveam. Noroc însă cu bureţii, care ne-au făcut ca
36 de ore, după ce i-am mâncat, să nu fim chinuiţi de sete. Am dormit bine
noaptea şi nimic nu ne-a deranjat. Dimineaţa însă, când am ieşit din cort, pe
vârfurile crestei, stătea o ceaţă compactă. Iar pe versanţi şi chiar pe lângă noi,
se aşternuse o pojghiţă subţire de zăpadă autentică. Nu aveam prea multe
variante. Să ne întoarcem sau să ne continuăm ascensiunea. Pe aceasta din urmă
am ales-o. Câtăva vreme am avut în faţa noastră o potecă, dar ea a devenit din
ce în ce mai firavă. Apoi plaiul acoperit de iarbă, pe alocuri chiar mare, a
pus stăpânire pe munte. Eram în permanenţă pe versantul dinspre valea
Arpăşelului. Fără să simţim că urcăm, vârfurile pe lângă care treceam, erau din
ce în ce mai înalte. Se simţea c<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă</span>
începem să ne ridicăm dincolo de 2000m. Am început să trecem pe lângă vârfuri
stâncoase, probabil primul dintre ele a fost Sgăucul Mic. Apoi am ajuns în
Curmătura Albotei. Mai departe creasta a devenit din ce în ce mai dificilă. A
fost prima oară când mi-am dat seama că planul de a ajunge în aceeaşi zi la
Podragu, este nerealizabil şi nu din vina noastră, ci pentru că traseul era
prea greu şi deci consuma timp prea mult. Începeam să traversăm zone de
stâncării, pe unele le puteam evita şi trebuia să trecem peste ele. Lui Zoe a
început să-i fie rău. Era cea dintre noi cu cel mai slab antrenament şi până la
urmă a trebuit să căutăm un loc de coborâre. Până să-l găsim, pe versantul
înierbat către Arpăşel, am zărit un berbec deosebit de frumos. Era săracul
rătăcit de turma care plecase de pe munte. Tot atunci am zărit în vale o căsuţă
şi ne-am spus că vom avea noaptea un adăpost mai trainic decât pânza cortului.
Dar am zărit şi oameni care alergau de colo-colo. Am strigat la ei, încercând
să-i facem să înţeleagă că aici, la noi, se află berbecul pe care-l căutau. Aşa
credeam noi, că de aceea aleargă ei, să caute berbecul. Am trecut probabil pe
lângă vârful Sgăucului şi am ajuns în Şaua Afundă, la 2115m şi de aici am
început coborârea. Câtăva vreme a fost bine. Apoi am pătruns pe un horn greu
accesibil şi, până la urmă, ca şi cum nu ne-ar fi fost de ajuns doar acesta, pe
aici a început să curgă şi pârâul, de care nu ne-am despărţit până jos. Eram
probabil pe pârâul lui Gavrilă. Ne-a prins totuşi bine pârâul, pentru că nu mai
băusem apă de la Furca Albotei. Dar a fost şi un neajuns, pentru că ne-am udat
zdravăn. Coboram destul de greu şi nu odată a trebuit să ne dăm unul altuia
rucsacul. Dar până la urmă am ajuns cu bine jos. Pe vale nu mai era nimeni,
plecaseră între timp. Dar de pe versantul Buteanului, cobora un grup de
turişti. Am strigat cât am putut la ei şi nu ne-au răspuns. La căsuţa de jos,
am ajuns mult înaintea grupului de turişti. Am avut timp să căutăm cheia de la
căsuţă şi am găsit-o deasupra uşii. Am luat-o, nedorind să-i avem şi pe ei
oaspeţi. Căsuţa de abia de ne putea primi pe noi, atât era de mică. Au ajuns
lângă noi şi... surpriză, erau vechi cunoştinţe. Ne-au dojenit pentru că
strigasem atâta, pentru că acolo era o rezervaţie. Ne-am cerut scuze pentru că
noi habar n-aveam de aşa ceva. Ne-au întrebat dacă am găsit cheia, care stătea
de obicei deasupra uşii. Au căutat-o şi n-au găsit-o. Era normal, doar era în
buzunarul meu. Au plecat mai jos, unde spuneau că este o casă forestieră. Noi
am rămas peste noapte aici. Ne-am simţit bine, doar că a trebuit să
întrebuinţăm şi patul şi masa ca să putem dormi cu toţii. Adică cu trunchiul în
pat şi cu picioarele pe masă. A doua zi am plecat. Trebuia să ajungem la cabana
Arpaş, să ne recuperăm maşina. S-a dovedit valea a fi deosebit de sălbatică.
Avea pe ea o potecă vizibilă, pe care se mergea foarte bine, dar am întâlnit
prin zonă o floră deosebită, pe care nu am văzut-o în alte părţi ale
Făgăraşului. Dar nu numai florile au făcut drumul deosebit, ci şi îmbinarea
acesteia cu jnepenii şi mai jos cu zâmbrii şi brazii. Am dat şi de casa
forestieră, care se vedea a fi intens locuită. Am coborât şi am ajuns la drumul
forestier, dar şi la o ramificaţie. Aici am luat-o pe cea nepotrivită şi până
la urmă după multe ore de la plecarea de la căsuţă, ne-am trezit pe malul stâng
al Arpaşului şi cabana era pe celălalt mal. Începuse şi ploaia şi ca să scurtăm
drumul – pe celălalt mal era un alt drum -, am găsit un loc în care apa era
mică şi am trecut râul fără să ne descălţăm. Sigur că ne-am udat, dar oricum
eram uzi de ploaia care cădea pe noi şi pe ierburile prin care trecusem. De
unde am ieşit din apă, până la cabană, nu a mai fost mult. La maşină ne-am
schimbat cât de cât şi am luat drumul întoarcerii spre casă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">În toamna
anului 1987, cu puţin înaintea plecării mele de pe şantierul de la Făgăraş, am
făcut o excursie frumoasă în aceşti munţi, împreună cu doctorul Iliescu. Îmi
plăcuse foarte mult valea Arpăşelului şi nu numai valea în sine, ci şi tot
peisajul înconjurător. Erau de jur împrejur şi muchia Albotei şi cea a
Buteanului şi mai ales cea a Arpăşelului, cu multitudinea sa de creneluri cum
parcă nimic din Făgăraş nu-i seamănă. Aşadar, am plecat într-o zi de început de
septembrie, spre oraşul Victoria. Aveam acolo colegi de şantier, care-mi promiseseră
că îmi vor da un mijloc de transport, care să mă ducă până la capătul drumului
forestier de pe valea Arpăşelului. Am mers până acolo cu o basculantă. Era
destul de târziu când am ajuns la capătul drumului. Am plecat repede, ne era
teamă să nu ne prindă noaptea, încât nici nu am observat tabla mare pe care era
semnalizată rezervaţia naturală a văii Arpăşelului. Poteca era clară şi nimic
nu împiedica orientarea. Doar înserarea se lăsa repede peste munte. Când
noaptea a stăpânit muntele şi noi aprinsesem lanternele, a început să mă
îngrijoreze faptul că încă nu găsisem casa silvică, pe care o ştiam din
cealaltă împrejurare când fusesem pe aici. La un moment dat m-am oprit şi i-am
spus doctorului că aici ar trebui să fie casa. El a părăsit poteca şi nu prea
departe, a găsit un morman de cenuşă şi lemne arse pe jumătate. Acolo fusese
cabana şi doar atâta mai rămăsese din ea. Măcar mi-a rămas satisfacţia că am
ghicit, cu tot întunericul, locul exact în care ar fi trebuit să găsim cabana.
Am purces mai departe, eventuala oprire aici fiind exclusă. Până la urmă am
ajuns la golul muntelui şi imediat la căbănuţa de pe vale. Era ocupată de
culegătorii de afine şi noi a trebuit să mergem mai sus şi să ne întindem
corturile. Afară începuse să fulgere şi bănuiam că nu vom avea o noapte prea
liniştită. Ne-am culcat. Deodată m-am trezit brusc din somn. Pătrunsese muntele
în cort! O pală de vânt năpraznică, a dezlegat gura cortului şi înăuntru a
pătruns perdeaua de apă a ploii. Am închis gura cortului din nou am avut noroc
că ploaia şi vântul s-au potolit repede şi am apucat să ne continuăm somnul. A
doua zi, ceaţa stăpânea muntele. Din adâncul văii, în afara murmurului
Arpăşelului, de ici de colo se auzeau şuierături ascuţite şi dese. Am crezut
multă vreme că ţapii îşi protejează turma de capre negre, aflând de intruşii
veniţi prin locurile lor de păşunat. Ceva mai încolo, când am văzut numeroasele
galerii săpate în pământ, ne-am dat seama că de fapt şuierăturile erau scoase
de marmote, împământenite de curând prin aceste locuri. Trebuia să facem ceva
în ziua asta ceţoasă. Şi ne-am hotărât să încercăm să urcăm în muchia Albotei.
Şi aşa o aveam în plan. Din faţa căsuţei am privit către panta muntelui şi ni
s-a părut că pe acolo ar fi un hăţaş, care ne-a dat de furcă. Sus era ceaţă de
s-o tai cu cuţitul. Ajunsesem în Curmătura Albotei. Numai nişte nebuni credeau
că ar găsi drumul mai departe, pe vremea asta lăptoasă. Am început totuşi să
urcăm. Ba chiar am depăşit primele stâncării şi urmau încă altele. Ceaţa şi vremea
umedă, mi-au mai venit odată de hac. S-a declanşat una din crizele mele
respiratorii, aşa că eu oricum nu mai puteam înainta. A trebuit să ne
întoarcem. Poate a fost ăsta un motiv salvator, pentru că nu ştiu cât am fi
putut înainta pe creastă şi mai ales nu ştiu cum ne-am fi întors, pe o vreme ca
cea care acoperea muntele. Am trecut pe la căsuţă şi i-am propus doctorului să
ne strângem cortul şi să dormim aici. Am fi fost scutiţi de vreo furtună care
s-ar fi dezlănţuit peste noapte. N-a vrut, aşa că după amiaza şi noaptea ne-am
petrecut-o tot în cort. După ce ne-am făcut somnul de după prânz, am ieşit
afară să prospectăm locurile. Aveam în plan să încercăm să urcăm muchia
Buteanului, până pe vârf, la 2507m! Când ne-am sculat în cealaltă zi, ultima pe
care ne-o planificasem, afară era cer senin şi chiar cald, faţă de ziua
precedentă. Ne-am lăsat corturile, ne-am luat ceva mâncare şi am plecat să
urcăm Buteanu. Găsisem cu o zi înainte, pe coasta muntelui, o potecă cu
serpentine multe, care evident fusese lucrată de om. Pe ea am urcat şi am ajuns
sus, în Şaua Netedului, aproape fără efort. Pe drum ne-au ieşit în cale
adevărate turme de capre negre, care n-aveau de gând să se sperie de noi. Am
găsit din loc în loc, găuri în pământ din care ne aşteptam să iasă câte-o
marmotă. Când eram aproape sus, am găsit un fel de zid, clădit din pietre,
acoperit cu muşchi şi brazde de iarbă. De acolo, presupuneam noi, că vâna
Ceauşescu caprele negre. Şi l-am blestemat, netrecându-mi prin cap, că odată el
dispărut, o să apară alţii, care nu numai că-l vor depăşi, dar vor prăsi prin
preajma lor mulţi alţii. Sus în creastă, am văzut pe pământ, un mare careu de
pietre albe, care semnalizau un loc de aterizare pentru helicopterul celui mai
mare vânător al ţării. Şi iar l-am bodogănit. Eram în Şaua Netedului. De aici
încolo urma muchia Buteanului, despre care nu ştiam altceva decât că are gradul
1A. Aveam la noi o coardă, scăriţe şi pitoane. Am început ascensiunea. Doctorul
mergea în faţă. Urmam eu. Până la un punct, totul a fost în regulă. Dar am
ajuns într-un loc în care ascensiunea presupunea o căţărare pe un perete înalt
şi puternic înclinat. Nu avea grozav de multe prize. Doctorul a luat-o înainte.
Eu mai temător, uitându-mă cum urcă, l-am întrebat “Doctore, eu pe unde urc?”.
Răspunsul a venit prompt, “pe unde urc şi eu!”. “Da, dar eu am copii de
crescut!”. Şi m-am căţărat şi eu tot pe acolo. N-am întins coarda, dar frică,
trebuie să spun că mi-a fost oleacă. Apoi drumul a fost uşor, deşi am trecut
prin locuri delicate, inclusiv pe lângă Turnul Înclinat. Curând, am ajuns sus.
De când plecasem de la cort trecuseă cel mult 3 ore. Pe vârf n-am fost singuri.
De la cabana Bâlea mai urcaseră şi alţii. Ne-am dat bună ziua şi am căutat cel
mai rapid loc prin care să ajungem la cort şi să plecăm acasă. Am ocolit vârful
Capra şi am ajuns în Portiţa Arpăşelului, la 2303m. Am zărit un horn şi cu
sfânta inconştienţă a celor care nu ştiu nimic despre locurile prin care vor
trece, ne-am lăsat în jos. Nu a fost deloc uşor, dar nu am întâlnit locuri
insurmontabile. Când am ajuns la grohotiş, ne-am văzut scăpaţi de locurile
dificile şi curând am ajuns la corturi. Din Vânătoarea lui Buteanu până la
cort, făcusem cam 1½ oră. Nici să mâncăm nu am mai avut timp. Doar ce ne-am
strâns marafeturile şi am început să coborâm. Era mai puţin de ora 14. Rucsacii
tot grei erau şi drumul avea să fie unul lung. Când am ajuns la capătul
drumului forestier, am zărit şi noi avertizarea că intrăm în rezervaţie. Am
luat-o voiniceşte pe drumul forestier şi până către ora 22, am tot mers până la
curtea şantierului, unde-mi lăsasem maşina. Doar ce-am aruncat rucsacii în
maşină şi am şi plecat. Drumul până la Vâlcea a fost liniştit, doar la Râul
Vadului, mi-a sărit în faţă un ditamai dulăul şi n-am mai avut cum să-l
ocolesc. Câinele cred că a scăpat, pentru că a fugit schelălăind, dar
radiatorul meu s-a spart. Mai aveam 60 km până acasă. O vreme am mers din
fântână’n fântână, de fiecare dată umplând radiatorul cu apă. Dar pe cât
umpleam, pe atâta curgea. Aşa că de la o vreme încolo, acceleram şi când se
aprindea becul roşu la bord, întrerupeam contactul şi mergeam până aproape să
se oprească maşina, după care repetam manevra. Şi aşa până am ajuns acasă. Dar
a fost o excursie frumoasă, cu peripeţii multe, cu locuri minunate, pe care şi
astăzi aştept să le mai văd odată.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Doream să fac
din nou creasta. Copiii se făcuseră destul de mari, aşa că am avut curajul să-i
iau pe drumul de creastă. Ne-am înarmat cu saci de dormit şi am luat cortul meu
de două persoane. Am plecat din Vâlcea cu un tren de noapte şi am ajuns la
Turnu Roşu pe jumătate buimăciţi de nesomn. Am întrebat localnicii pe unde e
mai bine de urcat spre creastă şi spre surprindera mea, ne-au îndrumat pe valea
Caselor, pe un drum, care după 4 km, ne-a scos la mânăstirea Turnu Roşu, acolo
unde ne-am odihnit şi am mâncat zdravăn, nu atât de foame, cât din dorinţa de a
mai uşura rucsacii. Ne-au îndrumat călugării spre capătul drumului, acolo unde
vom găsi şi poteca ce ne va scoate în drumul de creastă. La capătul drumului,
am găsit într-adevăr poteca. Era acolo o furcitură de pâraie şi pe muchia
dintre ele, începea să urce poteca. Urca ce-i drept abrupt, dar era bine bătută
şi nicio clipă nu ne-am temut că nu vom ajunge la liman. După aproape 1 oră, am
ajuns în creastă, la Lunca Pleşii. Era acolo o poiană minunată, numai bună de
odihnă. Sub ea, spre valea Strâmbanului, erau alte plaiuri, păşunea de vară a
vitelor din Turnu Roşu. Aici am întâlnit şi marcajul cruce roşie, care ne
conducea spre creasta Făgăraşilor, în Şaua Corbului. Pe drum am avut un
incident neplăcut. S-a rupt una din bretelele rucsacului meu pe cadru şi mai
bine de o oră, am stat să-l cârpesc. Apoi, obosit şi nervos, am plecat cu
copiii mai departe. Am ajuns în Şaua Corbului şi, de acolo, în loc să apucăm pe
poteca de sub Chicile Fedeleşului, am urcat pe ele. Am întâlnit acolo un cioban
din Câineni, căruia spunându-i ce vrem să facem, ne-a sfătuit să coborâm pe
Zănoaga Câinenilor. Probabil a văzut cât eram eu de obosit. Altul, ne-a luat cu
el şi ne-a scos pe o potecă pe sub munte, până la Apa Cumpănită. Acolo ne-am
oprit şi ne-am întins cortul. Apă aveam, noaptea a fost caldă şi înstelată, aşa
că ne-am odihnit bine. Ar fi trebuit să fim în prima zi la lacul Avrig, dar
oboseala iată unde ne-a dus. Şi nu numai oboseala copiilor, a fost motivul
principal, dar şi a mea. Acum, dimineaţa, am început să urcăm. Floriana a
început ca de obicei: cât mai mergem, unde ne oprim şi, mai ales, când ne
întoarcem acasă. Am trecut de vârful Moaşa, de Găvanu şi la Şaua Surului, am
făcut un popas mai lung. Am străbătut calea lungă de sub Suru şi am urcat din
greu Budislavu. Mai departe, până în Portiţa Avrigului, mai ales că am prins
din urmă pe alţii care mergeau mai încet decât noi, drumul ni s-a părut uşor.
Coborârea la lac, cu momeala odihnei în faţă, parcă nici nu am simţit-o. Până
după-amiază, malurile s-au umplut de corturi şi noi ne-am considerat fericiţi
că avusesem cum să ne alegem locul care ne plăcuse. Am plecat în ziua
următoare, către adevărata potecă de creastă a Făgăraşului, care de abia de
acum încolo începea. Am urcat ceva mai greu pe ultima porţiune a potecii până
în Şaua Gârbovei, pe acolo pe unde coasta muntelui se cam dărâmase - şi aşa a
rămas şi astăzi -, apoi ce a urmat a fost mai uşor. Am trecut Gârbova – Mâna
Dracului -, am urcat Scara, am coborât şi, undeva ceva mai jos, am zărit
refugiul Scara. Nu m-am putut abţine să nu cobor până la el, să văd cum arată
înăuntru şi să-mi dau seama cam pe unde găsesc apă. Atunci interiorul era
confortabil, dar în anii din urmă s-a mai deteriorat şi se pare chiar că în
preajma lui va răsări unul mai nou şi poate mai atrăgător. Am continuat drumul
şi am depăşit şi vârful Şerbota. A început coborârea până la partea cea mai
grea a Făgăraşilor, Custura Sărăţii. Începea brutal, cu o ruptură. Trebuia să
cobor<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">â</span>m, pe falia stâncoasă,
cu puţine prize. Prima a coborât Floriana, căreia i-am aruncat şi rucsacii.
Apoi a urmat Andrei şi ultimul am fost eu. Ne adunasem pe Custură trei grupuri,
cam 10 oameni. S-a stricat timpul şi, mai timid la început, a început să plouă.
Un grup mai robust, bărbaţi şi femei, era din Ardeal. Fuseseră în munţii Rodnei
şi se văitau că le-au furat ciobanii lucrurile lăsate în cort. Cu ei ne-am mai
ajutat reciproc la pasajele mai dificile. În urma noastră mai veneau alţi doi,
poate mai neexperimentaţi ca noi. Am ajuns cu bine în Şaua Cleopatrei, grupul
din faţă îi mai spunea masa lui Mihai. Mi s-a părut atunci, că aici ar încăpea
un cort, cu ceva bunăvoinţă. A urmat urcuşul pe hornul Negoiului. Andrei şi
Floriana au luat-o înainte şi când am ajuns sus, am constatat că băiatului îi
era rău şi vomita mereu. Probabil efortul şi poate altitudinea îl doborâseră.
Aşa cum eram, am început coborârea. Ne-a ieşit în faţă un salvamontist. Cu voce
rugătoare şi foarte politicoasă, ne-a sfătuit să coborâm pe Strunga Doamnei,
acum, după ploaia căzută. Aşa am făcut. A observat tânărul, că îi era rău lui
Andrei. I-a luat rucsacul şi a plecat înaintea noastră. Nici Strunga Doamnei nu
era prea odihnitoare, dar evident era mai puţin periculoasă. Salvamontistul a
ajuns la Portiţa Negoiului şi-a anunţat colegii că a întâlnit nişte amărâţi
care de abia mai merg şi s-a întors să-i ia şi Florianei rucsacul. Apoi, când
am ajuns şi eu în Portiţă, mi l-a luat şi mie. Şi, aşa, cam pe două cărări, am
ajuns la refugiul Călţun. Am dat să punem cortul, dar tânărul nostru salvator,
ne-a mai ajutat odată. Ne-a invitat să intrăm în refugiu. Le-am mulţumit a doua
zi şi am plecat mai departe. Am trecut peste Lăiţa, Lăiţel, am ajuns la lacurile
Paltinului – colmatate -, apoi în Şaua Paltinului, am urcat Iezerul Caprei şi
în sfârşit am coborât la lacul Capra. Vroiam să întindem cortul aici, dar la
insistenţele copiilor, am coborât la Bâlea. După “atâta efort”, am mâncat ca
lumea la cabana Paltinu şi ne-am întins cortul ceva mai departe. A doua zi, tot
cu soare s-a dovedit a fi. Dar la insistenţele Florianei, ne-am îndreptat către
telecabină. Cu ea am coborât până la Bâlea-Cascadă şi de acolo înainte, a urmat
un drum chinuitor. Cei 27 km până la halta Cârţişoara, i-am făcut pe jos. A
fost toată ziua o căldură înăbuşitoare şi la tren am ajuns epuizaţi şi pe
deasupra nici nu terminasem tura de creastă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Nu puteam
renunţa uşor la gândul de a face creasta Făgăraşului în anul acela. Aşa că l-am
convins pe Andrei să mă întovărăşească într-o altă încercare. Tura trebuia să
înceapă la Voina, să trecem prin Iezer şi să sfârşim la Bâlea. Pentru asta am
plecat din Câmpulung, ne-am oprit la mătuşa mea octogenară şi am ajuns în ziua
următoare la Voina. De acolo, am plecat la cabana Cuca, unde am înnoptat. L-am
întâlnit acolo pe Fane, cabanierul, om la destui ani, peste 60, şi care ne-a
făcut o demonstraţie de vitalitate, cu exerciţii la bară fixă! Apoi am plecat
pe Piciorul Grădişteanului. Urcuş greu. Când am ajuns la stâna din Grădişteanu,
deşi mi s-a părut că am avut o conversaţie amabilă cu ciobanii, după ce ne-am
despărţit, au azmuţit un câine pe noi. Nu l-am observat la timp şi m-a muşcat
de picior. Nu atât cât să-mi sfâşie pantalonul, dar de însângerat tot a făcut-o.
La insistenţe deosebite, spunându-le ce am păţit şi că am nevoie de apă să-mi
spăl rana, au trimis un băiat cu o cănuţă de apă. Am continuat să merg, dar
aveam dureri în picior. Am ajuns la golul Păpuşii, unde am găsit o fântână la
care ne-am odihnit şi mi-am oblojit rana mai bine decât o făcusem cu apa de la
ciobani. Apoi ne-am îndreptat către vârful Păpuşii, pe care <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">î</span>nsă nu l-am urcat. Am ieşit pe plaiul
Tamburei şi Frăcei, apoi pe cel al Bătrânei, de unde subit, deşi aveam de gând
să trecem de vârful Roşu şi să coborâm în Curmătura Oticului, am coborât la
stâna din Boarcăş. Mare greşeală, pentru că am fost primiţi cu răceală, deşi în
afara găzduirii nu le-am cerut nimic. Însăşi coborârea la stână, unde am fost
ocrotiţi de câinii mulţi care ne-au întâmpinat, au făcut-o pentru că aşteptau
pe unul de-al lor care trebuia să sosească. Era un băieţandru pe care-l văzusem
pe creastă, trăgând un măgar după el. A doua zi, când i-am întrebat cum ieşim
mai repede în Curmătura Oticului, s-au făcut că nu ştiu şi ne-au tot spus că
trebuie să coborâm la Gura Văii Vadului. Până la urmă am apucat-o spre
mutătoarea lor – probabil de asta se făceau că nu înţeleg pe unde vroiam să
mergem – şi puţin mai sus ne-am întâlnit cu una din minunile locului: cascada
unuia din pâraiele locului. Puţin mai sus, se termina şi poteca, foarte bună
până în acel loc. Mai departe, am pătruns în căldarea Boarcăşului. Şi era acolo
o minune de loc. Ape repezi venind din lacurile Boarcăşului, jnepeni sclipind
în bătaia soarelui şi iarbă mătăsoasă din braţele căreia nu te-ai mai fi dat
dus. Până la urmă a trebuit să ne gândim şi cum ajungem în Curmătura Oticului,
graniţa dintre Făgăraş şi Iezer. Undeva sus, pe coama muntelui, se zărea un
stâlp de marcaj şi noi acolo vroiam să ajungem. Am zărit de jos un fel de
lăsătoare de oi, al cărui fir părea să ne conducă spre creastă. Către locul
acela ne-am îndreptat. Am urcat greu pînă acolo, dar odată ajunşi, calea până
la Otic ne-a fost scurtă. Ne-am potolit setea la izvorul Dâmboviţei şi, ca şi
altădată, am simţit aceeaşi plăcere de a întrerupe pentru o clipă alimentarea
cu apa a Bucureştiului! Lângă noi a ajuns un cioban, călare. Am tot discutat cu
el, cât vom face până în Curmătura Brătilei, acolo unde vroiam să întindem
cortul şi ne-a spus că facem mai puţin de 5 ore. Ne-am convins după aceea că se
referea doar la drumul făcut pe cal, nu pe jos, sau mai ştii! Am trecut de
Mezea – 2125m-, urcând din greu panta, apoi am coborât în şaua adâncă ce
preceda vârful Căţunului. Eram în Şaua Mezei la 1865m. Acolo s-a pus ceaţă
deasă. Drumul era jalonat de stâlpi rari de marcaj şi ne-a fost frică să nu ne
rătăcim mergând mai departe. Aşa că am pus cortul. Fără apă, prin preajmă nu
era niciun izvor, am petrecut altfel, o noapte liniştită. La ziuă, când ceaţa
se ridicase şi lumea alpină se umpluse de soare, am constatat că nu mai aveam
mult de mers până la vârful următor, cel al Căţunului, de 2206m, iar de aici şi
până la Curmătura Brătilei, mai era o zvârlitură de băţ. De când am început să
coborâm de pe Căţun, în faţă ni s-au deschis plaiuri largi, pe care o potecă
clară ne conducea fără greş. Am întâlnit la traversarea unei văi, un izvor
puternic. Ne-am oprit, ne-am luat masa de dimineaţă şi ne-am spălat, acum că
aveam apa care ne lipsise atâta vreme. Venea pe potecă, dinspre Brătila, un
bătrân. Am purtat cu el o discuţie lungă. Mai întâi am aflat de ce aici, toate
stânele se numeau Brătila. Exista una singură, dar cu mai multe “filiale” şi
toate purtau acelaşi nume. Văzându-l mai în vârstă, i-am spus că de mult, înnoptasem
la bordeiul din Curmătura Builei. Că acolo întâlnisem un bătrân de 75 de ani şi
unul tânăr de doar vreo 40 de ani, căruia îi degeraseră picioarele, într-o vară
cu viscol mare. Bătrânul murise de mult, dar şi cel tânăr murise, de inimă.
Ne-am despărţit şi fiecare a luat-o pe drumul lui. Curând, am ajuns în
Curmătura Brătilei, unde am întâlnit un grup de polonezi care se îndreptau spre
Iezer. Noi am ajuns repede în Curmătură, de unde fără odihnă, am început să
urcăm către vârful Ludişorului. L-am urcat greu, cu multe pauze şi când am
zărit din coasta lui punctul alb care însemna refugiul din Curmătura Zârnei, eu
cel puţin am fost fericit. Nu vroiam să merg mai departe. Nu era grozav în
refugiu, a cărui uşă nu mai avea de mult balamale, dar avea un prici pe care
ne-am întins sacii de dormit. Îl luasem în stăpânire. Eram singuri. Nu după
multă vreme, au mai sosit doi inşi care vroiau să ajungă la lacul Urlea, unde
probabil doreau să-şi întindă cortul. Primii stropi de ploaie se abăteau peste
munte şi i-am sfătuit să intre cu noi în refugiu. Nici nu au pătruns bine în
refugiu şi s-a dezlănţuit un adevărat potop. Mai spre după amiază, ploaia s-a
potolit şi cerul s-a luminat. Ne-am plimbat prin împrejurimi, am identificat
cam care erau potecile din preajmă, de unde puteam lua apă şi pe nesimţite s-a
lăsat seara. Am intrat fiecare în sacul lui. Peste noapte s-a dezlănţuit un alt
potop, cu trăznete şi fulgere şi apă care intra prin acoperişul refugiului.
Andrei şi soţia al cărui soţ dormea adânc (şi eu făceam la fel), împreună s-au
străduit să pună deasupra folii de polietilenă, ca să nu mai pătrundă apa şi
noi să putem dormi mai departe. Şi la ziuă când ne-am trezit, ploaia continua
şi nu părea să se opreasc curând. Din potopul care se revărsa peste munte, au mai
apărut doi călători, tatăl şi fiul, din Ploieşti. S-au adăpostit şi ei alături
de noi. Până la urmă, văzând că nu se potoleşte ploaia, am hotărât să plecăm
spre cabana Urlea. Bună parte din drum, ploaia n-a contenit. De abia dup<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă</span> ce am trecut de vârful Moşului a
încetat. Din locurile acelea nu-mi amintesc decât bordeiul de mioare din valea
Urlei şi hornul pietros care ne-a scos în vârf. Apoi, coborârea la cabană a
fost o joacă. Cabana arăta altfel decât o ştiam eu în vremea studenţiei, se mai
construise un corp şi dacă n-ar fi fost nişte zurbagii, poate că atmosfera
chiar ar fi fost frumoasă. Timpul nu părea să se îmbunătăţească şi nici noi nu
aveam chef să refacem drumul până în creastă, ca de aici să ne reluăm tura, aşa
că am coborât pe valea Pojarnei, până în Breaza, de unde am luat autobuzul spre
Făgăraş. De acolo am luat trenul spre Vâlcea.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Deşi nu în
ordine cronologică, trebuie să amintesc de un An Nou petrecut la Negoiu, în
cabana cea nouă. Un grup mare, cât încăpea într-un autobuz, a plecat din Râmnicu
Vâlcea. Eu am fost cu Margareta, prietena mea din Târgu Mureş, cu care făcusem
cele mai însemnate excursii din munţii Apuseni. Venise la Vâlcea, de unde am
plecat împreună la Negoiu. Margareta a fost una din cele mai bune şi loiale
prietene din cursul vieţii. A venit la Vîlcea, de unde cu un autocar, am plecat
spre Negoiu. Autobuzul ne-a lăsat la capătul drumului forestier de pe valea
Porumbacului. De acolo am luat-o pe jos, prin zăpada mare pe care noi o tăiam
primii. Petrecerea de anul nou a fost una obişnuită – nu de aceea venisem noi
-, dacă nu pun la socoteală cearta care ar fi putut să degenereze, între
ardeleni şi oltenii care eram aici pe teritoriul altora. A doua zi, deşi
ninsese din belşug, am pornit spre Negoiu! Am plecat cu Grig. Până la un moment
dat, până când am ajuns între blocurile mari de stâncă ce preced Acele
Cleopatrei, am mers împreună. De acolo, eu m-am retras. Golurile dintre stânci,
acoperite de zăpadă, deveneau periculoase. Grig a plecat înainte. S-a întors de
acolo cu piciorul sfâşiat şi a fost nevoie de o intervenţie chirurgicală, pe
viu, făcută de vâlceanul Micky Zeana. Cu acest doctor, dar şi cu alţii, am
încercat o altă ieşire, spre şaua Puha. Ne-am întors şi de acolo, zăpada fiind
atât de mare, încât din stâlpul unui marcaj, nu se vedea decât placa de sus.
Altfel, cu micile neajunsuri pe care le-am uitat repede, petrecerea în decorul
unei ierni perfecte, excursia a lăsat amintiri plăcute tuturor.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Nu chiar în
ordine cronologică, excursia de pe muchia Sfântului Ilie, intră în domeniul
celor de suflet. Unii spun că muntele este frumos numai pe creastă. Şi poate au
dreptate, în felul lor. Dar nimic nu poate fi mai frumos, decât să umbli pe un
picior de munte, coborând spre vale sau urcând spre cununa muntelui. Muchia
Sfântului Ilie, visată de mine în urmă cu mai bine de 20 de ani, în afara
lungimii deosebite, se prezintă ca una dintre cele mai reprezentative ale
Făgăraşului. M-a însoţit, rămăşiţă a unui grup întreg, Valeria, fata din
Slatina cu ochi negri – de la Minulescu învăţasem despre “fetele din Slatina cu
ochi mari cât strachin ” -, o camaradă de excepţie. Am hotărât ca atunci când
fiecare dintre noi poate pune cap la cap trei zile libere, să plecăm
într-acolo. Am plecat din Vâlcea cu un tren de noapte şi cu un altul am ajuns
la Avrig. Am avut norocul să prindem o maşină spre Poiana Neamţului şi, de
acolo, am plecat spre cabana Bârcaciu. Până aici traseul nu a prezentat
greutăţi. Era o zi frumoasă, aşa cum de altfel aveam nevoie în continuare. Fără
timp senin, fără ceaţă, nu izbândeam. Am plecat către lacul Avrig, acolo unde
aveam de gând să facem prima tabără. Am coborât îndelung prin pădurea de brad,
printre pragurile stâncoase ale potecii. Curând, am ajuns în valea Avrigelului,
pe care am traversat-o nu departe de stână. De aici încolo, drumul a început
să-şi arate frumuseţile deosebite. O vreme am mers paralel cu apa Avrigelului,
fără să simţim urcuşul. Apoi poteca a început să se caţare pe coasta muntelui.
Pe măsură ce urcam, priveliştea către cascadele înspumate ce umplea muntele cu
muzica lor, era din ce în ce mai impunătoare. Urcam din greu şi zgomotul apei
se transforma cu încetul, într-un murmur permanent. Dar coastele muntelui,
aspre, dominate de stâncării şi creasta zdrenţuită către care ne îndreptam,
suplinea spectacolul apei năbădăioase, care parcă se îndepărta de noi. Am
trecut pe faţa muntelui prin viroage de pe care fire de apă se strecurau spre
vale. Veneau firişoarele de apă din locuri nevăzute, alunecând prin albia
stâncoasă pe care fiecare şi-o făuriseră în timp îndelungat. Şi deodată, panta
s-a sfârşit şi căldarea lacului Avrig a alunecat liniştită înaintea noastră.
Oglinda apei era străbătută de pale de vânt potolit. Şi când acestea dispăreau
pentru nu ştiu câtă vreme, apele lacului oglindeau fără seamăn, seninările
Ciortei, cu înfăţişarea sa nu numai sobră, ci parcă şi înspăimântătoare. Abruptul
peretelui înspăimânta deopotrivă cu farmecul încremenit în stânca prăbuşită
până la noi, cu grohotişul mărunţit de trecerea timpului. Imagini trecute, de
când pe aici găsisem calea sfârşită pe ţancurile înălţate până la cer, mi-au
reevenit într-o frântură de gând, adormită în vremea tinereţii, pe care o caut
mereu pe muntele dătător de mângâieri ascunse. Uneori muntele e rău şi-ţi
încearcă puterile. Puterea ta, alături de a lui. Şi mereu îţi spune fără vorbe,
că trebuie să-l admiri, dar să-l respecţi deopotrivă. Acum eram din nou pe
malul lacului liniştit, în căutarea unui loc în care să ne întindem cortul şi
să aşteptăm voinţa muntelui, căruia a doua zi îi ceream să ne dea ziua frumoasă
de care aveam nevoie să străbatem nu numai muchia lui pe care ne-o propusesem,
dar să ne arate şi calea până acolo. S-a lăsat înserarea peste munte. Unii au
mai venit să ne întrebe câte ceva. Unii au fost încântaţi, când au constatat că
primii români pe care-l întâlniseră în Făgăraş, erau tot din Vâlcea. Până la
urmă ne-am culcat cu gândul fiecăruia ascuns acolo unde nu se vede. Era a doua
zi linişte peste tot şi soarele stătea să izbucnească peste creastă. Era ora 7
când am plecat către marele necunoscut. Discutasem de cu seară că nu o vom lua
pe poteca marcată, ci pe un horn care părea să ne scoată mai repede către locul
pe care-l doream. Când am ajuns sus, pe un plai întins, în dreapta noastră
stăteau stâncile aspre ale Ciortei. Pe acolo coborâsem cu ani în urmă de pe
înaltul său. Acum mi s-a părut că ascensiunea crestei stâncoase ar fi cam
periculoasă şi am ales calea străbaterii mai pe la poalele abruptului. Bine am
făcut, pentru că o ascensiune pe creastă ne-ar fi condus către Boia Mare, de
unde alte custuri ne-ar fi stat în calea coborârii către Faţa Sfântului Ilie,
locul prin care doream să ajungem în Perişani şi pe valea Băiaşului. Am coborât
până în firul unui horn şi chiar şi până acolo a trebuit să ne luptăm cu
stâncile. Apoi, celălalt mal al hornului ne-a scos pe panta în care iarba,
ienupărul şi tufele de jneapăn, dominau locul. Din adâncul văii Scara, pentru
că deasupra ei eram, urca spre plai o turmă de oi. Iar printre stâncile mai de
jos, păşteau liniştite, caprele negre. Mergând pe curba de nivel, am/ traversat
firul unui izvor de munte. Apoi alt urcuş, pe altă curbă de nivel, ne-au scos
pe o muchie. De aici am privit căldarea de sub noi, plină de ochiuri de apă sclipitoare.
Erau lăcuţurile acestea cuibărite în nişte funduri de oale pietroase şi
stâncile care le adăposteau, erau la fel de sclipitoare ca oglinda apei din
căuşul fiecăruia. Eram într-o dilemă. Încotro să o luăm. În dreapta noastră era
o culme stâncoasă pe care am fi putut să o învingem. Apoi, ar fi urmat o
creastă zdrenţuită, după care am fi ajuns pe ultimul ţanc, acela care domina
locul. După gândirea noastră, harta nefiindu-ne de niciun ajutor, acela ar fi
fost Boia Mare. Dar cum am fi coborât de pe el, de la 2431m, nu ştiam. În faţă,
fără să coborâm prea mult, ci doar înconjurând căldarea, părea să ajungem pe o
coastă plină de jneapăn, de unde o cărăruie, ni se părea de aici de unde eram,
că ne-ar fi scos de pe muchia care cobora din vârful cel pietros. Când am ajuns
la baza coastei pe care doream să o urcăm, intrasem în altă lume, puţin mai
blândă. Eram pe o dâră a muntelui, poate o lăsătoare, acoperită de jneapăn şi
cu un şir de stânci pe lângă el, cât să te strecori nu prea uşor. De sus
răzbăteau până la noi, zvon de glas omenesc şi talangă de oi. Când am ajuns
aproape de creastă, de sus, o voce de cioban şugubăţ, ne-a întrebat cam cât de
greu ne e. Am ajuns sus şi ne-am prăvălit pe iarba plaiului alpin, de care
parcă ne dezobişnuisem. Am stat de vorbă cu ciobanul. Era din Perişani şi cum
eu aveam cunoştinţe pe acolo, l-am întrebat de cel pe care îl întâlnisem la
stâna din Rotunda Coziei, cu mulţi ani în urmă. Foarte greu l-au identificat şi
mi-au spus că mai trăeşte. Apoi ne-au spus că vârful din spatele lor, cel care
ne îngrijorase, se numea Guguleiul. Să fi fost o altă denumire dată aceluiaşi
munte pe care-l bănuiam noi? Apoi ne-a spus că până în Perişani facem doar vreo
6 ore şi că în dimineaţa aceea, coborâse un ciopor de oi, pe care dacă ne-om
strădui, îl vom ajunge. Era doar ora 11 şi asta însemna că în Perişani o să
ajungem tocmai la apusul soarelui, sau poate mai devreme. Am trecut repede pe
lângă vârful Petriceaua de 2378m, cu un norişor de ceaţă pe vârf, apoi pe lângă
Mâzgavu, ceva mai scund – 2312m – şi am continuat coborârea în ritm alert. În
drumul nostru de coborâre, pe care urmele cioporului de oi se cunoşteau bine,
am dat de o veritabilă barieră de piatră. Altădată, pe vreme senină, coborând
pe muchia Vemeşoaiei, am zărit bariera de piatră, coborând pe versantul dinspre
Boia Mare, până aproape de căldarea Grohotişului. Noi am trecut repede pe lângă
alt vârf de doar 2182m, apoi pe lângă muntele Titescu – 1954m -, de la care au
început să apară stânele. Ne îndreptam către ultimul vârf de peste 2000m, care
dădea numele întregii muchii pe care coboram: muntele Faţa Sfântului Ilie de
2009m. Sub el ne-am oprit, lângă un izvor dătător de viaţă şi acolo ne-am luat
masa de prânz. Era trecut de ora 1 şi asta era prima pauză serioasă de când
plecasem de lângă lacul Avrig. Apoi ne-am pus din nou pe mers. Am depăşit
vârful amintit şi mai încolo şi pe cel al Leului – 1754m. De acolo, aspectul muntelui
a început să se schimbe. Faţa muntelui era dominată de ienuperi şi, mai rar, de
tufe de jneapăn. Curând am ajuns în Şaua Leului. Acolo ne-am adăpostit într-o
micuţă construcţie de lemn, din acelea cu care de acum încolo ne vom întâlni
mai des. Au răsărit oameni, veniţi din pădure, de undeva dinspre valea
Topologului. Erau culegători de mânătărci. I-am întrebat cât mai facem până în
Perişani şi ne-au răspuns că cel mult trei ore. Era ora 3 pm, mergeam de 8 ore,
aşa că tot am fi ajuns bine. Doar că nu odată mi s-a întâmplat să nu-mi dau
seama că ritmul paşilor scade mult când cele petrecute într-un mers îndelungat
pe munte, ating un anume prag de oboseală. De aici încolo, am intrat în pădurea
de brad şi, rareori, am întâlnit ochiuri de poiană. Om fi trecut pe lângă
vârful Călugărul – 1715m -, pe lângă marea poiană a acestuia şi pe lângă stâna
de aici. Apoi pe lângă altul mai scund – 1633m – şi iar pe lângă stâna din
preajmă şi, până la urmă, am ajuns într-o altă poiană, în care ne-au
întâmpinat, fioroşi, o întregă liotă de dulăi. La strigătele noastre a ieşit
să-i domolească, un baci mai în vârstă, care nu s-a lăsat până nu ne-a adus la
stână, să ne dea un pahar de jintiţă. Ne-am săturat de câtă ne-a dat şi mă
uitam cu jind cum îndesa baciul brânză de burduf, într-un săcotei mare. Şi aşa
miros îmbietor venea de la brânza moşului, de nu m-am abţinut şi i-am cerut de
poftă, o fărâmă din aurul untos pe care-l îndesa de zor. Şi mi-a dat moşul, nu
o fărâmă cât vroiam eu, ci un pumn întreg, al cărui gust cred că-l voi simţi
toată viaţa de atunci încoace. A venit un ortac de-al lui şi ne-a arătat drumul
mai departe, care acum trecea printr-un loc cu încâlceală de copaci doborâţi de
o exploatare forestieră. Şi a venit un moment de cumpănă, pe acolo pe unde
poteca părea să se abată spre vale şi noi pe acolo am luat-o. Noroc că ne-a
surprins coborâşul prea repede. Ne-am întors, am suit până în vârful gâlmei din
dreapta şi am găsit poteca cea bună. Poate dacă l-am fi lăsat pe baci să ne
spună care este cel mai bun drum de coborâre, ne-ar fi amintit de drumul către
Boişoara şi ne-am fi scutit oboseala. Aşa am continuat drumul, care pe măsură
ce înaintam, se lărgea. Am trecut pe lângă golul Clăbucetului şi coborârea a
continuat. Apoi apoi am ajuns în satul Podeni. Mai departe, am ajuns în Spânu
şi până să ajungem în Perişani, ne-a ajuns noaptea din urmă. Pe când ultimele
licăriri de lumină erau învinse de întuneric, am ajuns într-un loc unde se
descărca o căruţă cu fân. L-am rugat pe cel a cărui înfăţişare îl arăta ca un fel
de şef al locului, să ne dea voie să întindem cortul în grădina lui. Ne-a
arătat alta peste drum şi acolo ne-am prăvălit doborâţi de oboseală. Era trecut
de ora 9 seara. Mersesem 14 ore! Ne-am întins cortul şi în ce mă priveşte, nu
am avut nici măcar puterea să mă duc până la fântâna din apropiere, să mă spăl
cât de cât. Aşa m-am aruncat în sacul de dormit. Când ne-am sculat a doua zi,
afară era acelaşi soare şi cer senin. Gândisem că vom ajunge în timp scurt la
Perişani şi ne va arde să urcăm Cozia şi să coborâm pe cealaltă parte a
muntelui. Acum, dimineaţa, când oboseala drumului făcut ne stătea încă în
picioare, nici măcar n-am deschis gura să amintim de aşa ceva. Am avut un drum
lung până la gara din Cornet, de 12 km. Valea Băiaşului era însă frumoasă şi nu
ne-a dat prilejul să ne plictisim. La gară însă, am constatat că trenul pe
care-l ştiam, tocmai se desfiinţase, aşa că a trebuit să mai aşteptăm. Şi ne-am
petrecut timpul la un suc şi o cafea, la barul de peste drum. Să fi fost
oboseala sau drumul lung pe care-l făcusem împreună, de aşa de greu se înfiripa
o conversaţie. Apropierea unor întâmplări lasă întotdeauna o amprentă ciudată
asupra oamenilor. Şi când a fost să ne luăm rămas bun, în apropierea gării de
unde ne despărţeam, o pală de părere de rău, o apropiere de o clipă, fugară,
ne-a apropiat fără să ne dăm seama. A fost acel zâmbet fugar, ultima imagine a
cuiva, pe care cel puţin până acum nu l-am mai văzut. A venit altă perioadă, cu
alt grup, cu oameni mai tot timpul interesanţi, cu întâmplări care-mi produceau
satisfacţii şi unele dimpotrivă. Oricum o bună perioadă de timp, ne-am aflat
alăturea în toate sfârşiturile de săptămână.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Prima excursie
făcută împreună, în Făgăraş, a fost pe Călţun. Tocmai pe vârful pe care mi-l
dorisem atât de mult. Şi l-am urcat şi încă pe un drum pe care nu-l bănuiam. Am
mers până la cabana Piscul Negru, pe transfăgărăşan. De acolo ne-am abătut la
stânga, pe lângă locul în care atunci se construia o mânăstire. Ne-am pierdut
repede în ascunzişul unei poteci care intra direct în pădure. Era marcată
poteca cu o cruce galbenă, care ducea pe muchia Podeanului. Alături era şi o
cruce albastră, care tot pe acolo ducea. Dar cine ştie care-o fi fost întenţia
marcatorului. Până în apropierea stânei din Lespezi, pe acestea am mers. De
acolo înainte am intrat în marele necunoscut, care urma să ne scoată sus, în
Călţun. Eram cu doctorul Găvănescu, cu Sandu şi cu Edy. Mergeam repede, deşi un
genunchi betegit în Cozia, mă durea cumplit. Multă vreme am mers pe muchia
paralelă cu izvorul Lespezi. Apoi am ocolit bazinul pârâului. Am trecut peste
primele vârfuri mari, de peste 2000m. A urmat apoi ascensiunea finală, mai grea
decât oricare din cele de până acum. În jos, în partea dreaptă, se lăsa un
vâlcel prelung, pe care urca la păşunea muntelui, o turmă de oi. Dar tot pe
acolo, la capătul său de jos, se zăreau corturile celor de lângă lacul Călţun
şi bănuiesc că tot prin acest loc se poate ajunge de jos pe vârful înalt către
care ne îndreptam. Urcam din greu stâncile înalte şi când am ajuns pe vârf,
tocmai ajungeau aici noureţi de ceaţă fugară. De abia atunci am aflat că suntem
pe unul din vârfurile Călţunului, pe Lespezi, înalt şi el de 2517m. Ne-am
odihnit, am mâncat şi ne-am plimbat pe micuţul platou. Am zărit şi capre negre,
fugind din calea intruşilor. Dar ne-am apropiat de despicătura uriaşă care
despărţea vîrfurile. Cu asigurare zdravăn<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă</span>, aş fi avut curajul să cobor, ca să ajung pe celălalt frate al
vârfului pe care eram. Am mai apucat să zărim vâfrul Negoiului, înainte ca
ceaţa să-l cuprindă. Prea îmi dorisem să privesc lumea din Călţun până spre
Negoiu. Acum îl priveam şi pe acesta de acolo. Întoarcerea am făcut-o repede,
mai mult din cauza ceţii care s-a instalat pe vârf şi ne lua toată
vizibilitatea. Mi s-a părut că dacă ajung pe firul Lespezilor, pe acolo pe unde
se zărea o potecuţă, am să ajung mai repede şi chiar aşa a fost. Apoi, după ce
ne-am reîntâlnit, coborârea a fost uşoară. Drumul până acasă mi s-a părut mai
lung şi asta din cauza genunchiului, pentru care nu-mi găseam loc de stat, ca
să-mi ia durerea. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Au urmat o
serie de excursii pe Vânătoarea lui Buteanu. Prima dintre ele a început din
transfăgărăşan. Cu maşina pânâ ’ntr-o curbă din drum, dincolo de cabana Capra.
Puţin mai sus de locul unde am parcat maşina, acolo unde poteca ce venea
dinspre cabană atingea şoseaua, am început ascensiunea. Cam pământoasă prima
porţiune şi pentru aceasta, brâna pe care eram a fost cam dificilă. Apoi poteca
a devenit una din cele cu care eram obişnuit în Făgăraş. Florile erau cele
cunoscute şi plaiul alpin avea caracteristicile știute. Era totuşi o potecă
nouă, pe care nu mai fusesem niciodată. Un aspect al peretelui muntelui din
faţa noastră, m-a surprins. Era acoperit în întregime de o floare albă, în
ciorchine bogat, fiecare un adevărat buchet de lăcrămioare. Un asemenea
endemism, de o atât de mare întindere, parcă nu mai văzusem. Erau flori de
şteregoaie. Nu ştiu alţii cum consideră această floare, cu denumire bizară,
apropiată de cea a unora mai vulgară, dar aspectul ei, cu frunza lată, ca a
celui de crin, tulpină puternică şi corola cu aspectul lăcrămioarelor, născută
discret din ea, m-a impresionat mereu. Mai departe, poteca învinge o primă
treaptă glaciară, trecând pe lângă şiroiri de izvoare şi pe lângă petice de apă
ce se pregătesc să anunţe marele iezer al Caprei. Apare şi acesta, cu oglinda
lui surprinzător de mare. Ţărmul înalt care-l domină în cea mai mare parte, dă
locului o notă aparte faţă de altele asemănătoare. De aici se vede marea
Vânătoare a Buteanului, chiar dacă amănunte ale vârfului nu se văd în totalitate.
Trecem pe lângă monumentul alpiniştilor şi ne îndreptăm către poteca ce urcă
spre vârf. Urcuşul se desfăşoară pe coasta muntelui, cea dinspre lac şi avem
prilejul să-l vedem în multele sale ipostaze. Cel mai adesea îl vedem vălurit
de vânt, dar apucăm şi răgaze în care întinderea întunecată a lacului,
liniştită, oglindeşte multele vârfuri din preajmă. Noi urcăm susţinut şi trecem
repede pe lângă vârful Văiuga. Trecem şi de Portiţa Văiugii, pe acolo pe unde
iese din căldarea nordică vechea potecă ce vine dinspre Bâlea, trecând peste
muchia Netedului. Am acum prilejul unor amintiri de demult, atunci când singur
prin aceste locuri, căutam înălţimea cea mare. Ajungem pe coasta vârfului
Capra. Unii dintre mai temătorii noştri colegi, se opresc. Ceilalţi coborâm în
Spintecătura Buteanului şi ne căţărăm pe ruptura muntelui, destul de aeriană,
care ne scoate pe platoul Vânătoarei. E soare şi ziua senină, cu nori
decorativi, dă prilejul doctorului Găvănescu, unor fotografii pe măsura
talentului pe care îl are. Întoarcerea pe acelaşi drum, după recuperarea celor
rămaşi jos, curge uşor şi admirarea crestei Muşeteica, cu striurile calcaroase
specifice, mă face să gândesc la vreo ascensiune prin acele locuri. Când
ajungem la maşină, mai facem un popas la fântâna din prejmă şi ne îndreptăm
spre casă. Am mai fost încă de două ori în aceeaşi companie şi tot prin acele
locuri. Într-una din ele am apucat vreme de îngheţ şi zăpadă, pe coastele
Văiugii mai ales, pentru că atunci când am ajuns pe Buteanu, soarele doborâse îngheţul.
Coasta Văiugii nu ne prea dădea siguranţă la mers şi atunci ne-a părut rău că
nu ne luasem şi colţarii. Am ieşit din încurcătură urcând pe vârful Văiugii
acolo unde zăpada fusese curăţată de soarele izbucnit peste munte. Aşa am ajuns
pentru prima şi poate pentru ultima oară pe acest vârf, pe lângă care lângă
care aş fi trecut încă de multe ori fără să mă gândesc să-l urc, deşi avea şi
el 2441m. Când am ajuns pe vârf, cu vizibilitatea unei zile răcoroase, cu
zăpadă căzută la mai sus de 1800m, am avut, încotro vedeai cu ochii, privelişti
nemaivăzute. Vârfurile făgărăşene defilau unul după altul, cu căciulă albă pe
creştet. Şi atunci, sătui de înfăţişarea neobişnuită a crestelor din preajmă,
pentru zilele de vară în care eram, ne-am<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>aruncat ochii către nord. Atunci albeaţa munţilor ne-au oferit
privelişti arareori posibile. Poate doar imaginaţia sau de ce nu, chiar aşa o
fi fost, ni s-a părut că identificăm vârfuri şi cupole de munţi, până spre
Rodna şi Căliman.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">În altă
împrejurare am mers pe acelaşi drum, dar eu m-am oprit pe malul lacului Capra
şi am lenevit pe malul însorit, până când ceilalţi au coborât de pe munte. Am
ales atunci, poate doar să-mi fac mie plăcerea, calea spre şosea, pe alt drum,
cel care ajungea la cabana 2000. Arsese corpul de clădire care fusese
transformat în cabană, cu entuziasmul omului de munte Mizof. Vroia să-şi
sfârşească zilele acolo, în înaltul muntelui. Pentru că a ars cabana sau poate
din alte motive, soarta i-a hărăzit alt sfârşit şi inima nu i-a mai rezistat.
Cam aşa a sfârşit un Don Quijote al munţilor româneşti. Pe acolo am coborât, pe
lângă fosta colonie a militarilor constructori ai transfăgărăşanului. Coborând
pe acolo mi-am amintit o scriere, poate într-un almanah turistic, care povestea
aventura unor alpinşti, care coborând năuciţi, dintro tură de iarnă pe creasta
Arpăşelului, nimeriseră prin fulgii mari de zăpadă ai unei ierni veritabile,
chiar peste sentinela coloniei. La şosea am ajuns cu bine şi nu ne-a trebuit
mult să ajungem în locul unde ne lăsasem maşina. Am sfârşit frumoase ascensiuni
în acea vreme pe Vânătoarea lui Buteanu.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-o
dimineaţă, ajunşi la casa doctorului Dumitresci din Jiblea, am hotărât traseul
excursiei din acea zi. Am trecut dealurile dinspre valea Topologului, ieşind la
Sălătruc. De acolo, am pornit în susul Topologului, parcurgând până la capăt
frumoasa vale a acestuia. De la prima ieşire prin aceste locuri, trecuseră mai
bine de 20 de ani. Am încercat să identific casa în care-mi petrecusem o
noapte, aşteptând ca a doua zi să realizez marea ascensiune de pe Izvorul
Negoiului. N-am găsit casa, dar amintirea încă mai persista. Şi acum tot aşa de
nerăbdător eram să ajung pe vârful Negoiului. Am ajuns la poiana locului unde
părăul Scara se unea cu cel al Izvorului Negoiului şi de acolo am pornit mai
departe. Marcajul nu mai era aşa de clar, la începutul potecii. Pe acolo, pe
unde altădată era doar potecă de picior, un drum forestier îşi făcuse apariţia
şi muntele era încă rănit de exploatarea forestieră a unor ani trecuţi. Am
găsit, până la urmă, poteca şi am intrat printre brazii de pe versantul drept
al văii, care scăpaseră deocamdată tăierii. Pe celălalt mal, stâna şi casa
silvică, încă mai dăinuiau. O vreme am mers pe coasta muntelui, fără să găsim
marcajul. Când am ajuns la liziera pădurii de brad, ne-am dat seama că trebuie
să urcăm şi imediat am dat de potecă şi marcaj. A trebuit să urcăm mai mult
decât ar fi fost necesar dacă marcajul nu ar fi fost distrus de tăierea
pădurii. De aici încolo am pătruns repede în împărăţia jneapănului şi a
stâncilor, printre care ne-am stercurat şi după scurtă vreme am ajuns la plai.
Am coborât la firul văii, acolo unde două pâraie îşi uneau apele. Eu i-am spus
piciorului de munte dintre ele, Piciorul lui Cazan, dar poate că se cheamă
altfel. Oricum, unul din pâraie venea din căldarea Mioarelor şi celălalt,
Izvorul Negoiului, venea din căldarea Pietroasă. Către acesta ne-am îndreptat
şi noi, numai că în loc să mergem către Cascada Negoiului, frumoasa “pişătoare”
cum îi spun ciobanii, am luat-o pe malul drept al ei şi ne-am căţărat pe coasta
muntelui, pe care am găsit o potecă cu serpentine multe, care a învins
diferenţa de nivel pe care ar fi trebuit să o urcăm pe marginea cascadei. Apoi
ne-a fost uşor să atingem firul căldării. Înainte de a coborî, am văzut pe
coasta muntelui de pe celălalt mal, prin jnepenişul compact, o tăietură
zdravănă, care, ne-am dat noi cu presupusul, ar fi putut fi poteca ce urca pe
muchia Podeanului şi eventual continuarea drumului către cabana Piscul Negru.
Poate. Noi am traversat căldarea şi am dat de un alt marcaj, o dungă galbenă –
aveam să aflu mai târziu, că acesta era marcajul care din vârful Şerbotei,
ocolea Custura Sărăţii, care ne-a scos în Şaua Cleopatrei. De aici am urcat
ultimul horn către vârful Negoiului. Doctorul Găvănescu a mai avut răgaz să
prindă pe peliculă ultimele privelişti către hăurile nordice ale Negoiului,
după care ceaţa a cuprins totul. Am încercat să mâncăm câte ceva, dar primii
stropi de ploaie ne-au gonit repede. Cu pelerinele pe noi, am început
coborâşul, printre stâncile umede şi nu ne-a fost prea comod. Urcau, nu ştiu pe
unde veniseră, un grup de polonezi, cărora le-am plâns de milă de ce timp
apucaseră pe Negoiu către care se îndreptau şi pe care probabil şi-l doriseră
de ceva timp. Coborând, am depăşit Căldarea Pietroasă, despre care ştiam că
ascunde lacul Negoiului, dar pe care acum, cu ceaţa asta, nu l-am zărit şi am
ajuns din nou pe poteca ciobănească. Am depăşit Piciorul lui Cazan şi cu
pelerinele fluturând în vânt, împiedicaţi de ele şi cu apa şiroind pe noi,
coboram mereu. Până jos a ţinut ploaia şi de abia atunci s-a potolit. La urma
urmelor, urcasem pe Negoi şi ăsta era ţelul zilei şi chiar dacă ploaia a ţârâit
mult, udându-ne peste măsură, excursia a fost plăcută.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">O altă serie
de urcuşuri spre creste au constituit-o drumrile ce porneau din faţa Tunelului
transfăgărăşan, venind pe partea sudică Făgăraşilor. L-am încercat pe primul,
cel care urcând pe şosea, continua cu două marcaje. Crucea albastră ne scotea
peste munte în valea Paltinului şi urca la Călţun, iar celălalt – triunghiul
roşu -, se desprindea la dreapta şi urca în Fereastra Bâlei. Noi am pornit pe
primul. Marcajul pe pietre, de curând făcut, ne-a condus peste un picior de
munte, de pe care, pe o potecă mai mult închipuită, ne-a dus pe pantă repede,
în vale, la pârâul Paltinului. Poteca pe care am coborât, aşa cum îmi amintesc,
avea mai mult pietre cât o farfurie, unde puneai piciorul, şi coborai sărind de
pe una pe cealaltă. Dar era o potecă, pe care am ajuns cu bine pe firul văii.
De acolo înainte, poteca era clară şi urca susţinut către Călţun. Pe acolo,
după coborâşul brutal de până atunci, mi s-a desprins talpa bocancului şi deşi
susţinută cu fâşii de leucoplast, nu puteam face faţă celeilalte părţi a
excursiei, urcarea prin Strunga Dracului, pe Negoiu. Am rămas la refugiu, unde
am întâlnit un tânăr agreabil, cu figură oarecum cunoscută. Am intrat în vorbă
cu el şi i-am povestit că nu cu prea mulţi ani în urmă, un salvamontist ne-a
scos din încurcătură pe mine şi copiii mei. “Eu sunt”, mi-a spus tânărul. Era
medicinist, se numea Szatmari, era deci ungur, dar o figură extrem de plăcută
şi ca om, nu mai vorbesc. Am rămas în relaţii bune şi poate cândva ne vom mai
întâlni prin munţi. Colegii au urcat Negoiul, pe acolo pe unde doctorul
Duimitrescu spunea că parcă urcă cu capul în jos şi s-au întors când o furtună
cu trăznete se pregătea să coboare peste munte. Doctorii Găvănescu şi
Dumitrescu au plecat spre maşină, la gura tunelului, Anda, Edy şi cu mine,
ne-am îndreptat către cabana Piscul Negru. Pe drum, ploaia s-a dezlănţuit, iar
peste noi s-a pornit canonada cerească. Curgeau din toate părţile torenţi
transformaţi îm pâraie puternice, cu cascade impunătoare, de prin toate văile
şi spectacolul naturii dezlănţuite era magnific. Am ajuns muraţi gata pe malul
râului Caprei, deşi ploaia s-a potolit puţin înainte. Întâlnirea cu doctorii
plecaţi după maşină s-a produs repede, după care plecând spre casă, am putut
bifa o excursie reuşită, cu obiective atinse aproape în întregime.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">De la Gura
Tunelului, mai era un drum care urca spre creasta Făgăraşului, cel marcat cu
triunghi roşu. Pe acesta am început să urcăm, într-o altă împrejurare.
Potecile, cea anterioară şi aceasta, porneau împreună şi se despărţeau foarte
repede. Acesta pe care hotărâsem să mergem acum, o lua la dreapta. Intrasem pe
transfăgăraşan într-o zi de iulie. Nici nu ne gândeam că vom avea surpriza să
găsim vârfurile Făgăraşului albite de nea proaspătă. Pe măsură ce intram mai
adânc spre inima muntelui, priveliştea către creastă era din ce în ce mai
spectaculoasă. Nici pe vale nu era prea cald, dar ca să vezi în iulie crestele
pudrate de zăpadă, în timp ce te aşteptai ca vara să domine locurile, asta da
supriză. Până la gura tunelului, tot ne-am minunat de fenomenul ăsta atât de
rar. Când ne-am dat jos din maşină, pe lângă locul prin care trebuia să urcăm,
păştea o turmă de oi şi asta avea să fie un lucru însemnat pentru ce va urma.
Am început să urcăm partea comună a celor două marcaje, cel de săptămâna
trecută, crucea albastră şi cel de acum, triunghiul roşu, pe care urma să
mergem. Puţină vreme am mers cu cele două marcaje împreună, după care am luat-o
la dreapta. Scurtă vreme am mers pe o curbă de nivel, după care a început
urcuşul. Curând am ajuns la un torent, prăvălit în calea potecii, într-o cascad<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă</span> puternică. Nu era prima oară când
treceam pe aici, dar atunci firicelul de apă era paşnic. Acum trebuia să-i
înfruntăm şuvoiul. Nu ne prea convenea un duş rece atât de dimineaţă, dar nu am
avut ce face. Duşul scurt nu a izbutit să ne ude, decât puţin. În schimb
încercările de a-l ocoli, ne-au dus în faţa unei minuni, pe care altfel poate
nu am fi văzut-o. Am întâlnit pe sub stâncăriile pe care am fi vrut să le
trecem pentru a ne feri de apă, o floare pe care nu o mai văzusem până atunci.
O căldăruşă albastră ca cerul, cu firicele de soare prinse înăuntrul corolei
sale. Ne-am adunat pe lângă ea, sorbindu-i cu nesaţ frumuseşea. Doctorul a
imortalizat-o repede pe peliculă şi poate printre rarităţile pe care le-am
văzut împreună, doar laleaua pestriţă din Cozia să-mi produs atâta uimire. Am
traversat cascada tot pe sub apă, cu repeziciune. Şi când am ieşit din
fundătura prin care se arunca apa şi ne-am căţărat pe celălalt mal, de undeva
de sus, de pe nişte stânci pe care nici măcar nu le vedeam bine, au ajuns până
la noi nişte schelălăituri jalnice. Erau acestea venite de la un câine, care
cine ştie de când nimerise între stânci ascunse. Am tot strigat după el. Un pod
de sunete de ajutor ajungea până la noi. Poate dacă l-am fi văzut am fi
încercat să ajungem până la el. Continuam să mergem şi când i-om fi dispărut
din priviri, puntea de legătură cu lumea care încă exista pentru el, s-a
prăbuşit. Un urlet jalnic a mai ajuns până la noi. Ne-am continuat drumul şi nu
l-am mai auzit. Pe drum, pe întinsul zăpezii care se topea cu repeziciune, sub
soarele care năvălise cu tăria verii peste ea, au apărit sprinţare, siluete de
capre negre, brăzdând văzduhul răcoros al iernii ciudate în care intrasem. Pe
fundalul cerului, pe creasta înaltă, doar siluieta ţapului s-a mai profilat o
vreme. Am ajuns până la Fereastra Bâlei. De acolo am privit spre lac, acolo
unde nu demult arsese cabana, cea care fusese atâta vreme emblema acestui loc.
Acum o plăcută surpriză se arăta acolo. Cabana se reconstruia şi poate voi mai
ajunge vreodată să o privesc de aproape. Am continuat drumul pe creastă. Am
trecut pe lângă pânze de apă firave, cărora eu le spun lacurile Pisicii sau
Lepşiţei, cum se numeşte şi coasta din spatele ei. Prin preajma lor am văzut un
ciopor de capre negre, care ba se zbenguiau, ba se odihneau pe vreun petec de
munte încălzit din nou de razele soarelui. Am trecur pe lângă lacul Paltinului,
prin şaua adâncă cu abrupt mare spre lacul Doamnei, pe brâna suspendată de
deasupra văii Doamnei, apoi am urcat din greu Lăiţa, 2397m, şi în sfârşit ne-am
oprit pe vârful Lăiţelului, la 2395m. De acolo, am privit spectacolul muntelui,
în ceea ce avea el mai măreţ în ziua aceea. Spre Negoiul nu prea depărtat, dar
mai ales către vârful Călţunului şi impresionantul său perete vertical. Lacul
cu acelaşi nume, cuibărit în adâncul căldării, avea risipite pe malurile lui,
petice colorate. Corturile, care acum, după ce marea vântoasă a trecut, stăteau
cuminţi în preajma sa. Ne-am întors, am mai admirat odată minunea crestelor
care reveneau la înfăţişarea de vară şi am început coborârea. Din urmă, ne-a
ajuns un cioban. Avea după el, cuminţi, doi câini ciobăneşti. Când s-a apropiat
de noi, i-am spus că auzisem schelălăeli de câine venind dinspre un ţanc. “Păi
sigur, era de la câinele meu, acesta care vine după mine. S-a rătăcit de turmă
de vreo trei zile când pe aici a fost viforniţă mare. A stat aninat de stânci,
flămând, tot strigând mereu, până l-am auzit şi de abia l-am scos de acolo”.
Mult trebuie să fi ţinut ciobanul la câine, dacă a venit din vale după el,
coborând apoi pe stânci umede şi pline de zăpadă. Şi mult trebuie să-i fi
simţit lipsa în tot acest timp. Acum erau din nou liniştiţi cu toţii şi câinele
mergea pe urmele lui. M-am apropiat de câinele erou, l-am mângâiat, i-am dat
ultimele resturi de mâncare pe care le aveam şi m-am depărtat cu gândul la
legătura trainică, sufletească, creată între ciobanul primitiv şi animalul
lângă care îşi petrecea viaţa.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-o altă
împrejurarea, am suit drumul pe Valea Rea, să urcăm Moldoveanu, străbătând cei
apoape 40 km, cât avea drumul forestier, de când părăsisem Slatina. Acum eram
într-o maşină care nu ne lăsa în drum, nu ca în urmă cu mulţi ani, când pe aici
a trebuit să mergem ori pe jos, ori traşi de un tractor. Ajunsesem aici, la
puntea de peste apa tumultoasă ce ducea la stâna din Buduri, într-o dimineaţă
frumoasă, cu cer senin, nu cu mult înainte ca soarele să pătrundă în adâncul
văii înguste în care eram. Drumul fusese liniştit, fără incidente, doar către
capătul văii, a trebuit să trecem printr-un loc ce semăna mai mult cu un tunel,
săpat în zăpada care alunecase de pe versant, într-o haotică avalanşă, ale
cărei urme stăteau martore prin pădurea devastată de urgia naturii. E drept că
pe celălalt versant, altă furie, omenească, făcuse alt rău pădurii, metodic, cu
drujba şi tractorul, lăsând muntele aproape chelios. Ne-am luat repede rucsacii
şi am pornit spre Moldoveanu, pe care doream în acea zi, să-l urcăm. Am trecut
pe lângă stână, din lăuntrul căreia, fumul focului dimineţii scotea fuioare
alburii. Se ridica fumul drept către cer şi asta ne arăta nouă vreme bună în
continuare. Am trecut repede pe lângă cascada Zbuciumatului, venită tocmai din
lacurile Galbenului şi cât pe aci să nu o observăm, cu ochii aţintiţi la
cealaltă surată pe scocul înalt dintre Piciorul Hârtopului Ursului şi cel al
Piscului Roşu – 2495m. Câteva fotografii cu alunecările măiastre de ape şi
ne-am avântat pe poteca ce urca abrupt, pe serpentine dese, către treapta
glaciară ce ne ducea către creastă. Am urcat din greu pe prima treaptă
glaciară. Ne-am odihnit deasupra ei, după atâta urcuş şi mulţumiţi că de acum
încolo o bucată de drum aveam cum să ne tragem sufletul, am pornit mai departe.
Ulucul larg al văii glaciare era unul potolit şi firul apei care curgea prin
şesul muntelui, se încolăcea în numeroase meandre. Apa cristalină, stâncile înnegrite
din albia sa, strecurată prin plaiul verde către care ne îndreptam, alcătuiau
un peisaj care merita să fie văzut. Poteca, ea însăşi, se încolăcea pe fundul
văii, urcând pe îndelete dar câştigând mereu înălţime. Undeva pe un dâmb, a
apărut o încâlcitură de fiare, pe care doar cu greu ţi-ai fi putut imagina, că
doar zăpada dintr-o iarnă grea, cu avalanşe multe, putuse transforma refugiul ridicat
în aceste locuri. Refugiul Moldoveanului, fusese aşezat acolo, pe dâmbul acela,
tocmai ca avalanşele născute peste iarnă, să-l poată ocoli. L-a luat în plin şi
l-a îmbârligat aşa cum a rămas de atunci, arătându-ne, dacă n-am fi crezut, cât
de năpraznică poate fi natura. După ce am trecut de relicva refugiului, ne-a
apărut pe stânga, abruptul celui mai mare vârf al ţării, cel al Moldoveanului <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">și</span> oglinda lacului Triunghiular, ce
stătea cuibărită în căuşul ei. Noi ne-am îndreptat către ultima porţiune de
urcuş. Unul greu, pe mult grohotiş, care însă ne-a scos pe creastă, undeva mai
sus de Portiţa Viştei. Refugiul cel nou era undeva sub noi, la cota 2305m sau
cât o mai fi astăzi apreciată. Dinspre el venea urcând şi blestemând, un animal
ciudat. Un om căra în spate o bicicletă. I-o fi făcut plăcere pe semne, un
asemenea periplu pe munţi, că altfel nu s-ar fi chinuit atâta. Dar şi noi, care
până aici muncisem din greu, fără ca nimeni să ne oblige, ce-om fi fost? Am
urcat mai departe pe muchia aspră a Viştei Mari, pe poteca pietroasă, cu multe
încolăcituri, pe care le-am urmat cu sfinţenie, doar-doar ne-o fi mai uşor.
Apoi la baliza de pe vârf, la 2527m, doar o clipă am stat. Pereţii şi crestele
nordice, că erau cei ai Viştei sau Zănoagei, sau cea mai scurtă a Hârtopului
Ursului şi văile adâncite de vreun gheţar care se pierduse de mult pe ulucul
lor, toate aveau pentru mine amintirile unor zile de tinereţe. Apoi ne-am
repezit pe muchia scurtă către Moldoveanu. Un timp am mers liniştiţi pe sub
creastă, apoi am coborât în Spintecătură şi în sfârşit am ajuns pe Acoperişul
Ţării, la 2544m. Am întâlnit acolo un grup de “bătrânei”, spuneam eu pe vremea
aceea. Unul din ei îşi serba ziua de naştere, a 70-a. Pe o tăviţă puseseră
nişte degetare, umplute cu o licoare, care urma să fie sorbită în cinstea
aniversării. “Uite, unul mai bătrân decât dumneata.”, spune unul dintre ei. Şi
eu, care pe atunci nu aveam decât 65, fac imediat corecţia necesară,
propunându-i celui cu exclamaţia să ne întâlni peste 5 ani. Eu am ajuns la anii
pe care-i propusesm, dar el şi-o mai fi serbat de atunci vreo zi de naştere pe
aici? După vârf, am coborât puţin pe muchie, către Scărişoara, atâta cât să fim
liniştiţi. Doctorul Dumitrescu a vorbit la mobil şi eu am îndrăznit să-i cer
voie să vorbesc cu Zoe. Am vrut şi chiar am izbutit, să-i amintesc că în urmă
cu mulţi ani, aici fusesem amândoi. A fost doar o amintire sau chiar dovada că
nimic nu se uită şi chiar poate dura. Întoarcerea a fost scurtă şi făcută pe
acelaşi drum, deşi eu propusesem să coborâm pe la lacurile Galbenului. Doar
când am ajuns desupra cascadei Budurilor, ne-a prins ploaia, care şi-a făcut
mendrele cu noi, udându-ne destul, cât să trebuiască să ne schimbăm înainte de
a urca în maşină.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Era o zi frumoasă,
când ne-am oprit pe Transfăgărăşan, urcând mai apoi voiniceşte către Fereastra
Zmeilor. Am urcat din şosea. De acolo de unde privind spre versantul dinspre
Muşeteica, zăream gura unei galerii de prospecţiuni geologice. Am trecut pe
lângă nişte forme ciudate de bordeie ciobăneşti, mobile, cu mânere, care
permiteau să fie mutate oricând. Aşa ceva n-am mai văzut! Inovaţii pastorale!
Apoi, am urcat în continuare către căldarea din Fundul Caprei. Curând
serpentinele potecii ne-au îndreptat către creastă. Am ajuns nu departe de
refugiul Zmeilor, spre care nu m-am putut abţine să nu dau o fugă. Ne îndreptam
spre creastă, către locul numit “la trei paşi de moarte”. Am urcat hornul şi
abruptul, privind mereu către creasta zimţată a Arpăşelului şi la o stâncă ce
ieşea în evidenţă de forma unui pistol. Către locul cu denumire ameninţătoare,
am întâlnit câţiva tineri, cu care am schimbat câteva cuvinte, ba chiar le-am
înmânat câţiva fluturaşi pe care mi-i trimisese Ică Giurgiu, să-i împrăştii pe
munţii prin care merg. De asta probabil, m-au confundat cu cel amintit mai sus.
Apoi ne-am angajat pe horn, pe care fără greutate, am ajuns pe poteca fără
pericole, care ne ducea pe coasta cu stânci haotic aruncate, a Arpaşului Mic. Dar
vorba vine că Mic, pentru că avea şi el peste 2400m. Mai sus de noi, vizibil
deranjată, sălta o capră neagră, ce s-a pierdut repede, trecând pe coasta
nevăzută a muntelui. Curând am început coborârea către şaua în care se găsea
monumentul Nerlinger. Parcă mai ieri treceam în goană pe aici, cu Chissy,
ascunzându-ne rucsacii pe sub stânci şi repezindu-ne pe coasta Arpaşului, de pe
vârful căruia am privit turma de capre şi pe cea de oi apropiindu-se una de
cealaltă. Depăşim vârful amintit şi ne angajăm pe coama subţire a muntelui, pe
cărăruia care urcă pe creastă în continuare. Privim în urmă către lacul Buda,
adăpostit sub creasta înaltă a aceluiaşi vârf, 2431m, şi spre muchia care se
desprinde spre Muşeteica. Marea Spintecătură de sub Buda, ni se pare de aici a
fi uşor de străbătut. Mai departe, urcăm din greu panta Arpaşului Mare, 2468m.
Norc că drumul nu-i lung şi, mai ales, că pe crestele Făgăraşilor domneşte o zi
însorită. Odată ajunşi pe vârf, ne bucurăm de panorama nesfârşită a munţilor.
În adâncul văilor din preajma noastră, ştim că s-a cuibărit micuţul lac al
Podrăgelului, pe care oricât m-am străduit să-l văd, nu am izbutit – şi cum
eram să-l văd, dacă el era peste alte muchii depărate ale muntelui. Mai aproape
de noi, ţuguiul Mircii cu cei 2461m ai săi, sfârşeşte către sud, lanţul
vârfurilor impresionante. Poteca de ceastă coboară repede de pe el şi parcă se
sfârşeşte către lacul Podul Giurgiului. Eu mă trag într-un colţ şi gândesc la
anii care au trecut atât de repede şi parcă mai puţin la cei care vin. Locuri
multe din munţii îndrăgiţi, au lăsat în urmă amintiri despre oameni care sunt
sau care au dispărut, pe care i-am stimat şi pe alţii, foarte puţini, de care
m-am bucurat că i-am avut prieteni. Sunt aici, aproape de cerul pe care nori
albicioşi se zbănţuie dintr-o parte în cealaltă. Reveria se termină şi noi trebuie
să ne întoarcem. Străbatem repede coama ascuţită a muntelui şi când ajungem din
nou pe coasta Arpaşului cel Mic, din vale urcă spre noi, pale de ceaţă. Un
fenomen unic pentru mine, stăpâneşte muntele. Umbrele noastre se aruncă spre
vale, profilându-se pe aburii de ceaţă ce vin din vale, iar pe lângă noi se
formează halouri, ca nişte nimburi care ne înconjoară. Sigur, fenomenul trebuie
să aibă o explicaţie, ceva legat de refracţia luminii, dacă nu mă înşel, dar
atunci cu minţile înaripate de frumuseţea locurilor, parcă l-aş fi vrut un soi
de dar al muntelui, făcut nouă, muritorilor vremelnici pe potecile lui. Ajungem
curând către locurile prin care am urcat. Eu aleg să cobor pe un horn înierbat,
înainte de a ajunge la Portiţa Arpaşului. Mă strecor repede pe coasta muntelui,
mă abat pe la refugiul de la Fereastra Zmeilor şi-mi aştept tovarăşii de munte.
Sosesc ceva mai târziu şi împreună plecăm spre şosea, unde excursia noastră a
luat sfârşit. A fost acesta ultima făcută în Făgăraş, cu grupul doctorilor.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">O clipă am
crezut că voi înnoda firul unor frumoase excursii, cu Grig, cel cu care, în
anii tinereţii, făcusem atâtea şi atâtea plimbări frumoase prin munţii atât de
dragi nouă. Una din cele de acum, a fost cea care a început într-o minunată zi
de vară, pe Valea Rea. Cu maşina lui Grig, un Moskvici vechi, o bătrână
carapace cum îi spunea el, am pornit într-o dimineaţă spre munţi. Am trecut
prin Curtea de Argeş şi satele de pe Valea Doamnei şi cam pe la ora 8, am
coborât din maşină şi ne-am pregătit de urcuş.<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>Văzusem din alte împrejurări, cum aproape de capătul drumului, urca pe
versantul de pe malul drept al râului, un început de potecă. Gândeam că pe
acolo voi ajunge la vreunul din lacurile Galbenului. Nu ştiam nimic despre
locurile pe care atunci vroiam să le urc prima oară. Spre surprinderea mea,
atunci când am păşit pe potecă, am găsit urme multe de bocanci de munte, în
locul celor ale turmelor ce ar fi putut urca pe aici. Multă vreme am urmărit
poteca, pe care cu siguranţă fuseseră şi alţi turişti. Urcam mereu, uneori
chiar destul de abrupt. Curând, am ajuns nu prea departe de apa Zbuciumatului,
ce se prăvălea într-o frumoasă cascadă, direct în apa Văii Rele. Până aici
poteca fusese clară şi speram că şi în continuare drumul spre lacuri să fie la
fel. Odată cu apariţia plaiului, poteca s-a pierdut în iarba mare. Au apărut şi
jnepenii. Noroc că tufele erau rare şi noi am putut răzbi uşor către plaiul
care se sfârşea undeva către înaltul muntelui. Ne-am oprit şi m-am simţit
vinovat faţă de colegul meu, căruia îi promisesem o excursie la nişte lacuri
cum nu mai văzuse. El s-a oprit, odihnindu-se după efortul făcut până aici. Eu
am încercat să găsesc calea pe mai departe. Am urcat un picior de munte,
sperând că ceva mai sus voi găsi măcar unul dintre lacuri. M-am întors cam
dezamăgit. Pe acolo, nu era nimic. Grig, cât lipsisem eu, a observat ceva mai
departe, o momâie şi mi-a atras atenţia că ar putea fi drumul spre lacuri. N-am
stat mult pe gânduri şi am plecat pe urma momâiei. Am mai găsit una, apoi alta
şi chiar o potecuţă care ducea spre firul apei. Se strecura poteca pe sub o
cascadă frumoasă. Odată trecută apa, a trebuit să urc printr-un horn larg. La
capătul lui am dat de primul dintre lacuri, destul de mic. Nu m-am potolit şi
am urcat mai sus, unde am mai găsit două oglinzi de apă. Aici m-am oprit. În
susul văii pe care mă aflam am zărit o îngrămădeală de fiare, alta decât a
vechiului refugiu din Valea Rea. Aveam să mă dumiresc mai târziu, că acolo se
prăbuşise un elicopter. De unde eram, părea puţin de urcat în creasta înaltă
care străjuia valea în care mă aflam. Ştiam că dacă voi ajunge sus, voi fi pe
muchia Scărişoarei, de unde mai aveam puţin până pe vârful Moldoveanului. Ar fi
fost drumul scurt până pe vârf, dar făceam mult şi jos mă aştepta Grig, care
sigur se plictisise singur. Aşa că m-am întors pe acelaşi drum. Coborârea a
fost scurtă, dar acum aveam în faţă piramida vârfului Gălăşescu Mare, care
domina creasta de peste vale. Soarele era ajuns la amiază şi locurile păreau pălite
de puterea lui. Privirile alergau grăbite de la poalele muntelui, masive,
brăzdate de şuvoiul grăbit spre vale, pe coastele îngălbenite de atâta căldură,
până spre ascuţişul piramidei. La coborîre poteca nu a mai avut niciun secret
şi am ajuns repede în vale. Acolo ne-am întâlnit cu un grup numeros, a cărui
tabără de corturi stătea în lunca de la Nisipuri. Câţiva dintre ei se interesau
cum ar ajunge mai repede la Victoria, dorind să-şi scurteze drumul spre casele
lor de pe meleaguri transilvane. Ne-am îndreptat către unda pârâului viguros şi
ne-am răcorit, după amiaza călduroasă prin care trecusem. Apoi am zăbovit pe
podul de peste pârâu, cel care ducea spre stâna din Buduri. Am stat acolo mult,
minunaţi de lespezile imense, galben-aurii, cu care era pardosit drumul apei,
şlefuit de atâta zbucium. Şi asta a fost ultima imagine măreaţă din ziua aceea,
după care ne-a mai rămas de făcut decât drumul spre casă. Doar odată ne-am
oprit, cam pe acolo unde altădată ştiam că se află Balta Pojarnei. Acum, aici
muntele era jupuit de brazii falnici şi iarba ce sclipea altădată sub razele
soarelui dimineţii, iar poteca spre Brâul Darei dispăruse. Pădurarul ieşit în
cale tocmai la timp, ne-a arătat o altă cale spre stâna cu posterul lui
Burebista, aruncată peste puntea trainică şi întoarsă pe malul râului. Cine
ştie, poate vreodată voi ajunge din nou prin locurile înălţimilor, unde caprele
negre se joacă cu zborul corbilor.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Nu fusesem
vreodată pe valea Budei. Ştiam doar din ghiduri, că pe acolo sunt poteci ce
urcă spre înaltul Făgăraşilor. Aşa că atunci când am primit propunerea de a
merge pe valea Budei, am fost de-a dreptul entuziasmat. Ne-a dus până la
capătul văii, soţul Suzanei, cu maşina. De acolo am pornit către locuri pentru
mine necunoscute, împreună cu Suzana, Mery şi Ionică. Nu ştiam pe câţi
kilometri se întinde drumul forestier, dar aveam să aflu atunci, într-o lungă
şi obositoare plimbare pe valea Budei. Avea să fie însă, un drum frumos, pe
malul apei, cu zvârcoliri tumultoase, cu cascade la tot pasul şi cu maluri pe
care în cea mai mare parte erau păduri încă neatinse. Drumul curgea liniştit şi
ochii priveau fermecaţi locurile necunoscute. Aşteptam să ajung la cantonul
Muşeteica, despre care aveam oarecari informaţii. Credeam că am să găsesec un
loc cercetat de turişti pedeştri sau măcar de cei cu mijloace auto, când colo,
am găsit case în paragină, doar parte din ea şi cu mare greutate folosite de
muncitori forestieri. Mai departe valea se îngusta mult. Au apărut exploatări
forestiere care obturau drumul. Pe alocuri au apărut semne de urs, trecut nu
demult chiar pe şosea. Mai sus ne-a apărut în cale şi o capră neagră, care a
traverast de pe un versant pe celălalt. Pe măsură ce intram în inima muntelui,
alte amănunte se iveau în cale. Aşa a apărut pe celălalt mal, cel drept, o casă
stingheră, ca un fel de refugiu montan. Pe acolo era o potecă, marcată vizibil
cu o cruce albastră. Am bănuit că urcă pe muchia Muşeteica-Râiosu şi probabil
coboară pe transfăgărăşan. Mai departe, pe un crac de munte urca o potecă, poate
către vreo stână sau poate către creasta muntelui, acesta nefiind marcată. Apoi
târziu, după aproape 8 ore de mers, circa 16km, drumul pe valea Budei a luat
sfârşit. Mai departe drumul urca spre stânga, transformat într-unul de tractor.
Pe dreapta se făcea o potecă, cu marcajul triunghiului albastru care ne
însoţise până atunci. Am luat-o pe triunghi. Am traversat o frumoasă poiană
punctată cu brazi şi am ajuns lângă o punte, deasupra apei prăvălită dintr-o
cascadă, aflată doar la câţiva metri de puntea pe care ne aflam. Era
impresionant şuvoiul de apă, aşa de puternic de parcă ieşea dintr-o conductă
sub presiune. Mai departe, doar puţin am mai mers până lângă casele stânei din
Podul Giurgiului. Era aici o adevărată gospodărie de sat românesc, adunând laolaltă
casele mai multor familii. Cu tindă comună, cu spaţii frumos orânduite şi mai
ales ordine, peste tot ordine, curăţenie şi grijă pentru cei ce vin după
plecarea stăpânilor. Ştiau ciobanii din experienţă proprie, că turiştii, cei
mai mulţi strică orânduirea de peste vară şi, mai ales, ard tot ce întâlnesc în
cale. Aşa că în stână şi ceva mai departe, lăsaseră lemne sparte, numai bune de
făcut focul. Şi noi tot din astea am folosit. De dormit, ne-am făcut culcuşul
într-un loc adăpostit, cu obloane la ferestre, care ni se părea nouă a fi ferit
de curent. Am mai apucat, după ce m-am dus la râu să-mi răcoresc oboseala, să
urmăresc începutul potecii ce urca pe Izvorul Moldoveanului şi parcă am dorit
să urc odată pe acolo. Toamna pătrunsese adânc în munte, eram la mijlocul lui
octombrie şi seara se arăta a fi cel puţin răcoroasă. Când ne-am băgat în sacii
de dormit, afară cerul era înstelat. Ba chiar peste noapte, tot aşa era. Doar
că atunci când ne-am sculat dimineaţa, cerul era plumburiu şi de peste tot spre
vale, năvăleau pale de vânt puternic. Sus pe creste, ceaţa nu lăsa prea multe
speranţe de timp bun. Am plecat totuşi, pentru că drumul nostru trecea pe sus
şi nu aveam de gând să ne stricăm planul, mai ales că, dacă ne-am fi întors, nu
ştiu cu ce am fi străbătut lungul drum al transfăgărăşanului. Am luat-o pe
poteca de deasupra văii Orzănelei, pe triunghi roşu şi vântul nu odată ne-a
tăiat răsuflarea. Undeva sus, pe celălalt mal, am zărit stâna din Moldoveanu şi
o clipă ne-a părut că nu înnoptasem acolo. Părea mai adunată, mai joasă şi
parcă mai adăpostită. Am coborât din poteca înaltă pe care mersesem o bună
bucată de drum, până la furcitura celor două Orzănele. Am privit spre creastă,
acolo unde vroiam să ajungem. Încă se mai vedea câte ceva şi dintre toate,
cascada Orzănelei era parcă cel mai frumos lucru ce ni-l arăta muntele. Către
acolo am plecat. Poteca se depărta de cascadă şi odată cu depăşirea ei, muntele
s-a înceţoşat de-a binelea. Peste tot întuneric şi vântul care ne dobora. Ne-am
scos din rucsaci şi fularul şi mănuşile şi am mers mai departe. Înaintam foarte
greu şi popasurile erau dese. Într-unul din ele, adăpostiţi de stânci înalte,
pavăză împotriva vântului năpraznic, ne-am luat masa de prânz. Nu pentru că ar
fi fost ora cuvenită, dar altundeva nu credeam că vom mai putea găsi adăpost.
Nu mai vedeam nimic şi doar semnele triunghiului roşu ne mai arătau drumul.
Până la urmă, am ajuns în creastă, în Şaua Orzănelei. Acolo a venit iadul peste
noi. Era frig, zbiceală cu ţepi de gheaţă şi vântul şuiera din toate părţile.
Până în vârful Viştei Mari, era cale lungă pe întortocheturile potecii, pe
clinul muntelui măturat de vânt. Cu fiecare pas se scurta drumul până în vârf,
dar chinul era din ce în ce mai mare. Pentru că împrejur nu vedeam nimic, ni se
părea că peste tot ne pândesc prăpăstii şi orice pas făcut prin vântul ăsta
puternic, ni se părea că ne aruncă în hăuri. Cel puţin Suzana, cu rău de
înălţime, era cea mai speriată. Până la urmă am ajuns pe vârf, la baliza
cunoscută. Acolo nu ştiu cum m-am răsucit şi ajutat de vânt, am căzut şi m-am
lovit destul de rău. Îmi zdrobisem pielea de pe degete şi frigul pătrunzător mă
făcea să am dureri. Sângele părea să nu se opreascî şi un bandaj ca lumea,
acolo pe vârful muntelui, doborâţi de vânt, n-a izbutit nimeni să mi-l facă.
Mai mult, cu mâna înfăşurată, cu sângele răzbătând din ea, am început coborârea
spre refugiul din Portiţa Viştei. Nu spun cât de greu îmi era şi de câte ori mă
uitam la ceas să văd când se termină timpul indicat pe săgeata din vârf, dar
până când am ajuns acolo unde se indicau 5 minute până la refugiu, am crezut că
a trecut o oră până la locul de adăpost. Când am intrat în refugiu, acolo unde
nu ne mai ajungea urgia vântului, am crezut că am ajuns în rai. Sosisem acolo
împreună cu Ionică şi cucoanele au ajuns mult mai în urmă. Nu eram singuri, în
refugiu mai erau doi băieţi, unul ungur veritabil, celălalt tot ungur dar de la
noi. S-au dovedit oameni cumsecade. Stăteau acolo ghemuiţi în sacii de dormit
şi aşteptau să se îmbunătăţească vremea. În refugiu era totuşi multă umezeală
şi până la urmă chiar frig. Mă durea mâna destul de rău, dar cel puţin aici,
Mery a izbutit să-mi facă un badaj mai ca lumea. Peste noapte ne-am strâns unul
într-altul şi ne-am mai încălzit. Când am ieşit dimineaţa din hrubă, cerul era
senin şi muntele acoperit de brumă groasă. Venea toamna cu repeziciune. Cu
Ionică, am plecat spre Moldoveanu. Am suit repede şi am ajuns pe vârf, de unde
peste crestele albite, ne-am aruncat privirile de jur împrejur. Ne-au ajuns din
urmă şi cei doi şi acolo sus am făcut schimb de adrese, că poate viaţa ne va
aduna din nou, în cine ştie ce loc. Apoi am coborât şi când am ajuns la
refugiu, ne-am luat rucsacii în spinare şi am pornit pe creasta însorită cu
gândul de a ajunge la cabana din Valea Sâmbetei. Spectacolul crestei
Făgăraşului însorit, a fost magnific. Dar cele mai frumoase privelişti le-am
avut când am ajuns desupra lacurilor din Valea Rea. Nu numai ochiurile de apă
sclipitoare ne-au încântat, dar şi turma de capre negre care se zbenguia prin
acele locuri, parcă ne-au pironit. Ajunsesem în Portiţa Viştişoarei şi către
mine s-a îndreptat, ca şi cum n-aş fi fost acolo, un ţap voinic. A venit spre
mine şi s-a apropiat la 5-6m. A stat locului o clipă, după care s-a avântat în
adâncul hornului, către cădarea Viştişoarei. Atunci, m-am gândit prima oară,
uitându-mă la micuţul lac al Viştişoarei, pierdut în marea de grohotiş din
căuşul căldării glaciare, că pe acolo, dacă voi veni din vale în sus, voi putea
ajunge în creastă. Cât priveam eu ţapul şi lacul din Viştişoara, Ionică bântuia
locurile dintre lacurile din valea Rea. Alerga printre ele făcând mereu
fotografii. Până la urmă a ajuns lângă noi şi ne-am putut continua tura pe
creastă. N-au mai fost evenimente deosebite, doar că ziua continua să fie caldă
şi vârfurile printre care umblam străluceau sub cerul senin şi soarele parcă ar
fi fost ca de vară. N-am avut noroc până la capăt şi când aproape am ajuns la
Fereastra Mare, dinspre Fundul Bândei, a ajuns până la noi, un prim nor de ceaţă
străvezie. S-a risipit ca fumul, dar următoarele au fost din ce în ce mai dese.
Noi însă apucasem să intrăm pe coborârea spre Valea Sâmbetei şi ceaţa oricât de
deasă ar fi fost, nu ne mai deranja. Până la urmă s-a împrăştiat ultimul val de
ceaţă şi când am ajuns la cabană, crestele se vedeau din nou. Noaptea ne-am
petrecut-o în cabană şi a doua zi am început coborârea. A fost lung drumul până
lânga Mânăstirea Sâmbăta, dar cel care a urmat pe şoseaua către Sâmbăta de Jos,
pe soare şi asfalt, a fost infernal. Până la urmă am ajuns la şoseaua
principală şi cu autobuzul Ionecsu, am ajuns la Vâlcea. A fost una din
excursiile care ne-au oferit tot ce putea da Făgăraşul, chiar şi vremea rea,
care n-a lipsit mult să ne doboare.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Cronologic, ar
fi trebuit să amintesc mult înainte, o împrejurare când am traversat Munţii
Făgăraş. De data asta am făcut-o cu maşina, împreună cu părinţii mei. Erau
aici, la Râmnicu Vâlcea şi trebuia să-i duc la Câmpulung. Le-am propus să
mergem pe Transfăgărăşan, de abia deschis. Nici măcar nu era în întregime
asfaltat. Am plecat dimineaţa din Vâlcea şi am suit pe ramura nordică a
transfăgărăşanului. Am ajuns cu bine la Bâlea-Lac, unde am făcut un prim popas.
Mama mea era pentru prima oară în munţi, mai ales la aşa altitudine. Era vară
şi afară destul de cald. Câtăva vreme am stat pe malul lacului, după care am
trecut prin tunel şi am început coborârea. Pe drum, la vremea aceea, ieşea
cerşind mâncare, o namilă de urs. Am oprit maşina şi l-am servit cu ce aveam la
noi. Cea mai încântată a fost mama mea, căreia atâtea premiere cât avusese în
ziua aceea, i-au produs o încântare deosebită. Restul drumului, traversarea
barajului şi drumul prăpăstios de după lac, i-au lăsat amintiri de neşters.
Mult n-a mai dus-o după aceea, dar nu o dată şi-a amintit cu plăcere de acea
întâmplare.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Cu Ică
Giurgiu, am început într-o frumoasă zi de octombrie, incursiunile în Făgăraşul
cel mai de vest, acela pe care doar mi-l aminteam, din drumul de creastă. Am
aşteptat sosirea autobuzului ce-l aducea pe I.G. şi echipa sa. Am mers împreună
până la Câineni. Păşeam pe un drum cu totul nou. Intram pe valea Satului. Mi
s-a părut deosebită, ca întotdeauna când pătrunzi prin locuri noi. Dar valea,
parcursă de atunci încoace de multe ori, mi s-a părut întotdeauna interesantă,
ba prin multe locuri chiar frumoasă. Am urcat într-un ritm alert. Uneori a
trebuit să ne abatem pe marginea pârâului, chiar pe lângă pere<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ț</span>i stâncoşi, pentru că drumul, altădată
unul intens circulat, fusese luat de apele mari. Pe valea îngustă, cu săritori
la tot pasul, era şi normal ca drumul să fie mai tot timpul luat de ape.
Într-un urcuş continuu, am ajuns într-un cot de drum, aflat într-o poiană. Pe
dreapta, suind vârtos, se desprindea un drumeag, pe care la întoarcere aveam să
mă dumiresc ce e cu el. Până atunci, am continuat pe drumul umbros – eram în
zilele sfârşitului lui octombrie, călduros totuşi – şi am ajuns la un important
cot al drumului. Altă dată aveam să aflu că se numea “podul de frasin”. De aici,
drumul se înscria pe coasta muntelui şi se desprindea de firul apei. Tot cam pe
aici, dar încă nu am aflat pe unde, se desprinde, scurtând serpentinele, o
potecă care urcă prin pădure, până undeva sus, întâlnind din nou drumul. Noi am
urcat pe drum, intersectat adesori de stânci prăbuşite din coasta muntelui.
După câtăva vreme, am ajuns la o casă cu etaj, încă utilizabilă şi de acolo mai
departe, intrând în clipul calcaros al Făgăraşului. Am aflat atunci de la Ică
Giurgiu, că aceşti munţi sunt străbătuţi de o fâşie de calcar, cam pe toată
lungimea lor. Pe această fâşie, prietenul care ne conducea, om de meserie,
căuta mereu alte şi alte peşteri sau doar cavităţi în inima muntelui. Curând am
părăsit din nou valea şi după o serpentină lungă, am ajuns la capătul drumului.
Se vedea pe firul apei mai sus, un fel de potecă, pe care câtăva vreme am
urmărit-o, dar mie mi-a părut că se înfundă. Ca să ieşim în locurile unde
vroiam, am luat-o direct prin pădure. Cam greu, dar până la urmă am ajuns
într-o potecă lată. Ajunsesem în drumul Coţilor şi pe cel al stânei cu acelaşi
nume. Poteca de creastă se desprindea la dreapta, dar noi am continuat
coborârea până la stână. Ică nu a vrut să rămânem în stână, aşa că ne-am întins
corturile ceva mai sus, pe pârâul din stânga, cel denumit Piciorul Boului.
Noaptea a fost la început liniştită, aşa cum fusese şi ziua, numai că după
miezul nopţii, s-a întins peste munte o furtună cu fulgere şi trăznete,
însoţită de ploaie. A trecut şi asta şi pentru că nu puteam dormi, am preferat
să-mi iau sacul de dormit, lanterna şi să mă adăpostesc în stână. Până la ziuă
nimic nu m-a deranjat. Apoi am început să urcăm spre creastă, până acolo unde
aveam să aflu mai t<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">â</span>rziu că
se afla Şaua Prislopelului. Urma să ajungem în valea Curpănului, în zona unui
izbuc sau poate al unei peşteri. Timpul însă se stricase şi peste munte apăruse
ceaţa. Câtăva vreme am urmat o potecă, ce avea să ne ducă la stâna din Vârtop.
Am găsit-o înconjurată de bălării. Nu mai era folosită de multă vreme. Apoi am
început să coborîm, până Ică s-a convins că ceaţa nu ne va da pace. Aşa că
ne-am întors în tabără, am strâns-o şi pe la ora 11, am început coborârea. De
data asta am mers cât se putea de repede şi până în Şaua din Ciungi, nici nu
ne-am oprit. E drept că ceaţa nici nu ne dădea voie să ne aruncăm ochii prin împrejurimi.
Mai bine, pentru că aşa cum aveam să aflu mai târziu, frumuseţile pe care le-am
fi văzut, ne-ar fi întârziat. Ajunşi în şa, Ică şi ceilalţi şi-au cerut scuze
că trebuiau să prindă un autobuz ce-i ducea direct la Bucureşti şi au luat-o la
picior. De ajuns la Câineni am ajuns cam odată, cu doar câteva minute mai
târziu. Am prins autobuzul şi împreună am ajuns la Vâlcea, unde ne-am
despărţit. Excursia nu îşi atinsese scopul, dar cu acest prilej aveam să
descopăr un alt Făgăraş pe care nu-l ştiam şi pe care mai apoi, în multele
peregrinări pe acolo, l-am îndrăgit nespus.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">De atunci
încolo, valea Satului şi nu numai acest loc din extremitatea vestică a
Făgăraşului, mi-a devenit drag şi de fiecare dată când ajungeam acolo, vedeam
alte locuri prin care doream să merg şi alte planuri de excursii, unele chiar
realizate, mi-au stat în faţă.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Unul dintre
acestea, deşi iarna apăruse pe munte, a fost o excursie destul de pretenţioasă.
Încercam o traversare, dinspre Suru spre Câineni. Am urcat pe timp frumos spre
Suru. Pe măsură ce urcam, stratul de zăpadă, la început doar o pojghiţă de
nebăgat în seamă, s-a transformat mai apoi într-un strat zdravăn. Nu numai
asta, dar a început să fie şi frig şi pe deasupra nu prea ştiam multe despre
refugiul care luase locul cabanei arse şi nici dacă acolo vom găsi loc de
dormit. Către finalul potecii, către fosta cabană, ne-am întâlnit cu câţiva
tineri care coborau. De la ei am aflat că sus, la refugiu, mai erau şi alţii,
care se străduiau să facă focul în sobă şi nu prea reuşeau. Dar aveam şi noi
loc, cu siguranţă. Aşa era. Câţiva veniseară acolo să tragă un chef, dar alţii,
tocmai din Slatina, veniseră să urce pe Suru şi nu s-au întors decât odată cu
apusul soarelui. Nu ne-a fost prea frig peste noapte, dar nici cald nu pot să
spun că ne-a fost. Când s-a luminat de ziuă eram afară, cu rucsacii pregătiţi
pentru ascensiunea care urma. Am urcat poteca astupată cu zăpadă şi am ieşit
sus, la vârful Moaşei. Până acolo am avut de înfruntat, nu numai zăpada, ci şi
gheţuşul unei zile de iarnă. Sus bătea vântul. Noroc cu ziua senină, care nu ne
punea probleme de orientare. Mioara era în frunte şi când noi ceilalţi, Suzana
şi doamna Ungureanu ne chinuiam pe sub vârful Gorganului, ea ieşise de mult în
creastă. Sus, la crucea medicinistului, dispărut aici de ceva vreme, ne-am
regrupat şi împreună am ajuns în Şaua Apei Cumpănite. Am urcat vârful Tătarului
şi am început coborârea spre şaua din Groapa Turcilor. De acolo ne-am îndreptat
către Zănoaga Câinenilor, pe care atunci coboram prima oară. Mi se păreau
locurile de o mare frumuseţe. Am depăşit Şaua Prislopelului şi am intrat pe
poteca marcată cu cruce roşie. Am depăşit izvoare, am străbătut poteca
întunecată de brad ce ne întovărăşea şi am ajuns la plaiul de sub vârful
Zănoagei. Undeva sub noi, adăpostită sub pavăza stâncilor, într-o zonă de
calcar, se zărea stâna Piatra Albă. Mai apoi, am aflat că unii îi spuneau doar
Zănoaga, dar şi acum cred că primul nume este mai potrivit. De jur împrejurul
nostru erau pinteni calcaroşi şi plaiul care se sfârşea tocmai în vârful
muntelui dădea locului o notă aparte de frumuseţe. Până aici, dar şi mai
departe, umblam pe un vechi drum al grănicerilor, folosit în primul război
mondial şi tocmai de aceea, ecoul luptelor de atunci arunca umbra întâmplărilor
dramatice de atunci. Îmi tot închipuiam, dar şi acum, cum or fi fost duelurile
cu arme de foc ale celor două tabere. Cu puţin noroc şi astăzi se mai găsesc pe
ici pe colo, gloanţe sau schije din luptele de atunci. S-a terminat repede
plaiul şi pădurea de brad în care am intrat, s-a sfârşit curând. A început
coborâşul prin pădurea de fag. Erau copacii dezgoliţi de frunzele acum aşternute
sub picioarele noastre. Un vânt subţire adia prin crengile fagilor şi sub paşii
noştri frunzele foşneau cântecele iernii. Coborârea prelungă până în Şaua
Prisăcii parcă nu se mai termina. A urmat un urcuş scurt până pe plaiul
Zănoagei. Ultimele imagini ale crestei albite de nea, se depărtau de noi. Am
umblat o vreme printre clăi de fân, strânse acolo pentru vremea iernii care se
apropia. Apoi am coborât în sat şi la vremea apusului, am ajuns în gara
Câinenilor. Aşa am descoperit plaiul Zănoagei, pe care de atâtea alte ori l-am
străbătut.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Venise
primăvara la oraş şi ni se făcuse dor de drumuri în Făgăraş. Am coborît tot în
gara Câinenilor, dar acum am început să urcăm, muchia Zănoagei. Mijea a
primăvară şi chiar pe drum, încă pe plai, am întâlnit o turmă de oi,
neastâmpărată, căutând vlăstare de iarbă proaspătă. Am continuat să mergem pe
plai, am trecut pe deasupra izvorului Anicăi şi am coborât în adânca şa a
Prisăcii. Pînă aici, drumul nu ne-a supus la cine ştie ce eforturi, iar
apropierea vârfurilor mari, cu vizibilitatea care ne-o dădea plaiul întins,
ne-a făcut să nici nu simţim drumul. Până a nu ajunge aici, când încă drmul se
plimba pe plai cât vezi cu ochii, un cioban, întrebat cum se numesc locurile,
ne-a spus că pe aici se află Poiana Vulturilor şi că din ea coboară o potecă
până în Valea Satului. Atunci când am refăcut drumul pe vale, am întâlnit un
început de potecă ce părea umblată şi aceea cred că era poteca amintită de
cioban. Când am depăşit adânca şa amintită mai sus, pădurea părea să trăiască
sub ochii noştri. Urcuşul era lung şi fără minunile florilor de primăvară,
apărute prin ochiurile de poiană întâlnite în cale, nu ştiu ce ne-am fi făcut.
Ochiurile de lumină ce răzbăteau prin desişul copacilor încă dezgoliţi, ne-au
scos în faţă covorul de ghiocei. Mai pe de lături, parcă mai modeste, covoare
întinse de brebenei. Şi erau aceştia de toate felurile. Când mov, aşa cum le e
lor culoarea, dar şi roşietici şi printre ei cei albi. Apăruseră peste tot
frunzuliţe de untişor. Rotunde şi diafane. Acum, dacă ai răbdare, culegi
frunzele şi-ţi faci o salată de primăvară, care să-ţi dea tăria muntelui. Mai
târziu, când dintre frunze apar flori galbene, amăreala pune stăpânire pe
frunze. Trece timpul şi urci muntele şi pe nesimţite ajungi la pădurea de brad.
Curând ajungem la golul Zănoagei, de unde repede începe coborâşul către stâna
din Piatra Albă, acolo unde ne vom petrece noaptea. Numai că odată părăsit
drumul de culme, ceaţa a pus stăpânire pe munte. Părea stâna departe şi doar
păienjenişul ceţii, risipit uneori peste plai, ne-a dus până la urmă la
închengătura de lemne ştiută, cu pridvor, stâna în care urma să ne petrecem o
noapte în mijlocul zăpezilor care mai sălăşluiau din belşug pe coastele
apropiate. Suzana a fost cea care a răzbătut până la poteca cea bună,
strecurată prin hoagele pământoase ale locului, adâncite mereu de torenţii
furtunilor ce stăpânesc adesea locurile. Mai întâi goana după lemne. Uneori pe
plaiul de către marginea apropiată a pădurii, un brad răsturnat ne-a uşurat
aducerea lemnelor cu care speram să încropim focul mângâietor lângă care să ne
petrecem seara. Apoi a venit rândul astupării golurilor din pereţi, chipurile
să nu pătrundă vântul, care se înteţise. Dar nu numai vântul bântuia pe afară,
dar şi vălătuci de ninsoare viscolită, stăteau să ia în primire cele câteva
petice de poiană gălbejită de apăsarea omătului de peste iarnă. La urmă, totul
s-a stins între pereţii stânei, focul ne-a mângâiat câtăva vreme, până ne-am
săturat foamea şi ne-am amăgit închipuirea cu câte-un degetar de ceai dulce şi
piperat, de ţuică oltenească, adusă de Suzana. Apoi ne-am strecurat în sacii
întinşi pe laviţele stânei, cam tari, pe care aveam să încercăm să ne odihnim
peste noapte. A bătut vîntul tare şi când ne era lumea mai dragă, vântoasa părea
că vrea să răstoarne stâna. Până la urmă avea să fie dimineaţa. Una nu prea
grozavă. Cerul era plumburiu, dar soarele se uita pe sub geană. Până a nu
începe drumul întoarcerii, muchia înaltă din faţa stânei, părea tentantă.
Ajunşi acolo, lângă îngrămădirea de stânci din creastă, am privit cu nesaţ
muchia albă din faţă. Acolo se afla enigmatica muchie a Vemeşoaiei. Atunci a
răsărit prima oară gândul nătruşnic de a-i parcurge cărările. Nici măcar nu
ştiam că pe acolo pot fi poteci şi cu atât mai puţin cam unde ar ieşi acestea.
Pe atunci şi multă vreme după aceea, am crezut că vom ajunge pe muchia cu multe
vârfuri a Ciortei. Dar până atunci imaginea de alb imaculat, mi-a rămas în
minte. Râdeau cei din prejmă, necrezând că în acea vară vor ajunge cu mine tocmai
pe meleagurile acelea depărtate. Apoi ne-am întors la stână şi drumul de
întoarcere, pe aceeaşi muchie a Zănoagei Câinenilor, prin acelaşi covor al
florilor de primăvară, a fost unul frumos, pe care de multe ori de atunci, l-am
parcurs cu aceeaşi dragoste.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">De multe ori
am refăcut drumul pe Zănoaga Câinenilor. De unul însă îmi aduc aminte mai bine.
Discutasem cu Ică Giurgiu posibilitatea de a face o excursie pe aceste
meleaguri. Căuta noi peşteri şi am aflat mai târziu, le căuta acolo unde nici
nu erau. Spuneau ciobanii, întâlniţi în alte peregrinări, că după creasta
Zănoagei, ar fi una, ba chiar însemnată ca dimensiuni. N-am putut porni
împreună, dar ne-am fixat loc de întâlnire la stâna din Zănoaga. Am plecat mai
târziu. M-a întovărăşit Andrei. A fost o zi frumoasă, cu destul soare şi mai
ales privelişti către crestele încă înzăpezite. Eram în prejma Paştilor, mai
aveam doar vreo două zile până la Înviere. Nu prea avea fiu-meu chef de munte,
dar pentru că îmi promisese, cam de nevoie, urca cu mine. Prin poienile
Zănoagei, cu clăile, câte mai rămăsesră peste iarnă, risipite pe alocuri, am
trecut repede. Am depăşit izvorul Anicăi, am coborât afunda curmătură a
Prisăvii şi drumul greu a început odată cu urcuşul prin pădurea de fag, care
întotdeauna primăvara, era smălţată cu flori. M-am străduit să-i explic lui
Andrei denumirile acestora. Nu speram ca el să le reţină nici înfăţişarea, nici
denumirea, dar măcar îmi păstram entuziasmul din totdeauna. Ziua era una cam
încurcată, când soare, când străbătută de nori apăsători. Doar când am ieşit
din pădure, acolo unde plaiul părea să nu se mai sfârşească, ne-a revenit
cheful de viaţă. Mai ales lui Andrei, care pe atunci era proaspătul posesor al
unui mobil şi de acolo de sus, a sunat-o pe Floriana şi convorbirea aceasta, de
aici din creasta muntelui, parcă ne-a apropiat familia şi sărbătorile Paştelui,
de peste două zile, ajunseseră lângă noi. Am coborât în vale, la stâna din
Zănoaga, acolo unde pe hoage stăruia zăpada. De sub omătul gros, răzbătea
gâlgâitul pârâului grăbit la vremea primăverii, ce stătea să invadeze muntele.
Am intrat în stână şi pus la vedere, pe un butuc, am găsit un bilet al lui Ică
Giurgiu. Îşi cerea scuze că nu a mai rămas, dar prospecţiunile sale, luaseră
sfârşit prin aceste locuri şi îşi continua drumul către valea Satului, urmând
să înnopteze la stâna din Coţi. Noi ne-am întins la soare, aproape de torentul
gâlgâietor şi sub pavăza coastei acoperite până sus de zăpada încă stăpână pe
munte. Către seară, au ajuns la stână braconierii, veniţi cu siguranţă după
cocoşi de munte. Era doar perioada rotitului şi nu puteau scăpa braconierii
prilejul ăsta, chiar dacă ei mărturiseau cu totul altceva. Peste noapte şi mai
spre ziuă, braconierii s-au foit, au plecat, s-au reîntors, ne-au povestit că
de fapt căutau lupi şi poate cocoşul împuşcat era undeva pe aproape. În sfârşit,
s-a făcut vremea plecării şi fiecare dintre noi, pentru motive diferite, am
răsuflat uşuraţi. Cu Andrei am ajuns repede la drumul alpin. Mai greu ne-a fost
din când în când prin pădure, pe acolo unde soarele nu răpusese troienile de
zăpadă. Către plai, acolo unde brazii se răreau şi soarele încălzea de-a
binelea, am putut merge mai repede. Curând am ajuns desupra stânei din Coţi şi
pe lângă ea, forfoteau niscaiva oameni. L-am bănuit pe Ică Giurgiu şi ai lui.
Am strigat, ne-au răspuns şi am înţeles până la urmă, că drumurile noastre din
acea zi, nu se vor intersecta. Am depăşit şaua Prislopelului, am urcat spre
stâncăriile crestei senine şi vântoasele care ne aşteptau şi ne-am continuat
drumul pe sub Chicile Fedeleşului. Apoi în Şaua Corbului, am mai vorbit odată
cu Floriana. Tot acolo am constatat că avem destul timp să ajungem la gara din
Turnu Roşu ca să prindem un anume tren, care să ne ducă mai repede acasă, atât
cât să ne putem odihni pentru noaptea Învierii. Cu prăznuirea Paştilor din acel
an, a luat sfârşit excursia noastră pe meleagurile Făgăraşului apropiat nouă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Într-un
început de mai, am înnoptat la bordeiul din Şaua Apei Cumpănite. Ajunsesem
acolo împreună cu cele două doamne: Ungureanu şi Suzana. Era o după amiază
caldă şi mai ales însorită. Bordeiul ne-a primit cu ce avea el de dăruit de
fiecare dată. Privelişti largi către munţii Căpăţânii şi spre Parâng, cu vânt
puternic, care de abia ne-a permis să încropim un foculeţ. Izvorul
Sterminosului, gâlgâind sub pavăza zăpezii, acum era atât de puternic. A urmat
o noapte liniştită, doar din când în când, rafale de vânt puternice se propteau
în bordeiul nostru. A doua zi, voiniceşte, am apucat-o spre creastă. Nu prea
ştiu bine ce era în mintea noastră când ne hotărâsem să trecem peste Suru,
peste Budislavu şi să coborâm în Avrig, trecând pe la cabana Bârcaciu. Ne luase
Dumnezeu minţile şi uitasem că suntem cu toţii bătrâni. Norocul nostru a venit
de la troianul de zăpadă întărită persistent pe versantul sudic al Surului. Deși,
nici până atunci nu avusesem parte de prea multă linişte. Vântul bătea în
rafale puternice şi adeseori trebuia să ne sprijinim, să ne oprim, să nu ne
dărâme. Aşa am ajuns în Şaua Surului. Am schiţat un urcuş, vroind parcă să urc
moţul Surului şi să continuăm să mergem pe creastă. Era atât de tare zăpada şi
asta chiar a fost norocul nostru, încât am renunţat şi ne-am îndreptat către
fosta cabană Suru. Aici era linişte şi brazii de abia de erau uşor fremătaţi
către vârfuri, atinşi de vântul venit din creastă şi care nu avea timp să se
oprească şi pe aici. Am început coboârea, numai că Suzana a luat-o la drepta,
pe poteca marcată cu triunghi albastru. Am ajuns în valea Moaşei Avrigului, pe
care mai apoi am avut de parcurs un drum infernal de 18 km. La Avrig am ajuns
leşinat şi cele 2-3 îngheţate găsite acolo şi vreo două sticle de coca-cola,
nici nu mi-au potolit setea, nici nu mi-au luat oboseala din picioare. Ştiu că
pe drum, cucoamele m-au îmbiat la odihnă pe marginea drumului şi le-am refuzat,
spunându-le că dacă mă aşez jos, nu mai sunt în stare să continui mersul. Şi ce
s-ar fi întâmplat dacă am fi izbutit să trecem Surul? Cu autobuzul luat din
Avrig, am ajuns repede în Vâlcea.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Drumul către
coada Făgăraşului, mai spre capătul vestic al lor, avea pentru mine misterele
lui. Şi nu din vremurile din urmă, ci încă de pe când, copil fiind, frunzăream
un ghid, poate întâiul apărut la noi, cel al lui Ionescu-Dunăreanu. Îl găsisem
în casa din Câmpulung a unui unchi, mare amator al munţilor, ce-i legănaseră şi
lui viaţa. Avea acesta regulile lui, nescrise, despre mersul pe munţi. Îi
bătuse mult, îi rămăsese o anumită nostalgie. Din ghidul amintit, aflasem că
dinspre valea Oltului, urcă poteci spre creste. Mai ales cea din Porceştii
vremii aceia, părea mai la îndemâna turiştilor. Acum, când locurile acelea erau
la îndemâna mea, venind dinspre Râmnicu Vâlcea, totul părea uşor. Mai rămânea
să-mi găsesc tovarăşi de drumeţie. Pe drumul Coţilor, venind dinspre Câineni, a
început drumul acesta lung şi încâlcit. Mai întâi pe frumoasa vale a Satului,
până “La Ciungi”. Apoi pe drumul Praporgescu până la plaiul Apei Cumpănite,
acolo unde ca întotdeauna, bordeiul de acolo, ne aştepta cu oferta locului
numai bun de înnoptat. Apoi, în dimineaţa senină, plecarea către locurile
pentru mine necunoscute şi pentru ceilalţi doar o amintire neclară. Până în
vârful Tătarului, apoi pe la izvoarele de sub Chica Fedeleşului, până în Şaua
Corbului. Până aici poteca bună, marcajul vizibil, totul era fără probleme. Mai
departe, ne angajăm pe drumul coborâtor spre valea Mărului, acolo unde speram
să ajungem la timp, pentru a prinde trenul care oprea mai mult din obişnuinţă
în hala pierdută în uitare. Mergem pe coasta Chicii Pietrelor, pe versantul
sudic, cel care multă vreme avea să mărginească bazinul Curpănului. Eram în
zona calcaroasă a acestui necunoscut Făgăraş şi valea aceasta, a Curpănului,
adâncă, cu versanţi înierbaţi, aproape verticali, alcătuiau necunoscutul unor
enigme cu peşteri, cascade şi izbucuri, despre care imaginaţia mea, încă mai
izbutea să ţeasă aventuri pe care aş fi vrut să le trăiesc. Ici colo am găsit
în drumul nostru şi câte un marcaj îmbătrânit. Aveam cu noi ghidul mai proaspăt
al lui Ilie Fratu şi speram să găsim cu uşurinţă drumul. Un coborâş prelung şi
iată-ne într-o curmătură bine pronunţată, la limita dintre versantul sudic,
golaş şi cel nordic acoperit de brazi. Un stâlp metalic ruginit, aplecat într-o
rână, cu săge<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ț</span>i pe care
scrisul vechi nu se mai cunoştea, ne-a dat siguranţa că am ajuns în Curmătura
cu Brădui, amintită în ghidul nostru. Crengi de brad crescute de-a valma,
obturau intrarea pe potecă. Părea gardul învechit al castelului din
Pădurea-Adormită. Când am străbătut desişul brazilor, am descoperit poteca
bună, dar întunecată de brădet. Prin pădurea adormită, poteca părea străbătută
îndelung. Asta până la marea Poiană a Srâmbanului, acolo unde spre creastă, mai
dăinuia vechea stână. Într-o covată, stătea gâlgâitor, Izvorul Trocului. Mai
spre creastă, poteca părea cea bună. Şi într-adevăr ducea spre începuturile
unui drum, cel ce cobora mai apoi în valea Strâmbanului. Dar drumul nostru era
mai jos, până într-o crestuliţă însorită, smălţată cu flori galbene, numai bună
de trândăvit la soarele verii ce se instalase pe munte. Am hălăduit o bună
bucată de timp, până când ne-am adunat gândurile şi am socotit că de abia de
mai aveam timp să ajungem la halta pierdută în vale. Am căutat poteca şi mai
spre dreapta crestei pe care ne aflam, am găsit-o. Am coborât printre fagi
uriaşi şi printr-o poiană cu urzici. Apoi printr-una pişcătoare până dincolo de
brâu, către rămăşiţe de stână cu căldări desfundate, ale altei vieţi risipite
pe meleaguri uitate. Şi drumul ne-a condus către o curmătură cu repeziş
prelung. Ajunsesem în Curmătura Adâncă. Poteca se încolăcea printre ferigi înalte,
din care ţâşnea persistent, un miros acrişor. Moş Martin nu era departe, sau
poate ne pândea din vreun cotlon. Le spun tovarăşelor mele că ursul de abia
trecuse pe acolo şi tot eu mă aleg cu ponoase. Chipurile nu trebuia să le
sperii cu snoave d’astea adevărate. Apoi, începem urcuşul prelung pe coasta
Păişului. Soarele dogorea năpraznic şi poteca uscată se strecura printre crengi
de mesteceni înfierbântaţi.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Am ajuns
până la urmă pe poteca ascunsă în adâncul unui făgaş ce ne-a obligat să-l
parcurgem cu câte un picior pe fiecare mal. Într-un cot al potecii, ne-am
abătut pe sub bolta de fagi înalţi pe o adevărată alee, care ne-a scos în
poieni. Soarele dogorea şi deabia am aşteptat o umbră deasă, unde ne-am
prăvălit în iarba mare. A fost acesta ultimul popas înainte de a ieşi la
marginea căii ferate, aproape de halta din Valea Mărului. Pârâiaşul din
apropiere, ne-a răcorit după atâta zăpuşeală şi până la venirea trenului ne-am
tot jucat cu câinele şefului de haltă. Într-un târziu, a ajuns aici şi trenul.
În halta rătăcită de lume, nici nu ştiu ce-o fi căutat pe aici! Ne-am repezit
la uşile deschise de zăpuşeala de afară şi până acasă am tot avut ce povesti
unul altuia. Pentru mine însă, excursia a avut darul adolescenţei, cea care mă
făcuse să jinduesc atâta după enigmele drumului, care iată, ajunsese la
liman.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Drumul Coţilor
l-am străbătut mai mereu, când ne îndreptam către culmea Făgăraşilor, sau când
o coboram. O singură dată aveam să-l străbat până la capăt. Am pornit tot din
Câineni, apoi pe drumul lung al Grebleştilor, până spre uliţa care ducea spre
şcoala satului. Uliţa se sfârşea în nişte râpe, un vechi drum, acum
impracticabil. Ne-au întrebat sătenii dacă ne ducem spre Suru. Poate că în alte
dăţi pe aici se aflaseră turişti, care căutau, nu ca noi drumul Coţilor, ci pe
cel al Surului. Am ajuns repede în creasta muntelui şi drumul lung şi poate
monoton, dacă l-am fi parcurs de prea multe ori, trecea pe lângă tarlalele
oamneilor şi multele conace risipite prin poieni. Era vremea toamnei şi mai
peste tot am găsit mânătărci plopeşti şi acestea cu arome îmbietoare, numai
bune de preparat vreo tocăniţă. Urcuşul era domol, doar spre vârful Măgurii a
fost ceva mai accentuat. Mai spre prânz am ajuns în şaua La Ciungi, de unde
drumul ne era prea bine cunoscut. Drumul ăsta pe care ne aflasem până atunci,
dar şi pe mai departe, era cunoscut drept “Drumul Praporgescu”. Pe el se
desfăşuraseră trupele româneşti în primul dintre războaiele mondiale. Bătălii
cumplite, morţi cu duiumul şi peste toate, amintirea controversată a
generalului care dăduse numele drumului. Se pare că era o fire dură şi purtarea
lui cu soldaţii era prea dureroasă, dar poate chiar aşa trebuia să fie. S-a
stins generalul prin aceste locuri şi moartea lui a fost romanţată cu ultimele
ziceri ale lui: “să nu cedaţi Coţii”. Atunci avea o semnificaţie militară, dar
pentru mine are astăzi, doar una legată de frumuseţi montane. Din Ciungi în
sus, drumul era bine cunoscut, iar muchiile prelungi, înalte, ce duceau spre
creasta Făgăraşului, privite cu nesaţul celui ce le vroia cunoscute, erau tot
atâtea locuri pe care le mângâiam cu privirea. Am urcat prin locuri care de abia
acum mi se întipăreau în minte. Am trecut de marile serpentine prin care îmi
tot închipuiam cum se chinuiseră caii, încărcaţi cu tot armamentul cărat pe
panta muntelui. Am trecut pe lângă stâna dintre văi, acolo unde altădată fusese
un pichet grăniceresc şi pe lângă cuptorul de var folosit poate la construc<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ț</span>ia acestuia. Apoi, un ultim urcuş
important ce ne-a scos în strunga înaltă de unde începea coborâşul către stâna
din Coţi. O cunoşteam încă din prima împrejurare când ajunsesem aici. Atunci
venisem pe valea Satului şi întinsesem cortul din sus de stână. Acum, făceam
prima oară drumul întreg şi masul peste noapte era o premieră. Toamna târzie
îşi spunea cuvântul. Era foarte rece. Focul din stână a mai atenuat frigul de
afară. Lângă el ne-am adunat şi am stat acolo până când afară, luna plină şi-a
arătat lumina. Apoi am urcat panta aspră din spatele stânei şi ne-am aşezat pe
grupul de stânci de pe plai. Ne-am lăsat mângâiaţi de lumina rece care
îmbrăţişa muntele, până ne-a cuprins frigul. Ne-am retras în stână şi ne-am
strecurat în sacii de dormit. Peste noapte am ieşit în prispa stânei şi din
întunericul adânc al pădurii de brad, străluceau două scânteiuţe. Ori mi s-o fi
părut! Dar imposibil să fi fost acolo un animal care să ne pândească peste
noapte. A doua zi am urcat până în Şaua Prislopului şi am prins marele drum al
Zănoagei Câinenilor. Ca mai întotdeauna ne-am amintit de poveştile celor din
Câineni, despre familia Piţigoilor, ce-şi aveau stâna nu departe. Era renumită
întreaga familie, drept una zgârcită, ce-şi mâncau de sub unghii şi
scandalagioaică, de nu aveai loc prin preajma ei. Aşa, ca un exemplu, în sat
fiind două biserici monument istoric, se alocaseră fonduri de restaurare pentru
amândouă şi familia sărise cu gura pe săteni şi preoţi, să nu cumva să accepte
aşa ceva. A rămas până la urmă ca ei şi doar una dintre ele a intrat în
restaurare. Dar poate că or fi avut dreptate, pentru că aceasta nu şi-a sfârşit
lucrările nici acum, după amar de ani. Apoi am continuat drumul pe muchia ce ne
ducea spre creasta Făgăraşilor, către Chicile Fedeleşului. Drumul bine
conturat, croit în primul război mondial, ne-a oferit ca mai întotdeauna,
câteva relicve ale luptelor de atunci: gloanţe vechi şi schije de obuze. Ce
trebuie să fi vuit văile de şuieratul acestora. Acum, muntele ne oferea
liniştea de care aveam nevoie. Până a nu ieşi în creastă, am străbătut lunga
căldare din Groapa Turcilor. Pe aici poteca se strecura liniştită şi pe
nesimţite ajungeai în creastă, nu departe de locul fostului refugiu din Tătaru.
Poate că n-aş fi amintit de acest loc, cu denumire netrecută pe hărţi, dacă pe
aici n-ar fi fost primăvara, când zăpada se topea cu repeziciune şi de sub ea
apăreau covoare de brânduşe. De câte ori am ajuns la vremea lor, mă străduiam
să le ocolesc, să nu calc minunea revenirii la viaţă, dar câte una tot oi fi
strivit şi pentru toate suratele ei, îmi cer întotdeauna iertare.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Valea Satului
a fost străbătută de grupul nostru, de atât de multe ori, încât amănuntele ne
marcau mersul prin aceste locuri. Ştiam unde apare izvorul, unde poteca se
sprijină pe coasta muntelui, unde apar ochiurile de poiană, unde sunt cele mai
frumoase cascade şi câte şi mai câte. Când o străbătusem prima oară, aflasem
doar că se termina într-un mare loc de întoarcere a camioanelor care cărau
lemne şi că de acolo trebuia să urci prin pădure, panta muntelui, mai mult
decât aspră, până întâlneai poteca ciobănească. În această împrejurare pe care
vreau să o amintesc, am parcurs în întregime drumul văii. În gară, ne-am
întâlnit cu doi localnici-turişti, familia Cocoş, tatăl şi fiul. Urcau pe vale
până la stâna din Cocoriciu. Era trecut de mijlocul lunii noiembrie. În sat
ne-am pierdut de ei şi doar o singură dată le-am auzit hăulitul. Am trecut de
ramificaţia spre Ciungi şi am continuat drumul pe vale. Până într-o curbă
brutală, unde părăseam valea. Se vedea că aici fusese un pod, acum acoperit de
aluviuni. Aveam să aflu mai târziu, de la cei doi amintiţi, că locul acesta se
numea “podul de frasin”. De aici încolo, ne-am afundat în ceaţă şi profesoara,
tovarăşa mea de drum şi-a scos fluierul – sperietoare de animale chipurile – şi
din când în când mai dădea câte un ţignal. Pe aici drumul era înierbat, semn că
nu mai fusese folosit demult. Adeseori clivajele specifice Făgăraşului,
alunecate din munte, îngustau drumul până a nu rămâne decât o potecă. Am mai
parcurs câteva serpentine şi până la urmă am ajuns în apropierea unei case. Cea
de la Obădariţa. Din casă au apărut cei doi, care pe o potecă ce urca din vale,
scurtaseră drumul. Cam ploua şi nu ne prea convenea să fim udaţi. Noroc că până
la urmă ploaia a stat şi noi ne-am continuat drumul. Cocoş-tatăl, ne-a ţinut de
urât, povestindu-ne mereu câte ceva. Mai ales despre leacuri din plante.
Fiecare boală avea unul. Chiar şi astmul meu avea unul. Mi l-a spus, dar l-am
uitat repede. Îmi aduc aminte că uitându-se la unghiile mele, mi-a spus că
astmul nu-i prea grav. Am ajuns pe nesimţite la platforma de întoarcere, acolo
unde drumul se termina. Bănuiam că mai departe, trebuie să fie o potecă. Doar
ciobanii nu urcau printre brazi şi chiar dacă ar fi făcut-o, ar fi trebuit să
se vadă un loc bine bătut. Cu cei doi Cocoşi, am străbătut valea în continuare,
prin locuri bine cunoscute de ei. Am întâlnit săritori înspumate ale apei, de
câteva ori am sărit de pe un mal pe celălalt şi după câtăva vreme am părăsit
valea şi am urcat malul stâng, până am ajuns prin locurile mult bătute de
ciobanii din Coţi. Aşa am cunoscut continuarea normală a drumului pe vale. Şi
dacă până atunci frumuseţile văii erau doar cele văzute din drumul de sus, mult
bătut, alterate de mâna omului, apoi cele de acum, din locurile înguste prin
care treceam, au fost cele mai interesante. Am ajuns la stână, unde cei doi
ne-au ajutat să spargem vreo două lemne, cu toporul pe care-l aveau cu ei. Am
rămas singuri. După amiaza am urcat până în preajma avenului din Coţi şi pentru
că ploaia iar luase în stăpânire muntele, ne-am întors la stână. Am petrecut o
noapte liniştită. A doua zi, am urcat în Prislop şi am început coborârea pe
muchia Zănoagei Câinenilor. Am depăşit Curmătura Prisăcii şi când am ajuns pe
plai, lângă prima dintre clăi, ne-am dat după ea, adăpostindu-ne de vântul
tăios şi rece. Lângă claie era o scormonitură în pământ. Lângă ea m-am aşezat,
fără să-i dau vreo importanţă. Doar că la un moment dat, profesoara, a observat
un purice pe rucsacul meu. M-am repezit spre el şi am nimerit într-o adevărată
cireadă. Nu mai pridideam să-i caut şi să-i stâlcesc. Am terminat cu rucsacul
şi am început cu hainele. Şi profesoara a început vânătoarea. Până la urmă am
coborât şi undeva departe, la adăpostul unui gard, feriţi de ochi curioşi,
ne-am dezbrăcat şi ne-am puricat reciproc. Când am ajuns în sat şi apoi am
ieşit în şosea, ne-am întânit cu Cocoşii, cărora le-am întins mâna. În palmă se
lăfăia un puric cât toate zilele. Le-am povestit întâmplarea, dând vina pe
stâna Coţilor de unde credeam că-i colectasem. Ne-au spus că nu era adevărat şi
că probabil ne nimerisem lângă un culcuş de vulpe şi de abia atunci ne-am adus
aminte de gropiţa lângă care stătusem. Acasă, oricât m-am ferit, tot mi-am
umplut pisicile cu animalele luate de la vulpe. Şi mai este ceva de adăugat.
Peste un an, la bordeiul de la apa Cumpănită, ne-a vizitat un cioban. “Parcă
v-aş cunoaşte. Parcă era cu dumneavoastră o blondă, când v-aţi dezbrăcat lângă
un gard.” Să mai crezi că muntele nu are ochi!<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Apa Cumpănită
a fost ţinta multor excursii frumoase. Le-am pierdut şirul sau unele nu merită
a fi amintite. Unele însă semnifică locuri mult umblate, dar pentru mine au
fost premiere mult râvnite. Urmărind drumul spre apusul Făgăraşilor, în faţă cu
imaginea altor munţi iubiţi, cei ai Lotrului, poteca ce se strecura din vârful
Tătarului sau pe sub acesta pe versant sudic, apoi pe sub Chicile Fedeleşului
şi cea a lui Schiau, trecând pe deasupa Gropii Turcilor, pe lângă locul
împământenit într-un scoc bine conturat, pe lângă fundaţia vechiului refugiu, erau
tot atâtea locuri pe lângă care am trecut de foarte multe ori. Mai departe,
înainte de a ajunge la Chica Pietrii, poteca marcată cu cruce roşie, se
desprinde spre una din muchiile nordice, ce ne conduce către Turnu Roşu. Mai
întâi prin Şaua Corbului, apoi prin poiana presărată cu stâncării şi lumină din
belşug, după care se strecoară printre brazi, până ajunge la marea potecă ce
duce spre noua aşezare a stânei din Strâmbanu. Apoi poteca largă străbate o
pădure de fag, frumoasă în toate anotimpurile, dar mai ales primăvara, când
flori de tot felul şi fire de iarbă timide, răzbat de sub covorul de frunze
care le-a ţinut de cald toată iarna. Până ajungi în Lunca Pleşii, sub Chica lui
Ionel, totul transpiră frumuseţe şi nici nu ştii când ajungi în locurile luncilor,
adăpostite pe de o parte de fagi, iar pe cealaltă de mestecenii ce-şi freamătă
frunzişul sclipitor. Aici drumurile se despart. Vechea potecă urmăreşte creasta
muntelui, trece pe lângă un căuş cu izvor, se abate pe coastă, pe drum de brână
mult umblat şi coboară direct în ogoarele oamenilor, intrând printr-o poartă,
semn că de acum locurile au stăpân. Dar din lunca amintită, mai este o potecă,
mai directă, mai scurtă, marcată cu punct roşu şi care te aduce la mânăstirea
Turnu Roşu, vestigiu istoric – mânăstirea are vechea biserică cam de pe la
1600. Te abaţi la dreapta şi prinzi repede serpentinele multe ale potecii.
Câtăva vreme te plimbi pe coasta muntelui, fără un prea mare coborîş. Apoi
coborârea pe muchia muntelui te duce dintr-o parte într-alta a ei, ameţind până
ajungi jos. Pădurea de fag, unii doborîţi de bătrâneţe şi furtuni, au de multe
ori pe trunchiurile lor, adevărate colonii de bureţi. Doar să-i prinzi când
apar şi mustesc de prospeţime şi să n-ai neşansa să treacă altul înaintea ta, să
te lase cu buza umflată, când le vezi urmele celor proaspăt culeşi, cum am avut
noi într-una din coborâri, când speram că cel dinaintea noastră, îi va lăsa la
locul lor. După ce ai coborât repezoiul muchiei, ajungi la capătul drumului
forestier. Am apucat să văd, cum pe aici încercau să urce unii cu motociclete
de mount-bike. Dar atunci n-au reuşit decât să strice poteca ciobănească. Poate
altădată chiar au urcat. Până la mânăstire mai faci 1 km. Alături de biserica
veche, s-a construit una nouă, din lemn şi chilii chiar impunătoare. Au tăiat
însă muntele, cu brutalitate şi dacă nu vor face un zid de sprijin pe măsură,
se vor trezi cu o alunecare de teren de toată frumuseţea, peste toată osteneala
de până acum. Un moment de pioşenie şi încă 4 km de drum până la staţia de cale
ferată. Mai întâi însă, treci prin satul ardelenesc, cu aşezări specifice şi
obiceiuri ce-ţi sar în ochi. Iar sfârşitul unei zile de duminică, cum le-am
apucat mereu când am trecut pe aici, cu oameni ce se pregătesc de ieşit la
poartă la sfat, unii poate doar la cârciumă, cu tineri gălăgioşi, cu obiceiuri
importate, alcătuiesc un spectacol în sine, care întotdeauna m-a impresionat.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Miclăuşul era
unul din vârfurile despre care auzisem lucruri interesante. Dar şi dacă n-ar fi
fost aşa, ţuguiul care domina văile era unul era unul interesant. Într-una din
zile am plecat chitit să urc vârful. În tren, ne-am întâlnit cu Mihai, personaj
pitoresc, vestit mai ales prin cantitatea de băutură pe care o ingera mai în
toate plimbările lui montane. Am urcat pe valea Satului, prin poiana Ciungilor
şi până la urmă tot în bordeiul de la Apa Cumpănită am ajuns. Acolo l-am
abandonat pe Mihai, căruia cred că i-am făcut un bine, pentru că îşi putea
savura în linişte vinul din sticla din care mai trăsese pe ascuns şi în timpul
urcuşului. Am zăbovit puţin în bordei, după care am plecat în căutarea
Miclăuşului. Am străbătut domeniul stâncos al Sturilor Vâlcului, am trecut de
îngrămădirea de stânci din vârful Moaşei, apoi de şaua molcomă, unde am
întâlnit un cioban sfătuitor pentru drumul Miclăuşului. Am apucat-o la dreapta.
Bătea un vânt cumplit. Ne îndoia pur şi simplu. Am căutat cât puteam de repede,
pavăza Cocoriciului, care ne-a adăpostit de vântul turbat. Apoi pe hăţaşul
oilor, ne-am îndreptat spre vârful înălţat solitar, parcă la marginea
Făgăraşului. Parcă de acolo de sus, o mare prăpastie se căsca spre lumea de
jos. Altădată când treceam pe muchia Vemeşoaiei, Miclăuşul chiar aşa părea.
Versantul dinspre valea Boiei Mici, avea pe întinsul ei, o ruptură care sfârşea
în pădurile văilor. Pe înălţimea rupturii, nu era decât stâncă golaşă.
Avalanşele iernilor năpraznice, târâseră totul în calea lor. Doar sus, deasupra
rupturii, stătea coroniţa unei poieni înalte. Acum însă doream să ajungem pe
vârf, dar cum am depăşit locurile cu stânci rătăcite pe coasta muntelui, pe
măsură ce ne apropiam de marea şa ce despărţea Miclăuşul de Cocoriciu, vântul
părea că vrea să ne smulgă din loc. Am renunţat, şi dintre noi, cel mai
nevolnic, Ionică, s-a încumetat să meargă mai departe dar nici el nu s-a urcat
pe vârful ţuguiat, ci s-a îndreptat către Şaua Surului. Cum era el mic şi slab,
mă mir că vântul nu l-a smuls, să-l poarte către văile adânci. Noi ne-am întors
la bordei şi nu mult după aceea a sosit şi el. Aşa că atunci, cel puţin, nu am
reuşit să urc vârful Miclăuşului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Muchia Vemeşoaiei devenise un
vis. Doar tovarăşi de drum mai trebuia să-mi găsesc. Până la urmă, cei
obişnuiţi, profesoara, Suzana şi Ionică, au fost tentaţi de o astfel de
aventură. Ştiam doar că trebuie să urcăm pe valea Boia Mare, că undeva trebuie
să traversăm apa şi să urcăm chiar de la începutul muchiei. Poiana Arsurilor,
vârful Olanului, cel al Vemeşoaiei şi Galbenu, reprezentau toate cunoştinţele
mele despre traseu. Pe valea Boia Mare am tot mers până i-am depăşit confluenţa
cu cea Mică. Cabana aflată la întâlnirea celor două râuri gemene, doar am
zărit-o prin frunzişul pădurii. Apoi am întins pasul în continuare. Am trecut
pe lângă o veche păstrăvărie, am trecut un pod şi tocmai când ne întrebam cam
cât mai avem de mers până să întâlnim poteca pe care ar fi trebuit să urcăm,
ne-am întâlnit cu un om călare pe bicicletă. Noroc cu el, pentru că ne-a întors
şi ne-a arătat poiana de pe malul râului pe care trebuia să-l trecem prin vad,
după care aveam să prindem poteca ciobănească. Dar până atunci avea să mă
fugărească zdravăn, pentru că el mergea cu bicicleta şi eu pe jos şi nici măcar
nu eram prea odihnit, venit după un drum de mai bine de 12 km. Ne-a arătat
poiana, una la care, aproape neobservat, ducea un drumeag. Locul nu era mai
departe de vreun kilometru de confluenţa râurilor. Am trecut râul prin vad.
Noroc că lăţimea râului nu era prea mare, altfel am fi îngheţat de-a binelea,
atât de rece era apa, acum, în toiul lunii iulie. Urcuşul, pe firul apei Cioroiului,
trecea mai întâi prin căuşul acestuia, năpădit de vegetaţie şi stâncării de tot
felul. Apoi poteca începea să urce pe malul drept al pârâului. Urcuşul,
judecând după muchia ce ţâşnea din malul râului Boia Mare, era totuşi domol,
pentru că avea serpentine cât să ameţeşti cu totul. Aşa că nici n-am prea
obosit. Căldura mare a zilei de iulie, era potolită de umbra fagilor pe sub
care poteca se strecura. Apoi mult mai sus, am ajuns într-o poiană, presărată
cu arbuştii mărunţi ai păducelului. Apoi poteca iar intra în pădure. De sus,
răzbăteau până la noi, zgomot de turmă ieşită la păscut. Când am depăşit şi
această perdea de pădure, o poiană întinsă ne-a condus până la stâna din
Arsuri. Ne-am tras sufletul pe prispa stânei şi acolo am aflat că până aici ajungea
drumul forestier de pe valea Boiei Mari, căruia poate, dacă n-am fi prins
poteca, ar fi trebuit să-i parcurgem cei 25km. Apoi am luat-o din loc. Prin
poiană, căldura zilei de iulie aproape ne-a doborât, mai ales că până la
cealaltă stână, cea din Rebegei, pădurea era doar pe lăturile potecii. Când am
ajuns la stâna amintită, eram aproape terminaţi. Ciobanii ne-au primit cu
entuziasm. Erau cam rari turişrii pe aici. Aveau cu ei căţeluşi abia născuţi şi
de lângă care chiar nu ne-am fi dat duşi. Ne-au arătat stâna din apropiere, cea
a Satului, apoi începutul potecii ce cobora pe muchia Tâmpului până în valea
Boiei Mici şi, mai ales, drumul către altă stână, mai sus, cea din Proţap.
Despre drumul nostru ce se vroia trecut peste vârfurile Ciortei, nu prea ştiau
multe. Aşa că ne-am desprins din joaca cu căţeii şi de cănile de jintiţă
oferite şi ne-am înălţat către podişul Proţapului. Am urcat susţinut pe lângă
viroaga prin care se scurgea izvorul stânelor, ce venea şi mai de sus, de la
ultima dintre ele. Ne-a întâmpinat pe marginea podişului pe care era aşezată
stâna, un baci cu chimir lat. Aflase de venirea noastră cu mult înainte de a
sosi în preajma stânei lui. Apoi i-am vizitat stâna. Una joasă cum n-am prea
văzut. S-a dovedit ospitalier şi mai ales guraliv. De la el am aflat prima oară
de povestea neamţului ce-şi găsise moartea pe aceste meleaguri şi tot de la el
am aflat despre vizitatorii străini care-i erau oaspeţi în fiecare vară. Unul
era judecător în Austria şi altul, tot mare, spunea ciobanul, şi tot de acolo.
Urcau până la el cu o maşină puternică, de teren. Aici îşi întindeau cortul. Şi
chiar că era un loc de privelişte deosebită. Fetele, însoţite de Ionică, au
intrat în stână şi nu l-au lăsat pe baci, până nu le-a săturat cu jintiţă şi
lapte şi parcă spuneau a doua zi, că l-au pus să le facă şi un bulz. Peste
noapte cerul înstelat ne-a ţinut de urât. Dimineaţa senină care a urmat, ne era
favorabilă găsirii drumului de care habar n-aveam pe unde ne va duce. Am urcat
pe plaiul golaş până la stâna din Izvorul Iepii, acolo unde ţâşneau izvoarele
din stâncă. Îi mai spunea locului, cel cu Şapte Izvoare. Ne-am refăcut provizia
de apă şi am început să urcăm vârtos panta muntelui, către stâncăriile cu forme
ciudate, despre care ciobanii ne spuseseră că se chiamă “Copiii lui Mircioiu”,
clădite sau ba, tocmai de aceştia. Vârful pe care am ajuns ar fi trebuit să fie
cel al Olanului, pentru că mai departe, fără mare urcuş, am ajuns pe altul tot
cu stâncării bizare. A urmat o coborâre lungă până’ntr’o şa adâncă, aflată la
aproape 200m diferenţă de nivel. Până acolo, poteca îmbrăca coasta muntelui,
cea nordică, strecurându-se printre tufe de afin şi de bujor de munte, iar
priveliştea către creasta înaltă a Făgăraşului, către Suru, Budislavu, Miclăuşu
şi cât se vedea din Ciortea, promitea locuri minunate. Era vremea începutului
de vară şi curmătura cea adâncă, avea ascunsă în ea un lăcşor, adunat aici din
zăpezile cele mari, ce de abia se topiseră. Apoi, am început să urcăm din greu
panta ce ducea spre vârfurile cele multe ale Vemeşoaiei. Nu prea era potecă,
aşa că am început să urcăm, uitându-ne spre creasta înaltă, pe care vroiam să o
învingem. Am ajuns sus, printre multele stâncării de pe creastă, acolo unde
priveliştile de mai înainte, păreau şi mai frumoase. Nu era potecă pe unde
mergeam şi nici măcar hăţaşe nu prea erau. Jos, departe de noi, pe coasta
sudică, am zărit o stână, probabil cea din Vemeşoaia. Mai departe, am trecut de
vârful Galbena şi am ajuns în şaua cu acelaşi nume. Am întâlnit aici un cioban,
cu tot alaiul pastoral cuvenit. Ne-am aşezat la odihnă, alături de ciobanul
dornic de figuri omeneşti. Ne-a arătat ceva mai sus, o fântâniţă spunea el, un
izvoraş acoperit cu o lespede. Noi vroiam să urcăm Piatra Tăiată, apoi
Grohotişul şi să prindem muchia colţuroasă a Ciortei, de care ştiam încă de
când plecasem că nu era prea ospitalieră. Se cam îndoia ciobanul că vom putea
merge pe acolo şi ne tot arăta poteca ce ducea la lacul Budislavului. Oglinda
lacului se zărea de aici şi poteca ce ducea spre el, bine conturată în coasta
stâncosă, aşişderea. Noi însă am ţinut-o pe-a noastră. Doream să urcăm pe
Ciortea. Până pe vârful rotunjit al Grohotişului, am ajuns uşor. De aici însă,
n-a mai fost chipă să o urnim pe Suzana. Eu am rămas cu ea, iar Mioara şi
Ionică au urcat până pe Capul Gemenilor, primul ţanc al Ciortei. Au încercat să
urce şi mai departe, dar li s-a părut greu şi rucsacii erau pe Grohotiş şi au
hotărât să se întoarcă. Când ne-am regrupat, am zăbovit cât să ne spună Ionică,
ce frumuseţi stăteau ascunse în căldarea Grohotişului, cea de pe versantul
sudic. De atunci am tot nutrit gândul că voi ajunge vreodată pe acolo. Apoi
ne-am despărţit, Suzana şi Ionică au plecat să caute poteca arătată de cioban,
iar noi, ceilalţi doi, am coborât versantul celălalt al Grohotişului, direct
către lacul Budislavu. Panta înierbată a muntelui, se asprea văzând cu ochii,
dar gândul să ne întoarcem din drum, nu ne-a venit. Am continuat coborâşul şi
curând am avut de a face cu primele stâncării. Au urmat apoi brâne scurte,
hornuri aproape verticale, cum îi stă bine muntelui, dar nouă numai bine nu
ne-au prins. Coboram cu atenţie iar pericolul verticalei muntelui, ne pândea la
fiecare pas. Iar când am ajuns în apropierea lacului, au urmat cele mai
dificile obstacole. O brână, alta, un horn lung şi în sfârşit grohotişul
prelung care ne-a scos pe malul lacului, acolo unde am avut tot timpul să
răsuflăm uşuraţi. Ne-am întins cortul, ne-am aşternut izoprenele pe iarba
mătăsoasă a înălţimilor şi ne-am întins la soare. Cred că au trecut vreo două
ore, până să ajungă aici şi ceilalţi doi. Era aici în căldare vremea bujorului
şi tot locul părea al unui miracol, de care multă vreme aveam să ne aducem
aminte, ba chiar de mai multe ori am încercat să reînviem visul. Niciodată nu
l-am mai prins. Nici bujorul nu mai era în floare, nici soarele nu mai era atât
de generos, nici, mai ales, ce-a urmat după apus, nu ne-a mai adus aminte de
raiul coborât pe aceste meleaguri, nu a mai fost la fel. Pe înserat au ajuns la
noi şi ciobanii, cu care am tăifăsuit până ne-a ajuns noaptea. Cer senin cu
stele multe şi o linişte de s-o tai cu cuţitul. Când s-a făcut de ziuă am
luat-o din loc. Am prins poteca ciobănească, care ne-a scos undeva sus, aproape
de vârful înalt al Budislavului şi ne-am luat din picioare greul urcuşului de
pe traseul turistic şi ne-a fost de folos drumul acesta, pentru că am găsit
firul pârâului principal ce alimenta lacul, iar crestele Ciortei păreau mai
frumoase de pe aici. Ne tot întorceam privirile către abruptul Grohotişului şi
atunci ca şi în alte împrejurari, ne-am tot minunat de ce ispravă făcusem. Ca
să nu mai spun de ce epitete de nebuni, ne-a adresat Suzana, uitându-se mereu
ce pantă coborâsem. Am urcat Budislavu, cât mai rămăsese din el, apoi am trecut
pe coasta Surului, pe la Izvorul lui Glavă şi primul popas serios, l-am făcut
în Şaua Surului. Am mâncat şi am admirat “nonşalanţa”, cu care împrăştia
resturile madam Suzana, comparând atitudinea ei aproape ostilă muntelui, cu cea
de la refugiul Armăsarului din Cozia, pe care-l păstorea. Acolo, mai mereu ne
punea să strângem câte hârtii or fi fost prin prejur şi să luăm cu noi
resturile necomestibile până jos în vale. Până în Şaua Apei Cumpănite nu ne-am
mai oprit. Aici altă nepotrivire de opinii. Suzana vroia să coboare pe drumul
Coţilor şi aventuroşii de pe Grohotiş, să coboare la Turnu Roşu. Aşa că ne-am
despărţit şi nu mi-a părut nicio clipă rău, pentru că drumul pe creastă şi cel
prin pădurea de fag, revenită la viaţă şi trândăveala din Poiana Pleşii, nu
ne-au prins rău. Şi dacă nu ne-ar fi luat-o înainte un sătean ce-şi trăgea vaca
de căpăstru, am fi găsit şi fagul cu bureţi proaspeţi, numai buni de-o
tocăniţă. De întâlnit ne-am întâlnit în gara Câinenilor şi cât de cât ne-am
povestit locurile văzute.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am mai scris
în alte împrejurări despre aventuri în căldarea Grohotişului, trimiţând
articlole la revista Invitaţie în Carpaţi, sau cum se numea în vremea aceea,
Munţii Carpaţi. În nicinul din articole nu am descris însă, amănunte din cele
care interesau doar pe cei care fuseseră pe acolo. Două mai cu deosebire merită
să mi le reamintesc.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Prima dintre
ele a pornit pe drumul cunoscut pe muchia Vemeşoaiei. Doar că acum, cuminţiţi
de abruptul Grohotişului pe care-l coborâsem, am prins poteca pe coasta
acestuia şi am ajuns cu bine pe malul lacului. Aveam cu noi cortul în care
încăpeam toţi trei, Suzana, Mioara şi subsemnatul. Pe muchie, de data asta,
pornind de la stâna Iepii, pe coasta Grohotişului, pe sub cascadele ce coborau
muntele, prin strunga, adevărată poartă de intrare în căldare, printre tufele
de afine dulci, de sfârşit de sezon, şi merişor acrişor, am ajuns cu bine în
căldare. Lipseau tufele de bujor în floare. Am lăsat-o pe Suzana la cort, să-şi
mănânce în tihnă punga cu seminţe de floare a soarelui şi cu Mioara am urcat
Turnul Lacului. Am admirat în fugă arcada micuţei peşteri de lângă bordeiul
ciobănesc, am ajuns în Portiţa Avriglui şi am început urcuşul ceva mai abrupt
al vârfului de peste 2200m. Nu era nimeni în căldarea Avrigului şi acolo au
ajuns doar vreo doi din ciobanii de la bordeiul pe lângă care trecusem, care
profitau de singurătatea locului, ca să se scalde pe îndelete. Am coborât în
şaua îngustă de unde Ciortea îşi desfăşura creasta înaltă. Poate de-ar fi fost
dimineaţa, ne-am fi încumetat să-i urcăm coama ascuţită, cu atât mai mult cu
cât ştiam că altă dată, pe aici se desfăşura traseul de creastă, marcat cu
aceeaşi dungă roşie de acum. Se cam vedea pe unde am fi putut merge. Cumva, pe
abruptul dinspre lac, mai ales că altă dată izbutisem să urc peretele Ciortei.
Acum ne-am întors, coborând direct pe hornul ce pornea din şa. Curând am ajuns
prin locurile din care se forma unul din pârâiaşele ce alimentau lacul Budislavului.
Mai jos ne-a apărut în faţă spinarea grăsuţă a unei marmote speriate. Am
găsit-o pe Suzana terminând ultimele seminţe din punga cam mărişoară cu care o
lăsasem. Apoi, mai spre seară, au ajuns la noi ciobanii cunoscuţi din altă
vară, cu care ne-am întins la vorbă. Eram cel mai obosit şi primul care am
intrat în cortul întins lângă stânca pe care o vroiam protectoare. Când s-a
făcut întuneric, cerul era spuzit de stele. Mai către miezul nopţii, au apărut
primele fulgere. Până au ajuns la noi stropii de ploaie şi trăznetele puternice
de hăuia muntele, totul a fost bine. Când acestea s-au înteţit, au apărut şi
problemele Suzanei. Mai întâi închipuite dureri în genunchi. M-am trezit şi
i-am dat Ben-Gay-ul, să se ungă prin locurile dureroase. Apoi a apărut senza<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ț</span>ia mărturisită de vomă. Somnoros,
am sfătuit-o să scoată capul din cort şi să-şi bage degetele pe gât. A spus că
aşa ceva, ea nu poate să facă. Apoi Mioara s-a trezit şi a început să-i facă o
frecţie generală pe bust. Cât o fi ajutat-o aceasta. În sfârşit, odată cu
trecerea trăznetelor în altă parte a muntelui, şi-a revenit Suzana şi am putut
să dormim puţin. Cred şi astăzi că simptomele avute, erau doar manifestarea
unei crize de isterie şi remediul clasic ar fi fost două perechi de palme. A
doua zi am străbătut creasta peste Budislavu, Suru, Tătaru şi Chicile
Fedeleşului. Undeva, după Apa Cumpănită, ne-am întânit cu o turmă ce venea de
la o stână aflată sub Tătaru, pe versantul nordic. Ne-a spus că pe acolo
furtuna luase cortul unor turişti şi zburase acoperişul stânei. Noi scăpasem
uşor.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Tot în
căldarea Budislavului am mai avut o întâmplare, mult mai dramatică, ce s-ar fi
putut termina destul de rău. Acum, colegele de cort au fost mai paşnice, mai
obişnuite cu muntele. Intrasem în cort seara târziu, după discuţii nesfârșite
cu ciobanii. Era cerul senin şi nimic nu ne făcea să credem că vom avea parte
de o noapte cu furtună cumplită. Eram lângă aceeaşi pavăză de stâncă. După
miezul nopiţii, o pală de vânt năpraznic venită din vale, a culcat pânza
cortului prima oară. Apoi, vântul şi-a schimbat direcţia. Venea dinspre apus,
de acolo de unde vin marile furtuni. Mi-am trezit tovarăşele de drum şi ne-am
proptit fiecare în câte-un colţ al cortului. Auzeam de departe vuietul
năpraznic al vântului şi când acesta se proptea în cort, ne mişca din loc şi pe
noi. Am mai deschis de vreo două ori cortul şi am constatat că pânza de
deasupra era moale de tot. Afară începuse să plouă sau poate ploua mai demult
şi nouă nu ne mai păsa. Între două rafale mi-am povăţuit colegele să se încalţe
şi să-şi strângă lucrurile în rucsac, aşa, pentru orice eventualitate. Mai
târziu, m-au acuzat că le-am băgat spaima în oase. Una din tovarăşele mele a
stat ghemuită în sacul de dormit, văitându-se cât era de bolnavă. La urma
urmelor, ce căuta acolo? Cealaltă nu putea să-şi strângă rucsacul pentru că îl
lăsase afară şi se întreba cam pe unde ar fi putut fi. Până la urmă vântul a
scăzut în intensitate şi am ieşit afară să vedem ce-i cu pânza cortului, de era
aşa moale. Ploua cam tare, dar am avut răgaz, la lumina lanternelor, să punem
la loc cele două ancore ce le smulsese vântul, după care cam uzi, am intrat din
nou în cort. Mai către ziuă, când totul luase sfârşit, am mai ieşit odată din
cort, numai bine să vedem lanternele ciobanilor îndreptate spre noi. Le-am
strigat că am trecut noaptea cu bine. Când, în sfârşit, am plecat şi am ajuns
la bordeiul lor, ne-au spus că nu mai apucaseră o astfel de furtună şi că
speriaţi au abndonat oile şi au intrat în bordei. Mioara şi-a găsit rucsacul în
apa lacului. Noi am ajuns în Portiţa Avrigului şi de acolo, pentru că pe
creastă erau vălătuci de nori, am coborât spre Bârcaciu. Ne-a prins ceaţa către
vale şi numai datorită marcajului proaspăt refăcut, am ajuns cu bine la cabana
din Bârcaciu. Şi acolo vântul făcuse ravagii. Le smulsese uşa de la intrare şi
se minunau cum de rămăsese cabana în picioare. Noi am coborât către Poiana
Nemţului, de unde cu o maşină am ajuns la gară şi, de acolo, cu trenul la
Vâlcea.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Au mai urmat
încă multe excursii, în Făgăraşul care, într-un fel, mi-a marcat viaţa. Au
ieşit din întâmplările acelea, multe texte personalizate pe momentele acelea.
Pe unele le-am publicat în unele reviste, pe altele le-am păstrat doar pentru
mine, iar pe altele bănuiesc că încă le voi mai parcurge şi scrie despre ele.
Până într-o zi, când bocancii, rucsacul şi pioletul va trebui să le anin în cui
şi din Făgăraşul îndrăgit, ca şi din alţi munţi pe care i-am străbătut, nu vor
rămâne decât gândurile aşternute pe hârtie şi, mai târziu, poate nici acestea.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8012789762411985644.post-80012543933842526942022-04-19T20:40:00.001+03:002022-04-21T06:30:58.676+03:00Muntele vrăjit<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2GFX9VFJULa9Keutl6vQgYDZ1wVvGi1KvSdGzW00D05n5H-HAqAj4dFU9o7oSQ_XkBybrw-hVfulUslPfKcI1ROo_Y1huhmVs-FHXvrpoa6YJMtO7JfVSCitpQ-IrTiTehLxvswmjOobCnSFhLMzCeVwIm2lWEOScLJgsG2yskRWwAvp97tv4j58C/s4799/img364.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3089" data-original-width="4799" height="206" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2GFX9VFJULa9Keutl6vQgYDZ1wVvGi1KvSdGzW00D05n5H-HAqAj4dFU9o7oSQ_XkBybrw-hVfulUslPfKcI1ROo_Y1huhmVs-FHXvrpoa6YJMtO7JfVSCitpQ-IrTiTehLxvswmjOobCnSFhLMzCeVwIm2lWEOScLJgsG2yskRWwAvp97tv4j58C/s320/img364.jpg" width="320" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Moto: “O clipă inima mi se făcuse
cer.”<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <i>Vasile Voiculescu</i><i> </i> <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">De curând
ajunsesem proaspăt posesor de autoturism. O Dacie 1100, așa cum ieșise de
curând primul autoturism românesc. Șofam de ceva vreme, de când nea Mitică,
șoferul de pe mașina șantierului, aproape prieten de-a adevăratele, îmi pusese
în mână pentru prima oară, volanul unei mașini. Acum, că ajunsesem să am mașină
proprie, îmi încolțiseră în minte drumurile pe care mi le dorisem încă de
copil. Așa am însăilat unul din acestea, ce-și propunea să străbată trecând din
Brașov, mai întâi ceva din meleagurile ardelenești, mai apoi pe cele moldovene
și până la urmă să ajung în Țara de Sus, cu gândul la munții Rodnei.
Călătorisem cu gândul pe hărți, câte erau prin anii copilăriei și mai apoi <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">în</span> primii din cei ai tinereții,
străbătându-le meleagurile prin scrierile călătorilor care ajunseseră la mine
prin publicații mai mult sau mai puțin organizate.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">O noapte
petrecută undeva la Miercurea Ciuc la o gazdă întâmplătoare, mai apoi
străbătând munții către Țara Moldovei și mai spre seară, popasul la Borșa,
într-o casă țărănească, care cuprindea în ea parfumul vremurilor de
odinioară.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>În camera cu tavanul cu
grinzi de lemn, erau paturi largi, cu țoale maramureșene, printre care ne-am
găsit locul de visare către munții Rodnei pe care aveam de gând să-i străbatem
de a doua zi încolo.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">A doua zi am
început urcușul. Nu-mi mai amintesc poteca pe care am abordat-o, dar știu că în
urmă am lăsat instalația pentru sărituri cu schiurile, existentă aici prin
1970, anul primului contact cu munții Rodnei. La pădurea de brad am ajuns repede
și cam la limita cu ea, ne-a ieșit în cale o pisică sălbatică. Era prima pe
care o întâlneam pe munte și poate speriată, a dispărut repede în pădure. Ne-am
cotinuat urcușul și după ceva vreme am ajuns la fosta cabană Puzdrele. Aveam de
gând să rămânem aici peste noapte și a doua zi să plecăm spre vârful Ineului.
Către seară s-a umplut cabana cu turiști în general tineri. Și spun asta pentru
că împreună cu ei a urcat și un personaj în vârstă, poate conducătorul
grupului. Deosebit de activ personajul și nu și-a potolit vioiciunea, decât
atunci când și-a văzut întreg grupul, orânduit fiecare la patul lui.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Peste noapte a
început ploaia. Una mocănească. Cu ceața coborâtă până peste cabană. A plouat
toată ziua. Doar către după-amiază a fost o scurtă bucată de timp, când cerul
n-a mai slobozit apă peste munte. Câțiva dintre turiștii aflați în cabană, au
ieșit afară, într-un loc bine cunoscut de ei și s-au întors de acolo cu niște
ciupercuțe portocalii, pe care nu le mai văzusem până atunci. Mi-au spus că se
numesc gălbiori și din ei se face o minunată tocăniță. Ne-au dat și nouă să
gustăm și le-am găsit delicioase. Le-am dus dorul multă vreme, considerându-le
o specialitate a locurilor și asta până când le-am găsit și pe meleagurile
apropiate nouă. Spre seară a reînceput ploaia și dimineață când ne-am sculat,
tot așa o ținea. Dacă măcar în ziua asta ar fi fost vreme de urcat Ineul, ținta
noastră, am mai fi lungit un pic ciosvârta de concediu pe care izbutisem să-l
ciupesc șantierului, dar așa nu ne-a rămas decât să coborîm din munte. Ne-am
luat mașina lăsată la gazda noastră cea cu camera maramureșană în care dormisem
și am început lungul drum către casă. Probabil că atunci, în goana mașinii, s-a
însăilat gândul la altă excursie pe meleagurile Rodnei, cu soare mult și poteci
montane străbătute de la un capăt la celălalt.<span style="mso-spacerun: yes;">
</span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Intr-una din
verile anilor 70, am pornit din nou spre munții Rodnei. În ce mă privește,
eșecul excursiei sfârșite la cabana Puzdrele, mă făcuse să-mi doresc cu
ardoare, parcurgerea întregii creste a munților Rodnei. Cu câțiva prieteni,
nedespărțiți la vremea aceea și pe care mai apoi, peste ani, viața i-a cam
risipit, am însăilat excursia cea mare a anului acela. Întâlniți pe peronul
Gării de Nord, am coborât din acceleratul care ne-a dus pînă în depărtata Vatra
Dornei. Intr-un periplu cu peripeția ploii nedorite, am străbătut până la urmă
locurile pe care ni le propusem din munții Călimanului. Mai apoi, după ce am
coborât din Căliman, am pornit pe calea ferată meșteșugit croită printre munți.
Mă aflasem prima oară prin aceste locuri, într-o excursie de studii al
ultimului an de studenție - 1957. Cu mai toți colegii, însoțiți de unul din
profesorii de bază ai anilor de studii, oprind vagonul nostru călător în
locurile de interes pentru viitoarea noastră meserie, am mai găsit pe alocuri
și priveliști din cele care stimulau aspectele unor viitoare expediții montane.
Dar ce nu era interesant pe această cale ferată, cu viaducte aninate din
munte-n munte, peste adâncimea unor văi, cărora doar le bănuiam firul vreunui
pârâiaș, intrând prin munți când nici nu te așteptai, uneori întrebându-ne unde
o fi locomotiva, intrată prea devreme intr-alt tunel?...<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Acum însă ne
îndreptam, cu mers încetinit din cauza pantei mari pe care gâfâia un biet tren
al anilor 50. În stația Ilva Mică, daca îmi aduc bine aminte, un stâlp cu
marcaj și săgeată indicatoare turistică, zărit de pe fereastra vagonului, ne-a
arătat o cale ce ni s-a părut mai scurtă către Rodna Veche, loc de unde ar fi
început periplul nostru prin munții Rodnei. Am coborât repede din tren, cât
ne-a permis și șederea mai îndelungată în stație. Am urmat marcajul, străbătând
locurile cu pajiști la vremea cositului. Miasma îmbătătoare a fânului de curând
cosit, ne-ar fi îmbiat la odihnă nocturnă, în casele noastre cărate în spate,
de nu ne-ar fi împins de la spate drumul lung pe care ni-l doream. Până la urmă
am ajuns în Rodna Veche, străbătându-i repede străzile, aflate sub anii mulți
trecute peste ele. De abia la întoarcerea acasă am aflat că in orașul străbătut,
se afla și biserica veche de prin secolul 13-14 caruia măcar în fugă am fi
putut să-i vedem zidurile încărcate de istorie. Dar eram într-o adevărată cursă
contra cronometru, noi dorind să ajungem înaintea nopții la casa scriitorilor
pe atunci, unde speram să fim găzduiți. Așa s-au petrecut lucrurile si noi
ne-am bucurat de odihna meritată în ceea ce era pe atunci mica localitate din
Valea Vinului. Însetați, am mai avut răgazul să ne-o potolim, în izvorașul cu
apă minerală, aflat oarecum în curtea casei în care eram găzduiți.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am avut un
somn liniștit și dimineața ne-a găsit gata pregătiți pentru marele drum de pe
creasta munților Rodnei. Am parcurs la început un drum îngust, cam pietros, un
drum de mină, probabil abandonat de ceva vreme. Am găsit în lungul lui, uneori
pietre specifice minelor din nordul țării. Minerale frumoase, cu neînchipuite
forme și uneori o coloristică deosebită. Am trecut pe lângă ele cu admirație,
dar luarea lor cu noi, măcar pe unele, ne-ar fi îngreunat rucsacii prea mult.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Era o zi
frumoasă, din cele pe care ni le doream. Cam obosiți poate, până la urmă am
ajuns pe linia de creastă a munților, în Șaua Curățelului. Apoi am urmat poteca
marcată, dar pentru ziua dintâi a acestor munți, am campat pe malul lacului
Lala Mare. Era la vremea aceea, pe malul lacului, un bordei. Cam amărât, dar
încă bun de adăpostit. Am renunțat la întinderea corturilor și în bordei ne-am
aranajat locul de mas peste noapte. A fost o după-amiază liniștită și pentru
noi, veniți din vârtejurile munților Călimanului, o adevărată binecuvântare.
Noaptea s-a arătat liniștită, doar că la un moment dat, pe lângă bordei s-au
auzit pași omenești. Nu ne-a deranjat nimeni, dar o oarecare sperietură tot am
tras.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Dimineața, cât
mai matinal am putut, ne-am luat tărhatul în spate și am luat calea Ineului.
Mai întâi pe poteca însăilată pe coasta muntelui și mai apoi direct către
vârful pe care oricum ni-l doream agățat în palmares. Și tot urcând din greu
muchia muntelui, ne-a apărut în față un cort, a cărui înfățișare ne-a părut
cunoscută. Și numai bine că din el a apărut figura unui om cu ceva echipament
militar pe el și ne-a întâmpinat cu bucurie mare. Era același personaj cunoscut
nouă de pe coastele Ursului, din munții Căpățânii. De data asta a lăsat la o
parte orice prudență profesională și ne-a poftit în cort și ne-a arătat toate
cele ce aveau ei acolo în materie de ridicări topo și ce-o mai fi fost. Noroc
că noi nu prea aveam habar despre ce ne-a arătat prietenul nostru de peste
munți și nu ne-a prea interesat. Apoi am urcat pe primul mare acoperiș al
Rodnei, pe vîrful Ineului și de acolo, în ziua aceea senină, într-un anume fel
am avut toată țara la picioare. De acolo înainte, am revenit în lungul potecii
marcate, am depășit locurile reprezentative ale munților Rodnei și după ce am
trecut de Șaua Gărgălăului, ne-am îndreptat către cabana Puzdrele, în care mai
fusesem cu ceva timp înainte.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Acum aici, era
lume multă și deabia de ne-am găsit locuri pentru noaptea ce aveam să ne-o
petrecem aici. A doua zi aveam cale lungă de făcut, așa că am plecat cât am
putut de devreme. Până pe vârful Pietrosu aveam cale lungă și locurile erau
pentru toți numai noutăți. Cu vârfuri urcate și mai apoi și coborâte. Cu
pajiști însorite, cu poteca ce străbătea jnepenișuri, cu cîte un ochi de apă albăstrită
de cerul senin și marele izvor al lui Rățifoi, căruia ani mai târziu i-am aflat
și numele. Tot mergând noi pe creastă am dat și peste locul “La cărți”. O
adevărată bibliotecă de pietre bătrâne risipite pe plai. Și poate pe ele s-o fi
aflat și istoria încă ascunsă a locurilor, nouă, vremelnici călători prin
minunăția acestor <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ținuturi</span>.
Lăsasem în urmă vârfurile Puzdrele, Anieșul, trecusem prin locurile Traniței La
Cruce, cu lacul cel mare cuibărit nu mult sub ea și în față ne stăteau alte
vârfuri, parcă înălțate până la cer. Ne ajunsese oboseala zilelor prin Căliman
și a celor de prin aceste locuri. În față aveam alți coloși înălțați parcă
deodată din plaiul înierbat. Până la urmă am lăsat în urmă vârfurile Buhăescu,
Rebra, am coborît adânca șa dinaintea Pietrosului și până a nu coborî spre
lacul Pietrosului, am dat o fugă pe vârful cel mare, lângă stația meteo
automată, bătrână încă de pe atunci. Coborâșul lungilor serpentine l-am sfârșit
lângă lacul Pietrosului. Ne-am întins corturile și ne-am bucurat de ziua
frumoasă de care avusesem parte.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">A doua zi am
început lunga coborâre către locurile civilizației părăsite de bună voie. La
drumul făcut până în Borșa – orașul era aproape primitiv față de cum arată acum
-, și ne-am așternut pe drumul lung până la gara de unde am luat trenul până în
Vișeu. Un accelerat supraîncărcat, cu locuri în picioare pe culoar, ne-a purtat
până la urmă în Bucureștiul pe care nu-l mai văzusem de două săptămâni.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8012789762411985644.post-1827396630673914502022-04-19T20:38:00.001+03:002022-04-21T06:31:18.357+03:00Catedrală printre stele<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiibkGnDfw5_h3tbNdzqlcQMy-yZR5fZ5kjk6g2RhP2wjhbN_H4Vv4DV3GB5-TFJicME0--HVSFRZjSYMaLsXmo2vq7LHZZZNXZVzyqNaBMdD__onVH2n0dX3YYZCvGjc2QD29ihZe0Pcpd1m3IT7r-D4aMetvTsPPo_m2EyTzS3HfOuDKIDt0xIy_z/s4800/img436.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3288" data-original-width="4800" height="219" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiibkGnDfw5_h3tbNdzqlcQMy-yZR5fZ5kjk6g2RhP2wjhbN_H4Vv4DV3GB5-TFJicME0--HVSFRZjSYMaLsXmo2vq7LHZZZNXZVzyqNaBMdD__onVH2n0dX3YYZCvGjc2QD29ihZe0Pcpd1m3IT7r-D4aMetvTsPPo_m2EyTzS3HfOuDKIDt0xIy_z/s320/img436.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZneGohpGT9vheX_QOMTnIHzaLTXDg0lBTL-XbyZ2YuMjubFGk1AECf4nt90a2FirxB7EwQwVmD7K5rkK9QJoQQGLcCVEDz0AvJAzKgBXlNC73IwxnUJX0QGNsj31IN4MsnHrRCCeH5JsNFzZFxkgcN2B4NnHDECbnmbhgGs6WZdjdLdNcBhW4B5so/s4798/img474.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3245" data-original-width="4798" height="216" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZneGohpGT9vheX_QOMTnIHzaLTXDg0lBTL-XbyZ2YuMjubFGk1AECf4nt90a2FirxB7EwQwVmD7K5rkK9QJoQQGLcCVEDz0AvJAzKgBXlNC73IwxnUJX0QGNsj31IN4MsnHrRCCeH5JsNFzZFxkgcN2B4NnHDECbnmbhgGs6WZdjdLdNcBhW4B5so/s320/img474.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnTsuy7Ii9olamzZqqsiBHtpfRYcZmVSQ2YADrE4XdFk0BsHkQnUN3erx124kda1-zHxL4CUqB8rv8U2dgXPSZ7Ln9oa7INNUBuiujiwh8SgSI-KlaoIowbP7E0Qt3ybfhXeKavEW6NNtDcXHGl843Ua8sav6pOp7r2LrIMXYUSeT7KdWve12Qx1Rd/s4800/img437.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4800" data-original-width="3094" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnTsuy7Ii9olamzZqqsiBHtpfRYcZmVSQ2YADrE4XdFk0BsHkQnUN3erx124kda1-zHxL4CUqB8rv8U2dgXPSZ7Ln9oa7INNUBuiujiwh8SgSI-KlaoIowbP7E0Qt3ybfhXeKavEW6NNtDcXHGl843Ua8sav6pOp7r2LrIMXYUSeT7KdWve12Qx1Rd/s320/img437.jpg" width="206" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Moto: Țărâna e plină de zumzetul
tainelor,<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>dar prea e
aproape de călcâie<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>și prea departe
de frunte.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="mso-spacerun: yes;">
</span><i>Lucian Blaga</i><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">În munții Căliman,
n-am ajuns decât o singură dată. Era pe atunci, un anume plan în mintea mea.
Hotărâsem ca în fiecare an, în timpul răgazului dat de un crâmpei de concediu,
cât îmi permitea pe apucate, activitatea de șantier, să parcurg câte doua
masive montane. În vara acelui an, cam prin ’72, îmi progamasem munții Căliman și
pe cei ai Rodnei.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Pe peronul
Garii de Nord, ne-am adunat tot grupul, cei cinci grozavi care începeau
periplul locurilor necunoscute nouă, din ceea ce avea să devină pentru mine
peste ani, “Nordul <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Î</span>ndepărtat”.
Nu cunoșteam despre munții Călimanului, către care ne îndreptam mai întâi, decât
ceea ce ne spunea un ghid, printre primele apărute și parcă mai sumar decât
seria început ceva mai târziu din colecția Munții Noștri. Am călătorit în
vagoane diferite – bine măcar că eram în același tren – și doar către dimineață,
când străbăteam frumoasa Țară a Dornelor, ne-am adunat în același vagon. La
Vatra Dornei, am ajuns cu același bătrân accelerat, sosit în gară cam la aceeași
oră ca și în vremea de astăzi. Știu sigur că era o dimineață frumoasă, care ne
dădea speranța unor zile minunate în continuare. Câtăva vreme ne-am sucit prin
preajma gării, cât să luăm cunostință, cu necunoscuta pentru noi, Vatra Dornei.
Apoi, așa cum scria in ghidul nostru, am străbătut parcul băilor, până când din
el, am ajuns pe poteca marcată care avea sa ne ducă pe creasta munților Căliman.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 105%; margin-bottom: 8.25pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 36.0pt;"><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">Am umblat o vreme
printre trunchiurile brazilor înalţi, </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">z</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">velţi, de parcă
aici se adunaseră pl</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ă</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">e</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ș</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ii de demult ai lui Ştefan cel Mare. Ne
întâmpină C</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ă</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">limanul cu zvon
de poveste spusă din gura bunicilor.</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> </span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">Mai apoi pădurea
cea fermecată s-a terminat şi muntele şi-a arătat faţ</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">a</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">, un pic alpin</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ă</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">. Acum, la
începutul drumul cel mare către cre</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">s</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">te, cu soare
mult şi amarnic şi arareori cu câte-o umbră mângâietoare. S-au isprăvit repede
rezervele de apă, mai apoi şi surogatele amăgitoare ale setei cumplite care ne
cuprinsese pe toţi. Ba parcă mai amarnic mă chinuia pe mine, atât de cumplită,
de mă uitam cu poftă mare, la ochiurile de apă adunate în vreo urmă de bovina,
împietrită în câte un loc noroios. Şi jinduiala mea era atât de năpraznică,
încât mai-mai să mă reped la câte una ce-mi părea mai limpede, de</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> </span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">abia de mă stăpâniseră colegii să nu mă reped
la ea. Oricum după amarul anilor trecuţi de atunci, o sete mai cumplită nu m-a
mai stăpânit. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 105%; margin-bottom: 8.25pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 36.0pt;"><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">Noroc că până la urmă,
am ajuns la locuri umbroase şi un pârâiaş zglobiu ne-a ieşit în cale. Era acolo
şi o îngrăditură, dincolo de care şi o pajişte îmbietoare. Repede ne-am hotărât
să ne întindem corturile. Am uitat şi să închidem poarta de uluc</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ă</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> pe care intrasem. Ce mai, intrasem acolo ca
într-un loc al nimănui. Eram undeva în apropierea v</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">â</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">rful</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">u</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">i </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">Ș</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">erba. A urmat o noapte înstelată şi noi am
tras un pui de somn, c</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">a</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> după oboseala
nopţii nedormite din tren. Din visele plăcute ale dimineţii, ne-a trezit o voce
ţipătoare şi nişte sudalme nu tocmai binevoitoare, batjocorindu-ne în fel şi
chip, spunându-ne până la urmă, că poarta deschisă a lăsat cale liberă turmei
de bovine să-i tăvălească iarba nu</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">m</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ai bună de
cosit. Nu ştiu cât </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">l</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">-or fi
satisfăcut scuzele noastre, dar până una alta ne-a lăsat în pace şi s-a dus în
legea lui făcând mărunt din buze.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 105%; margin-bottom: 8.25pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 36.0pt;"><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">Am plecat mai departe şi
pauz</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">a</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> de drum lung am făcut-o
într-o postata de fragi, unde ne-am întins la cules, până când pe cer a a
apărut un norişor alburiu, sfărâmat repede şi urcător mai apoi pe cerul
albastru, ca un fum de ţigară. </span><span style="mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">“</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">Repede rucsacii în
spinare că vine ploaia”, le-am strigat ortacilor. Am mers cât am putut de
repede şi până spre megaliţii anunţaţi de ghid nu ne-am prea oprit.</span><span lang="X-NONE" style="mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> </span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">Ştiam din ghidul nostru ca locul se numea Pietrele Roşii şi din alte
surse aflasem că acolo se dăduseră lupte n</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ă</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">praznice în timpul ultimului război şi atâta sânge se vărsase, încât
locul îşi căpătase denumirea aceasta. Sângele stăruia doar în imaginaţia
noastră, dar impresi</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">o</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">na</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">nț</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">i erau megal</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">iț</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ii ce ne ieşeau în întâmpinare. Felurite forme de stânci sculptate de
vânt, geruri şi zăpezi, ne ieşeau în întâmpinare. Ne-am învârtit pe lângă ele,
le-am fotografiat cât ne-am priceput şi unicitatea lor, ba poate şi înfăţişarea
lor, legată parcă de basmele copilăriei, ne-au ţinut ţintuiţi acolo multă
vreme. Până când...</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> </span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">norişorii
fum-de-tigara din zori ne-au arătat intenţia lor de ploaie zdravănă. Am pornit
repede la drum, căutând din ochi un loc de adăpost, altul mai trainic, decât
corturile noastre din spate. Nu mult mai departe, cam la marginea pădurii, am
zărit o căsuţă, către care ne-am îndreptat în grabă. Ne-a deschis uşa un om cu
părul alb, pădurarul locurilor. Înalt, drept că brazii din preajmă, cu vorba
melodioasă a bucovinenilor, ne-a poftit în adăpostul său. Refugiul se numea T</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ă</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">m</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ă</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">u şi poate şi
locurile tot aşa s-or fi chemat. Dar şi pe el, tot aşa îl chema şi pe deasupra
şi Silvian. Şi dacă denumirea locului, l-oi mai fi uitat din când în când, apoi
numele său amintit, nu l-am uitat nici când.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 105%; margin-bottom: 8.25pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 36.0pt;"><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">S-a pus pe ploaie de cum
am intrat în căsuţa de poveste de la marginea pădurii T</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ămă</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ului. Ospitalitatea amfitrionului, cu nume melodios, ne-a pus la
dispoziţie, toate cele </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">c</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">e avea </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">că</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">su</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ț</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">a la dispoziţie.
Unul din paturi a adăpostit partea femin</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">i</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">n</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ă</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> a expediţiei noastre şi ceilalţi rămaşi
ne-am întins tărhatul pe care</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">-l</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> adusesem cu
noi, pe pardoseala căsuţei. Mie parcă nu mi-a convenit şi cum afară ploaia ne-a
oferit un răgaz, mi-am întins repede cortul, că doar de aceea cărasem amar de
kilograme în spate. A venit seara şi cerul </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">pă</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">rea să se mai limpezească un pic. Le-am urat noapte bună ortacilor
rămaşi în căbănuţ</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ă</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> la taifas cu
Silvian şi eu m-am tolănit în ditamai cortul. Priveam pe cr</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ă</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">p</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ă</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">t</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">u</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ra uşii zvârcoleala buldozerelor car</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">e</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> sfârtecau mun</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">t</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ele cam înspre Negoiul Unguresc, croind nou</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">a</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> carieră de sulf. Şi cum priveam jocul de lumini al buldozerelor
mişcătoare, din cer au început să coboare </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">s</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">tropi de ploaie. La început răzleţi şi repede s-au transformat în </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">pl</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">oaie sănătoasă. Puţin am mai stat în cort şi
udătura cerească m-a gonit în căsuţă. Mi-am făcut loc lângă ceilalţi, pe jos,
cuibărit în sacul de dormit şi aşa am aşteptat zorii zilei, tot sperând că
ploaia să înceteze.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 105%; margin-bottom: 8.25pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 36.0pt;"><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">A ţinut năpraznică, când
şiroaie de apă coborâte peste munţi, c</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">â</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">n</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">d</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> picături răzleţe, dar cu cerul tot </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">î</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">nvolbrat. Cam pe la mijlocul celei de</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">-</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">a treia zi, un petic de cer senin, repede
acoperit de ceţuri alergătoare, ne-a dat speranţa uno</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">r</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> zile mai bune. Parcă şi Silvian</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">,</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> pădurarul</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">,</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> vroia şi el să meargă la casa lui, dar parcă
îi era teamă să ne lase cantonul pe mâna noastră. A mai strâns oleacă din dinţi
şi şi-a mai încercat odată răbdarea, când a înţeles că noi, în ziua aceea încă
mohorâtă, vroiam să mergem pe vârful Pietrosului. În dimineaţa aceea încă
ceţoasă, toţi am luat-o care încotro. Timişorenii au luat-o în dorul lor şi noi
am luat calea Pietrosului. De ajuns </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">p</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">e vârful cel
mare, cât să putem spune că ne-au scăpat paşii să-i urcăm semeţia, pe un drum
stăpânit doar de ceaţă, cum</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">-</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">necum, i-am
atins vârful. Sub baliza vârfului ne-am str</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">â</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ns unii într-alţii cât am putut şi ne-am făcut poza document, să ştie
lumea că am ajuns acolo. Cât priveşte, ceva imagini înconjurătoare, de ele n-am
avut parte. Doar zgomotul buldozerelor care sfârtecau muntele, a ajuns până la
noi.</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> </span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">Ne-am întors repede la
căsuţa lui Silvian, care săracul, a trebuit să ne mai suporte încă o
noapte.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 105%; margin-bottom: 8.25pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 36.0pt;"><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">Dimineaţa ne-a
întâmpinat cu cer senin şi întinzându-ne alene, ne-am pregătit rucsacii, pentru
ultimul drum ce-l aveam de făcut în munţii C</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ă</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">limanului, nu atât de generos cu noi </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">pe </span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">cât am fi dorit. Ne-am luat rămas bun de la gazd</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">a</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> primitoare de voie</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">,</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> de nevoie</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">,</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> şi am început drumul coborârii către gara
Dorni</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ș</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">oarei. Era cerul însorit
şi vestitor de vreme bună în continuare şi parcă am mai fi stat, să ne bucurăm
de frumuseţea munţilor în care eram, dar planurile noastre cuprindeau şi munţii
Rodnei şi timpul pe care-l aveam la dispoziţie, ne gonea de la spate. Am ajuns
repede la gară Dorni</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ș</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">oarei şi timp
până la tren, mai aveam berechet. Noroc cu grămada de pepeni la vânzare, de
unde ne-am luat unul mare, cât să ne micşoreze aşteptarea din gara pustie. Până
la Floreni, staţia la care altă aşteptare până la alt tren care avea să ne ducă
spre meleagurile Rodnei</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">,</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> nu a</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> durat</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> mult. Dintr-o excursie
de studii făcute la vremea studenţiei, ştiam locurile pe care aveam să l</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">e</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> străbatem, </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">dar</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> şi spectac</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">u</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">lozitatea unor
lucrări de artă feroviară, care nu cred că şi-au pierdut din interesul tehnic,
nici acum după trecerea atâtor ani.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 105%; margin-bottom: 8.25pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 36.0pt;"><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">În planul nostru ne
propusesem să urmăm cale lungă, până la staţia în care, cu alt tren aveam să
călătorim până în Rodna Veche, de unde ar fi început drumul nostru către
culmile înalte ale munţilor Rodnei, cealaltă etapă </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">pe </span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">care ne-o propusem. Dar cum în gara – Il</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">v</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">a Mică - unde trenul staţiona atât cât să-şi tragă sufletul după atâta
drum </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">î</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">n</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">t</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ortochiat şi urcător, când am zărit pe peronul gării un stâlp turistic
cu ind</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">i</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ca</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ț</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ii despre Rodna Veche şi Valea Vinului, ne-am descărcat repede tărhatul
din tren şi am luat-o pe drumul scurtătură către munţi. Ne-a fost drumul tot un
urcuş, dar de data asta prin locuri la vremea cositului. Ne-au întâmpinat
oameni cu vorba domoală</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">, iar</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> cântecul locurilor ne-a făcut să nu simţim asprimea drumului ce l-am
străbătut. Prin orăşelul pierdut prin frumuseţea </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">zonei</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">, am trecut fără să zăbovim şi doar că prin vis, îmi amin</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">t</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">esc de </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">o </span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">biserică veche,
despre care mult timp după aceea am aflat că este monument istoric.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 105%; margin-bottom: 8.25pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 36.0pt;"><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">Ne-am cotinuat drumul
spre Valea Vinului, pe atunci cas</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ă</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> de odihnă pentru
scriitori şi când noaptea se îngână </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">cu </span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ziua</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">,</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> am ajuns la
casa unde speram să obţinem găzduire. Aşa s-a întâmplat şi după ce am descop</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">e</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">rit în curtea pensiunii izvorul cu apă
minerală, ne-am îndemnat la un somn binefăcător.</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> </span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">A doua zi aveam să luăm drumul munţilor Rodnei, pe care ni-i doream cu
zile însorite, mai multe decât<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>cele de
care avusesem parte în cei ai C</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ă</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">limanului.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 105%; margin-bottom: 8.25pt; mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 36.0pt;"><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">Din munţii C</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ă</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">limanului, mi-au rămas poate, prea puţine
amintiri. Zona stâncăriilor cu forme atât de sp</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">e</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ctaculoase</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> </span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">atunci, cu nori
ameninţători venind către noi, m</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">i</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">-au prins
gândurile la marea bătălie care înroşise locurile, că de aceea rămăsese pe aici
numele de Pietrile Roşii.</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> </span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">De atunci</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">,</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> dorul unor Călimani făcuţi </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">p</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">e îndelete, mi-a rămas în suflet</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">,</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> şi tot sper să-mi hărăzească soarta ani
destui să mai văd măcar locurile în care nu </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">am ajuns</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> şi</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">,</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> poate până
atunci</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">,</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"> s-o găsi o soluţie
pentru rana deschisă muntelui de nesăbuinţă cari</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">e</span><span lang="X-NONE" style="mso-ansi-language: X-NONE; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">rei sulfului anonim.<o:p></o:p></span></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8012789762411985644.post-38226734597125469882022-04-19T20:34:00.005+03:002022-04-21T06:31:38.799+03:00Prin Munții Suhardului - Daim<p> </p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><b>Moto:</b> Mergeam aşa,<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Când deodată în faţa mea,<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">S-au desfăcut două drumuri,<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Unul la dreapta<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Şi altul la stânga.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i>Marin Sorescu</i><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p> </o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Împătimiţi ai
muntelui, ne-am dorit un an întreg o excursie în munţii Suhardului şi o continuare
firească în munţii Rodnei. Timpul nefavorabil nu a permis decât realizarea
primei părţi a visului, dar niciodată nu am să regret că s-a întâmplat aşa.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Iată-ne
aşadar, într-o dimineaţă de august, sosiţi în gara Iacobeni, coborâţi din tren
în mijlocul bogăţiei de peisaje pe care le oferă Valea Bistriţei Aurii. Începem
imediat drumul nostru către punctul propus pentru urcare. O pornim de-a lungul
şoselei, cu ochii la pajiştile neverosimil de verzi şi la brazii falnici ce
coboară până lângă noi. Auzim, la oamenii ce treceau pe lângă noi, neobişnuitul
grai bucovinean. Inflexiunile lui, uneori de neînţeles, ne fac să ne simţim
puţin stingheri în lumea de basm în care intram. Cu nişte informaţii luate de
la “naşul” Hrenciuc, cu recomandări de la el pentru “finul” Moroşan, stăpân al
unei stâne, în munţii Suhardului, începem hălăduiala noastră pe aceste
meleaguri, cu îngrijorarea necunoscutului către care ne îndreptam.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Pe lângă noi
se prelinge uşor o căruţă. O oprim, întrebăm de drumul pe care dorim să-l parcurgem
şi suntem poftiţi să urcăm în căruţa trasă de un cal. Avea acelaşi drum, ba mai
mult, am aflat că era chiar finul recomandat, începând astfel şirul
întâmpărilor minunate ce aveau să ne întovărăşească. Drumul ne poartă prin
Ciocăneşti, de un pitoresc greu de egalat în altă parte a ţării. Vechea
tradiţie, chiar dacă s-a transmis până în vremurile noastre puţin modernizată,
transformă fiecare casă de pe aici, în bijuterii de arhitectură. Casele
împodobite cu modele geometrice, de o varietate infinită, curg pe lângă noi în
mersul molcom al căruţei. Pe aici toţi oamenii se cunosc şi schimbă câteva
cuvinte cu primul nostru amfitrion, finul Moroşan, uneori în trapul liniştit al
calului, alteori oprind căruţa pentru cine ştie ce întâmplare ce se dorea
povestită. În drum, un miros de pâine proaspătă şi caldă ne fac să ne cumpărăm
şi noi una, punându-ne la cale şi stomacurile flămânde, alături de sufletele
încălzite de frumuseţea locurilor.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am parcurs pe
şosea circa 6-7 km şi ne abatem la stânga, pe valea Pârâului Rece, în lungul
unui drum forestier, pe care urcăm încă 3 km. Din casele risipite pe vale, ies
mai din toate, femei şi copii, cu găleţi în mână, îndreptându-se spre culesul
de zmeură. Personajul nostru, conducătorul căruţaş, este şi pe aici, la fel de cunoscut.
Ne oprim la o răscruce de drumuri. Suntem “La învârtitură”, loc de unde,
amfitrionul nostru de-o clipă minunată, îşi ia rămas bun, spunându-ne că într-o
oră cel mult, ajungem la Schitul Recele, unde vom găsi un stareţ din Gura
Humorului.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">De aici încolo,
la începutul necunoscutului, timpul se scurge repede şi nu mai ţinem seama de
zi şi noapte, de odihnă şi repaus. A dispărut calendarul. Suntem în afara
timpului. Pe drum, cum ne vedem rar, nu prididim să povestim ce am făcut în
Retezat, în Făgăraş, cum am suit iarna pe Stogu, sau cine ştie ce alte
întâmplări montane. Ieşim din pădure pe nesimţite şi… ne aflăm în faţa golului
alpin ivit atât de brusc şi atât de vertical, încât amuţim de-a binelea.
Ajungem repede lângă scheletul de lemn al viitorului Schit Recele, lângă fosta
casă meteo, cedată acestor oameni ce-şi dedică viaţa pustniciei, dar mai presus
de toate, contopirii cu natura şi apropierii de acel ceva ce ne face
întotdeauna să ne umplem sufletul de fericire, fără să ştim niciodată de unde
vine.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Schitul ce se
construeşte este rodul direct al enuziasmului celor cinci călugări şi a
ultimelor resurse pe care cei din aceste locuri pot să le pună la dispoziţie.
Am ajuns la vremea mesei, la a cărei pregătire am dat şi noi o mână de ajutor.
Suntem mai apoi poftiţi la masă. Îmi aduc aminte fără să vreau de peregrinările
lui Hogaş şi am timp să fac deosebirea de atmosferă. Aici domneşte sobrietatea,
munţii înalţi accentuând-o. Suntem rupţi de oboseala unei nopţi nedormite şi
avem totuşi puterea să urcăm pantele din preajmă. Parcurgem creasta dintre
Bâtca Târşului şi Fărăoane, făcându-ne o idee despre drumul de a doua zi.
Coborîm, ne întindem cortul şi ne începem odihna cu o răpăială puternică de
ploaie, punctată de descărcări electrice. De abia mai auzim cântecul toacăi şi
dangătul clopotului ce cheamă călugării la slujba de vecernie. După o noapte
fără vise – dormisem 12 ore – ne trezim, mâncăm câte ceva, ne aranjăm tărhatul
şi cu imaginea fermecată a locurilor, pornim la drum. Cam sta să plouă, dar drumul
este clar şi nu ne temem de rătăciri. Ajunşi în drumul de creastă – localnicii
spun că ar fi fost făcut în vremurile începutului de secol – pornim periplul
nostru, aproape odată cu primele picături de ploaie. După ceva mai mult de o
oră, atunci când ploaia şi-a luat rolul în serios, suntem în dreptul stânei din
muntele Ştefan, atât de aproape încât nu rezistăm tentaţiei de a ne încălzi
puţin. Găsim aici o ordine şi o curăţenie, neverosimilă pentru o stână. Cei de
aici, puţini la număr, crescători de vite din Dorna Cândrenilor, ne pun în faţă
un castron plin cu caş proaspăt şi stau de vorbă cu noi, atât de bucuroşi de
oaspeţi, încât după o oră când ne despărţim, avem o strângere de inimă, mai
ales că timpul nu este grozav.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Revenim la
drumul părăsit, trecem prin pădurea de sub vârful Şveiţaria, ne încurcăm puţin
prin copacii doborâţi de cine ştie ce furtună năpraznică, dar ne descurcăm şi
ieşim din nou la gol, lângă lacul Icoanei, lac de origine nivală. Urcăm din
nou, de data asta pe Obcina Diecilor şi la coborâre suntem în cel mai jos loc
al traseului, în plin gol alpin, în Şaua Diecilor-1400m. Un cioban, de data
asta din Ilva Mică, vine lângă noi şi ne dă sfaturi pentru drumeţia ce ne
aşteaptă în continuare, atrăgându-ne atenţia că sub vârful Omul, casa pastorală
către care ne îndreptăm, este deteriorată şi că putem ajunge până seara în
pasul Rotunda.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">S-a lăsat
brusc ceaţa, nu vedem nici la 10m dar urcăm din greu panta către vârful
Diecilor - 1831m – cel mai înalt de până acum. Chiar în vârf ceaţa se risipeşte
şi găsim poteca traseului, puţin în dreapta vârfului, intrând în pădurea de
brad. Coborâm lent şi ajungem în înşeuarea dinaintea vârfului Pietrile Roşii –
1773m. După ce începem să urcăm, găsim bujor de munte înflorit. Ne aflăm în
faţa unei păduri compacte de jneapăn. Potecuţa pe care urcăm cu atenţie, ne
scoate exact acolo unde jneapănul se depărtează puţin, lăsându-ne să trecem.
Poteca printre jnepeni, demnă de suratele ei din orice alţi munţi, este
întreţinută cu grijă. Altfel vegetaţia ar închide-o pentru totdeauna. Suntem
într-o sălbăticie totală. Liniştea nu este deranjată decât de vuietul vântului
ce s-a pornit pe neaşteptate. Trecem de baliza din vârf, care începe să
lucească în lumina soarelui care se luptă cu ceaţa.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Începem un
coborâş prelung, la capătul căruia ieşim într-o importantă ramificaţie de
drumuri. Cum o să ne lămurim mai târziu, pe propria piele, cel din dreapta
conducea spre muntele Stânişoarei. Cel din stânga, cel bun, ocoleşte vârful
Omul – 1932m. Am luat-o pe acesta, cam din întâmplare. Marcajele turistice sunt
aproape fără nicio regulă. Întâlnim un triunghi galben, un punct albastru, o
dungă roşie, una albastră, cine-o mai înţelege ceva din ele. Trecem pe lângă
izvorul lui Toader. Zona înaltă se simte din plin. Apar grohotişurile, crestele
stâncoase, zimţate şi miracolul soarelui, care încet biruie ceaţa. Apare cerul
senin. Un indicator stingher, “Spre cabana Tihuţa 18-19 ore“, ne pune în
încurcătură totală. Suntem la o nouă ramificaţie de drum. Soarele străluceşte
acum pe cer, făcându-ne să ne îndestulăm cu priveliştea zonei înalte a
masivlui. Căutăm din ochi cabana Omul. O luăm pe drumul din dreapta. Nici urmă
de cabană. Ne întoarcem, regăsim urmele noastre. Nu e bine. Revenim la săgeata
indicatoare amintită. Îngrijoraţi o luăm pe drumul din stânga, care pare
îmbietor şi care cel puţin ne conduce către acoperişul strălucitor al unei
stâne. Viaţa e plină de ramficaţii şi arareori o iei pe cea care trebuie.
Probabil acesta este şi farmecul ei, pentru că noi, pe acesta din stânga – greşit
– am pornit şi nu ne-a părut rău. În coborâş repede, pe plaiul presărat cu
stânci, depăşim vârfurile Suhardului- 1415m – şi poposim la ospitaliera stână
din Dealul Cucului. O colibă mică cât să încapă o laviţă pentru trei persoane.
Nistor Ştefureac, soţia sa Gabriela şi un copil de 14 ani, toţi din Măgura
Şantului, îşi duceau aici traiul păstorind o turmă de vite, îndeletnicindu-se
cu de-ale ciobăniei. Ne-au poftit la ei ca şi cum ar fi avut un palat. Ne-au
ospătat cu ce aveau la îndemână şi ne-au oferit singurul lor pat, ei
culcându-se pe jos. Ne-au explicat care era drumul cel bun, spunându-ne că nici
urmă nu a mai rămas din cabana pastorală Omul şi nici chiar ei nu mai ştiu unde
fusese.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Un soare blând
mângăie plaiurile întinse şi pantele pline de grohotiş ale Omului. Înserarea se
lasă odată cu revenirea vitelor de la păşune. Hămăiturile, de acum prietenoase,
ale câinilor nu ne mai deranjează. Căţelandri cei tineri se joacă cu noi.
Tăcerea plaiurilor, apropierea pădurii de brad torcând liniştită în bătaia
vântului, ospitalitatea oamenilor pe care-i simţim necăjiţi, fac să coboare
peste sufletele noastre liniştea pe care atâta o căutam. Spre seară Ştefureac
ne arată drumul ce-o să ne poarte spre finalul excursiei. Unul pe scurtături şi
altul mai lung, pe sub vârful Omul, începând cu cel pe care coborâsem. Peste
noapte a plouat, iar dimineaţa se pregătea venirea ceţurilor. N-avem încotro,
ne încărcăm spinările cu rucsacii şi pornim înapoi pe drumul ştiut, singurul
foarte clar. Până sus vine şi ceaţa şi când o luăm la stânga pe sub vârful
Omul, ne întâmpină o ploaie rece. Se lasă o ceaţă deasă, în care de altfel
aveam să mergem mai toată ziua. Ocolim vârful pe ceaţă. Vizibilitatea nu
depăşeşte 20 de paşi. Nu izbutim să identificăm locul unde ar fi putut fi
urmele cabanei care ne-a încurcat atâta cu o zi înainte. Găsim câteva izvoare.
De ţinut minte pentru cine ştie când. Uneori stropii de ploaie se înteţesc.
Cred că numai eu mai sper să văd soarele. Drumul continuă.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Când se
înteţeşte ploaia, dăm de adăpostul improvizat al unor oameni care construiau un
săivan. Ne adăpostim. Ne ustură ochii de fumul dinăuntru. E totuşi cald şi
suntem adăpostiţi. Ploaia puternică îşi desfăşoară toate forţele. Apoi se
domoleşte. Ieşim din adăpost, ajungem la drum din nou şi avem o întânire cu
cinci dulăi cu rânjet fioros, în special căpetenia lor. Cotinuăm drumul, uneori
fără vânt, când eram apăraţi de pădurea de brad, alteori în plina lui bătaie. Pe
nesimţite ajungem pe plaiuri întinse, fără ceaţă, fără ploaie. Totul se domoleşte.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Întâlnim o
stână şi imediat o cabană la care cerem găzduire. Înăuntru oameni simpatici,
din Bistriţa. Ne încălzesc cu graiul lor ardelenesc, dar şi cu un pic de
palincă şi un pahar de jinars. Vorbim despre munţi, dar şi despre cele lumeşti,
rele în comparaţie cu primele. Oameni plăcuţi ce ne povestesc de plimbări în
pădure, cules de zmeură…. Nici măcar nu mi-a părut rău de aparatul de
fotografiat uitat aici. Mai jos găsim o viitoare cabană, aflată în construcţie,
chiar la începutul drumului spre munţii Rodnei. Patron, domnul Rizea, din
Argeş. Ne gândim o clipă la munţii pe care în continuare nu-i putem face. Plouă
mereu şi cerul este aproape negru. Poate altădată. Ne îndreptăm către
Cârlibaba, pe valea Bistriţei Aurii. Ajungem la Iacobeni. Între vise nu există
pauze. Care va fi celălat?<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Scriu şi mă
deranjează sunetul unei sonerii. Aşadar sunt acasă şi visul s-a terminat. Am
trăit o poveste, poate chiar unică în felul ei. Realizezi un moment de fericire
pe care rareori îl ai. Te mulţumeşti cu ceea ce îţi oferă viaţa şi cu
străfulgerările pe care le întâlneşti în cale.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Îl înţeleg pe
Hogaş, primul care mi-a vorbit mie şi numai mie, de cărările pe care merg cel
mai adesea oamenii, despre ceea ce înseamnă prietenia şi curăţenia gândurilor,
despre momente de fericire spirituală şi despre lacrima ce ţi-o vâră în coada
ochiului vreo rază de soare buclucaşă. Îl înţeleg pe Sadoveanu, care la vârsta
înţelepciunii a scris singurele lui versuri, cu sensibilitatea unui adolescent,
a unui om care şi-a păstrat sufletul şi curat şi mintea limpede, ce i-a permis
să se bucure de puţinele momente de fericire rămase, poate chiar ultimele. Mă
înţeleg pe mine, după o viaţă zbuciumată. Un zbucium ştiut numai de mine şi
căruia muntele i-a produs echilibrul. Şi dacă peste tot acest echilibru, s-a
potrivit un moment de fericire, a fost cu atât mai bine!<o:p></o:p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8012789762411985644.post-36390853934326990752022-04-19T20:30:00.000+03:002022-04-19T20:30:15.195+03:00Visez in miez de codru<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgfyc6o-8b2zlk4K5CTfWpe7NCTsvlrZJkBEbo0abuhNvsr8SrP08QfEBkV6MnLbGdFwvu6wmrjMoAZOtUAU5qtjWwVUVpGTAaeaG9mHnW8TxqcHn52RpNEnb2TeZRhPhNmXCL3aBgaGBsIcMk8eQfCPurLHIV2ULIhULCw2zpxjgibvEX1vWbQXWk/s4799/img444.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3102" data-original-width="4799" height="207" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgfyc6o-8b2zlk4K5CTfWpe7NCTsvlrZJkBEbo0abuhNvsr8SrP08QfEBkV6MnLbGdFwvu6wmrjMoAZOtUAU5qtjWwVUVpGTAaeaG9mHnW8TxqcHn52RpNEnb2TeZRhPhNmXCL3aBgaGBsIcMk8eQfCPurLHIV2ULIhULCw2zpxjgibvEX1vWbQXWk/s320/img444.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRlpaRSlk28NkWFKXoh2qJvJPglpx5eoAPkfgLIbelwMWzqIw5HDNDW4V56O8OtiGqg2bNRBl0nGfEfngVuRnoEcaEe0bCJTrf1_BOlwiIx1T-W3F1eNWJ93Aa_NajVmpqdfK2G6_3t5QpIi4rlPhnu1dvftGoAOKk9bUezOR6dPvk53cBfQsQshtc/s4798/img397.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3202" data-original-width="4798" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRlpaRSlk28NkWFKXoh2qJvJPglpx5eoAPkfgLIbelwMWzqIw5HDNDW4V56O8OtiGqg2bNRBl0nGfEfngVuRnoEcaEe0bCJTrf1_BOlwiIx1T-W3F1eNWJ93Aa_NajVmpqdfK2G6_3t5QpIi4rlPhnu1dvftGoAOKk9bUezOR6dPvk53cBfQsQshtc/s320/img397.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgknRdo2OSPCvw7wO7FCjf7MtPjRIJkAEzFI8Uz99fAjo7sls3im4k9b5F4D5SYEUisRiE37GzymyfVsGBuFBlbAGtIa0IUT15Uebg50Xk2TRTH7a5cSBG8zxB-3STA7RAIMhcyjgfEDKItXVTTPbV8FCjYuZdxEnNLl9-Br9ivXEUkRMlz2BZ9wvCE/s3600/img091.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2289" data-original-width="3600" height="203" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgknRdo2OSPCvw7wO7FCjf7MtPjRIJkAEzFI8Uz99fAjo7sls3im4k9b5F4D5SYEUisRiE37GzymyfVsGBuFBlbAGtIa0IUT15Uebg50Xk2TRTH7a5cSBG8zxB-3STA7RAIMhcyjgfEDKItXVTTPbV8FCjYuZdxEnNLl9-Br9ivXEUkRMlz2BZ9wvCE/s320/img091.jpg" width="320" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">Moto: “Nu e nimic, m-am poticnit
de-o piatră.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="mso-spacerun: yes;">
</span>Până mâine<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>trece“.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="mso-spacerun: yes;">
</span><i>Serghei Essenin</i><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Terminasem
anul II de facultate. Fusese preludiul anilor grei ce urmau de acum încolo.
Eram, ca toți tinerii probabil, la anii marilor expansiuni tinerești. Aflasem
că în inima Moldovei, era o mânăstire. A Văratecului, care putea răspundă
marilor mele expansiuni sufletești, în special, dar și dorului de cunoaștere a
unor locuri noi. Așa a luat naștere dorința de a ajunge pe meleagurile
mânăstirii Văratec.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Îmi spunea un
unchi mare amator de plimbări montane și nu numai, mai în glumă mai în serios: “tot
românul muieratec, merge vara la Vătarec, dar eu nu-l luam în serios. În
sufletul meu, erau doar gândurile frumoase, care la anii aceea, doar încolțeau
cu tremurul pe care ți-l dă tinerețea. Acum însă, vremurile acelea au trecut și
doar aduceri aminte depărtate, îmi mai stau, uneori, în cale.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Iată-ne într-o
seară, încărcați de bagaje, pe peronul Gării de Nord, în drum spre Piatra
Neamț, de unde mai departe, aveam să ne descurcăm cum om putea. Până la urmă am
ajuns la sătucul monahal al Văratecului. Am găsit repede o măicuță care ne-a
găzduit în căsuța pe care ne-a dat-o în “exploatare”, pentru cele două
săptămâni cât aveam noi de gând să stăm acolo. Au fost acolo zile frumoase,
când ne gospodăream singuri, cum puteam, sau cum ne închipuiam noi că ar fi
trebuit să fie. Dintre acestea, îmi aduc aminte cum am cumpărat noi o biată
găină, căruia a trebuit să-i găsim un sacrificator, ca noi s-o jumulim mai
departe și chiar să o gătim.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Au fost
plimbări pe la mormântul Veronicăi Miclea, prin incinta mânăstirii, dar, mai
ales, prin Pădurea de Argint. Acolo, printre mestecenii pe care mi-i închipui
și astăzi, au fost cele mai frumoase clipe ale tinereții noastre. Acolo, pe
muzica stârnită de clinchetul frunzelor mestecenilor, am îndrăgit concertul
pentru pian, cel dintâi, al lui Ceaikovschi. Și astăzi muzica acestuia este una
cu mari reverberații sufletești.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Dar nu numai
pentru zilele petrecute la această mânăstire venisem, ci și pentru alte locuri
de suflet pe care ni le oferea Neamțul. Așa că atunci când am considerat că
venise vremea, am plecat în călătoria pe care ne-a propusesem. Am suit
dealurile Stânișoarei și ne-am aflat în călătorie pe la alte mânăstiri.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Mai întâi am
poposit o clipă la mânăstirea de la Agapia Nouă. Apoi am avut inspirația să
urcăm și la Agapia Veche, care ne-a impresionat prin mulțimea de flori care o
înconjurau. Dintre acestea, cât pe aici să nici nu se vadă, mânăstirea era o
altă floare, care le întregea pe celelalte. Am plecat de acolo cu inima roșie,
precum culorile florilor ce nu ne-au părăsit. Și iată, frumusețea lor o țin
minte și acum și doar au trecut mai bine de șaizeci de ani de atunci.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Apoi ne-am
îndreptat pașii prin pădurile Stânișoarei către mânăstirea Sihăstria, acolo unde
era și peștera Sfintei Teodora. Ajunsesem într-un cuib de vulturi. Dar mai mult
ca toate cele, mi-a rămas în minte înfățișarea unui călugăr. Sigur avea barba
cea obișnuită și potcapul cel de toate zilele. Avea în picioare un fel de
papuci-sandale și din ele ieșeau picioarele, care de multă vreme probabil nu
mai văzuseră apa și săpunul. Dar și straiul era cam tot la fel. Și de acolo am
plecat cu această impresie dominantă. Acum poate lucrurile s-or fi schimbat. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am coborât de
la Sihla și am ajuns la mânăstirea Sihăstria. Acolo domnea un fel de opulență,
aproape neverosimilă după înfățișarea celeilalte. Cel puțin înăuntru părea o
mânăstire bogată. Nu-mi amintesc multe despre aceasta, doar ce am amintit.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Am plecat iar
prin păduri. Am urcat până spre creasta dealului și când am început coborîrea,
un răget disperat de măgar ne-a atras atenția. Am ajuns parcă în inima
muntelui, eram înconjurați de creste împădurite. În mijlocul pădurii era un
schit și o micuță casă parohială și... măgarul Buridan. Acolo ne-a ieșit în
întâmpinare un călugăr, pe numele lui Vasilache. Era înalt, avea ochi albaștri,
pătrunzători și vestimentația lui era imaculată. Altceva decât cea a
călugărului întâlnit la Sihla. Cu el am avut o conversație plăcută,
întrebându-ne printre altele dacă am putea să-i facem rost de volumul lui
George Călinescu apărut de curând, Scrinul Negru. De altfel, întrebarea nu
fusese fără rost, călugărul avea o mică bibliotecă destul de laică.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">De aici drumul
ne-a fost întins până am ajuns la mânăstirea Neamțului, acolo unde am întâlnit
așezarea monahală cea mai de seamă. Cum se făcuse seară, acolo am și fost
găzduiți. Ne-a impresionat așezarea, poate și pentru că aici dăinuia duhul lui
Ștefan cel Mare. Prin preajma mânăstirii, am aflat și biserica Vovidenia, pe care
am privit-o doar pe din afară. Era foarte de dimineață și noi mai aveam încă
multe de văzut prin alte locuri.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Ne-am
îndreptat către Cetatea Neamțului, pe atunci încă nerestaurată. Era oarecum în
afara orășelului Târgu Neamț. Nici nu știu măcar dacă pe atunci fusese declarat
oraș. Am intrat oarecum în incinta cetății, am urcat cât am putut pe ceva din
zidurile ei și încântați de crâmpeiul de istorie întâlnit, am ajuns în
târgușor. Acolo am vizitat și bojdeuca lui Creangă, gândindu-mă la motoceii cu
care se juca pisica familiei.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">Avusesem două
zile pline în care multitudinea vestigiilor religioase-istorice, ne satisfăcuse
dorul nostru de a cunoaște cît mai mult din ceea ce ne lăsaser<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă</span> moștenire veacurile. Cu vreo ocazie
oarecare, am ajuns la drumeagul care ducea la mânăstirea Văratecului de la care
plecasem.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8012789762411985644.post-71728902025700243842022-04-19T20:26:00.002+03:002022-04-19T20:26:42.715+03:00Pe alte meleaguri<p> </p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><b></b></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><b><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAkngHLC-WUO3EpxGyB4dM1yy1oUlJGGH1ehLOxMWeXaipihlInVyGGhkdB3dU1dHSHyeWXrhQWvODH-mkozp3ofFPhszVXVMWnupQTSpy7qDKTUf3aEBCQxA9NBJOAYfQy5yeEU9NIZA1kltPR54W65u96drCG4IhSrhWoaU1b4wabUpLB0HjOfem/s4799/img104.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4799" data-original-width="3041" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAkngHLC-WUO3EpxGyB4dM1yy1oUlJGGH1ehLOxMWeXaipihlInVyGGhkdB3dU1dHSHyeWXrhQWvODH-mkozp3ofFPhszVXVMWnupQTSpy7qDKTUf3aEBCQxA9NBJOAYfQy5yeEU9NIZA1kltPR54W65u96drCG4IhSrhWoaU1b4wabUpLB0HjOfem/s320/img104.jpg" width="203" /></a></b></div><b><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjt7J-Wm1u6vOG0zN8I55oYtjkJu94A7sszTUzVU4VIEf4bFtyYQMzXO2o4jaetLiIpJLeK9cV-yrGSRoUwz-TMIcgVtyyp5jlxC5NTgXBI0Et_h_qGfiL7_Pemox-6x9MRY1v-z-CM7e4xXC0iStAi7YSVgCVF2o_AQQ5TXel1S-6zxqChXO1vKMx4/s4800/img141.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3171" data-original-width="4800" height="211" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjt7J-Wm1u6vOG0zN8I55oYtjkJu94A7sszTUzVU4VIEf4bFtyYQMzXO2o4jaetLiIpJLeK9cV-yrGSRoUwz-TMIcgVtyyp5jlxC5NTgXBI0Et_h_qGfiL7_Pemox-6x9MRY1v-z-CM7e4xXC0iStAi7YSVgCVF2o_AQQ5TXel1S-6zxqChXO1vKMx4/s320/img141.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijjajWESbyBqOE_G7pnBscZ0506weZ0P1YnpOo15y82WOTGpHHKe7vAdsaXhuUTWIqmuDXUKN7G-IZ1beW-hzu6TNB4POIfV5TDlptb-L2zhLJKMqQtH0AW0JOTNLbKYA4YzSjju9XQpjwr_LXST5Ci-5HIjmQymRQhbQixidPIjvyOy3PCaLCEzL9/s4800/img142.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4800" data-original-width="3146" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijjajWESbyBqOE_G7pnBscZ0506weZ0P1YnpOo15y82WOTGpHHKe7vAdsaXhuUTWIqmuDXUKN7G-IZ1beW-hzu6TNB4POIfV5TDlptb-L2zhLJKMqQtH0AW0JOTNLbKYA4YzSjju9XQpjwr_LXST5Ci-5HIjmQymRQhbQixidPIjvyOy3PCaLCEzL9/s320/img142.jpg" width="210" /></a></div><br /><span style="color: black; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-font-family: Calibri;"><br /></span></b><p></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="color: white;"><b>Moto:</b> Am umblat cu cerşitul pe la
păsări <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="color: white;">Şi mi-a dat fiecare <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="color: white;">Câte o pană. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><i><span style="color: white;">Marin Sorescu<o:p></o:p></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-hansi-font-family: Calibri;"><o:p><span style="color: white;"> </span></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><b><span style="color: white;">Prin Munții Bulgariei – Rila, 1974<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><o:p><span style="color: white;"> </span></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">A fost să fie Rila, primul masiv
muntos din afara ţării, pe care am vrut să-l parcurg. Şi la urma urmelor, unde
era pe atunci mai uşor să te duci, decât într-una din ţările apropiate, de
aceeaşi sorginte socială, pentru care obţinerea vizei era oarecum uşoară. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">S-a născut ideea munţilor din afara
ţării, într-o duminică petrecută în Piatra Târnovului, frumosul munte de calcar
din munţii Căpăţânii, aflat deasupra Ciungetului. Acolo am aflat de munţii
Bulgariei, mai înalţi chiar decât Carpaţii noştri şi oarecum la îndemână,
gândindu-mă la obţinerea vizei de ieşire din ţară, o mare problemă pe timpurile
acelea. Întâmplător ne-a fost la îndemână să obţinem o hartă a munţilor Rila şi
de aceea am început excursiile peste hotare, cu aceştia. Să spun drept, prin aceste
locuri, nu ştiam decât de existenţa munţilor Balcani, fără individualizări de
masivi muntoşi distincţi. De abia când am ajuns în Bulgaria, am auzit şi de
alţii, Pirin, Rodopi, Stara Planina, ca şi de depărtaţii munţi ai Olimpului,
din Grecia, cu celebrul său vârf, Mitikas. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Existenţa hărţii, faptul că aveam o
maşină cu care ne puteam mişca în voie, ne-a permis să ne gândim serios la
aventura noastră în Rila. Cea mai frumoasă parte a pregătirilor, a fost
stabilirea traseului ce-l vom urma. Obţinerea paşaportului, parcă nu a
reprezentat mari greutăţi. Dar formarea grupului, a fost poate cea mai grea
etapă. Omogenitatea fizică şi acceptarea reciprocă, au constituit elemente greu
de atins. Până la urmă în maşină am urcat trei inşi: Sofi, cu mare experienţă montană
şi un caracter deosebit, Mariana, mai neantrenată şi subsemnatul. Plecarea a
avut loc într-o după amiază, după ce eu mi-am terminat programul de şantier. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Drumul de la Râmnicu Vâlcea la
Bucureşti, a decurs fără probleme. O noapte petrecută aici, doar cu temerile
necunoscutului de a doua zi. Duminică ajungem la Giurgiu şi trecem granița spre
Ruse. În vama bulgară, Sofi descoperă un birou de unde ne putem lua bonuri de
benzină şi începem traversarea unei ţări necunoscute. Prin Ruse, apoi direct
spre Sofia, fără oprire. Doar din când în când ne potolim setea la fântâni,
care invariabil sunt anunţate ca fiind “studene”, despre care gândim, că sunt
fântîni amenajate de... studenţi. O scurtă escală în capitala ţării în care ne
aflăm şi, cu oarecare greutate, izbutim să ne plasăm pe drumul care duce spre
mînăstirea Rila (Rilski monastir), de unde aveam să ne începem ascensiunea. Să
fiu sincer, peisajele întâlnite în cale nu m-au entuziasmat, iar oraşele prin
care treceam erau complet diferite de ale noastre. Am trecut printr-un oraş
important, Stanke Dimitrov, acum probabil îi spune altfel, apoi am urmat un
drum la stânga care ne-a condus la mânăstirea amintită. Era pe înserate când am
ajuns la mânăstire. Impresionant<span lang="RO">ă</span>! Dar
nu aveam timp să vizităm aşezământul monahal, ci trebuia să găsim repede chilia
unui călugăr, ce ne fusese recomandat. Era acesta fost locuitor al Bucureştilor
şi ne putea acorda găzduire. L-am găsit, ştia binişor româneşte şi într-adevăr
am căpătat găzduirea necesară. Ne-a oferit călugărul ceea ce avea, adică un
acoperământ şi un loc de dormit, în sacii noştri, dar pe duşumea. Să-i dea
Dumnezeu sănătate călugărului Teofan – cam aşa îmi aduc aminte că-l chema –
căci din puţinii bani pe care-i aveam, am economisit preţul unei nopţi de
cazare. Luni, scularea matinală, pregătiri precipitate, o ultimă privire
aruncată locului unde parcasem maşina şi la drum. Ieşim pe poarta mânăstirii şi
apucăm pe o potecă lată, ce urca zdravăn pe coasta muntelui. Nu sunt marcaje şi
ne aventurăm în necunoscut. Peisajul înconjurător, cu rare locuri de
privelişte, în căldura din ce în ce mai toridă, străbătând pădurea de pin, ne
aminteşte mai curând de locurile Capelei din preajma Râmnicului. Uneori,
crâmpeie din înălţimile golaşe, mai răzbesc până la noi, dar de cele mai multe
ori, remarcăm doar ţărâna potecii uscate care scârţâie sub picioare. Suntem în
plin necunoscut. Din când în când, ne uităm pe harta pe care o avem, doar-doar
om afla pe unde suntem. Probabil trecem pe muchia Karabunar sau pe lângă vârful
Baucet, dar aşa o fi oare? Curând începem să coborîm şi ajungem evident la
obârşia unei văi plină de izvoare. Întâlnim oameni, cu care încercăm să
schimbăm câteva cuvinte. Pe româneşte, ei pe bulgăreşte, ne spunem unul altuia
despe dorinţa noastră de a ajunge la cabana Sedemte Iezero, iar ei ne vorbesc
despre altă cabană, Ivan Vazov. Înţelegem doar: tuka poteca! Probabil pe acolo
trebuie să o luăm. Cât stăm noi de vorbă, în umezeala izvoarelor de aici, apare
o viperă. Pe noi ne îngrijorează, pe ei nici gând. Ne împrospătăm provizia de
apă şi plecăm mai departe. După harta pe care o consultăm, am depăşit locul
numit Graden Kladenec. De acum încolo, începem să urcăm evident spre golul
alpin. Undeva, pe o muchie laterală spre stânga, departe, zărim albul unei
clădiri. Bănuim că acolo se află cabana Ivan Vazov. Noi urcăm mereu. Pe lângă
noi defilează vârfuri înalte, probabil Vârla, Damga, Razdela. Apar fuioare de
ceaţă. Asta ne mai lipsea. Pe o pantă înclinată zdravăn, coboară două fete.
Intrăm în vorbă cu ele. Ele cehe, noi români. Înţelegem unii despre ceilalţi,
că nici unul nu ştie unde se află. Când trecem creasta pe care urcăm, într-o
ultimă zvâcnire a soarelui, printre vălătucii de ceaţă ce s-au risipit o clipă,
privim spectacolul fascinant deasupra căruia ne aflăm. O căldare glaciară plină
de lacuri, risipite prin imensitatea unor blocuri de stâncă. Undeva, urcată pe
coasta căldării, sclipind în soare, o tabără de corturi colorate pestriţ şi nu
departe clădirea cabanei Sedemte Iezero – cele şapte lacuri – spre care ne
îndreptăm cu iuţeală. Cabana se află la 2200m şi prima zi sfârşise cu bine. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Cu chiu cu vai ne facem înţeleşi. Aşa
am aflat că tabăra de corturi colorate, era a unei secte religioase, venită din
Franţa, al cărui cult era soarele. Şi tot atunci am căpătat informaţii despre
drumul de a doua zi, care trebuia să se sfârşească la cabana Malioviţa. Plecarea
în zorii zilei, ne aruncă în marele necunoscut al munţilor în care ne aflăm.
Acum aveam o ţintă fixă, să ajungem pe vârful Malioviţa, când, pentru prima
oară, vom fi mai sus decât crestele Carpaţilor noştri. Vremea nu era prea
promiţătoare. Norii stăteau să acopere crestele şi teama unei zile ceţoase, în
munţi fără marcajele cu care eram obişnuiţi, nu ne dădea mari speranţe. Vor mai
trece câteva zile până când ne vom dumiri ce fel de marcaje turistice există în
aceşti munţi. Deocamdată ne strecurăm printre lacurile căldării prin care
trecusem şi ieri. Apoi pe nesimţite începem urcuşul, care ne va scoate pe
înălţimile mari ale Malioviţei. Am ajuns pe platoul acestui vârf, la 2729m, cea
mai mare înălţime atinsă de noi vreodată. Zăbovim aici, contemplând imagini cu
care nu ne vom mai întâlni. Alte vârfuri mari, Eleni şi Kalbura, au şi ele
înălţimi apropiate. Pe versantul abrupt de sub noi, privim căldarea Malioviţei,
cu numeroase lacuri. Şi departe, cu mult mai jos, cabana Malioviţa, cea la care
trebuie să ajungem. Ziua de astăzi fusese scurtă, nu cred că făcusem mai mult
de 4 ore până în vârf, iar mai departe coborîrea nu părea să fie nici lungă, nici
grea. Îmi aduc aminte că nu m-au impresionat peste măsură nici lacurile din
căldare, nici peisajul străbătut. Odată ajunşi la cabană, m-au surprins multe
lucruri. Mai întâi aspectul pereţilor de stâncă din preajmă, unde se practica
din plin alpinismul şi chiar am putut privi echipe aflate în trasee de mare
dificultate, judecând după admiraţia manifestată de cei din jur. Apoi, întreaga
atmosferă din cabană, faţă de cea precedentă, avea în ea diferenţa dintre oraş
şi sat, dacă pot spune aşa. Dar şi modul cum a fost primit micul nostru grup, a
fost cu mult mai reţinut, fără ca să ne deranjeze în vreun fel. La intrarea în
cabană, era agăţat un barometru primitiv, alcătuit din smocul de păr al unei
cozi de vacă. După cum era de încreţit sau ba, urma să fie timp frumos sau
vremea avea să se deterioreze. Noi am avut noroc în continuare şi coada vacii
ne-a arătat timp bun! In rest, cabana era sărăcăcios aprovizionată şi în afara
unei mâncări de macaroane cu sos de roşii, cu pâine la discreţie, nu se găsea
altceva. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Urmatoarea zi intrăm de-a binelea în
miezul dur al munţilor Rila. Aveam de străbătut locuri de mare altitudine şi cu
probleme de orientare, din ce în ce mai greu de rezolvat. Plecăm aproape de ora
5 dimineaţa, pe un cer senin. Acum peisajul, fie că suntem mai odihniţi, sau
pentru că peisajele erau într-adevăr încântătoare, devenim dintr-odată captaţi
de locurile prin care trecem. Ajungem în căldarea lacurilor Groazei- Straşnoto
Iezero. Ochiurile de apă, frumoase, cu jnepenişuri printre ele, ne transpun în
atmosfera Retezatului nostru, cu singura deosebire că în preajmă avem vârfuri
cu mult mai înalte. Suntem lângă pereţii vârfului Popova Kapa de 2704m şi
Goliam Kupen, sau cel puţin aşa stă scris pe harta noastră. Mergem repede şi în
circa 3 ore de la plecare, ajungem lângă refugiul Straşnoto, vârât între
stâncării, micuţ şi judecând după numărul de încălţări de afară, atât de plin,
încât cu greu îmi puteam închipui cum încăpeau atâţia oameni. La circa 4-4 ½
ore de la plecare, depăşim creasta Kupenite şi ne îndreptăm, urmând o potecă
înscrisă pe versantul muntelui, către un nou refugiu în care doream să înnoptăm,
refigiul Kobilino Braniste. Harta noastră nu are curbe de nivel, nu este prea
darnică în detalii, aşa că nu suntem prea siguri că vom ajunge chiar acolo unde
vroiam. Pe nesimţite, constatăm că ne-am înscris pe un drum, ce lăsa în stânga
o creastă importantă, o adevărată cumpănă de ape, ceea ce ne dădea speranţe că
vom nimeri acolo unde ne propusesem. Era o zi senină şi caldă şi mai ales
caracteristica din urmă, ne-a obosit peste măsură. Până la urmă, nu mult după
ora prânzului, am ajuns la refugiul căutat, nu departe de pârâuI Iskâr. În
târziul după-amiezii, când tocmai ne bucuram că suntem singuri, apar câteva
figuri dubioase, autohtone. Puteau fi ciobani sau cine ştie ce altfel de
oameni. Cum nu aveam cort cu noi, cu destulă teamă, a trebuit să ne petrecem
noaptea alături de ei. Cu nerăbdare am aşteptat să se facă lumină şi tiptil am
ieşit din refugiu, mulţumindu-ne că noaptea s-a sfârşit cu bine. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Aveam de parcurs în acestă zi, o
bucată de scurtă de drum. Trebuia să ajungem la cabana Ribni Iezero (cabana
lacului cu peşti), situată pe malul unui iezer cu acelaş nume. Drumul a durat
cam 4-5 ore. Am început urcuşul pe coasta Marincoviţa. Sus eram într-un imens
podiş. Pe marginea aproape abruptă, erau plantate inscripţii care indicau
marginea unui imens teritoriu protejat. Ne-am dumirit că era vorba de conturul
unui mare bazin hidrografic sfârşit într-un lac de acumulare, din care se
alimenta cu apă Sofia. Am avut atunci explicaţia apei reci şi bune la gust, din
capitala supusă unor zile caniculare. Pe platoul din care vedeam imensul lac
albastru şi drumul de pe conturul său, a avut şi un episod neplăcut. Mi-am
uitat aici aparatul de fotografiat, un Zorki aproape nou. Şi poate că asta nu
m-ar fi afectat prea mult, dar aveam în el diapozitive făcute pe parcursul de
până acum al excursiei. Ne mai rămăsese doar un Smena, cu care, neavând
încotro, ne-am consolat. Coborîrea de pe platou, până în vale şi mai apoi
urcuşul domol până la cabana Ribni, pe malul lacului cu acelaşi nume, a fost o
plimbare agreabilă. Cabana, aflată la 2230m, este un minunat loc de odihnă, de
care şi noi am beneficiat din plin. O mulţime de amintiri dintre cele mai
deosebite din întreaga excursie, aveam să reţinem de aici. Mai întâi, baia din
apa lacului, mai mult decât plăcută, mai ales dacă ne uitam de jur împrejur,
unde străjuiau vârfuri de 2691m sau 2718m. Mai apoi, după ce ne bălăcisem pe
săturate, aveam să intrăm în cabană, unde în faţa unei hărţi de pe perete, am
început să ne sfătuim cum vom proceda ca să atingem vârful Mussala, cel mai
înalt, nu numai din masivul în care eram, dar şi din toţi munţii Bulgariei şi
evident cea mai mare cotă atinsă de vreunul dintre noi. Deodată, din spatele
nostru, o voce de bărbat ne întreabă “Unde vreti să ajunge<span lang="RO">ț</span>i?“. Mi-l amintesc şi acum, după
atâţia ani. Un bărbat înalt, cu părul aproape alb şi care s-a recomandat:
Vasiliev. Era un profesor din Silistra şi ştia bine româneşte. Doar oraşul
fusese unul românesc pe vremuri. Amabil, ne-a explicat că în fiecare vară
alcătuiesc un grup numeros, cu ghid, care-şi propune să străbată munţii din
ţara lor. I-am împărtăşit planurile noastre, cu menţiunea că nu mai avem prea
mult timp la dispoziţie. Luni dimineaţa trebuia să fim nu numai în ţară, dar şi
fiecare la locul lui de muncă. Mai aveam doar zilele de vineri şi sâmbătă
dedicate muntelui. Ne-a condus la ghidul grupului lor, care ne-a explicat
durata traseului pe care ni-l propusesem. Prima zi până la cabana Granciar – a
Granicerilor -, a doua zi urcarea pe Mussala şi înnoptarea la aceeaşi cabană.
Şi de abia în a treia zi să ne întoarcem la cabana unde eram acum. Era prea
mult pentru concediul pe care şi aşa cu greu îl obţinusem. Ca să ne relaxăm,
poate în răstimp vom găsi o soluţie, prietenul nostru, profesorul bulgar, ne-a
condus la iezerul Smradlivo, un imens lac înconjurat de tufe de jneapăn, ca la
noi în Retezat, dar străjuit de vârfuri mult mai înalte – Rileţ 2713m. Mărimea
lacului şi măreţia peisajului, sunt impresionante. Amfitronul nostru de ocazie,
ne lămureşte că aici s-au antrenat canotorii bulgari pentru olimpiada din
Mexic. Ne întoarcem la cabană, suntem şi noi băgaţi în porţia bulgarilor,
suntem serviţi cu o porţie de kiselo, laptele covăsit de la noi, după care, la
fel de îngrijoraţi de drumul de a doua zi, ne îndreptăm spre paturi. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Noaptea pare a fi mereu un sfetnic
bun. Dar şi ziua care a început la ora 4 dimineaţa, era una decisivă pentru
reuşita excursiei. Treziţi cu noaptea-n cap, ne facem repede bagajul, ieşim din
cabană fără zgomot, mâncăm la repezeală câte ceva şi când ne îndreptăm spre
locul de spălare, ne întâlnim nu numai cu prietenul nostru, dar şi cu ghidul
sfătuitor. Se uită sceptici spre noi şi nu fac altceva decât să ne ureze drum
bun. Era ora 5 dimineaţa când am părăsit cabana. Trecem pe sub vârful Kanarat
de 2691m, pe lângă Veneţa de aceeaşi înălţime. Străbatem poteci pline de
grohotiş. Privim în fugă ochiuri de apă risipite prin căldările glaciare pe
care le depăşim, cu gândul la puţinul timp pe care-l avem la dispoziţie. Dacă
ne-am fi luat după prieteniii noştri oczionali, frizam imposibilul. Observăm în
drumul nostru, nu departe de potecă, câteva stâne, un soi de corturi acoperite
cu polietilenă, aşezări temporare şi pe lângă ele, cele ale noastre păreau
nişte palate. Depăşim alte vârfuri înalte, cum ar fi Strednija, Lopatiski,
Kudtilak, fără ca poteca pe care eram să fi scăzut sub 2500m. Aflasem din cele
câteva vederi pe care le avusesem în mână, despre frumuseţea deosebită a
vârfului Kovacs, 2674m. Acum ne iese repede în faţă. Uimitor de frumos, cu
cupola sa rotunjită, presărat cu tufe de jneapăn aşezate acolo unde trebuia şi
cu un lac albastru, Martvo Iezero, aşezat într-o căldare glaciară deosebită.
Poate cel mai frumos peisaj întâlnit până acum. Când depăşim vârful, ştim sigur
că nu mai avem mult până în Şaua Granciar, de acolo de unde începe greul. Când
am ajuns în şa, la ceva mai mult de 2500m, era ora 12. Mâncăm repede şi ne
sfătuim. Aici trebuie să luăm o hotărâre. Sofi, prietenă de nădejde, nu dă
semne de oboseală. Mariana este cea care parcă s-ar simţi obosită. Întrebarea
este dacă coborîm la cabana Granciar, sau cu alte cuvinte dacă depăşim
concediul acordat, sau mai întâi încercăm ascensiunea pe Mussala. Aici, în şa,
observăm bine tipul de marcaje folosit de bulgari. Firul matematic al crestei,
diferit de cel al potecii, era jalonat cu stâlpi metalici, cu plăcuţe pe care
scria numărul jalonului, distanţa până la cei adiacenţi şi unghiul de înclinare
faţă de fiecare, pentru o eventuală orientare cu busola pe vreme de ceaţă. Ne
uităm la rucsacii noştri grei. Nicio şansă să-i ducem şi pe ei până sus şi asta
fără să ştim câte vârfuri va trebui să depăşim până pe Mussala. Panta din faţă,
jalonată cu stâlpii amintiţi, înconjuraţi parcă anume cu omniprezentele tufe de
jneapăn, ne dau ideea din urmă. Sub stâlpul cu numărul 128, lăsăm rucsacii,
ascunşi cât puteam de bine printre tufele bogate de jneapăn. Scoatem din ei
doar paşapoartele şi banii şi… plecăm cât putem de repede. Când am plecat era
ora 13. Pe spatele hărţii noastre, scria că de la cabana de sub noi – pe care o
vedeam foarte clar -, se făceau până în vârf, 5 ore. Deci din şa circa 4 ore,
fără a ţine seama de oboseala noastră, măcar cea din ziua în care ne aflam.
Sigur suntem obosiţi şi mai ales Mariana, care cu greu se ţine după noi.
Peisajul este însă magnific şi de departe, se perindă prin faţa ochilor, cele
mai frumoase peisaje din aceşti munţi, care ne dau măsura spectacolului alpin
al marilor înălţimi. Poteca şerpuieşte pe clinul muntelui. Urcă la cote din ce
în ce mai mari şi o face trecând peste nu mai puţin de şase vârfuri înaintea
asaltului final. Grohotişuri, lacuri sinilii în căldările estice şi vârfuri din
cele mari. Depăşim vârfuri între 2600m şi 2700m, ba chiar unele şi peste
această înălţime. Nume ca Ovţarec, Pesokliva Vapa, Mariski Cal, Bliznetice, nu
cred că le vom ţine minte vreodată. În drum, întâlnim un monument în memoria
unui alpinist bulgar, dispărut prin aceste locuri, într-o temerară coborîre cu
schiurile. Şi, în sfârşit în faţa noastră, mai stă ultima pantă, teribil de
înclinată. Odată urcată, vom ajunge la cea mai mare cotă atinsă de noi vreodată.
Urcăm din greu. Poate şi altitudinea cu care nu eram obişnuiţi, să-şi spus
cuvântul, dar urcăm. Chiar dacă Mariana mai rămâne în urmă. Când ajungem sus, pe
cupola vârfului, la 2925m, acolo unde ne întâmpină o impresionantă clădire-observator.
De pe una din ferestre se scutura o plapumă. De undeva, auzim cu o claritate
surprinzătoare, vocea crainicului român de la Europa Liberă. Aici îl ascultăm
şi noi, fără tema de a fi filaţi. Însetaţi, nu ne mai luasem bidoanele de apă,
găsim un ghişeu, la care turiştii puteau să servească câte un ceai, o sursă de
apă neexistând. Ne potolim setea cât de cât şi privim de jur-împrejur. Vârfuri
înalte, chiar peste 2700m. Căldări glaciare ce ascund în ele ochiuri de apă înnegrite
parcă de culorile amurgului ce se apropia văzând cu ochii. Pe versantul nordic,
urmărim poteca ce cobora spre staţiunea Boroveţ. Se vede clar refugiul de
altitudine Mussala – peste 2300m – şi o mulţime de lacuri, dintre care se
detaşează lacul Ledeno - iezerul Îngheţat. Privirile aleargă spre sud, acolo
unde, dacă claritatea amiezii ne-ar fi permis, ar fi trebuit să vedem
contururile marilor vârfuri din Grecia. Aşa ne mulţumim doar cu imagini
stimulate de imaginaţie. Trecuse de ora 4 pm, când ne-am hotărât să pornim pe
drumul întoarcerii, către cabana Granciar. Nu era uşor. Trebuia să depăşim din
nou cele şase vârfuri înalte, urcând şi coborând. Iar drumul alpin de coborâre
din şaua Granciar până la cabană, era şi acela destul de lung. Obosiţi cum
eram, ne-au trebuit 4 ore de mers alert până în şaua unde ne lăsasem rucsacii,
pe care i-am găsit la locul lor. Drumul de coborâre până la cabana Granciar –
cabana grănicerilor sau Boris Hadjisatirov, pe malul lacului cu acelaşi nume, unde
când am ajuns, se legăna o barcă, situată la 2185m - ne-a luat aproape 1 oră.
Când am intrat în cabană se făcuse ora 9 seara. Trecuseră 16 ore de când
plecasem dimineaţa de la cabana Ribni! Până să aflăm ce vom mânca şi unde vom
dormi, ne ducem la izvorul din prejma cabanei şi ne răcorim după tura grea pe
care o sfârşisem cu bine. În cabană aflăm mulţi turişti bulgari, printre care
am găsit un altul care ştia româneşte, ba chiar era un obişnuit al staţiunii
Călimăneşti. Cu el ne-am împrietenit de-o seară, am mâncat porţiile unora care
se duseseră la cabana aflată mai jos, dotată cu televizor, unde vedeau o finală
de fotbal. Norocul nostru, pentru că aşa am căpătat şi locuri de dormit, pe
saltele puse pe jos, celelalte locuri fiind ocupate. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Ne trezim dimineaţa, oarecum
odihniţi, dar veseli nevoie mare că izbutisem să ne facem programul, în pofida
prezicerilor pesimiste, că pentru aşa o tură aveam nevoie de trei zile. Nu ne
rămâne decât să refacem traseul de ieri, în sens invers. Era ora 6 dimineaţa,
când am părăsit cabana. Urcăm în şaua Granciar şi reluăm drumul parcurs cu o zi
înainte. Din nou peste vârful Kavaci, pe poteca de sub cotele mari pe lângă
care trecusem şi în sfârşit ajungem la cabana de pe malul lacului Ribni. Am
ajuns la ora 2pm şi poate am fi fost acolo mai repede, dacă genunchiul Marianei
ar fi funcţionat normal. Oricum grupul bulgarilor întâlniţi cu două zile
înainte, era tot acolo şi prietenul nostru, profesorul, ne-a întâmpiat,
rămânând uimit când a aflat ce tură izbutisem. Restul zilei îl petrecem
odihnindu-ne după efortul depus. Ne aştepta o zi, de asemnea infernală, cel
puţin pentru mine, care după ce ajungeam pe cărări de munte, la mânăstirea
Rila, urma să mă aşez la volan şi să şofez peste 600km, până în ţară. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Sâmbătă, plecăm nu prea de dimineaţă,
împreună cu grupul bulgarilor. Părăsim munţii în care ne-am simţit nu numai
atât de bine, dar în care avusesm multe dovezi de prietenie. Mergem pe poteca
încă alpină, depărtându-ne încet-încet de crestele care ne permiseseră să
atingem înălţimile cele mai mari, din toată viaţa noastră de turişti
împătimiţi. Mai aruncăm câte o privire către crestele care se depărtau. Apoi
vârfurile cele mari s-au pierdut în ceaţa dimineţii, care promitea o zi
ploioasă. Ar fi fost prima zi urâtă, pe care am fi prins-o în munţii Rila.
Vremea fusese darnică cu noi, ne oferise soare din belşug şi nu-mi închipui că
pe aici erau numai zile senine. Pe măsură ce coboram, ziua începea să promită
chiar o ploicică, dovadă primii stropi apăruţi pe măsură ce coboram. Ba chiar
atunci când am ajuns în Poiana Partizanilor – acum poate că şi-a schimbat numele
-, ploua de-a binelea. Până la mânăstire totul a reintrat în normal, dar norii
încă stăpâneau cerul şi ameninţarea ploii stăruia. Ajunşi în locul în care
parcasem maşina, am fost bucuroşi că am revăzut-o. Ne aştepta cuminte sub
prelata cu care o învelisem. Undeva, înainte de cabana Ribni, ne-am speriat că
ne-am pierdut banii, nemaigăsind toată suma pe care trebuia să o avem la noi.
Şi am trăit mereu cu spaima că nu vom avea cu ce să ne întoarcem în ţară.
Surpriza cea mare a fost, când am intrat în maşină, să găsim sub nişte haine
lăsate acolo, suma ce tocmai crezusem că ne lipsea. Am plecat repede de la
mânăstire, de abia luându-ne rămas bun de la grupul bulgarilor şi ne-am înscris
pe drumul întoarcerii. N-am mai trecut prin Sofia şi odată ajunşi în Stanke
Dimitrov, am luat calea Plovdivului, în care ne-am oprit ceva mai mult. Pe ziuă
încă, am trecut prin pasul Şipka, urcând serpentinele drumului până la cota
1326m, acolo unde un interesant monument, aminteşte de o importantă bătălie
dată pentru independenţa ţării prin care trecem. Încet se aşterneau culorile
amurgului, apoi înserarea s-a lăsat peste şosea, iar oboseala drumului ne-a
făcut să căutăm un loc de popas. Am găsit un camping, fără să-mi aduc aminte
lângă ce localitate era. Ştiu doar că acolo am petrecut noaptea. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">A doua zi, înainte să plecăm, am dat
să facem un duş cald. Până la urmă am rămas cu săpunul pe noi, orice fel de apă
întrerupându-se. Ne-am simţit dintr-odată foarte aproape de casă! Odihniţi, am
plecat spre Ruse, unde odată trecută graniţa, nu ne-am gândit decât la odihna
din Bucureşti, apoi la drumul spre Râmnicu Vâlcea, unde prima excursie peste
hotare, în munţii altei ţări, a luat sfârşit. Avusesem parte de zilele însorite
ale munţilor Rila, pe unde cred că ar fi putut să bântuie şi ploi şi ceţuri şi
tot cortegiul necazurilor unor astfel de împrejurări. Ne bucurasem de
privelişti deosebite şi aveam ce povesti multă vreme de acum încolo. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><b><span style="color: white;">Prin Munții Bulgariei – Prin, 1978<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><o:p><span style="color: white;"> </span></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Eram de acum prins în vârtejul
ameţitor al crestelor munţilor înalţi. Străbătusem mai toate crestele înalte
din Carpaţii noştri, nu doar o dată, şi reuşita din munţii Rila, mă făcea să
doresc alţi masivi, încă necunoscuţi. Şi pentru că la plecarea anterioară din
Bulgaria găsisem undeva, într-un oficiu turistic, harta munţilor Pirin, aceştia
au devenit ţinta unei alte excursii. Febra plecării mă cuprindea pe măsura
apropierii momentului când trebuia să ne ridicăm paşapoartele. Apoi formarea
grupului. Ca de obicei, trebuia să fie mic, ca să încapă comod în maşina cu
care ne deplasam. Traseul era întruchipat cu harta în mână, ţinând seama de
cele ce ne spusese mai demult, conducătorul unui grup de turişti bulgari,
întâlnit în creierul Făgăraşilor noştri. După o zi de groază petrecută în cort,
pe malul lacului Avrig, în mijlocul unei furtuni cu descărcări electrice şi
după aceea cu ninsoare ca lumea, deşi eram la începutul lunii august, am ajuns
pe malul lacului Călţun. După Avirg, a urmat ziua parcursă pe ceaţă, pe Custura
Sărăţii şi Strunga Dracului, iar noaptea a fost una zgomotoasă, cu vânt
puternic şi pietricele bătând darabana în acoperişul refugiului de la Călţun.
Dimineaţa însă, era senin şi cerul albastru scosese din cabane grupuri multe de
turişti. Unul dintre acestea, numeros, l-am zărit de pe malul lacului,
profilându-se pe creasta Negoiului. Când a ajuns jos ne-am salutat şi ne-au
răspuns în limba aspră a vecinilor de la Dunăre. <i>Dobăr den</i>-ul nostru cu
intonaţii latine, a făcut ceva mai târziu, legătura de apropiere proprie
turiştilor veritabili. Ne-am reîntâlnit la cabana Podragu, acolo unde zile de
ploaie ne-au făcut să nu ieşim pe afară. Acolo, Ivan Kiselencov, din Gabrovo, a
schiţat pe una din coperţile monografiei Făgăraşului, a lui Emilian Cristea, un
posibil trtaseu în munţii Pirin, cu intrarea pe la cabana Vihren. Schiţa de
traseu a fost oarecum respectată, doar cu unele adăugiri şi ne-a servit nouă la
realizarea uneia din excursiile de care ne vom aduce aminte mereu cu plăcere. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Sâmbătă, plecăm in Râmnucu Vâlcea, cu
Dacia mea 1300, aflată în primii ani ai tinereţii sale. Petrecem o noapte în
Bucureşti, de unde a doua zi, cu noaptea’n cap, aveam să purcedem la drum spre
Giurgiu. Observasem încă de cu seară, că macaraua unuia din geamurile laterale
se defectase şi timp de reparaţii, nici vorbă. Răgazul escapadei noastre era
limitat doar la o săptămână şi traseul ce ni-l propusesm era unul deosebit de
pretenţos. Plecăm la drum cu temeri, dar îmi asumasem rolul de conducător de
grup şi cele două prietene de drumeţii, Chissy şi Cornelia, s-au gândit că ştiu
ce fac. Lucrul esenţial la reuşita excentricei noastre escapade, era componenţa
grupului, verificat în lungi drumuri de iarnă, mai ales, şi de vară, petrecute
prin munţii Căpăţânii şi Lotrului. Părăsim Bucureştiul cam pe la ora 4
dimineaţa şi intrăm în Bulgaria după 3-4 ore de la plecare. În goană nebună
trecem prin Ruse şi continuăm apropierea de munţii doriţi un an întreg, luând
drumul Plovdivului. Trecem prin interesantul oraş Veliko-Târnovo – rezonanţa numelui
ne este cunoscută de la frumosul munte cu nume asemănător de pe meleagurile
vâlcene – apoi prin şi mai frumosul Gabrovo, facem aici o pauză pentru o scurtă
plimbare foarte interesantă, apoi prin Pazargic, Velingrad, Iakoruda şi Bansko.
Ultima parte a cursei de aproape 600 km, o facem pe un drum împietruit de 15-16
km, care ia sfârşit la o parcare, la poalele urcuşului către cabana Vihren. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Trag maşina cât mai aproape de un loc
unde curioşii, ar fi avut mai puţin acces, speram eu, la geamul care rămăsese
deschis cam de un deget, dar putea fi tras în jos cu uşurinţă. Pe atunci
noţiunea de hoţ de maşini, ne era prea puţin cunoscută. Eram la începutul lunii
august şi noi ajunsesem aici aproape de ora 21, când înserarea cuprindea
pantele muntelui. Ne echipăm la repezeală, ne luăm rucsacii în spate (pe vremea
aceea cei mai evoluaţi rucsaci, erau cei pe cadru metalic), pregătiţi încă din
ţară şi prin întunericul ce începea să acopere drumul, plecăm spre locul primei
nopţi petrecute în munţii Pirin. La cabana Vihren , 1950m, am ajuns la lumina
lanternelor. Nu era multă lume şi noi, români, nu eram printre străinii obişnuiţi
ai acestor locuri. Stârnim oarecare nedumerire, că senzaţie nu prea aveam de
ce. Un cabanier şugubăţ, tinerel oarecum, se uita surprins la noi şi cu câteva
cuvinte ruseşti, rupte cu ceva limbă română stâlcită cu intenţia ne face
oarecum înţeleşi, ba chiar cu ceva franceză şi engleză, izbutim să-i explicăm
traseul ce dorim să-l urmăm. Firele mele de păr alb – şi doar debia trecusem de
40 de ani -, totala lipsă de cunoştinţe despre munţii pe care vroiam să-I
parcurgem, stârnesc îndoieli şi nu ni se dau prea multe şanse să putem face
ambiţiosul traseu pe care ni-l propusesem. Altfel cabana curată şi primitoare,
aproape goală (venisem într-o duminică seara). Spre surpriza noastră cu mâncare
din belşug, nu ca în Rila, unde în afara pâinii şi macaroanelor cu sos de roşii
nu găseam altceva. Trecuseră 4 ani şi diferenţele erau mari! <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Luni, plecăm dimineaţa, devreme, cu
gândul de a ajunge pe vârful Vihren, la cei 2914m ai săi. Luăm cu noi şi
coarda, pe care sperăm să nu o întrebuinţăm. Urmăm poteca ce ne-a fost sugerată
la plecare şi repede pătrundem în lumea de calcar a acestor munţi. Poteca,
ascendentă, este oarecum paralelă cu firul văii Banderiţa, în lungul căreia
urcasem cu o zi înainte. O luăm spre dreapta, urmând poteca ce ne va conduce în
partea vestică a Vihrenului. Apar tufe răzleţe de jneapăn. Drumul, ca oriunde
în munţii Bulgariei, au marcaje cu care nu suntem familiarizaţi. Pe aici există
un fel de bandă verde, dar nu suntem siguri că acesta este marcajul cel bun.
Suntem pe un versant puternic înclinat, aflat sub vârful înalt, către care ne
îndreptăm. Ne dă prin minte că mai uşor am putea ajunge sus, scurtând drumul,
luând-o pe pe versantul înclinat. Printre stâncile argintii de calcar, pe panta
dincolo de 45°, urcăm mereu. Aproape de finalul pantei, altfel nu s-ar mai numi
vârf, panta se aspreşte şi mai mult şi aproape ne căţărăm pe platoul aflat la
2914m. Suntem pe al doilea vârf ca înălţime din munţii Bulgariei. Acolo sus,
întâlnim alţi doritori de înălţimi, care văzându-ne cu coarda în spate şi privind
locurile prin care urcasem, constată admirativ, pe limba pe care n-o înţelegem
deloc, că numai alpiniştii fac aşa ceva. Nu ştiau ce traseu imprudent alesesem!
<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Făcusem de la cabană până aici, 2-2 ½
ore. Ziua era senină şi muntele de calcar al Vihrenului şi crestele pe care
vroiam să mergem în continuare, străluceau în bătaia soarelui. Pe acolo, pe
creasta îngustă de mai departe, vroiam să continuăm plimbarea. De pe vârf,
scrutăm depărtările. Nori pufoşi, îngrămădiţi deasupra altor înălţimi, unele pe
care vom merge acum, altele pe care dorim să le vedem şi nu le vom atinge
niciodată. Privim spre est şi zărim culmi înalte. Una dintre ele este Kameniţa,
pe care ne-am propus să ajungem. Cam pe acolo se află şi refugiul lacului Tăcut
(Tevnoto Iezero) , acolo unde sperăm să fim în ziua următoare. Departe, spre
Mediterană, piramide întunecate, sub bariera norilor pufoşi, se află Mitikas,
vârful zeilor olimpului, dătător de legende mitologice. O ultimă privire
aruncată pro-memoria şi din nou la drum, pe poteca abruptă, goniţi din urmă de
timpul puţin pe care-l aveam la dispoziţie. Ajungem într-o ½ oră, pe celalat
vârf înalt, pe Kutelo, la doar 2904m. De aici începe greul. Trebuie să
parcurgem o creastă lungă, zimţată, de-a lungul căreia vedem turişti ţinându-se
de cabluri şi înaintând în ambele sensuri cu destulă greutate. Ne avântăm şi
noi, pe creasta Căluţului (Konceto), cu siguranţa oamenilor care au mai parcurs
aşa ceva. Doar Coama Lungă din Piatra Craiului, este parcă mai aeriană. Ne
intersectăm cu alţi trecători pe “frâul căluţului” şi iată-ne pe alt vârf
înalt, Banski Sohodol de doar 2884m. Doar ceva mai jos de acesta, pe un pripor
stâncos, ancorat serios cu cabluri, ajungem la refugiul de altitudine Baiubi
Dupki. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Intrăm înăuntru, aflăm o curăţenie
exemplară, priciuri pe care încap 6-8 oameni şi pentru o clipă îmi imaginez cum
s-ar înfrunta aici o furtună cu descărcări electrice. Fără să vreau mă gândesc
la o astfel de noapte petrecută la Castelul Crăiţei din Piatra Craiului, când
trăznetele luminau cerul şi stânca se cutremura sub izbiturile lor. Ne
întoarcem repede pe acelaşi drum, dar când ajungem în şaua dinaintea
Vihrenului, ocolim vârful prin stânga. Aici în şa, turişti de pretutindeni, au
scris cu pietre albe, numele oraşului şi ţara de unde veneau. Facem şi noi la
fel. Începem coborîrea, trecem pe lângă un alt refugiu, Vihren, şi continuăm
drumul spre cabana părăsită în zori. Toată tura, durase ceva mai mult de 7 ore.
<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Marţi, a doua zi, ne aştepta greul.
Începem mersul în necunoscutul munţilor Pirin. Şi chair aşa a fost, pentru că
repede după ce am părăsit cabana, am greşit poteca. În loc să mergem pe firul
apei, ce urca spre Lacul cu Peşti (alt Ribni Iezero), am luat-o drept înainte,
pe o potecă chiar îmbietoare. Aveam să parcurgem în necunoscut întreaga creastă
ce ocolea circul glaciar al lacului amintit. Cred că întreaga creastă se numea
Banderiţa, după numele văii râului ce se forma din căldarea glaciară de sub
noi. Când după vreo 2 ore atingem creasta, suntem în Poarta Banderiţei, la
doar… 2500m, aproape înălţimea maximă a Făgăraşului. Poteca s-a diluat mult sub
paşii noştri şi ne gândim serios, că ne-am rătăcit în munţi pe care nu-i
cunoaştem deloc. Încercăm să urmărim creasta, prin locuri pe care erau mai
multe stâncării decât plaiuri. Sigur, n-ar fi fost prima oară când ne-am fi
rătăcit, dar pe la noi. Aici, într-o ţară străină era prea de tot. <span lang="RO">Ș</span>i nicăieri niciun om! Ba da, într-un
târziu, a apărut un băieţandru, tăcut, aşa de tăcut, încât nu am putut să ne
dăm seama dacă este un rătăcit ca noi, sau un cunoscător al locurilor. Nu ne
putem plânge de privelişti, care de unde am ajuns, sunt deosebite. Lacurile
căldării de sub noi, unele mai mari decât ne aşteptam, altele doar mici oglinzi
sclipitoare în bătaia soarelui şi peste tot tufe de jneapăn. Una peste alta,
peisajul seamănă cu un Retezat la pătrat! Urcăm şi coborâm mereu. Trecem pe
lângă vârfuri, sau chiar peste ele, toate cu înălţimi apreciabile, 2633m,
2731m, toate depăşind binişor înălţimile cu care suntem obişnuiţi în ţară. Ne
dăm seama că pe nesimţite închidem potcoava căldării Banderiţa şi avem şanse să
ajungem la poteca cea bună. Ceea ce şi facem, acolo unde întâlnim cel mai
abrupt vârf de până acum, Vzele de 2620m. În şaua asta înaltă de sub el, urcă
poteca din valea lacului cu peşti. Fusesem pe o creastă accidentată, din afara
traseului clasic, pe care o urmărisem cu harta în mână, de pe care şi
identificasem vârfurile amintite şi până la urmă o scosesem la capăt. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">De acum încolo, suntem pe drumul cel
bun şi teama rătăcirii, după mai bine de 5 ore de mers de la cabana Vihren,
ne-a dispărut. Ce ne-am fi făcut dacă ne cuprindea ceaţa? Pe poteca cea bună,
apar grupuri de turişti, din ce în ce mai dese. Cei mai mulţi, străini de
meleagurile Bulgariei. Unul mai cu deosebire, alcătuit din foarte mulţi tineri
polonezi, avea să-mi atragă atenţia în mod deosebit. Mergeam alene, puţin
obosit, apăsat de rucsacul încărcat, gândindu-mă la locurile prin care
trecusem. Şi deodată, în faţa mea apare o codană, cu obrajii rumeniţi de
soarele ce cuprinsese muntele, cu cosiţe aurii şi ochii de culoarea albastrului
cerului. O făptură cu silueta zânelor, venită din tărâmul basmelor cu Ileana
Cosânzeana, mi-a pironit privirile şi mersul. Şi aşa de surprinzătoare a fost
uimirea mea, încât toată excursia şi multă vreme după aceea, prietenele mele de
multe ture alpine, nu aveau să mi-o ierte. Şi parcă nici acum nu-mi vine să
cred că o asemenea frumuseţe poate exista. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Şi drumul pe creasta munţilor Pirin,
a continuat. Departe, în zare se iveau alte vârfuri, mai mari decât cele pe
lângă care trecusem până atunci. Unul dintre ele avea să fie cel al Kamenitei,
pe care chiar vroiam să urcăm. Până atunci ne delectăm cu peisajul
înconjurător, mereu asemănător cu Retezatul nostru. Vremea continuă să ţină cu
noi, cerul este la fel de senin şi măcar nu ne este teamă de furtună, chiar
dacă va trebui să dormim în cortul cărat în spate atâta amar de vreme. Undeva,
în adâncul unei căldări înverzite şi cu ochiuri de apă în căuşul ei, vedem
grinzi de lemn doborîte, asemănător acoperişului unui bordei. Bănuim că aici
este refugiul căutat, dar în răstimpul de când s-a editat ghidul pe care-l
avem, s-o fi dărâmat, gândind că şi aici o fi ca pe la noi, ce s-a stricat
rămâne doar o amintire. Cum mergeam cam de 10 ore şi oboseala îşi spunea
cuvântul, hotărâm să întindem cortul aici, chiar dacă nu eram prea siguri că
acesta este locul în care vroiam să ajungem. Aveam să aflăm mai târziu, că aici
era valea Valiavişka. Intindem cortul nostru de două persoane, scoatem
merindele aduse de acasă şi odată cu înserarea îndrăznim să intrăm în cort. Noi
trei şi rucsacii. Ce noapte aveam să petrecem noi în înghesuiala cortului,
numai la ziuă aveam să aflăm. Îmi amintesc doar, că unul dintre noi avea
dimineaţa o ureche îndoită, ce nu şi-a revenit decât după o bună perioadă de
timp. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Miercuri, vremea ţine cu noi şi cerul
sclpiea în albăstreala întunecată a zorilor. Ne mai uităm odată pe hartă şi ne
convingem că aici unde eram, nu putea să fie refugiul căutat. Lăsăm tot bagajul
în cort, ne luăm doar paşapoartele şi banii şi urcăm în şaua înverzită din
creasta muntelui. Am ajuns la începutul unui platou imens, al cărui orizont
este închis de vârfuri ascuţite, dominate de unul mai înalt ca toate. Poteca
urmează drumul urcător pe platou şi la cel mult o oră din locul unde înnoptasem,
apare o clădire ca lumea, un fel de cabană. Când am ajuns acolo, se făcea curăţenie.
Se scuturau covoarele, aşternuturile şi tinereii ce se îndeletniceau cu astfel
de lucruri, mai şi măturau. Aflăm că aici este refugiul Lacului Tăcut – Tevnoto
Iezero. Iezerul alpin cu acest nume, nici la doi paşi, întins cam cât Bucura
noastră, clipocea liniştit, oglindind în el vârfurile înconjurătoare. Ne
înţelegem repede cu viitorii noştri amfitrioni, ne rezervăm locurile necesare –
acum cabana este goală – şi într-o fugă plecăm să ne aducem bagajele. Era în
toiul dimineţii când ajungem înapoi şi socotim că mai avem destul timp să dăm o
fugă pe Kameniţa, atât de tentantă cu piramida sa înălţată 2822m. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Dintre noi, Cornelia a rămas la
căbănuţa de pe malul lacului, iar noi pornim repede, cu cordelina agăţată pe
spate, să cucerim Kameniţa. Mai întâi urmăm poteca de pe versantul din stânga
muntelui, în sensul urcării, apoi pe alta, mai discretă, spre vârf. În drum
spre vârf aflăm doi bulgari ce coborau de pe vârf. Unul mai tinerel şi altul
mai bătrâior. În ruptul capului nu le-a venit să creadă că suntem români.
Susţineau mereu că tot francezi trebuie să fim. Să nu creadă cineva că poteca
era uşoară. Urca mereu, întortochiată, pe panta ce urca spre vârf. Plină de
grohotiş, strecurată printre blocuri mari, dar urca mereu. Când am ajuns sus,
obosiţi mai ales din cauza ritmului alert, ne-am aşezat lângă însemnul vârfului
cel mare, printre blocurile de stâncă aruncate haotic. Acolo am găsit o cutie
în care “cuceritorii” îşi însemnau numele. Le-am lăsat şi noi, pentru
posteritatea trecătoare. Aici se află numele lui Chissy, ce avea să-şi
sfârşească viaţa atât de tragic, într-unul din pereţii Coziei de pe la noi.
Până pe vârf, să tot fi făcut vreo două ore. Ne simţim aici atât de puternici,
încât toată lumea părea la picioarele noastre. Şi chiar era, dacă ne uităm de
jur împrejur. Nimic nu era mai sus decât vârful pe care eram. Departe, munţii
Olimpului, stârnitori de legende cu zei, aruncă înălţimea vârfului său cel
mare, Mitikas, la 2917m şi ne gândim că niciodată nu vom ajunge să urcăm până
acolo. Înapoi, spre lacul de pe ale cărui maluri pornisem. Marele platou
glaciar, era pe de-a întregul inundat de soare, oferindu-ne spectacolul
liniştii depline. În depărtare sclipeau coastele argintii ale Vihrenului,
aducându-ne aminte de mica noastră perfomanţă a începutului periplului
pirinian. Ne credem şi chiar eram puternici şi lumea era la picioarele noastre.
Din vârf privim aşa, în linie dreaptă, spre cabană, prin căldarea uriaşă
acoperită de blocuri de stâncă pe măsură. Întrevedem o cale mai rapidă de
înapoiere şi nu stăm mult pe gânduri. Alegem calea întoarcerii prin mijlocul
haosului stâncos. Ocolind marile stâncării, uneori obligaţi să le mai şi
escaladăm, cu coborâşuri poate riscante, ne întoarcem la cabană în mai puţin de
o oră. Uitându-ne înapoi, suntem chiar mândri de coborârea noastră, cu atât mai
mult, cu cât ni se spune de către cei veniţi între timp la cabană, că ce
făcusem noi, avea o mare doză de risc. Lăsasem cabana goală şi acum o găsim
plină de turişti de pretutindeni, dar mai ales bulgari. Cu cele câteva cuvinte
bulgăreşti prinse de noi în zbor, cu altele româneşti, cu câteva fraze
franţuzeşti, schimbăm impresii, ba chiar dăm informaţii despre staţiunea
Călimăneşti, cunoscută pe aceste meleaguri. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Se face seară şi afară cerul se înnourează
şi stropi mari de ploaie ne gonesc în cabană. Mai cu o vorbă, mai cu un pahar
de ceai, preparat din apa caldă, omniprezentă în oala imensă de pe plită din
bucătăria (cuhnie) oricărei cabane întâlnite prin munţii Bulgariei. Ne
îndreptăm spre etaj unde ne aşteptau priciurile aproape neîncăpătoare. Pe
culoarul camerei în dreptul fiecărui adormit, erau orânduite încălţările
colegilor noştri de sforăituri nocturne. Nu arareori încălţările erau dintre
cele rudimentare, un fel de şoşonei din cauciuc. Mă rog, atunci zâmbeam când ne
comparam cu ei! <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Joi, spre ziuă, ne sculăm încetişor,
fără să-i deranjăm pe cei ce dormeau pe rupte şi cu teama că afară va fi tot
ploaia de cu seară, ieşim din cabana primitoare. Afară, ne întâmpină un soare
prietenos, care scaldă în lumină, întreaga căldare în care ne aflăm. Începem o
altă zi de mers prin locuri desigur tot aşa de frumoase, dar tot aşa de
necunoscute. Poteca urmează coasta muntelui, o bună bucată de drum fiind cea pe
care o făcusem cu o zi înainte, în drumul nostru către Kameniţa. Apoi intrăm în
necunoscut, pe sub stâncării multe şi priporoase, pe acolo pe unde aveam să
aflăm câţiva temerari care nu mai ştiau cum să coboare. Mai cu sfaturile
noastre mimate sau într-o limbă universală, îi ajutăm să coboare. De unde
veneau şi cum se căţăraseră acolo, Dumnezeu ştie. Continuăm drumul şi depăşim
creasta căldării ce înconjura Lacul Tăcut. Coborârea pe celălalt versant,
printr-un horn priporos, apoi printre tufe de jneapăn, din ce în ce mai multe,
în faţă cu măreaţa privelişte a lacului Popov. Mai bine zis a mării Popov, atât
de imensă părea oglinda lacului din adâncul căldării în care trebuia să
ajungem. Prin prejmă, vârfuri înalte – Micul şi Marele Polejan, de 2822m şi
respectiv 2851m – ne fac să nu simţim oboseala de până atunci şi mai ales nu ne
dau voie să ne gândim la drumul necunoscut ce ne aştepta în continuare. Pe
malul lacului, aruncăm din spate poverile cărate cu stoicism şi-i tragem o baie
în apele călduţe, sub razele dogoritoare ale soarelui, adăpostindu-ne apoi pe
lângă tufele răcoroase de jneapăn, risipite cu dărnicie pe malurile protejate
de marile înălţimi ce ne înconjurau. Un popas îndelungat şi dacă nu ar fi fost
timpul limitat pe care-l aveam la dispoziţie, am mai fi zăbovit aici o noapte. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Din nou la drum, undeva la stânga, pe
acolo pe unde se vedea o potecă, pe care o bănuiam că duce la lacul Gazei,
următorul obiectiv din cale, ce promitea un mare spectacol. Urcuş dur sub
razele puternice ale soarelui care durează cam o oră, până când ajungem în şaua
ce desparte cele două vârfuri ale “fraţilor” Polejan. Suntem aici în şa, la
înălţimea marilor vârfuri din Făgăraş. Până aici am avut satisfacţia unor peisaje
pline de viaţa Retezatului. Dincolo de şaua înaltă în care ajunsesem, avea să
ne întâmpine un peisaj cu totul altul decât până acum. Până aici ne bucurasem
de dărnicia jneapănului care acoperea locurile prin care se strecura poteca,
dar acum părea că am ajuns într-un pustiu, dominat de piramida aridă a vârfului
Gazei – 2761m -, la poalele căruia stăruia un ochi de apă albastră, lacul cu
acelaşi nume. Sigur, văzusem locuri poate mai frumoase decât cel în care
ajunsesem, dar acesta avea în el enigma marilor deşerturi. Ariditatea
locurilor, piramida vârfului acoperit de mari grohotişuri, neverosimila oglindă
a lacului într-un astfel de deşert avea să-mi stăruie în minte ca fiind unul
din locurile cele mai frumoase văzute de mine şi nu numai din Pirin. Poteca ne
conduce către dreapta vârfului, într-altă şa, de unde o pierdem, fără să
întrezărim continuări vizibile. O luăm tot înainte, pe acolo pe unde harta
noastră ni se părea că spune că pe acolo trebuie să fie continuarea. Ne
înfundăm prin viroage pline de vegetaţie, nu numai de jneapăn. Traversăm câteva
astfel de locuri şi într-un tărziu, aproape epuizaţi, ieşim într-o potecă. Era
cam ora 5pm, după mai bine de 9 ore de când plecasem dimineaţa şi noi nu mai
ştiam altceva, decât că vrem să înnoptăm la cabana Demianiţa. Poteca părea să
coboare şi pornim într-acolo. Suntem în cea mai mare enigmă de până acum. Pe
nesimţite apare bradul, apoi auzim voci şi la ora 6 seara, după 12 ore de drum,
ne întâmpină cabana… Demianiţa. Suntem la cota 1895m, într-un loc frumos,
adăpostit de brazi, acolo unde nu mai sperasem că ajungem. Cabană primitoare,
cu “cuhnia” cu foc continu şi oala cu apă fiartă, special aflată acolo pentru
ceai, cu locuri de dormit confortabile şi o atmosferă în cabană ca pe vremurile
de demult. Aşa a sfârşit o nouă zi în munţii Pirin. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Cabana ce ne adăpostise peste noapte,
nu era departe de capătul unui drum, cam aşa cum ar fi vechea cabană Pietrile
din Retezat şi cei mai mulţi veniseră pentru zile de răsfăţ montan. Se
culcaseră târziu şi nu aveau de gând să se scoale devreme. Vineri, noi suntem
matinali, le respectăm somnul de dimineaţă, ne luăm bagajele în spate şi plecăm
către cabana Vihren, ultima noastră etapă. Ştim doar că vom ocoli vârful
Todorin – 2746m -, pe lângă lacurile cu acelaşi nume şi apoi vom coborî pe
valea Lacului cu Peşti, pe drumul pe care nu-l nimerisem în prima zi. Ajungem
pe malul lacului Todorin, sub pavăza vârfului arid cu acelaşi nume, apoi urcăm
pe poteca lată, printre tufe de jneapăn, până în Poarta Todorin, la 2560m.
Mergem de mai bine de trei ore şi facem aici o bine venită pauză, pentru a
admira pentru ultima oară peisajul magnific al crestelor printre care ne
strecurasem cu bine atâtea zile şi care ne dăruiseră pe deasupra şi timp
însorit. Creasta Banderiţa este ca zidul crenelat al unei cetăţi, masivul
calcaros al Vihrenului sclipeşte în soare, înălţimile mari ale zilei precedente
încă se mai văd, iar sub noi, oglinzile de apă albastră ca seninul cerului,
alcătuiesc bijuteriile văii lacului cu Peşti, lângă care vom ajunge curând.
Când ajungem pe firul văii, suntem pe poteca dintre lacuri, intens circulată de
tot mai numeroase grupuri de turişti. Intrăm în cabana Vihren cam pe la ora
2pm. Ne întâlnim cu cabanierul sceptic, căruia îi spunem ce am izbutit să facem
în aceste zile şi îi cerem locuri de cazare. Ori că nu avea altele, ori că îi
era ciudă că nu-i reuşise prezicerea, dar acum ne-a trimis la locuri mai de
mâna doua. Nu era nimic, noi ne făcusem programul şi oricum fusesem încânaţi de
ce ne dăruiseră munţii Pirin. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Sâmbătă, coborîm dis-de-dimineaţă. Ne
aşteaptă drum lung. Trebuie să intrăm în ţară, dacă vrem ca luni să fim fiecare
din noi la programul obişnuit. Zilele libere se sfârşeau şi cu ele şi minunea
de care avusesem parte. Ajungem la parcarea unde ne lăsasem maşina. Nu umblase
nimeni la ea! Refacem drumul pe care venisem, dar când ajungem la Iakoruda, o
luăm la stânga. Văzusem pe hartă un drum care părea că duce la cabana Granciar
din munţii Rilei. Ar fi fost minunat, dacă aş mai fi ajuns odată pe Mussala.
Drumul se moderniza, era în lucru şi neatent, am lovit cu scutul maşinii un
bolovan, care era să ne facă să nu mai ajungem cu bine în ţară. Ne-am întors
din drum şi am luat-o spre Sofia, unde ajungem după-amiază, târziu. Ne oprim
cât să ne facem mici cumpărături, goniţi de ora închiderii magazinelor. Apoi,
pornim din nou. Înserarea, ba chiar noaptea, se lasă pe şoseaua ce duce la
graniţă, pe care o trecem dincolo de miezul nopţii. În Bucureştiul încă încins
de căldura unei zile de vară, ajungem după ora 2 noaptea. Eu cel puţin, cad
rupt de oboseala unui drum, iarăşi de 600 km. Duminică, drum obişnuit, pe
magistrală, spre Piteşti, apoi prin locurile din care fiecare ne-am împrăştiat
spre casă. A doua zi urma să intru din nou în ritmul şantierului, de parcă
săptămâna Pirinului trecuse de mult.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><o:p><span style="color: white;"> </span></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><b><span style="color: white;">Caucaz – 1979<o:p></o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><o:p><span style="color: white;"> </span></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Urcasem singur, într-o după amiază de
sfârşit de noiembrie, la cantonul de la Vârful lui Roman, din munţii Căpăţânii,
acolo unde de câţiva ani buni, îmi petreceam zilele de răgaz din săptămână şi
neapărat finalul de an. Mai ales iarna, Romanul a fost locul meu preferat, din
care făceam lungi excursii pe schiuri, coborând văi, mergând pe creasta
munţilor Căpăţânii şi nu arareori traversând-o către valea Lotrului. Într-una
din aceste împrejurări, parte din drumul pe valea Lungă, pe care-mi propusesem
să-l fac cu o maşină, s-a dovedit a fi blocat de copaci doborâţi. Astfel că cea
mai mare parte din drum, a trebuit să o fac pe jos, pe valea amintită. Căzuse
prima zăpadă şi ceaţa se abătuse peste întreg muntele. Să recunosc, îmi era
puţin teamă. Urcam repede, încercând să nu mă prindă înserarea. Drumul, atât de
cunoscut de altfel, avea parcă alte contururi decât cele obişnuite, ba chiar la
un moment dat, am avut impresia că m-am rătăcit. Numai după ce am intrat în
cabană şi după ce focul a încălzit atmosfera singurătăţii, mi-am revenit. Afară
era ceaţă şi linişte, multă linişte. În această atmosferă s-a născut ideia
Caucazului, atunci pe loc, compunând o scrisoare către Ionel Coman – chiar
trimisă la o adresă obţinută cu ceva efort -, expert al ieşirilor peste hotare
cu un asemenea scop. Apoi cu regretatul Mircea Florian, am parcurs etapele,
chiar dificile, ale acestei mici expediţii. Cu insistenţe ni s-a aprobat o
excursie în Pri-Elbrus. Elbrus, Prielbrus, tot aia, am zis noi, fără să ni se
stabilească un anume traseu, ceea ce a fost spre norocul nostru. Şi iată cum
s-a desfăşurat periplul nostru pe munţii înalţi ai Caucazului. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;">Au fost mulţi amatori anunţaţi, dar
doar 17 puteam merge. Când a fost la numărătoarea participanţilor, nu s-au mai
adunat decât numărul aprobat, ceilalţi – oricum nu încăpeau -, au dispărut.
Ne-am nominalizat astfel: 10 din Bucureşti, 5 din Piteşti şi 2 din Râmincu
Vâlcea. Am purces la găsirea sau perfecţonarea echipamentului specific unor
înălţimi atât de mari, faţă de cele obişnuite nouă. Bocanci, saci de dormit,
scăriţe, colţari, pioleţi, ochelari de protecţie, etc., totul a fost pus la
punct. De un de zile, cei din Vâlcea, Chissy şi cu mine, urcam mult, diferenţe
de nivel mari şi timpi cât mai scurţi. Ne luasem bilete de tren – cele de avion
erau luate la Bucureşti – şi ne terminasem aranjatul bagajului, cu o zi
înaintea plecării. Un telefon a zbârâit prelung. Era Mircea Florian, care m-a
rugat să mă aşez jos, ca să nu-mi vină rău. Excursia era compromisă. Nu mai
rămăsesem decât 14, dar şi dintre aceştia, doi din Piteşti, nu-şi scoseseră
paşaportul şi la fel vreo doi din Bucureşti. Ne-a cuprins disperarea. A doua zi
am aşteptat cu înfrigurare ultimele noutăţi din Bucureşti. În sfârşit, nu cu
mult înaintea prânzului (trenul nostru pleca la ora 17), a venit telefonul
aşteptat: Probabil plecăm. Cu incertitudinile care puteau să apară în ultmul
moment, plecăm spre Bucureşti. Pe peronul gării din Râmincu Vâlcea, apar doi
călători ciudaţi. Păreau nişte picioare ce se mişcau de colo-colo pe peron. Cu
cort, corzi, pioleţi, zdrăngăneala pitoanelor şi scăriţelor, cu rucsacii
depăşind capul, alcătuiam între ceilalţi, o ciudăţenie. În vagon, cu mare
greutate ni s-a făcut loc. Până la urmă am ajuns la Bucureşti şi am încercat să
ne odihnim, gândindu-ne mereu la dimineaţa următoare, care putea să ne aducă
anularea plecării, dacă nu ne adunam în numărul minim acceptat. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;"><b>20 august</b>. Suiţi
într-un taxi, în al cărui port-bagaj de abia ne-au încăput rucsacii, ajungem în
sfârşit la agenţia de voiaj a Taromului, din Brezoianu. Toate temerile noastre
s-au risipit. Toţi cei 14 erau prezenţi. De la Piteşti sosiseră soţii Mizof,
cei mai în vârstă dintre noi şi cei doi colegi ai lor, Cornel Găvănescu şi
Florin Pleşu. Pe bucureşteni i-am cunoscut pe rând. Pe Liliana Becea, pe
Erzilia Cotor, ca să încep cu fetele, apoi Ted Tomov, Ionescu (numele de botez)
George, Mircea Săndulescu, Victor Sofronie, Mircea Florian şi mai ales
Tătulescu, singurul dintre noi care mai fusese în Caucaz. Iar de la Rm. Vâlcea,
cei doi amintiţi mai sus. Ne urcăm în autobuzul de Otopeni, aşteptăm apoi
anunţul cursei de Moscova, formalităţile vamale, în avion şi… decolarea.
Călătorie confortabilă. Plutim pe deasupra norilor, pe întinsul unui cer
albastru, cu gândul la marile confruntări apropiate. Aterizăm la Moscova, pe
aeroportul Şeremetiev. În aerogară ne întâlnim repede cu ghidul nostru,
Ghenadia Gheraman. Nu numai că ştia româneşte, dar s-a dovedit a fi din
Cernăuţi, deci oarecum concetăţeni. Ne-a spus, parcă preventiv, că este
căsătorită la Riga, cu un haltelofil şi că… nu fusese nicodată pe munte. Cu un
microbuz am fost conduşi la unul din hotelurile construite pentru sportivii
participanţi la olimpiada ce urma să se desfăşoare la Moscova peste un an.
Ne-am aruncat bagajele într-un apartament şi ne-am repezit să vedem şi noi ceva
din Moscova. Kremlin, Piaţa Roşie, biserica Vasili Blajenâi, cea cu turlele
aurite, bulevardele cu opt benzi de circulaţie, fluviul Moscova pe apa căruia
lunecau vaporaşe şi neapărat ZUM-ul, loc în care am zăbovit uitându-ne la
lucrurile care ne-ar fi putut tenta la înapoiere. Plimbare interesantă, mai
ales pentru cei care nu văzuseră Moscova niciodată, printre care şi eu.
Alergătura prin oraş şi emoţiile plecării, ne-au obosit peste măsură. Înapoi la
hotelul nostru, unde ne-am odihnit până după miezul nopţii. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;"><b>21 august</b>. Am
ajuns la aeropotrul Vnukovo, puţin după miezul nopţii, în aşteptarea decolării
cursei ce avea să ne ducă până la Minrealnîi Vodî, care deservea oraşele
Piatigork şi Nalcik şi deopotrivă valea Baksanului, calea de intrare în inima
munţilor Caucaz. Nu a fost lipsită de incidente îmbarcarea, întrucât
autorităţile aerportului, au avut niscaiva obiecţii asupra pioleţilor noştri,
considerate oarecum posibile arme. Până la urmă i-am convins că aceştia sunt
accesorii alpine de care avem mare nevoie în ascensiune. Am ajuns la destinaţie
cu un avion teribil de aglomerat, cu lume pestriţă şi cu o pronunţată
vestimentaţie orientală. Cam pe la ora 2 din noapte, aterizăm. Ne aştepta un
microbhuz, ceva mai mare, cu care am plecat pe valea Baksanului. Moţăind, ca
prin vis, l-am auzit pe Mircea Florian, conducătorul grupului, spunându-mi că
discutase cu ghida despre ruta pe care ne-o propusesem. Supriza mare a fost,
când aceasta i-a replicat că avem la dispoziţie un microbuz cu care ne vom
deplasa oriunde vom dori, dar nu pe munte. Cu spectrul ratării excursiei la
care g<span lang="RO">â</span>ndisem atâta timp, ne-am continuat
călătoria. Pe nesimţite a început să mijească de ziuă şi undeva departe, s-a
ivit primul vârf înzăpezit. De-a lungul văii, apa tulbure a Baksanului, m-a dus
cu gândul la ploile puternice din ultima vreme. Eroare totală. Mai târziu aveam
să ne dumirim că tulbureala apei în cursul nopţii era un fapt normal. Gheţarul
se topea în cursul zilei şi în vale doar noaptea ajungea să fie apa tulbure.
Ziua în schimb, avea culoarea cleştarului. Când ne-am dat jos din microbuz,
eram în faţa unui mare hotel, cel din staţiunea Itkol. Acolo unde noi nu am
avut acces. Şi poate chiar a fost mai bine, pentru că aşa am avut propria
noastră vilă, în care ne-am simţit grozav, având nu numai confortul dorit, dar
şi liniştea pe care poate ne-o doream. Vila Sokol, aşa se numea, aflată la
altitudinea de 1850m, cred că ne fusese dinainte destinată, judecând după
personajul sprijinit într-o adevărată bâtă, pe care l-am zărit în curte când
ne-am dat jos din microbuz. Volodea, omul cu ochi oblici, figură clasică de
mongoloid, s-a prezentat drept ghidul nostru de alpinism. Nu ne puteam înţelege
cu el, decât în rusă şi engleză, avea să ne spună chiar el. De abia la
sfârşitul excursiei vom afla că nu era chiar aşa. Cazare rapidă, masa de prânz
fără restricţii alimentare, apoi o binevenită odihnă după o noapte de nesomn.
După-amiază o plimbare în lungul văii Adîlsu, pe care vroiam să intrăm în
munţi. În susul drumului montan, am ajuns la o clădire, ce se dorea un fel de
loc de control al celor ce se aventurau în inima munţilor. Am găsit oameni
binevoitori, cărora le-am cerut lămuriri despre drumurile plănuite. Ne-au spus
că nu putem intra pe acolo, decât cu autorizaţii speciale, dar… au adăugat că
ei nu controlează decât pe cei pe care-i văd şi în niciun caz înainte de ora 7
dimineaţa. La întoarcere am fost informaţi că la dispoziţia noastră se va afla
un microbuz, cu care vom face excursii… auto! L-am refuzat politicos – nu ştiu
cât de categoric li s-a părut autorităţilor – şi ne-am bizuit pe conversaţia
avută pe valea montană, liniştitoare pentru planurile noastre. Seara ne-am
definitivat pregătirile pentru prima noastră ascensiune. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;"><b>22 august</b>. Am
avut grijă ca plecarea de la vilă să ne permtiă să fim la locul de control
înaintea orei menţionate cu o zi înainte. În drum, pe vale, cu rucsacii noştri
grei în spate, am avut răgaz să constatăm că vila noastră se află sub panta
aspră a vârfului Bukabaşi de doar 2431m! Nici nu l-am luat în seamă,
aspiraţiile noastre tinzând cu mult mai sus. Pe măsură ce înaintam, valea se
îngusta, pantele munţilor erau din ce în ce mai abrupte, lăsând privirilor
noastre plaiuri cu pajişti alpine, sub limita zăpezilor, pe care păşteau vite.
Într-un loc mai larg, pe drumul mult bătut de soare, grupul se rupe în două.
Grupul alpiniştilor temerari, patru dintre noi, apucă pe valea Şeldei,
îndreptându-se spre cea mai dificilă zonă a vârfurilor Şelda – 4638m – şi Uşba
– 4697m şi 4700m-, acolo unde doreau să facă căţărări pe gheaţă. Ceilalţi ne
continuăm drumul către Zelionaia Gastiniţa, refugiul Verde, aflat la cota
3000m, acolo unde aveam să înnoptăm. Am ajuns aici după aproape 6 ore de mers.
Aveau să fie pentru mine ore de chin. Bocancii noi, dubli, cumpăraţi special,
mă băteau îngrozitor. Caucazul era Caucaz şi pentru el merita orice sacrificiu.
Doar nu era să mă întorc din drum pentru câteva băşici. Refugiul era pe malul
unui mic lac de munte. Prin preajmă o cireadă de vite păştea liniştită. Ne-am
îndreptat către refugiu. Era plin ochi, nu aveam cum să încăpem şi noi. Ne-am
rezemat rucsacii de peretele căbănuţei şi ne-am îndreptat către trecătoarea
Gumaci, aflată la 3820m. Timpul era prea înaintat ca noi să ajungem până sus,
dar asta era prima noastră ieşire către zăpezile veşnice şi primul contact
adevărat cu muntele. Am înaintat o bună bucată de drum, pe un soi de dig,
format din aluviunile aduse de scurgerea gheţarului. Urcam repede, cu un ritm
asemănător celui din ţară. Când am simţit că nu mai aveam răgaz să ajungem la
cota propusă, ne-am oprit. Am şi acum o fotografie cu grupul cu care eram – nu
toţi urcasem până aici -, îmbrăcaţi ca pentru mari ascensiuni, cu ochelari de
protecţie - de sudură de fapt -, cu colţari şi pioleţi, ce mai, arătam cu
adevărat cuceritori de mari înălţimi. În susul muntelui, din creastă, cobora un
grup de alpinişti sovietici. Făcuseră în jurul unui piolet un rapel şi coborau
pe rând. Aveam să-i întâlnim lângă refugiu. La întoarcere, când tocmai ne
pregăteam să întindem corturile, conducătorul grupului pe care-l văzusem
coborând, se apropie de noi şi ne invită să intrăm în refugiu, cum grupul pe
care-l conducea, tocmai îl părăsise ca să ne facă nouă loc. Ce lecţie de
ospitalitate! Aşa s-a sfârşit prima noastră zi din Caucaz. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;"><b>23 august</b>. Ne
sculăm alene din culcuşul sacilor de dormit şi din căldura plăcută a refugiului
în care ne-am petrecut prima noapte din munţi. Soarele era încă ascuns în
spatele crestelor înalte când ne pregăteam de plecare. Când am ieşit din
refugiu, am dat cu ochii de Volodia, ghidul nostru de alpinism. În treacăt fie
spus, cred că ghidul era unul gradat şi pe lângă titlul oficial, îl îndeplinea
şi pe cel de supervizor al grupului. Ne spune că a fost îngrijorat de plecarea
noastră intempestivă şi mai ales de ruta aleasă de cei patru, pentru că aceştia
s-au dus în cea mai dificilă zonă de alpinism din tot lanţul muntos al
Caucazului, cu trasee de gheaţă pe care doar oameni experimentaţi pot să le
facă. Până la urmă, plecăm împreună cu ghidul, care de acum încolo nu se va
despărţi de noi. Soarele a început să dogorească, odată trecut peste creasta
din faţa noastră, cea a Djian Tuganului de 4012m, către care ne îndreptăm.
Undeva în drum, într-o căldare glaciară cu clonţani stâncoşi apăruţi din
mijlocul zăpezii ce începea să se înmoaie, o luăm la stânga, îndreptându-ne
către trecătoarea Koiavganauş, aflată la 3820m. Până acolo însă, razele
soarelui şi prima noastră înălţime serioasă, aveau să ne dea şi primele
greutăţi. Către creastă poteca devine prăfoasă, razele soarelui ne obligă la
purtarea ochelarilor, rucsacii grei şi altitudinea încep să ne pună probleme.
Pauzele sunt dese şi când în sfârşit ajungem sus, în trecătoare – la noi i-am
spune şa -, suntem rupţi de oboseală şi deşi aveam în preajmă vârfuri
apropiate, cu puţin mai mari – 3851m şi 3859m -, uşor de escaladat, nu ne mai
arde de nimic. Volodia ne spune că în Caucaz, orice traversare prin trecători
se cheamă turism, chiar dacă sunt foarte greu de atins şi orice escaladare de
vârf, chiar uşoară fiind, se cheamă alpinism. De aici, din coama muntelui, avem
o privelişte măreaţă a crestelor înzăpezite, care fie ne înconjoară, fie ne
stârneşte emoţii viitoare. Astfel, ne închipuim ajunşi pe cocoaşele Elbrusului,
care de aici parcă se contopesc cu cerul. Evident cupolelor înzăpezite, căldura
zilei le etompează conturul. Mai lângă noi, vârfurile apropiate, Gumaci – 3820m
– şi Djian Tugan, ne lasă să admirăm mari cornişe de zăpadă aplecate spre vale,
dar şi siluetele difuze ale Uşbei şi Şeldei, care ne fac să ne gândim la
temeritatea colegilor noştri. Undeva departe, spre nord, zărim vârfuri
însorite, cu limbi mari de gheţari coborâtori, dar şi versanţi abrupţi. Erzilia
ne spune că acolo se află gheţarul Tiutiubaşi şi unul din vârfurile sale,
Djailakbaşi înalt de 4424m, pe care tare ar vrea să-l urce. Cu această ultimă
imagine în faţă, începem coborîrea. Mai întâi pe potecă stâncoasă, vizibilă,
apoi prin praful în care ne afundăm bocancii. Atingem către vale un abrupt căptuşit
cu gheaţă, pe care trebuie să-l ocolim. Moment dificil, la care trecerea
fiecăruia s-a făcut cu mare atenţie şi oarecare risc. Mai departe ajungem în
locuri paşnice, unde întâlnim tufe uriaşe de rododendron. Acum nu sunt în
floare, dar dacă erau, aveau flori galbene. Oricum sunt uriaşe în comparaţie cu
cele de la noi. Rododendronul sovietic cel mai mare din lume! Spre dreapta,
oarecum în spate, apare masivul Ulutau de 4207m, iar spre valea Adârsu, către
care ne îndreptăm, apar acoperişurile unei tabere alpine. Aveam să ajungem
aici, mult după ora prânzului. Cu ghidul în frunte, păşim pe poarta staţiunii
alpine Djailâk, plasată la 2300m. Tabără mare în care curioşii, se uită la noi,
români rătăciţi prin Caucaz. Sunt totuşi deosebit de ospitalieri. Fără obligaţii
contractuale, ne oferă mâncarea lor, o ciorbă, o mâncare cu sos şi o oală mare
cu compot de fructe. Ba chiar şi camere cu paturi în care ne vom odihni. Şi ca
o ultimă atenţie, prin staţia de radioficare, se anunţă că în tabăra lor se
află o echipă de alpinişti români, a căror ţară sărbătoreşte ziua naţională,
chiar acum când am ajuns la ei. Către seară, cu ochii împăienjeniţi de oboseala
unei zile grele, privim către creasta Ulutau, unde o lumină pâlpâitoare, anunţă
locul taberei unor alpinişti. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;"><b>24 august</b>. O
noapte liniştită, dacă se poate spune aşa ceva despre un somn întrerupt la ora
3 dimineaţa, când ne-am trezit pentru a ne pregăti de una din cele mai
hazardate ascensiuni din întreg periplul caucazian. Ne pregătim materialul
alpin, din care oricum nu lipseau colţarii şi la ora 4, plecăm spre gheţarul
Tiutiubaşi. Doar Mircea Florian rămâne la bază, propunându-şi să urce cât mai
sus pe gheţarul Ulutau. De la drumul alpin, repede ne abatem la dreapta, unde
aveam de traversat un torent puternic, peste care era aşezat un trunchi de
copac. L-am traversat, dar de-a călare, tumultul apelor nu-mi dădea prea mare
certitudine că nu voi ajunge la vale luat de torent şi astfel tura aşteptată să
sfârşească rău. Uitându-mă pe hartă, cred că am traversat torentul Klumkolsu.
Continuăm drumul într-un ritm alert, atât de repede încât mă văd nevoit să
recunosc că rămân în urmă. Predau celorlalţi materialul alpin pe care-l aveam,
mai puţin colţarii şi continui drumul în pasul meu obişnuit. Doar o singură
dată ne-am apropiat, atunci când grupul a făcut o pauză mai lungă pe malul
torentului. Ajung din ce în ce mai sus. Puţin înaintea limitei zăpezii, trec pe
lângă două corturi din care nu răzbate nicio mişcare. Ajung pe gheţar. Încep
crevasele, peste care deocamdată sar. Soarele începe să-şi facă apariţia şi
odată cu el micile pârâiaşe rezultate din topirea zăpezii, încep să-şi urmeze
cursul lor spre vale. Undeva în mijlocul gheţarului, zăresc o stâncă uriaşă. Mă
îndrept spre ea. Am pierdut nădejdea că îmi voi ajunge tovarăşii de drum. Când
ajung deasupra bolovanului, scot sandvişul din hanorac şi-mi astâmpăr foamea.
Dedesubt, gheţarul trozneşte îngrozitor. Pe peretele din faţă ce cobora din
vârful muntelui spre care mergeam, două echipe de alpinişti făceau o escaladă.
Parcă săreau, nu urcau. Erau probabil locatarii corturilor întâlnite mai jos.
Când privesc în susul pantei, spre creastă zăresc grupul, căzut parcă în
letargie. Într-un târziu, îl văd ridicându-se şi continuând ascensiunea. Mă
hotărăsc să urc şi eu. Acum însă, până a nu ajunge la marginea versantului din
stânga, dezgolit de zăpadă, am traversat crevase adânci şi mai ales late. Fac
un adevărat slalom printre ele. De sus, mi-au spus colegii, păream un om
descumpănit, atâtea ocoluri făceam. Într-un târziu ajung acolo unde-mi văzusem
tovarăşii de drum dormitând. Ajunsesem în trecătoarea “30 let alpinizma“, sau
pe limba noastră, 30 de ani de alpinism. Sunt la cota 4200m. Imagini deosebite,
multe prinse pe diapozitive. Cornişe atârnând deasupra hăurilor, ţancuri
stâncoase ţâşnind din mijlocul zăpezilor, toboganuri fără sfârşit alunecând
spre văi de abia ghicite şi între toate astea, doar eu, singur. Mai sus, pe
urmele vizibile ale înaintaşilor, până la urmă îi ajung. Nu suntem prea departe
de vârf, dar nici puţin nu mai era. Oricum, dacă continuam, nu mai puteam să
ajungem la vila noastră din vale, până dădea înserarea. Trebuie deci să ne
întoarcem. Când ajung din nou pe gheţar, o crevasă ascunsă sub zăpadă, mă
prinde în capcană. Noroc că doar cu un picior. Ies repede şi continuăm
coborîrea. Ajungem lângă cele două corturi, unde găsim locatarii, alpiniştii pe
care-I văzusem pe perete. Ne opresc, aproape ne obligă să stăm cu ei şi să bem
un ceai, ba chiar mai multe, cu zahăr din belşug. Se înfiripă o conversaţie pe
limba noastră, a oamenilor de munte de pretutindeni. Ne luăm rămas bun de la
oamenii de a căror ospitalitate ne vom aduce aminte multă vreme. Coborâm cât
mai repede. Pe drum îmi ajung la ureche frânturi din conversaţia fetelor – “să
urci şi să cobori câte 2000m pe zi şi să te mai gândeşti să faci copii“. Când
ajungem la tabăra de jos, trecuseră 13 ore. Nici nu ştiu cât de repede ne-am
strâns bagajul. Ştiu doar că Volodia ne tot spunea că în jurul orei la care noi
sosisem, trebuia din bază să plece un camion. Pe drum, ne va prinde din urmă şi
ne va lua şi pe noi. Din camion, privim nostalgic cum se depărta imaginea
gheţarului Ulutau. Spre sfârşitul drumului ne aştepta o surpriză. Drumul se
sfârşea brusc. Coborârea noastră se făcea pe scări, iar camionul cobora pe un
plan înclinat, un fel de lift uriaş. Apoi din nou în camion până la şoseaua
principală. Un autobuz ne duce nevătămaţi la poarta vilei noastre. Nevătămaţi,
dar cu feţele zdrenţuite de soare. Am găsit aici zarvă mare. Şeful
Inturist-ului local, un fel de ONT de-al nostru, aflase de cei patru ce se
răzleţiseră de grup şi era supărat foc. Ne-a dat asigurări că erau
supravegheaţi de alpiniştii sovietici, precizându-ne că ai noştri nu urcau ca
cei dintâi. Într-un târziu, cam pe la ora 22, au sosit şi evadaţii noştri,
tocmai când ne întrebam dacă nu cumva păţiseră ceva. Erau satisfăcuţi.
Bivuacaseră la peste 4200m, urcaseră cât putuseră pe peretele de gheaţă şi se
întorseseră nu cu feţele arse de soare, ci de-a binelea jupuite. Curgeau şuviţe
de piele arsă de pe feţele lor. Şi s-a încins mai apoi o petrecere, după atâtea
ore de efort, stropită cu şampanie, cu icre negre şi alte bunătăţi şi, mai ales,
cu o partidă de dans pe cinste. A fost pentru prima dată în viaţă când mi s-a
spus că dansez grozav! Şi într-adevăr se zbuciumau picioare şi mâini prin aer,
învârtindu-se fără răgaz. Şi asta după 24 de ore de efort continuu. Eram toţi
într-o adevărată stare euforică. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;"><b>25 august</b>.
Noapte să fi fost cea în care dormisem doar 3-4 ore? Oricum, dimineaţa, Chissy
îmi bătuse în geam, întrebându-mă dacă nu vreau să urc pe un vârf din
apropiere. Nici astăzi nu ştiu de ce am refuzat-o, pentru că au urcat pe
Kurmutau, un vârf de 4024m, acolo unde au văzut capre negre – şi caprele negre
sovietice erau cele mai mari din lume. Noi, ceilalţi, ne sculăm ceva mai târziu
şi ne lăfăim la fereastră în razele soarelui dimineţii la o temperatură de doar
6°, care ni se pare chiar o căldură plăcută. Micul dejun copios, apoi
îmbarcarea în microbuz şi repede în susul văii până la staţiunea Itkol, din
apropierea căreia ne urcăm în telescaun. Facem o minunată călătorie pe deasupra
pârtiilor de schi şi a cafenelei de altitudine Ai. Dar, de aici, am putut
admira în voie, interminabilele avalanşe de gheaţă şi pietre, de pe versantul
Donguzorun-ului, munte nărăvaş de 4454m. Nu cu mult timp înainte, văzusem un film
cu subiect din război, cu misiuni imposibile pe acest munte. Acum îl vedeam pe
viu şi era într-adevăr impresionant. Mai departe găsim cortul imens al
refugiului Donguzorun. O scurtă pauză şi ne continuăm drumul către trecătoarea
Nakra, la 3203m. Acum nu mai suntem impresionaţi de altitudine şi efortul până
aici ni se pare o joacă. Întoarcerea o facem pe acelaşi drum, cu telescaunul,
din care aruncăm priviri curioase către cele două cocoaşe ale Elbrusului,
înzăpezite, către care ne vom îndrepta în ziua următoare. Din nou în microbuz,
o masă copioasă – aveau să-mi rămână în minte aceste adevărate festinuri – şi
odihnă îndelungată, că doar in dimineaţa următoare ne aştepta marea ascensiune
de pe Elbrus! <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;"><b>26 august</b>.
Astăzi începe ziua cea mare, plecarea spre Elbrus, pe care o dorisem atât de
mult. Ne pregătim din nou tot echipamentul, în ce mă priveşe cu atenţie
sporită, doar mă aştepta o încercare căruia nu eram sigur că îi voi face faţă.
Ne urcăm din nou în microbuz, unde încep micile răutăţi ale ghidului. Ne spune
că trebuie să ne oprim la un dispensar, unde un medic sovietic, trebuie să-şi
dea avizul asupra sănătăţii noastre. Toţi avem adeverinţe medicale că suntem
apţi pentru ascensiuni la mare altitudine. Ghidul insistă. Era sigur că medicul
ne va interzice ascensiunea. Lui Mircea Florian îi vine ideea genială. În fond
de ce să răspundă un medic român de sănătatea noastră şi să nu facă acest lucru
un medic sovietic. Deci mergem la dispensar. Intervine fuga de răspundere,
comună oamenilor în general. Ghidul cedează. Urcăm pe Elbrus, dar ne vom supune
unui orar extrem de precis. Ajungem la telecabină. Mare înghesuială. Cum-necum,
ghidul ne introduce în faţă. Avem prioritate, suntem străini. Începem călătoria
peste văile adânci, chiar foarte adânci. Apare gheţarul Azau, impresionantă
limbă de gheaţă ce vine tocmai din Elbrus. Versantul stâng, în sensul urcării,
are vârfuri ce urcă la peste 3700m. Când coborîm în staţia Mir, suntem la
3600m. Cald, lume multă, forfoteala unor grupuri de turişti. Unii urcă, alţii
coboară. Printre ele, unul îmi atrage atenţia. Sunt turişti japonezi, cu feţele
zdrenţuite de soarele arzător al marilor înălţimi. Cam aşa vom arăta şi noi
după ce vom coborî. Dar oare vom putea urca? Fac multe fotografii ale
înălţimilor înconjurătoare. Mă vor delecta în anii ce vor urma. Departe văd
conurile celor două vârfuri gemene ale Elbrusului. Oare pe care dintre ele o fi
fost înlănţuit Prometeu? Este ora prânzului şi începem ascensiunea. Deloc grea,
dar avem de înfruntat o diferenţă de nivel de 600m până şaua <span lang="RO">și</span> refugiul Priiut Adinaţaţi (celor 11),
cabana la care trebuie să ajungem. Suntem în perioada zilei când topirea
gheţarului este în toi. Peste tot mici fire de apă arată că gheţarul se
topeşte. Jos, apa văilor, de abia se pregăteşte să primească praful invizibil
al înălţimilor. Urcăm mereu şi doar către final începem să simţim altitudinea.
Se vede cabana. Ajungem la ea după trei ore de mers. Suntem la cota 4200m.
Afară, un tractor pe şenile uriaşe, asigură transporturile necesare cabanei.
Suntem conduşi la etajul 2, acolo unde sunt cazaţi turiştii străini. La parter
sunt paturi suprapuse, pentru turiştii autohtoni. Noi beneficiem de spaţii mai
largi, cu camere de 2-4 paturi. La capetele cabanei se află spaţiile
administrative şi câte o bucătărie, cu veselă şi câte un aragaz. Ne simţim
bine, doar altitudinea ne dă ceva de furcă. Obosim parcă mai repede. De pe
versantul Elbrusului, curg turişti răzleţi. Parcă ar fi ceaţă. Începe să ningă.
Oare mâine cum o fi vremea? Seara ne băgăm în paturi, în nişte saci sub forma
unor pilote uriaşe. Înnoptam prima oară la mare altitudine. Mă doare capul şi
respiraţia este parcă mai greoaie. Deschid uşa camerei şi pentru că suntem
aproape şi uşa care dă spre exteriorul cabanei, o deschid şi pe asta. Acum
parcă mă simt mai bine şi adorm. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;"><b>27 august</b>. Poate
totuşi am dormit câteva ore, sau poate deloc. La ora două plecăm. Ne punem
colţarii încă de la plecare. Afară temperatura este de – 25°, suntem doar pe
gheţarul îngheţat bocnă în cursul nopţii. Luna plină ne luminează drumul ca
ziua. Cu Volodia în frunte, pornim la drum. Urc în ritmul ascensiunilor din
Carpaţi. Albul zăpezii şi lumina lunii sunt uluitoare. Întâlnim în cale, din
când în când, nuiele înfipte în zăpadă, cu un mic fluturaş agăţat în vârf.
Trecem ca năluca pe lângă adăpostul Pastuhova, îngropat în zăpadă, aflat lângă
stânci dezgolite, vizibile şi de pe fereastra cabanei. Suntem la cota 4610m.
Continuăm urcuşul. La 4800m, încep abandonurile. Cine poate urcă mai departe,
cine nu, se întoarce din drum. Florin şi cu mine o ajutăm pe Erzilia, aflată la
punctul mort. Pentru ea e bine, dar eu, după acest efort suplimentar, mă
resimt. Încep să urc greu. Mai că-mi vine să renunţ. Noroc cu Chissy, care mă
încurajează mereu. Fac pauze dese. Afară coboară frigul dimineţii. De undeva
din dreapta, mijesc zorile. Umbra marilor vârfuri, aruncă pâna la noi, o lumină
cenuşie. Era ora 8 dimineaţa, când am ajuns în şaua dintre cele două vârfuri
ale Elbrusului. Suntem la cota 5335m. Echipamentul nostru dă semne de epuizare.
Simţim frigul. Ca să ne revenim, rup din buzunar trei pătrăţele de glucoză, pe
care le împart cu Chissy. Nu ştiam că la altitudine mare, sângele nu mai poate
face faţă şi la respiraţie şi la digestie. Simt o răceală bruscă, nefirească.
Am dureri de cap şi senzaţie de vomă. Chissy la fel. Undeva spre vale, soarele
scaldă în lumini pantele albe ale gheţarului nordic. Chissy ar vrea să coboare
acolo. De abia o opresc să nu-şi dea drumul la vale. Îmi este aşa de rău, încât
mă gândesc dacă nu cumva îmi este hărăzit să-mi rămână oasele pe aici. Ori
ce-ar fi, continui să urc. O încurajez pe Chissy, căreia îi este şi mai rău
decât mie. Ne scoatem colţarii, am ajuns pe stâncă. Distanţa până sus se
micşorează. Suntem la cota 5550m, când Chssy mă anunţă că nu mai poate, îi este
rău peste măsură. E verde la faţă. O întreb dacă este în stare să coboare. Îmi
răspunde că da şi începe să coboare. Eu urc în continuare. Pe marginea
conturului stâncos al vârfului îl văd pe Florin, care îmi adresează încurajări.
Ajung sus. Trecuseră şase ore de când plecasem de la cabană. De jur împrejur
stânci, de parcă am fi în craterul unui vulcan. Un mic bust al lui Lenin, lovit
de limbile de foc ale trăznetelor, se află în mijlocul craterului. Am
satisfacţia de nu fi ultimul, ba chiar în urmă mai am pe unul mai tânăr. Aici
sus, nu am ajuns decât 7 din întreg grupul. Volodia desfundă o sticlă de
şampanie. Beau cât să-mi umezesc buzele. Îmi scot aparatul de fotografiat şi mă
rotesc 360 °, făcând poze într-un adevărat tur de orizont. Îi mărturisesc lui
Florin, care-mi urase bun venit pe vârf, că mi se pare mai greu coborâşul. Îmi
pun din nou colţarii. O jumătate de oră pentru amândoi. Până depăşim şaua de le
5335m, mă încurajează Mircea Săndulescu, apoi în continuare cobor singur. Pe
zăpada ce se topea mereu, înmuiată, ajung la cabană la ora 13. Mircea Florian
stătea de vorbă tolănit la soare, cu Ghenadia, ghida noastră care până atunci
nu mai fusese niciodată pe munte! Sunt rumenit bine de soare, chiar zdrenţuit,
cu ochii sclipind de oboseală, dar fericit. Nici nu mă dezmeticesc bine şi pornim
spre staţia de telecabină. Convenţia ghidului nostru cu mai marii săi expira la
ora 18, când trebuia să raporteze că ne-am întors cu toţii sănătoşi. Ne
îmbarcăm în telecabină şi începem coborîrea. Stau la fereastra din spatele
cabinei şi privesc nostalgic cum se îndepărtează cele două conuri ale
Elbrusului. Pentru mine şi nu numai, un vis s-a terminat. Va începe altul?
Sosim la baza noastră. Ne pregătim de ultima masă. Nu a mai fost atât de
entuziastă ca cea de la revenirea din Tiutiubaşi. Cineva a întebat, la un
moment dat, cine cânta la acordeon în prima zi a sosirii noastre la vila Sokol.
Nu cumva a fost Volodia, ghidul nostru? Şi cum ghidul nostru nu ştia decât rusa
şi engleza, acum ne răspunde în cea mai cursivă limbă română: “nu, nu fost el”.
Şi câte blestemăţii auzise el de la noi, despre puterea sovietică. Acum ne-a
lăsat îngheţaţi. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;"><b>28 august</b>. De
data asta, nu avem încotro şi folosim microbuzul, piesa grea a amfitrionilor
noştri. Plecăm la Nakra, un orăşel cu un pronunţat caracter oriental. De jur
împrejur terenuri necultivate cât vezi cu ochii. Pe şosea, din loc în loc,
întâlnim vite tolănite în mijlocul drumului. Nu se dau la o parte nici când vin
maşinile. Trebuie să le ocolim. Ziua asta caniculară, după asprimea marilor
înălţimi, nu-mi este la îndemână. Când ajungem din nou pe valea Baksanului,
intrăm pentru ultima oară în atmosfera munţilor care ne dăruiseră zile
frumoase, tot una şi una şi satisfacţii totale. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;"><b>29 august</b>.
Suntem în ultima zi pe meleagurile Caucazului. Ne pregătim de plecare. Cu
bagajele strânse, facem ultimele pregătiri înaintea urcării în celebrul nostru
microbuz. Ne fotografiem cu ghizii şi şeful INTURIST-ului, revenit la
sentimente mai paşnice, sau doar fericit că scăpase de un grup care nu
acceptase să se supună regulilor sale atât de strânse. Ne îmbarcăm şi plecăm
spre aeroport. Cu nouă zile înainte, aici, într-o noapte senină, coborâsem
încrezători într-un vis care acum se realizase. Acum, în toropeala stepei
dintr-o zi caniculară, aşteptăm plecarea avionului. Când ne suim în avion, de abia
aşteptăm să ajungem la Moscova. Pe un panou, aflăm temperatura de afară + 35°.
Încercăm să mai privim o dată înălţimea Elbrusului. Doar urme greu de
identificat, ne mai înfăţişează contururi de vârfuri înzăpezite. Aterizăm la
Vnukovo, apoi ne îndreptămm spre hotelul Lenin. Hotel cu farmecul autentic al
unei arhitecturi vechi şi cu confortul zilelor mai apropiate. O fugă prin
magazinele moscovite. Izbutesc să-mi cumpăr 10 carabiniere din titan, mai multe
n-am găsit. La un stand, găsesc integrala sonatelor pentru pian ale lui Beethoven.
Cel puţin eu, eram satisfăcut. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;"><b>30 august</b>. Unii
dintre noi, folosesec ultimele clipe de şedere la Moscova, pentru cumpărături
şi vin în ultima clipă, cu braţele încărcate. De abia în ţară, când i-am văzut
cu un rucsac în spate şi cu altul în faţă, aveam să-mi dau seama câte
cumpăraseră. Pe Şeremetiev, o ultimă neplăcere, care putea să ne amâne zborul.
Unul dintre noi îşi pusese paşaportul în bagajele care fusesră încărcate în
cala avionului. Intervenţii, descărcarea bagajelor şi în sfârşit plecăm spre
ţară. Deasupra luminilor Kievului, câteva zgâlţâieli serioase. La Otopeni sosim
noaptea. Afară întuneric absolut. Nicio maşină. De abia într-un târziu, un
autobuz ne transportă în centru. Cu taxiul ajungem la locul nostru de odihnă.
Nici nu ştiu dacă am apucat să ne luăm rămas bun de la restul grupului. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify; text-indent: 36.0pt;"><span style="color: white;"><b>31 august</b>. De la
Filaret, într-un autobuz aglomerat, ne găsim loc pentru bagaje şi pentru noi,
ca să ne putem întoarce la Râmnicu Vâlcea, unde întrebările nu mai contenesc.
Iar pentru noi, amintirile de abia de acum încolo încep să se sedimenteze.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"><o:p><span style="color: white;"> </span></o:p></span></p>Unknownnoreply@blogger.com0