Mi-am inseninat gandurile pana au inceput sa se vada in ele muntii... (Marin Sorescu)

sâmbătă, 15 aprilie 2017

De la Lacul Rosu peste Suhardul Mic


Eram în prima vacanță de student, cea din iarnă. Părinții îmi facilitaseră capriciul de a merge undeva pe munte în vacanța de după prima sesiune de examene din viața de student. Alesesem pentru cele câte zile, o plimbare până la lacul Roșu și cheile Bicazului. Plecasem acolo cu Puiu Carabin, colegul meu de grupă și uneori și plimbări pe munte.

Ne-am ales sederea cam la singura cabană de pe atunci. De acolo am făcut plimbări cam în toate zilele. Într-una din ele am umblat prin Cheile Bicazului, pe sub verticala Peretelui Altarului și în alta am urcat pe Suhardul Mic. Am ajuns sus, pe vârful de peste 1300m. Era zăpadă mare, cu ceva peste genunchi. Acolo am urcat într-o adevărată zi de iarnă. A fost cam singura zi în care am putut spune că am urcat munții.

Cele câteva zile de vacanță au luat sfârșit și nu ne-a mai rămas altceva de făcut decât să ne întoarcem acasă. Până acum a fost singura împrejurare în care am ajuns în Cheile Bicazului și i-am cunoscut o parte din locurile minunate care meritau să fie vizitate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate