Mi-am inseninat gandurile pana au inceput sa se vada in ele muntii... (Marin Sorescu)

joi, 5 martie 2009

Addenda corrige

Moto:
iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea
Lucian Blaga

M-am gândit de multe ori la înşiruirea amintirilor mele montane. M-am gândit că acestea vor avea şi un moto. L-am răsfoit pe Lucian Blaga, oprindu-mă la ipostazele sale. Care dintre cele trei ale sale, jocul, înţelepciunea şi iubirea s-ar potrivi acum, după o viaţă petrecută prin munţi, prin acele locuri ce nu şi-au schimbat niciodată felul în care mi-au legănat visele?! Şi dacă am ales ultima sa ipostază, nu a fost neapărat pentru că reprezenta vârsta pe care o am acum.
Întâmplarea a făcut să-mi pot petrece vacanţele copilăriei la Câmpulung, la bunici, acolo unde primii munţi înalţi mi-au stat la îndemână. Mai întâi excursii prin pădurile şi fâneaţele moşiei Alimănişteanu, pe dealul Creţişoarei sau pe cel al Gruiului, în locul denumit ,,La tei “, de unde panorama Iezerului, ba chiar a Făbgăraşului, a Bucegilor, Pietrii Craiului şi Leaotei. Măţăul aflat la o zvârlitură de băţ, Măgura Lereştilor, Mateiaşul şi mai târziu marile înălţimi ale Iezerului, au fost pentru mine cele dintâi amintiri ce mi-au statornicit dragostea pentru munte. Mai apoi, student fiind, atunci când mi-au încăput pe mână primele hărţi turistice, cele ale lui Ionescu-Dunăreanu, copiate de mine pe calc, ca să le pot descifra pe îndelete în lungi seri de iarnă, în Bucureştii în care locuiam, mi-au aprins imaginaţia, întruchipând trasee nesfârşite, ba chiar o traversare a întregului lanţ carpatic, nici astăzi realizată.
Meseria mea de inginer constructor, poate la început doar întâmplător şi mai apoi chiar voit, mi-am practicat-o pe şantier. Mai întâi la Piatra Neamţ, de unde vedeam apusul soarelui pe Ceahlău, apoi la Suceava în apropierea Rarăului şi din amândouă locurile aproape de mânăstiri vestite, la Târgu Mureş, de unde am învăţat locurile minunate, unele bine ascunse, ale Apusenilor, în Ploieştiul apropiat Ciucaşului şi însfârşit la Râmnicu Vâlcea, de unde cununa munţilor Parâng, Făgăraş, Lotru, Latoriţa, Cozia şi Cindrel, mi-au legănat anii cei mai frumoşi şi chiar mi-au dat tăria să trec peste multe momente dure ale vieţii de şantier.
Au venit apoi doruri ascunse bine, până când unele s-au realizat, plănuite cele mai multe undeva într-un loc de minune, aflat în inima munţilor Căpăţânii, la cantonul de la Vârful lui Roman, acolo unde în lungi seri de iarnă, la lumina lămpii cu gaz, de multe ori singur, am visat la înălţimi mai mari decât Carpaţii noştri. Aşa s-au născut aventurile din Caucaz, Rila, Pirin sau chiar Tatra, deşi acesta din urmă, nu mi-a stârnit entuziasm pe măsura faimei de care se bucură. Am mai visat la ceva, poate dincolo de puterile mele şi care nici nu s-a realizat. La cucerirea Pamirului, închipuit alături de Mircea Florian, dispărut poate prematur.
Am zăbovit îndelung asupra unor trasee care să cuprindă masivi alăturaţi sau numai de sine stătători, care să-mi permită frumoase excursii de vară, făcute cu prieteni de nădejde, care uneori mi-au suportat capriciile străbaterii unor poteci inedite sau necunoscute niciunuia dintre cei cu care eram, nici chiar mie.
De mule ori singur, în special în munţii Căpăţânii, am bâjbâit prin locuri încurcate, pe acolo unde a trebuit să înoptez în pădure, cu temeri numai de mine ştiute, dar am făcut în aceste condiţii lucruri de excepţie, pe care nici astăzi nu le regret. Când am cunoscut munţii Căpăţânii şi muntele Cozia, singur la început şi mai apoi cu prieteni destoinici, am realizat marcarea primilor şi altele de complectare a celuilat. Au prins acestea bine atunci şi ghidurile de mai târziu, le-au consemnat ca atare. M-am gândit atunci că odată marcaţi, aceşti munţi vor fi devalzaţi de prea mulţi indivizi, care în nesăbuita lor bravadă, devin vandali de primă mărime. Dar gândul că aceştia vor veni prin locuri amintite în ghiduri, din dorinţa de a se făli mai apoi, sau numai de a se lăuda cu vreo beţie anume, savârşită prin locuri necunoscute, cu mari posibilităţi de a nu mai ieşi de acolo, am considerat că mai bine vor avea semne care să-i scoată la lumină. Poate doar aşa se vor trezi la realitatea lucrurilor rele pe care nesocotinţa i-a îndemnat să le facă.
Rolul acestor memorii, să le spun aşa, este de a-mi reaminti mie însumi momente importante din cele petrecute pe meleagurile din ţară sau de aiurea. Nici măcar nu mi-am propus o ordine anume, grupând chiar la întâmplare excursii din ţară , dar i-am grupat laolaltă pe cei din afara ei.
Acum, după scurgerea atâtor ani petrecuţi prin munţi de tot felul, amintindu-mi felurite întâmplări, mă stăpâneşte o umbră de emoţie. Şi poate nu pentru anii ce au trecut, cu atâta repeziciune, ci pentru cei puţini care vor urma. Întâmplările rămân aceleaşi şi revederea lor, odată aşternute pe hârtie, mă fac să mă simt mereu călător în lumea minunată a munţilor atât de îndrăgiţi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate